https://neculaifantanaru.com Mironescu, alexandru kairos. eseu despre teologia istoriei

3. Coperta şi viziunea grafică:
Doina DUiW.ITRESCU
Sigla colec,tiei: Regele David (manuscris)
Muntele Athos, Mănăstirea Esfigmenou
©Anastasia
ISBN 973-9259�34-X .
ALEXANDRU MIRONESCU
KAIROS
Eseu despre teologia istoriei

4. ,,1l1ânia Domnului nu se va potoli,
până nu va împlini planurile inimii Lui.
Veţi înţelege în totul lucrul acesta în
cursul vremilor. "
Ieremia (23, 20)

5. Istoria ca Înviere a sensurilor*
Ce este istoria? Ce este un „fapt" istoric? Este un
simplu fapt? Există oare un simplu fapt? Este faptul
istoric o întâmplare întâmplătoare, ca să zic astfel,
ceva care se explică - şi explicarea aceasta câtă va­
loare are! - prin nişte cauze, prin nişte pricini ime.,.
diate de ordinul intereselor obişnuite, vulgare?
E istoria o absurditate, o îngrămădire de împliniri
fără nici o noimă? Când nu o depăşeşte vârful nasu­
lui, pare să fie. De mai departe, vedem nişte Culturi,
adevărate universuri autonome, o adevărată construc­
ţie bine articulată, semne şi urme efective, materiale,
expresii închegate, materializate, ale unui proces spi­
ritual interior şi organic.
E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu două feţe?
Una oferind prilejul unor controverse nesfârşite, mai
mult de vorbe decât de criterii şi concluzii; alta ofe­
rind prilejul unei mişcări pe concepte simpliste la o
concluzie cunoscută, de fapt, de mai înainte?
Poate fi modificată istoria? - mare şi teribilă în­
trebare! Nu măsoară oare istoria o abatere, o deroga­
re de la o ordine, profundă, adevărată, a vieţii? Nu
sunt oare faptele acestea ale istoriei tocmai semnele
unei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le
* Eseul-fluviu al lui Al. Mironescu a fost divizat în
unităţi logice: titlurile aparţin, prin urmare, editurii.
7

6. Senne in lntroduction d la pbilosopb* - l"t:::']:
i;i';;' *ult in
'""tul
ci 'nu experieltu "
u::,"1
,)"'" funa.n a raliunea' adicd legile' ci raqiunea' aotcr
;;i;, i;;;,'a expetienra- N
Ji.illit^5i::
inteles obiEnuit, n'n ) cea c:
ilil.;:l;t3re faure$te reautatea' Ptin urmrrc'
lil ."-'" *ttia o l"gulitutt' o ordine
^ '-o:]*1"'
;;:t #;;".o-ul, oalienii' lumea oscileazd *:'"""
'
;;";";;;;;ii ir popo"'"t' o resimt I ga"d lll:'
n"* ililil-vut!ry' p"n''..-' a porneni a":"11]":
ll:n..;;;, ;;bdh;inij' e convins ca istoria este o
,u,u".r'"".. i" "' d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl;
timent general care ne lno
il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff :i.':
vorbele lui: ,,lstoria t"" Ot",1;'..i;;"r"i.
i'i"trrtf" frr
oe care chimia intelectulul
fi":1';;;"scute EI ne face si visdm' imbatd
""".""r".
"^t,"
in ele false amintiri' exagereazl
-re-
il::t:';;;, t;;;et'ne ue'hile lor rini' le rrdmlntr'in
linistea lor 9i amird$te natiunile' Ie face mlndre' in-
ttt".*ulf "'Et
pline de deseniciunet'
""t#;';J.ifrte o'ic"
"rem
in mod t'-sYtii,11
il
ne invalZ nimic, penl'ru cd inglobeazit totul 5l da
5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:' ,;!i;?i::
suoerficialitate I Asta sa t:
;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae' emolionant' t:l:b^'r
;;-;;;;" ori, devotamentele' sacrificiile' persev€-
rentele, prrbusirile, rnonumentele, anele' *t"1:1l^-",l^";
i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie' o absurditate' o tlaslll
;;;;""iltn; de orice sens' destinati' in cele dm
,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea
aceasta este o minune'
unde chiar intdmpinarea insdqi face o treabd inte-
8
ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi
r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea ori
impresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al
tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof ,
unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infini
al lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emolii
metafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingi-
duie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a des-
compunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omul
stiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice
mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a isto-
riei este condusd, organizald, fecundati, transforrnati
efectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de
o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte de-
spre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de
c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pd-
catul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce un
popor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t in
misura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne ane-
miem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine,
dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei
in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml,
nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivi
personalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^tre-
biri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au
cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de
cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de
veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de
recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de
apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evi-
denqd neputinla oamenilot de a face ceva pentru
soafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu

7. - folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- so-
coteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9i
mereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r
noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numai
universul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar
universul valorilor vietii este lipsit de asemenea
noine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legi
pe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in alti
parte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii,
de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau
neruginate aventuri.
in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impie-
dic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta
este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca
scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefa-
bilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit,
sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materia-
ln, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se rea-
lizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia si
mi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vre-
mea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi -
include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care
nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurile
de a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund exis-
tenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard
istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a
unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisc
circulagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a
surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqiga-
rea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc>
pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;i
Cr agostea.
10
Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, ab-
scons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clia-
logul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim in-
tre noi transformi impresiile, descoperirile personale
intl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoarea
particulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui,
latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, puterea
Iui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere per-
sonal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu,
nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deo-
sebi6, comunicare care reclami condigii foarte
deosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ld-
rnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii
(ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), de
indati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toati
lumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceea
ce am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcA
bogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea cre-
atoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comu-
nicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tin
si spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, citito-
rule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le va
int2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gi
sentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dori
si !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind.
Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodul
unei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,lo-
gice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-e
o are celilalt partener si descopere personal, la un
moment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se co-
municd. Nu existe inlelegere veritabili in afari de
aceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt.
11

8. Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl
descoperire personald, in afard de aceasti minunati
fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari,
i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de
Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi ope-
rcazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i
in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip
greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au
lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifie
personall care devine cheia, pentru el, a inlelegerii
geniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minu-
iate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai
putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum
,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard -
dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe
giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu-
;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, co-
muniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii in-
ceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo
sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numai-
decdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a
spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim
un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a
inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i
o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai
sunt posibile.
Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un
studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$
pune, in invi.lamantul secundar, accentul principal
pe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecati
isupra atator evenimente Ia cate am participat toli
," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul
12
superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluri
cle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronolo-
gie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi ne-
semnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Riz-
boaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei
irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici o
valoare. Poate se fie un material, dar dacd lucrurile
r-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi
cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, cele
obiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo,
nu prea departe, opuse celor infli'cirate,
^ngaiate,
cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat in
ele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rl
experienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi
b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid o
istorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului lui
Marte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a
consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, ga-
lerii cu coloane sub care se putea circula la adlpost
de ploaie sau de soare. Unele erau impodobite de
statui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a
Tibrului, Adrian construise un monument funerar,
Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El repari
de asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul dom-
niei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduce
apa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi.
in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe ab
cade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apd
decdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. api
serwea la alimentarea bdilor publice. Termene roate
constfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Tra-
ian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re-
1.3

9. uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii
enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta in-
formativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva com-
plet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis si
vorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !
Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqti-
nismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria
lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu,
Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?)
evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt
un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e
tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi
anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile (unde
a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea
griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese
iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la um-
bra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd'
(Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest
citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep !
Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdi-
mdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i
invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliu-
nile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers
in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd
anxne EDanghelia, adica buna uestire, vestea ci
Dumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hris-
tos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el'
Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numit
cre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd
iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu,
iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alli
inseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine?
14
- md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slri-
cia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag
lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se in-
teresa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, de
copii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El
:rv€a ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iarigi
nu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi sme-
dti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spu-
nea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care le
seamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucru-
rile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la fami-
lie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismul
clupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimic
din care si rezulte micar ca un fapt istoric, o expli-
calie a unui eveniment, cici de bund seami nu din
naivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfel
de relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama
nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul.
Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli,
spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat.
in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voia
mea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt mai
multe idei gi mai mult adevir declt in lucririle multor
filosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un alt
autor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Bi-
blie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul de
adineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-o
in intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o is-
tove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: o
reciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit.
Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli mai
mult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa
75

10. cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impre-
Llni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd inceteze
de a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie si
dispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om si-
nitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia o
doctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a o
arunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci de
veacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestor
ultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt,
incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta
nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial".
in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incom-
plehensiune de care uneori dau dovadd in mod sur-
prinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a cirui
obiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei mare
caz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el in
Istoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, de
aceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici un
prei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultima
posibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dez-
mostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel la
ajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpa-
ni. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singu-
rele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupra
misterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a
cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea,
superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale.
Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filo-
sofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mi-
runt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fi
vrut eu, ag fi avut la opere !
16
P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se in-
r,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o
1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_
iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in
..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curs
t u duiunrul !
Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_
toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aici
lrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la un
rrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"rie
sri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste in-
trrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce
( src .iafa <lecll ,.savantul" $i si restituie cu alt:i fidelitate
:rspectelc ei. in aceasti materie, lucr-irile mecliocre nu
lipsesc, fireste, clar cele bune sunt mai nuantate. iar
t t'lc- carc contiri refcrinle la epoci sunt remurr.c.abile in
t cir n.r:ri mare parte, Ceea ce insi nu existi. sau eu
|lu ltir.l s2i existe, nu o islorie religioaszi, sau a r.eligii_
ior'. sau cer.a a-semir-ritor. ci o istorie spirituali a lu_
rrii. care si explice succesiune:r evcr-rimentclor va_
krrificir-rd o conceptie spirituald, o mi;care a istoriei
pc centl'e ale spiritului, o clinamici liuntr-iczi. clincolo
rlc nevr>i e conomice, de sr.rsceptibiliti [i nationalc, de
irnpuisuri cle posesie, de crrcerjre etc. O istorie axati
pe. o vizir.rne r.netaflzici.
Poate nu e pree clar ce vr.eaLl :ji splln, clar ca o in_
clicatie e;; adilrga ci singlrra istorie cle:rcest f'el este,
tlrrpi pir-erea lt.tee, cea a evreilor, cuprinsi in Vechiul
'lbstament. E o ingele.qere cle pe dinlziuntru a istoriei,
crr sir zic asa, clar e istoria cvreilor, nu a lumii ?ntr-egi,
cleqi prezentalea aceasta leugegte si riclice la o sem_
nificatic generali, unii'ersali, o istorie cu Lln caracter
17

11. o:lreclllrr l'egional $i nafional. Ca istorie cu semnifl-
calii esenlial spirin-rale, Vechiul Testamenl rin'rine, gi
este un moclel, chiar Moclelul insusi al unei astfel cle
Istorii.
O asernenea Istorie clr strllctuli exclusiv spirituali,
in vrernea noastri, nu rn5 mir si apari oricui cel
pufin ca o bizarerie, pcntru ci, in fond., intr-un fel
sau altul, cle la Risdrit la Apr"rs gi de la Apus la Risi-
fit, concepgia clominanti e cea materialisti: interese,
acorduri comerciale, tratative cu creionul in mlnd 5i
pe loturi de bognlii naturale gi exploatabile, de la
cale toti a$teapti rezolvarea tuturor dificultililor pre-
zente gi viitoare. N-a111 si contest temeiurile unoi ase-
tnenee conceplii si, <lesi nu irnpafii$esc r jziunea ma-
terialisti a lumii 9i a istoriei, n-am nici o singurd clipd
naivitatea sd ignor - Doamne feregte - insemnitatea
valorilor materiale, fizice, comerciale, baza materiali,
cum se spLlne, a relagiilor dintre oameni. Nu suntem
ingeri, nu suntem spirite pure, este evidentra insisi, Ei
cleci nevoile materiale igi au rostul lor incontestabil.
Domini insi ele viata in mod cliscreqionar ? Sunt in
lotul lor soluliile esentiale ale problemelor care con-
frunti viaga personali gi viaqa oamenilol in-rpreuni la
coordonatele istoriei ? Eu nu arn motive temeinice si
nu cred. Iati, pe masa nea, lucldri cle paleontolo-
gie, geneticl, embriologie, de concepgii evolufon-
iste, de economie politici... Concluzia ? indoiala,
echivocul, totul e telibil de incurcat, de controver-
sat, de fluent, de instabil, cle contradictofill.
Pe de altl parte, ce este istoria in viziunea cealaltd
a venirii lui Hristos, a Dr.rn-mezeului intrupat si min-
18
Irri:rscti lumca ? lin falirrent I Un falin"rent si o Biruin
trl, clar fuliruentul parci se veclc t.nai bine;i, in orice
( 1r2. cic l.nei multi I Fl ct.uce.l un falirlent, sau o ltiru
inti i' Calc e .structur.t acleuciratd, esengiali a lurnii, a
istoriei, a univercului ? Doui .l,iziuni se confrunti, se
inll'unti, cLl argLlmente convingitoare ;i necon-
ing:rtoare. Nici un argument nu are, pini la un-ni,
un caracter cle constringerc, fiecare rimine totugi li_
l;ef si alcagl, si opteze. pe ce temei ? in cele clin
rrlnt:i pc singr-rrul temei care este o intuitie, o credin,
trl. l:r r,rnii Crcclinta in toate, cu riclicini in laborator.ul
Lrnci r.n:ri mult sau mai putin profunde experienfe
pcrsonalc. ..Argur.nentele", firegte, isi au si ele rostul
lrr', clar clecisivl e creclinqa, cu literi mici sau cu rna-
jrrscr-rl:i. Ea este, cel clintdi gi prin excelenli, semnul
onlir.rii sltir ituale, iar ca problemi - temeiul oricit ei
t xpcrienfe ;i :rl or-icirui destin spiritual, indiviclual,
l)( rs()nal sau comunitar.
(lcrtitudine ? Da, certitucline. in orice caz: si o cer_
tituciine, clar nu e ceea ce ne intereseazi aici. Actul
Iirnclan-rental al omului care ia contact cu realitatea
lrersonali sau cu realitatea ce l^Ital e sd creadd, nu in
sensul constringerii, ci pentrll ci numai astfel ia
r)astere o intelegere, eventual o concep(ieJ posibili_
l:rtea de mi;care prin meanclrele existentei. E cam
stimar:i inclicatia despre structur.a spirituali a lumii ?
,Llnt cle acor(l ci e cam sumari, dar nu este neesen_
t i:rlui. aga ci r.oi consicler a ci, pini clncl nu se r.a
scrie o istorie in care sI fie ir-r-rplicati textura aceasta
spiritr,rali, nLl vonl putea spune czj am aflat tdlcul
rrcllnc pe carc I a tr.iit.si il tl.iieste mereu lumea.
19

12. Politica ;i oamenii ei
Cineva ar putea se zlmbeasci. Eu insumi a$ putea
si zimbesc la ideea unei asemcnea istorii cu apisate
implicagii raetafizice, c2nd conclucitorii lumii, con
dutitorii cle popoare 9i ,,fiuritorii de destine", cum ie
place unora sI se numeasci sau sd-i numeasci, nu
pr"n a.ttota nici micar istoria cealalti, istoria de ma-
nuale. Oamenii sunt atat de ignoranli I $i nu md refer
la cei oarecare. Ivli-aduc aminte ci, fiind str-rdent, am
fost uimit si constat ci un profesor de sociologie,
rnembru in nun-reroase acaclemii, baqca in atitea
conlitete Si comisii, nu citise Capitalul lui Marx, ci
citise numai un compendiu, un rezumat. Tot era ce-
va, clesigur, dar eu nu-tni putusem inchipui ci ntl ci-
tise opera integrali a celui care pirea s'i dea o noui
viziune asupra istoriei politice, economice' si intFun
fel ;i spirituale, a lumii. Eu, ca student, o citisem; 9i
al! colegi de-ai mei.
Apoi ani c1e zile m-a izbit, cum nici nll pot spune'
ignoranla oamenilor politici cale, constatam' nu cu-
no€teau cirli Si docutrlt:nte elementare, apoi uimirea
mea cincl am constatat ci cei care conduceall mari
popoare se uitau ca m21a in calendar la ce ficea
Uitler ci, prin urmare, nici unul nt ctttse Mein
KampJ uncle viitol-Lrl ciictator destiimrise planurile qi
proglamul siu. Se veclea bine, de asemenea, ci nu
citiseri nici ceea ce se publicase in legiturl cu per-
20
soana h,ri Hitler, cLl national-socialismul, unde erau
clate in vileag fapte ;i informatii psihologice cle o im-
l)odanfi covlr;itoaIe. Pentru cei cale cunosteau aces-
te clocunente, politica gertlrani aproape nu mzri avea
nici un secret. dar oamenii politici erau sulprin$i, pi-
cau clin cer la ilecare nou demers al lui Hitler, clnd
t:l ciesfd;ura un program de multi vreme anunfat
irpfoapc punct cu punct. Dar cali au gtiut exacL in
scnsul informa;iilor care n-au lipsit niciodati, ce se
petrece in llusia, qi ce este in fond comunismul ? in
:lceasti pfivin[i, sau ;l ?n aceasta privinti, orbeciiala,
icnoranla, aiureala ,,oamenilor de stat" au luat prc-
l)orlii catastrofale, cum ne putem da seama in fiecare
zi. Eu nu cred, firegte, ci oamenii sunt aceia care fac
ist()ria, mai ales cind vedem bine ci e vorba de biegi
olirreni, dat nu pot sd tigiduiesc ci noi, oamenii, o
Putern sluji cu o oarecare pricepere, sau ne puteln
irlpletici ca belele in rofle ei, sau cdlca in strichini la
Iiccare pas, cu grave consecinle pentru to!i. Nu este
orr-e o stupiditate, o crimd deseori, ca desfdgurarea
:rnurnitor sensur-i ale istonei si ceari, si solicite o
tnurniti participale, un anumit concLlrs, iar oamenii
s:i faci lucrurile exact pe clos ? Nu se vede totdeauna
clar, de acotd, clar noi avem totu;i ni;te sarcini, nigte
inclatoriri - chiar zr,s:r, ca oameni obi;nuili - 5i clacd
nLl le cuno:l$tcrm. in sensul cd nu le cunoagtem la
nivelul unei constiinle teoretice. atunci in situalii
destul cle clare ne colnportim ca niste in'rbecili, slu-
lind pe clos fapte
"sl
o2msnl c'.rle se transfbrmi pentru
toti in adevirate c;rtastrofe. Nesiguranla in materie
cle probleme, cle infolmaiii elen-rentare, cletelmin'i
cl-riar la nivelui cel n'rai cle sus o penibili bijbiiali, iar
21

13. la nivelur-i mai scdzute formule care clau irlpresia unor-
cleplorabile irnprovizagii qi ;mecherii. Curn s-ar putea
bunioari explica, cu seriozitate, stupefiantul acord,
cLl in]brdfi$If i gi declaralii uimitoare, intenzentii la un
moment dat, intre Hitler si Stalin, cincl fulminantele
declarafii anterioare ficuserl din ei gi din poziliile
lor ireductibile adversitili ? Acorcl ? Haidade ! O ,,sme-
cherie" de cea mai vulgari Ei detestabile calitate. An-
glo-saxonii, gelosi din aceasti. cauzd, au pus la cale
ceva asemdnitor, derog2nd de la recomandiri si ex-
perienle elementare, asociindu,se Ei ei cu ru;ii, clin,
dule bani gi sperlnd si tragi beneficii pe urma ara
tor confuzii Ei incurcdturi. Ce-a iegit din toate aceste
socoteli de interese imediate, de flagrante derog?iri,
se vede.
Domeniul politicii nu este, desigur, ?mpiritia lui
Dumnezeu, iar oamenii politici nu sunt ni;te ingeri,
der ca nerusinarea si lie rprolpe singurul criteriu de
migcare, neru;inarea qi minciuna sfiuntati, asta nu
se poate fird nigte consecinte foarte grave pe toate
planufile vielii omene$ti. Cum. adici, tri;im cu toate
cele ? Nu mai existi nici un criteriu €tic, absolut nici-
unul ? Unde plltea si duci politica lui Hitler care
declala, bunioari, ci apiri civilizatria uninclu-se cu
rugii, si promov eazd. ra.sa ariani unindu,se cu japo-
fiezit ?
N-arn si rnai insist, mai ales ci pentru noi, con-
temporanii cu atat de extlaol.dinafe evenin-rente ,
ricliciri, pribu;iri spectaculoase, risturniri neaStep-
tate, mlllte relatdri ar fi nigte obositoare repetiri, ctar
nu pot sA nu afirm concluzia ci nimic temeinic nll se
poate ?ntemeia pe n-rinciuni, pe o sfidare a acleviru-
Iui, ci oameni 9i intin-rpliri care anuntau clomnii cle o
mie de ani au fost mitura;i, spulberali c:r gi cum n_ar
Il fosr !
Nu fac o carte Fi nu fac niFte plecloarii, iar digre_
siunile care por si dea impresia ci mi despart dJ fi_
rul principal pe care il urmiresc sllnt numai simple
irnpresii, cdci in aceasti, in fond, mirturisire n_am si
piercl vederea de ansan'rblu.
Acum citeva luni de zile am primit un numir din
rcvista Europe, ?n care era un articol al lui Dzelepy,
rlltor care nu-mi era necunoscut, ci dimpotr-ivi: ceea
cc mai citisem de el imi ldsase impresia unui spirit in_
lcresant gi pdtrunzitor. Articolul din revisti l_am citit
rrurlaidecit. Iati ce spunea, spre inmirmurirea mea.
l)' lrazl unor recenle documente, tljn crre chiar d:i_
tlc:a citate. in faza faimoasei ?ntruniri cle la Niirem_
lrcrg a partidului nalional-socialist, cAncl Hitler era o
jrrcirrie pe scena politici gi in sforiria ei, generalii
11t'l-nrani, care lgi ddduseri seama ce intri ?ntr_o aven_
Irrr:i, ci se va provoca un rizboi nenorocit, care va fi
I)cntru Germania o catastrofi, au pus la cale aresta_
rea lui Hitler. De comun acord cu lomandantul mili_
t:rr al Bedinului - se vede seriozitatea clemersuhri _
Lrlma sd aibd, in casa unui general, o intilnire cu
IJitler Fi si se procedeze la arestarea lui. Generalii
eveau asupra Jor,gi proclamagia care urma sd fie dati
ltoporului gennan, dupi arestare. D€ aceastd arestare
- culmea ! - fusese informat $i cabinetul britanic_
.gencralii socotind cd englezii, urrnirincl o politici de
pace, vol' privi favorabil acfiunea lor. Dar tata cd la
Ntiremberg, pe nea$teptate, Hitler primegte o tele_
gramd din partea lui Chamberlain, care il anunta cd

14. vine a doua zi sil vacli la Belhtesgarclen. Hitlcr nu
se mai duce astfel la Berlin, cum fusese convenit. e,srr
ci matcri'almenle arestarea nu rnai era cu putinlir,
pentru ci, clupi declaratia unui general, ei tot il
zlrestau, cll toatri teleS;rama lui Chamberlain, claci ve-
nea la Berlin. Ne putem inchipui derutarea, perplexi-
tatea generalilor. Apoi dupi citev*a zile gi-au dat sea-
ma cI planul trebuie aminat, cleoarece devenise mult
raai dificili arestarea unui orn care intrase in t^ta-
tive cu Marea Blitanie. ,,intirnplarea" e greu de pri-
ceput. iar Dzelepy merge pinl acolo inclt se intrca-
bi, acuzindu-I, ce a urmdlit Chamberlain, gi <laci nu
a ficut, oare, intenfionat acest gest. Poatc ci binuiala
aceasta e greu cle sustinut, dar binuiala unor jocuri
nccurale sflruie. E insi cle rclinut, totusi. si ci cveni-
mentele - mai ales cincl functioneazi in estimarea
lr>r criterii arbitrare sau laqe - se intlmpli cu totul
altfel clecdt cum au fost puse la cale. Oamenii le ti-
cluiesc intr-un fel, iar ele se desfigoari altfel. Probie-
ma insi se pune qi ar trebui mai cu n'retodi stucliati.
Daq oamenii, ?n frunte cu oamenii politici, gindesc
ir-r asernenea imprejr.rriri cI nu au fost destul de
,,abili", termenul ar fi .,destul de gmecheri", ca si-i
tragi pe algii pe sfoarl, 9i nu ci au gregit fali de o or-
dine sau o legalitate mai prof'undd, astfel ce. pro-
cedeazit cu prilejul unndtor Ia fel, chiar daci mocljfici
la suprafagi socotelile qi jocul. in aceasti privinqiL,
psihologia poporului german mi se pare clasici, pen-
tru cli cle patl uzeci de ani el comite gregeala cle a
crecle c:'i poate st,rpeni lumea pe calea armelor, clncl
ar fi oblnut rezultate remarcabile prin puterea eco-
nomici, prin prestigiul spiritultri, prin viltutile oncs-
24
lit:-rtii si xle conrpetentei. Elo:rre:r lor e ci au picrdut
r:rzboiul pentlu ci nu l-au pregittt clestul cle binc.
t rczind ci n-au fbst destul cle pler.:iz:ik>ri, c:r ;;i cr-rr.r-r
lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua soco-
tt,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite.
Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea expli-
celii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl abe-
rante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cil
I lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea,
li<.licolul explicaliilor pe ca1'e le pot acluce oamenii
rlepiqesc a<leseori orice misuli ! Cine se intreabi
rlac:i nu cumva in asefi)enea situalii pricina ar tlebui
(:lutati rnai acllnc, in vreo clerogare de la ni$te prin-
ci1-rii, de la nigte lucruri mai gingage care trebuie res-
l)cctate si, evident, cunoscute. Cine se intreabi daci
( cea ce se - sau ni se - ?ntArnpll ln afari nu cste o
(()nsecinti seu are o legiltrri cu ceeal ce se intim-
pll inliuntru ? in sfnrsit, dacl istoria nll este cum.:l
lrlrnscrierea, la coordonatele mari ale unei epoci, a
r:nor evenimente, pozitive sau negative, suhtile, care
s-:ru petrecut sau se petl'ec in primul rincl in intinti-
t:rtea inimii omenegti.

15. Rusia ,si spidtul european
Eroriie pe care le comitem in estimar ea eveni-
mentelor istorice, plni a fi ciutate ?n lipsa unei com-
prehensiuni metafizice a istoriei, le putem discerne qi
in modul cel mai sin-rplu intr-o nepern' sI ignoranliL a
faptelor, in aspectele lor cele mai elementare, nai
banale gi mai rispindite. Un exemplu decisiv il oferi
raporturile noastre si ale lumii europene cu rusii.
unde am asistat gi probabil vom mai asista ia cele
mai grosolane gi stupide simptome de ignorangS, de
Lpsn de informalii, de lipsi a cunoagterii in trecutul
ei cel mai apropiat. in iceaste situalie, la ?nceput qi o
scurti bucati de vfeme, m-am gisit gi eu, degi, o
spun cu toatA modestia, am aut niSte intuilii gi destul
de repede niste convingeri care mi-au 5i permis sd
mi dau la o parte qi si aleg cu fermitate o linie de
conduiti.
in tinereqe, ca mulli al1ii, am crezut ci experienla
ruseasci, de uriage propol'tii gi inifial cu mari eianuri
de libertate in toate domenrile, va fi o leformd etici a
societifli, fird precedent. Destul de cur2nd insi,
mi-am dat seama cd rn-am in$elat. Elam la Paris cdnd
afiicolele publicate de Panait Istrati in les Nouuelles
Litteraires au produs ?n mine o puternic; tresirire.
Nu pot si spun cd mi-am dat seama ci, asemenea
minllor geniale, Panait Istrati surprinsese intr-un sin-
qur caz, o lege, un fenomen esenlial, dar pilania lui,
26
cl s:i zic astfel, m-a impresionat profuncl. Poxte m-ar
li convins claci inflicirarea lui, stilul s'iu pasionat
n-ar ti stlrnit o reticenfd. Cind insi am citit caftea
Irri Gicle, Retour de I'U.R.S.S., atunci am fost pe deplin
l:irrurit. Gicle, pentru mine, vAzuse totul, esentialul
ircvocabil, ireversibil, cu o claritate $i cu o patrun-
rlerc uirnitoare $i convingitoare. Nu n'ni era pentru
ntine nici o alti ipotezi de fdcut, nici o aqteptare,
rrici o iluzionare. S-a adiugat apoi rdzboiul cu Fin-
lrrn.l:r. cucl-r ce insernna. pentru un leginr ..uma-
nitarist", darea in vileag a substlatului monstruos a
unui regim de sficlare 9i minciuni, care nu se di
ir-repoi si clistrugi un popor pulin numeros, dar vred-
nic ca cel flnlandez. Mai era nevoie de algumente
srrLr clc explicalii ? inlelesesem totul, plnl la fundul
rnnirlicir:nii totzLle. Urmeazd tlrgul, de neconceput,
il(f in stare s'i faci se-ti stea mintea in loc, cum se
( )l)reste ceasornicul. $i totugi I in timpul rdzboiului
rnonclial iar s-a strecurat o indoiali, in sensul ci par-
Cri in unele sectoare ale statului sovietic se produse-
scr-i anurnite transformiri pozitive. Aceasti indoiali,
llccasti oscilalie, de foarte scurti durati de altfel, s-a
produs tot datoriti ignoraniei, datoriti lipsei de cu-
noastere temeinici a istoriei. Putea fi oare luati cu
superficialitate recomandarea unui om ca $tefan cel
Nlare ? El se luptase cu turcii 47 de ani, clar lisase cu
lirnbi de moarte se nu intrim slugi la muscali. im-
potriva pirinlilor, 'a mogilor $i shemogilor, pe care
i-am clat la o parte cu o vinovati suficienli, ca orice
tinil ingimfat, gata si-gi inchipuie ci degteptarea in-
cepe cll el, m-am ingelat, am oscilat cu superficiali-
txte, E o profundi eroare gi si luim fdli nici un dis-
27

16. cernlmant mo{itenirile treclitLlluj, clar';i s:i lc inli-
turim cu o condamnabil:i suficientir. cu se ntimentlll
fuls cI suntem incornparabil mai groz:rvi clccit cei
clrc ru tliil in:tint(il nu:l<lri.
$i iati ce mi s-a mai intin'rplat. Printre c qiie mele
aveam o bro$urf, necititi: .,Rontinismul gi panslavis-
rrrr.rl", articole de Emincscu. Acum citel'a luni cle zile,
intr-o anllmitl ambianli cle ginduri si de impresii,
imi spun: ia si citesc si vicl ce spune Eminescu,
omui acesta genial Ei serios, in problen'ra ruseasci.
Un poet are totdeauna intllilii de care nu e reco-
mandabil sd facem abstraclie. Un poet escalacleazd
rutina, vrafurile de clocutnente plicticoase, inexpre-
sive, neconcludente, Si, cu ochi vulturesc, indicd
esentialul. Ochiul lui uede, urechett lui aude ceea ce
altele nu alld. Poate mi intrebi de ce nu citisem
aceasti brosuri ? Pentru ci un numir de ani rapor-
turile mele cu Eminescu se stricaser;, in sufletul neu,
pentrlr o seamd cle poezi dar rnai aies pentrll pozilia
lui spirituali, pentru faptul cd geniul lui rirnisese
striiin de problematica cregtini. Dar si trecen. Fapt e
ci nu citisem broEura, deSi citisem clndva articolele
lui politice, unde sllnt cr:prinse $i acestea la care mi
refer acun-r. Si ce descopir'? EmineScu triise $i vizll-
se luclurile acestea. in legdturi cu m;ii, cu o claritate
deiinitivd. O ioti nu va mai putea cineva $te€e sau
adiuga la ceea ce a scris Eminescu in aceastl proble-
ni, qi fir:i incloiald ci intr o zi ar trebui ca gi Occi-
cLentul si cunoasci aceasti analizi magistralir gi de o
adincirne care epuizeaz'a sr-rbiectul. Ca un mate jur-
nalist cie facturi occidentali, Eminescu nu a impro-
vizat, nu e cantat dupi ureche, nu a exploatat resen-
28
tirr( nl(' sllu irtrltrt'sii, ti st' r'eclc limpccle c;r x stucliat
( lr( stiLlnc:I, protnovincl eviclent intuiliile sale . dal- pe
t, nt('iul Lrnei cunoas,teri aprofunclate a temei ruseFti.
r r vr c:llt s:i rczum si nici s'i conunic in vleo fbt-
r rrrrl:i sinte ticir ce spunc acoio Eminescu, pentru ci
t|rlrrl, in ficc -e ptopozitiune e pur 9i simplu cx-
lrir()r(lin:rl, meriti osteneala bine rirsplititi s'i fie citit
i rn('(litlrt, si as plopune si fie traclus in toate limbile
1r;rnrintuh.ti. Totr-r;i, nu pot si rezist si nu citez cite-
r rr p:rs:tjc, polu en avoir l'id€e. ,,Netdgdcluit ci istoria
lirrsici, strrclieta in legitura ei de cauze 5i efecte (arti-
,,,lLrl sc cheamd .,Iclealul istoric al Rusiei"), ne va arita
rrr: li'l tlt' Llnitate de c1e:n'oltare, precum n-o intlllnim
l;r rrn:rlt popor (comunismul, vedem azi, continlli
,lt' llpt vechea linie a politicii moscovite). La popoa-
rt lt' ntrri ale Europe.i observ'im mai cu seami un fel
r IL sliil.litoar-e lupte interne; oricilt cle inse mnate ar fi
,,rr, t'csclc lor
-in
afari, inliurltru l'eaparer dr'rpi inche-
it rt'rr oricirei pici, simlnla vecinic vie a dezbinirii;
rrl;rli de aceea, statele europene, de cite ori sunt bi-
lutc, isi nuti oarecum curentul lor istoric, vicl lu-
r'r'r-rrile cu alf ochi de cum le vizuseri mai inainte"...
Alt pasaj remarcabil: ,,C-un cuvant statele Europei
lLrcreazi ?n mod cazuistic, se schimbi in afard cu
orice schimbare dinliuntru, nu au 21cea fixitatc ener-
gicd pe care o manifesteazii Rusia- Aceasti clin urmi
putere este poate unica care, bitlnd, s-a ielit, bitltte
ir-a pierdut nimic, sau aproape nimic, cdci iniiluntrul
ei toate s-au ficut pe incetul, firi nici un f-el de siri-
llrri; nici o bltilie piercluti n-a fdcut si piarcld tinta
fixzrtd inainte: de o mie de ani incd ea nu vede cu
elti ochi clcclt cu aceia;i pe care-i avea ia inte-
29

17. neiefea uria$ei sale puteri". Acum o uilr'ritoxl c pre-
viziune:,,Dupi clcsfacefea impirifiei austro-Ltngare
si a ceiei turceqti, Rusia s-ar pune ?n capul unei con-
federalii, clirijate clin Constantinopol (cleocamclat'i se
n"rullrmeqte s o dirijeze de la Moscova). Aceasti con-
fecleraqie ar cuprinclc: 1. Regatul cehesc (e gr-ozav I)
cuprinzind: Boemia, Moravia si partea de norcl-vest a
Ungariei cu noud t-nilioane cle locuitori. 2. Regatul
slrbo croat, cuprinzlnd... 3. Ilegatul Bulgariei.4. Re-
gatul Romaniei cu partea de sus a Bucovinei, Tran-
silvania pini la Mure; Ei parte din Basarabia ruseas-
cd. Pentru aceast; cesiune, Rusia s-ar compensa clr
Delta dunireani gi cu Dobrogea. 5. Regatul grecesc
cu... 6. Regatul maghiar, constand... lin text sunt toate
precizirilel. 7. Teritoriul Jarigradului cu pirqile Ru-
meliei, lirmurii asiatici ai Bosforului, ai mdrii de Mar-
mara gi ai Dardanelelor, peninsula Galiopoli gi insula
Tenedos". Alt pasaj.: ,,Teoriile acestea nu sunt lipsite
de o oarecare mirefie :ii de o manieri de a privi is-
toria universului intr-un mod specific slav. in orice
caz, ni se pare ciudat cum noi, RomXnii, cate triim
llngi Dunire, suntem cu totul cufundali in ideea Oc-
cidentului, pe cdncl din toate pirlile imprejuru-ne
pulseazi o viati istorici, care in dispozilia ei generali
se deosebe$te atat de mult cle istoria Occidentului.
E aici o problemi foarte inportante pentru noi ;i
care ar trebui cindva examinati mai deaproape".
in alt articol ,Jendenge cle cucerire", afldm: ,,R5siriti
din mse mongolice . de natura lor cuceritoare, agezate
pe stefe intinse a ciror monotonie are inriurire asLt
pra inteligenlei omene$ti, lipsind-o cle mlddioEie gi
dlndu i instincte fanatice pentru idei de o vagd
30
r)rauelie, Rusia e mocl egal muma mlnchiei ;i a lipsei
rlc culturi, a fanatismului gi a despoqiei... in tendin-
1r-rie de cucerire, in aga-numitele misiuni istot'ice,
( lrre-Si callti marginile naturale, nu e ninic cleqlesubt
rlcclt pur ;i simplu ne$tiinta gi gustul de spoliere. in
zlclar cauti. un popas in ?ntincleri teritotiale, in
t rrccriri, in r:azbctaie ceea ce ii lipsegte in chiar sufle-
trrl h:i; sub nici o zoni din lume nu va gisi ceea ce
l)umnezeu a voit ca sd fie rezultatul muncii a multor
gt'ncralii dedate la lucru... De aceea, ni se pare ci,
rlin nefericire, Ru;ii sunt sub dominarea unui deqert
srrtletesc, a unui urlt, care,i face se caute in cuceriri
(cca ce n-au inliuntru lor. Noui ni se pare ci cer-
t rrilc culte, in loc de a stevili a.cest honor uacui, in
loc cle al implea prin munci gi culturi, il asmuli
r r rntra Europei pe care o numesc imbitl'aniti gi ener-
virt:r, coaptd pentru a cidea intreagi sub dominalie
rrrscasc2i. Europa le plare astdzi in starea in care era
Itiz:rnqul la3palii^ unui neam asemenea mongolic, a
'lirlt'ilor... in Rusia chiar miezul culturii e in Inger-
rrr:rnland qi in cele trei provincii baltice, in mlinile gi
r':rpetele a poate doui sute de mii cle oameni de ori-
gini germani... Astfel misiunea istorici de care se
llce atita vorbi nu-i o misiune care-Ei are originea in
;rlari, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei bar-
lreni spoite cu frac gi m1nugi, a unui de;ert care de-ar
st:ipani pimantul, tot nu s,ar imple... De mult, dar
rnai cu seami de o suti cincizeci de ani incoace, !in,
ta cuceririlor rusegti sunt 1irile l-esiritene ale Euro-
pci... cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantas-
rnagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir plni
sr-rb zidurile Veneliei, qi apoi mai departe... tot mai
cleparte".
37

18. Iati acum zugr:'ivite cZitevl olticeiuri, citeva me-
tocle. pe care ce bine al fi fost daci le cunostcaln
toti: .,Se stabileste in tratatul cle ia L)an-Stefano incle-
penclenqa Romlniei si cu-n rAncl clupii aceea se sta-
bilegte cu-n al tleilea rlnd, f:iri cle noi, dreptzt.l de
d-si h'ece tntpele prin tdra trcastrd (subl. lui Enrines-
cu-) c1e a ocupa cll alte cuvinte doi ani de zile. Doi
ani - vizincl gi ficind - s-ar preface apoi ?n zecc
si-n o suti... Se stabiieste principiul ca Basarabia si
fie cedati prin liberi inrciali - ceeil ce presuptme ci
suntern in clrel>r e o cccla sau e nu o ced:r. Nc irota-
ri.rn de a nu o ceda ;i Rusia a oclrpat-o astdzi pe
deplin (subl. lui Em.). in fine, susqinind dreptul nos-
tru, vedem ivindu-se coltii prietegugului. Bucuregtii
sunt impresurali dc trupe, in Vla;ca cazacii iqi bat joc
de populaqie, ciind oamenii afari din case. trenurile
noa-stre cu minitii sunt oprite in drum, cu-n cuvint
Iiusia a inceput a intrebuinla mijloacele ei civiliza-
trice pentru a ne intir.nicla... cornplicitatea cu Rusia e
totdeauna fatald... Se pozrte ca llusiei si i se intimple
soafia pe care ne-o pregirteste noui... Aducem amin-
te convorbirile dintle pdncipele Gorciacof ;i genela-
lul Ioan Ghika cari convolbiri zlveau un aer clcja
neinminu;at... Gorciacof se riste$te... gfiji tot ne in-
spiri, ba putem spune siguranqa ci ne a$teaptl vren-
grele. Dcspre biruinta cauzei drepte nu ne indoirn,
precum nu ne incloim cI oricare ar fi curentul ce sc
miqci ?n contra civilizatiei, el trebr.rie si fie nimicit
cu vremea. Dar acea .reme e aclesea foafie departe '.
in alticolul,,Rusia pretincle retroceclarea Basarabiei'.
Eninescu scrie: ,,in sflrgit veclc'n'r limpecle. Generalul
Ignateff a pfopus guvernului nostrll retrocedafe2t
32
Ilasarabiei in schimbul a nu StiLl ciror petece de
p:in-rlnt cle peste Dunere. Rom2nia este singurul stat
( llre astizi e in primejdie de a fi clezmembratd de
t hiar aliatul ei, dupi ce a incheiat cu e1 o convenfe,
;xin care i se garanteazd integritatea teritoriului (r'in-
rlrrrile acestea parcd ar fi scrise in zilele noastre).
Ilominia vede sburdnd ca pleava in vdnt asigurlrile
rrnei convenlii, ale cdrei iscdlituri sunt inci umede 9i
l)(' czlre a incheiato c-o impiralie mare, pe al c;rei
cuvi"nt se creclea in drept sd se intemeieze... Se gtie
t :i cliplomaqia e glezd, impreund cu vanzarea beiului
grcc Mornzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei... Man-
(l:rtarul Europei vine si mantuie popoarele creqtine
rlt: sub jugul turcesc Si incepe prin a-$i anexa o parte
;r rrnui pimdnt, stipanit de cregtini, in care nu-i vor-
lril tlt: ;ugul turcesc (azi ne apdrd de imixtiunile .im-
1x'r'r:rligtilor care vor sd ne ocupe gi si ne subjuge !,)...
irrtl rrnul din numerii trecuti am iruegistrat sgomotul
cri in lJasarabia s-ar fi luat deja misuri administrative
(lin partea Rusiei, care trec dincolo de marginile con-
vcnliei incheiate... lan noastri a fost cilcati de vreo
l)atru, cinci ori in acest secol de citre Rusia; din
rlceasti cauze come4ul gi agricultura noastri au tfe-
lruit si sufere nigte catastrofe aproape periodice care
la fiecare zece, cincisprezece ani ne fac a pierde tot
t'rucruI muncii noastre. Noi suntem baza de operalii a
Ilusiei in contra imperiului Turcesc... I-am dat in
atatea randuri bogetia noastri, fructr:l muncii noasre;
cle asti dati i-am dat gi slngele nostru. Daci s-ar
trage o socoteali, nu gtim cine ar rimlne dator,
nrarea Rusie sau mica Rom2nie ?".
33

19. Din alt articol: ,,De atunci pdnd in zi:ua de astizi,
Rugii inainteazi .
mereu atat spre rdsirit, clt qi spre
miazdzi. Popoare putemice oclinioard au cizut gi s-au
sfirdmat sub pasul lor. Lesii au pierit ca neam
hotdrdtor de pe fala pdmXntului; cetele de cazaci,
care inci la 1711 luptau aldturi de Turci, au cizut
sub stdpAnirea Jarului... Ca orice putere mare, Rugii,
acolo unde vid ci vor intimpina rezistenl5 mare, se
opresc gi lucreazd cu o ribdare seculari, spre a surpa
incet, incet temeliile puterilor ce li se pun impotrivd.
Puterea ior in lirile ocupate e blXndd, dar plind de o
dulceagi demonlizatoarci qi tot asrfel in lerile cucerite
la inceput sunt plini de ingrijire pentru binele cuceri-
lilor, incetul cu incetul insi ei se inispresc pXni
ajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceri;ilor... mI-
surile silnice penfu starpirea romi.nismului se iau
flri curmare. Administralia, biserica gi gcoala sunt cu
desivdrpire ruseqti, incat esle oprit a c2nra in ziua de
Pagti .Christos a inviat, in rom2negte... Cete inhegi
de familii romnnegti sunt luate cu de-a sila ori duse
cu amigiri departe... pentru ca incetul cu incetul
populalia se se amestece , sd. piardd energia carac-
terului nalional... lupta in unire cu Rugii era un act de
sinucidere (gi a rimas)... qi orice lupti in unire cu
Slavii este o risipi de puteri. CXnd rizboiul a izbuc-
nit, Rominilor nu le ri.mXnea dec2t si-;i pdstreze
puterile, multe, puqine c2te erau lce sfat extraordi,
nar !1, $i se agtepte cu hotdrdre nestremutate momen-
tul cind nu vor mai putea evita lupta pentru intere-
sele proprii.
MdngXierea noastre e ci atunci cdnd se discuti
chestiunea atitudinii ce trebuia si obserue Rom2nia,
34
s-au gisit in lari destul oameni lutninali care s-au
lostit ldmurit contra Rusiei 9i au pus in vedere iuturor
pr-incipiul ci orice biruinld a Slavilor nu poate si fie
r.l.,cit'o .te.torocire pentru Romdni"' Un partid ru-
so fil ori nrrco-fil n-a existat in Romlnia' Marea maio-
lirate a rominilor aveau bunul siml firesc cle a respin-
gc atat pe unii, cit 9i pe allii, qi... Sute de ani,
itorninii au fost, cel pulin indirect, stepaniii de Turci;
niciodatd insi, in curgerea veacurilor, Turcii nu au
pLrs in disculiune limba nationali Ei naqionalitatea
rrllr-rind... Nu prevederea politicd, nu conFtiinla mi-
siLrnii Statului romdn, nu bunul siml firesc au lipsit
lr:irbalilor de Stat ai Rominiei; le-au lipsit onestitatea,
vr ringa hotiritd gi indrS"zneala bdrblteasci"'
Ilominii se cred foc de deqtepli: ,,rom2nii e deg-
rt Dti . Ei cred. chiar clnd nu mdriurisesc' ci ii vor
,,,ig. p" sloard pe altii. cind in realitate plni la urmi
tr )l ci pldtesc oalele sparte, sau furate' Dar mai e ce-
vrr, ;i anume lipsa unor criterii. De inqelat, firegte,
l{)li n(' putem inSela. cici e omenesc. caci nu e om
crrre si nu greEeasce, dar in viald' important nu e sA
nu greEefti,;i gre;ind sd remai totuqi pe drumu1 ade-
uirtllui. Se intXmpli ci un om care greqegte' dar se
line de un fir de foc al conEtiinlei, de anumite norme,
gregala lui omeneasci se rezolvl, pind la urmd, in-
ir'-un fapt pozitiv. Pe citi vreme greqala care se comi-
te printi-o triEare interioar; se transformd intr-o ade-
vdiatd catastrofi,, cu atat mai greu de reparat cu cdt
derogarea de la o conduild a fost mai mare qi mai
incurcati.
,intr-o zi - continue Eminescu * se rdsplndeqte
;tirea ci ogtile ruse$ti au trecut hotarele 9i au cilcat
35

20. pe pimantul romanesc Ei ci marele cluce Nicolae.
comandantul suprem al anlatei din Europa, a aclresat
Rorninilor o proclamagie, in car.e ii ,,rmeqt" .locuitori
romini,, (echivocuri asiatice, ca $i acufil clncl nu se
spune Republica Rom2niei qi Republica Romind, cu
o perfidi socoteald). $tirea aceasta stribate ca un fior
toatd. traia; iar in Bucuregti, ulilele Si localurile publice
se umplu de oameni nedumerigi... Trecerea Rugilor,
degi se putea prevedea, era o surprindere pi atii
aceaste surprinclcre, cit gi nrodul in care s_a fdcut erau
negafiuni ale Stanrlui romAn. Firi de gtirea ;i invoirea
Romlnilor, Rugii au cilcat pirn2ntul rom2nesc gi,
nemulgumili de a fi nesocotit Statul roman, ei mai in_
tampinau pe Romdni ca pe nigte simpli ,,locuitori,,,
spunlnduJe cu toate accstea ce vin ca amici... aceas_
ta nu vasd.zicd, amicifie, ci dispreg, qi marea majori_
tate a Rom2nilor simlea ci Statul Romdn a fost luat
peste picior. Era insi in gari un mic numdr cle oa_
meni care Stiau ce se petrece.,, intr-adevir, Istoria se
repeti ! Dar iata un aminunt de o atat d,e afiate
ironie, de amare $i vegnicd ironie: ,,Un ziar liberal,
Urt.irea Democrafiei (fiecare cuv2nt de aici suni ca o
ironie), scria, in ziua cdnd tara a fost cilcati de ostir_
ile striine, din cuvdnt in cuvdnt: Rusii au trecut pru_
tul ! Acestea sunt cuvintele cu care oamenii se salutd
unii pe altii.
Alt zit hberal, Romd.nrzl (Rominul !), care, pe
cAnd zd,pdceala era atdt de mare, li.murea pe ceriro;ii
sei asupra foloaselor materiale (cl-asta a ipus Emi_
nescu: cine o indrigi streinii m2nca-i-ar inima ciinii l)
de cale Romdnii vor purea sd n.agi din trecerea ostiri-
lor ruseqti prin 1ari.
36
Dupi l'eclerile cercurilor politice, ale ciror organe
('r:lll rceste doui ziale, nivilirea ogtirilor ruse;ti in
{rrr,r era o intlmplare fericitl, doriti gi chiar pregititi
t tr ;tilea gi invoirea Rom2nilor... S-a clizoh'at Senatul
;;i s-a ales in pripi altul, care in adevir a gi votat con-
vcnlia. Cand cetele de cazaci at trecut hotarele firii,
rroul Senat nu era inci constituit, gi c2nd corpurile
It girritoare s-au intrunit spre a lua o hotirire relativ
lrr atjtuclinea irii f^d cu nivilirea o9tirilor ruse$ti,
l:uil ct'a ocllpllti cle aceste oftiri, adunerile nafionale
strru :r;a-ziclincl sub tunurile rusegti, osta9ii romlni se
r ('lraij4Lnu cx ni;te sibari! din calea nivilitorilor, qi
lorrti luurea i;i pierduse bunul cumpdt. [Ceea ce este
t xlnrorclinar e teribila actualitate a acestor rinduri !l
l{rr;ii rrrr mri aveau de-a lace cu un stat romin, ci cu
o;rthrrr:-rturi cle locuitori romini, pe care surprinderea
l.r( lrtil ( u iitirea gi invoirea guvernului lor ii lipsise de
t( );rtir ('n('lgi:1... negocierea cu Rusia era o curati co-
rrrt rlir'. () singure putere mai rimanea pe care Statul
rorrr:"ur mai putea se mai pund temei: voinla Europei.
Ast:'rzi e lucru doveclit ci, fdri de invoiala Europei,
l(U$ii nlr pot ori cel putin nu cuteazd s1 faci nimic
lperci am fi in zilele noastrel gi de aceea drepte, pa-
tri()ticc erall cuvintele pentru care birbalii de stat mai
plevirzltori au celut in Cameri Si Senat ca, dup,
l()xte cele petrecute, Rominia si nu incheie nici un
li'l cle convenfie cu llusia, ci sd-9i puni toati incre-
rlerea nu in Rusia, ci in convingerea cd Rusia nu va
cUteza si nesocoteasci principiile civilizagiei moder-
ne gi si calce drepturile unui popor ce se pune sub
odotirea Europei. Dar guvernul Si majorititile creiate
in Cameri gi Senat au nesocotit aceste cuvinte, Si
37

21. convenliunea s-a incheiat. Aceasti convcntiLlne era
un act de capitulafe.
De clncl linem minte intimplirile pctrecute pe
faqa pimintului, nu s-a pomenit, afari cle polonezi,
nici un popor care si fi dat altui popor voie a trece
peste pemantul sdu, spte a se rizboi cu al treilea,
firi ca insugi si ia pafie la lupti... Este o mare neno,
rocire ca un popor sd fie silit a se lupta contra intere-
selor sale: este insi o nenorocire, numai o nenoro-
cire, urmatd din rapomtri de puteri; aceia ce s-a ficut
in conventia incheiati cu Rusia e insi mai rnult dec2t
o nenorocire, este o renunlare la tot ce di unui po-
por dreptul de a fi. [Mi se pare cu totul vrednic de a
reline ce spune Eminescu in acest punct esenfial.l
Am in;eles ca Ruqii se inre in lara $i Rominii sd-i
primeascl bine ca pe nigte aliagi, am fi inleles ca
Rugii sA intre gi Romlnii si nu faci nimic, am fi ?nge-
les ca guvernul si incheie o conventie cu coman-
dantul trupelor rusegti; cand insl chiar corpur.ile le,
giuitoare au votat o convenlie, a cirei premisi era
condilia ca Rom2nii si nu ia parte la rdzboi, Rusia ;i
indeobgte Slavii, au putut striga Europei: iati poporul
atat d€ fudul, la picioarele noasrre.
incheierea conventiei de la 4 Aprilie a fost, pentru
ca si nu zicem o vdnzare, o gfegali atat de mare,
inc2t nu putea fi reparati. clecit printr-o noul gregali
lce obserwaqie peftinentil... inclatd ce s-au simtit
biruitoti, aceiagi Rugi care ceruseri. ajutot'ul Romlni
lor, au inceput a fi insolengi fati de fratii lor cle arme
gi a cere drept risplati a biruin;ei o bucati de pi-
mint din vatra lirii, cu al cdrei ajutor au ajuns la biru-
38
inli... Tot ce facem, facem cu invoirea Rominilor...
Ilusia niciodatd nu se simte legati prin cuvinte, in
closul cdrora nu sunt destule baionete... Vorba nu era
daci aveam si pierdem ori sd nu pierdem Basara-
bia; vorba era si ne pdstrem demnitatea, sa ne are-
tim vrednici de increderea poporului de la apus, sI
nu o pierdem din vina noastrd, s- nu renunldm de
buni voie, si nu o vindem".
S-ar putea - mai gtii ! - ca aceste ultime cuvinte,
Lrnora, si li se pari desuete... ,,demnitate"--. ,,vrednici
tle increderea"... q.a. Faptul ar mdsura decrepitudinea
?n care am ajuns, simptomul pribugirii acestei lumi
europene, pentru ce f*A indoiald ce nici pe aici nu
s-ar putea gandi a$a daci atmosfera lumii ,,civilizate"
n-ar indreptdli asemenea atitudini. N-ag vrea si fie o
scuzi, ci o constatare. Socotesc insd ci paginile lui
lirninescu sunt de o putere, de o seriozitate, de o
intelepciune excepfionale, qi s-ar cuveni, in gcolile
noastre, cdndva, elevii, copiii nogtri, se le cunoascd
pe dinafara. Acestea sunt pagini de istorie memora-
bile, care dovedesc ci efortul de a le cunoaqte bine
nu constituie o sterilitate, ci, dimpotrivd, fecundeazi
o cunoa$tere a realitdlilor istorice. E cumplit sA ne
ginclim cd nu am cunoscut asemenea pagini, ci nici
un profesor de istorie nu ne-a vorbit de ele. Ar fi
oare exagerat si spun cd toate manualele pe care
le-am invigat in liceu nu mai valoreaze nimic com-
parate cu paginile lui Eminescu ? Mi-ag permite si
spun ci invetemantul istoriei, practicat altfel decit in
acest spirit revelatoriu, este pur 9i simplu stupid, iau'
til in orice caz.

22. in legituri cu rugii, ag dori si mai atra:l atenlia
asupra unei probleme, care mi se pare telibil de im-
portante, pentru ci rugii, comunigti sau necomunigti,
sunt pentru noi o grozavd realitate- Avem pafie acum
de o experienli dramatici, tragicd,. Ea pune in cum-
pini nu infiligarea formali a existenlei noastre ca
stat, ci pur $i simplu primejduiegte, mai mult dec2t
oricdnd in istoria noastre, existenla ca popor, gi poate
chiar substanla noastri biologice. Nu este o exageta-
re vorbirea aceasta, qi mi s-al pdrea o gh-rmi sinistri
si mai vorbim de cele gapte viegi in pieptul nostru
de ararnl... am rezistat, e adevirat, multor l-icisitudini,
dar ar fi o crimi s; ne mai leginim cu nigte amintiri,
cind azi sunt mijloace ca un popor si fie ras dupi
fala pdmdntului. Desiguq sperim ci acest lucru nu se
va int2mpla, degi am procedat in vremea din urmd
cu o criminald ugurinlI in grave probleme, dar e ora
a douisprezecea si capetdm con$tiinla mijloacelor
tehnice care permit unor mari popoare si desfiinleze
mici comunitifi naqionale. Personal sunt convins ce
vom rezista gi de data
^ceasla,
printr-un concurs cle
imprejuriri, dar problema e ce vom face ?n viitor',
vom da dovadd tot de o uqurin;i inspiirnintitoare,
ori ne vom trezi la seriozitalea, a gravitatea noilor
. ^ ale istoriei ? Cu Rusia, e profunda mea
convingere, vom mai avea de a face, in presupune-
rea ci acum va fi readusi la justele plopo4ii. Cu Ru-
sia, ciJar inliuntrul generaliei noastre, lumea va rnai
evEr prooieme grele, pentru ce, pare-se, poporul rus,
tum este, nu e (leloc lipsit de un siml mesianic.
-iziune finalisu adici spiriruali, a istoriei, nu
c.ste exclus ca nirnoh.rl acesta l'Llsesc si fie chemat
s:i fertilizeze, si revigoreze terenul r:nei civilizagii er,r-
lopene irnbitrinite, clevitaliz2rte de atlt confort, de
:rtitea rafinamente, dar 9i de atitea eforturi ficute in
nenorocite conflicte de familie. in atitea rdsturniri
tle perspectivi, in atitea crize, spiritul european s-ar
putea sl-gi piardi din virtugile majore, si intre intr-o
slibinogile, intr-o cleruti, intr-o lipsi cle incredere
in eminenla valorilor spiritului. Deja s-ar putea vorbi
rle rrn soi de parazitisnl, in Europa, pe spinarea unui
.qlorios trecut, intrat insi in multe impasuri. Sunt
('sentiale valorile spiritului ? Sunt unele indispensa-
lriic ? Despirgirea de ele ar putea aduce moartea unei
civilizagii ? Iati ceea ce pare ci Occidentul nu mai gtie
ii nu mai resimte ca ahddatiL. Suferintele i-au creat
rnei degrabi sentimentul unor aproximalii Si a unor
inutilitdgi. Nu mai sunt destul cle primitivi ca si fie
virulenli, 9i nici desrul de orientali ca si mai poati in-
tr1)cluce un efort de clarit;ti. E ceva incropit, cildicel
;i facil in atmosfera europeand, cum, dupi gtiinla
nrea, nu a mai fost. in vizduhul pe cale il respirirn
rrai plutegte inci ceva din ,,miracolul european", clar
parcl multe probleme chiar au inceput sI se puni
rrltfel, chiar daci nu ne ddm deloc bine seama cum
ilnufiIe se pun.
Pe rugi i-am vazut, $i i-am simtit. Sunt balbari. Se
poate, la noi, vorbi de o nivdlire a balbarilor, dar,
iatd, crecl in ceva, sunt fierbinli, sunt vinllenli chiar
clacd stiruinqa lor e intr-o eroare. Rivisesc con-
fbrmisme gi pun plobleme vechi sau noi, reactuali-
zind termenii unor emolii. $i si nu uitint ci e o tard
41

23. plinA de maltif i, cle experiente teribile' care s-ar
ptrtea ,i reprezinte mereu un material exploziv cu
iiaoti.r.. Nu vicl deloc exclusd, la un moment dat'
o..r."i, *"t"t, in culturi, ca o mare realitate Abia
l.u- ,-o migcat. Jocul pe care il face acum' in con-
totut tn-ii civllliate, e primar' e rudimentar' e
'inqe-
;;;,';;;;;" in foni, dar vor veni timPuri cznd
lucruril"e vor cdpitta o alti infiiigare' in care se va
manifesta cu libertate 9i cu o efectivi virulengi geni-
;i";;t;; l'usesc, amestec de grandoare cu aspiralii
,f.. t"Ufi- 9i de mizerii infernale' Evident' istoria e
.ri .a-p de io4e in care omul e mereu depdqit' cind
.r,-,
"r,.
tot,"g"lit, inghitit, dar flrd indoiall existe o
modalitate de-a conlucra cu istoria, sau o modalitate
de a i te opune' cu o crasd nepricepere' 9i atunci
nino n or^u. primejdii Prin oamenii care colaborea-
tl fu'""r,ru.it" melole ale isloriei se na$te in istorie
,r.r stit.ur., in albia unui puhoi, dreneazi aluviunile
gi le folosegte. istoria capiti o organicitate' sensurt
mai evidenie, la o scari mai vasti de inlelegere' In
-orir.
rut este evident cd nu e totuna a pafiicipa la
p."**f istoric cu discerndmint, sau inarmat cu nigte
criterii, sau a te amesteca in el ca o cafiila' compiet
orb qi vegnic orbeciind' Evident, s-ar putea ca pentm
o asemenea misiune rugii sd fie nevrednici' cum se
doveclesc acum anglo-saxonii nevrednici pentru un
rol pe care parci erau totuqi chemagi siJ.ioace ca
"ii,5 "-i,
.o ,riEte preoli (cum scrie Baudelaire in
i"i""ilr ta"l, 9i nu ca nigte negustori' E neindoielnic
insi ci rugii reptezinld o energie spirituali'.qi rdm2ne
a" ,rarut cum va fi aceasta indrumati 9i folositd De-
42
pincle numai de ei ? in ploblema aceasta suntem,
lorn fi solicitati tofi. Trebuie si fim atenti, trebr"rie si
ilrsl.fumentim cliteriile unor conceplii vetificate, tre -
lrrric sd meditim gi sI avem posibilitatea de a ne
t r rrrsfitui, de a dezbate asemenea lucruri, pentru a
l)ulca cu pricepere si folosim golf-stream-urile isto-
r it'i, vintul in pinzele istoriei, Trebuie si inlelegem,
slrs(in, ci toati povestea asta a istoriei lumii ale un
singur sens: promovarea gi implinirea unui desiin
spiritual al omenirii.
Noi ce vom face ? E o intrebare cardinali, pentru
(:i lroi apartinem in atitea privinle civilizatiei occi-
r lt'rrtale, clar printr-o structurd profundi de risirit, de
(; (. nlr ne putem despirli qi pe care nu o putem
rrit i lirgldui. E posibil si trecem cu toate armele gi
lr;rrirr jclc cte partea Apusului ? Nu cred, 9i apoi riscim
r,ir linr totcleauna la remorca lui, vorbesc in sens spiri-
trrrrl. irr sensul culturii, nigte imitatori, nigte maimute,
( unr rnr ;i fost de la ,,marea fevolu(ie pagoptiste", in
r'rrrt a risunat ca o ironie gi ca o profegie funestl:
,,1'|onjour, popor !".
'li'ecem ca o clesfrinati, cu poalele peste cap, de
l)irrtca cealalta ? Sigur ne pagte primejdia de a fi
inghififi. De fapt, (inind seama de instinctele noastre
tlc apirare, nici aceasti trecere nu o putem face in
c hip onest. E imposibil sI nu privim cu un ochi mi-
car spre Apus, de care nu suntem deloc cu totul strii-
ni. Aparlinem efectiu spiritxtalitdlii iudeo-eline-la-
line-cre;tine, pe care am mogtenit-o in corrrun cu
rupusul, de care pe undeva ne gi despdrlim funda
rnental. Vreau si spun cd. ortodoxia noastrd cu ct
43

24. ruSilor e o realitate comunci couArsitoare, cle care
mui poate nu-;;i clau seama, dar pirerea mea e ci
vom fi silili, obligali, mai. tatzi!, s'i luam cuno$tinti
mai consistenti cle acest fapt. S-ar putea si sporeasci
atunci convingerea ce acesta este filonul nostru crea-
tor, al rugilor gi al nostru. Sunt insl gi aici nigte riscuri,
sd facem ,,double emploi", qi sd iegim turtili de sub
povara unora care seamini cu Dostoievski, cu Ber-
diaev, cu Bulgakov, cu Lossky etc., etc. Nu e o pro-
blemi de vorbe, ci una reall;i e, plin urmare, foarte
greu. Mai e adevdrat cd noi nu am explorat aproape
deloc pararnetrii acestei arii spirituale implicate in
virtualitigile noastre profunde. Un studiu mai apro-
fundat, dupi Ftiinla mea, 9i. in sensul in care vorbesc,
nu s-a ficut inci. Ne lipsegte aproape intreg materia-
lul informativ, nu avem o con$tiinfd clari a proble-
melor, iar de solufi nici vorbi. Ca o indicaEie de vii-
tor, ag dori sd putem contribui la realizarea tnei
federagii europener inlluntrul cireia toate tensiunile
intestine ar cdpdt?- sensuri pozitive gi de emulalie.
S-ar stabili atunci un proces de osmozi spirituald gi
niddjduiesc cd cei mai valoroqi ar da ce au mai bun
spre folosul intregii comuniteti.
Nu cred ci e spre bineie nostru sau a1 slujirii valo-
rilor spirituale o solidarizare cu Rusia. Prietenie, bune
relalii, da, gi fireEte in mi.sura in care pot fi gi re-
ciproce. Creatori cu adev;rat cred ci nu vom fi decit
integrati in comunitatea europeani, ad2ncind in
cadrul ei caliti;ile care ne sunt proprii, Si pe care
atunci, cu ajutorul celorlalte popoare, le vom cunoag-
te mai bine decit le cunoagtem acum. Nu ne cunoa9-
rt'm clestul cle bine, acesta este adevirul. in aceasti
, ,rtlinc de iclei ar rnerita si ne ganclinr .. o;,;;;
rrr r. irnpofl ante. ce influenri bineficlroare a;;J;;
.rprrsenilor ru5ii care au pirisir nuri" ,i ,
"rrs.rlijn
;r1rrrs. Ar fi foarte interesant 5si fructuos p""r-,a, ai
( rrnoastem bine aceste influenqe. afr".nil J. ,i
l', rlitic efemer, haber nu avem de a" ,nu,n" a" .,o"_
rri.(.c. imporrant $i in realitate. in O..;a"nt.l" ;ni".i_
s( ctia uno,r^extrem cle puternice influenEe, l*.;;;;
st' numdri in prirnul rlnd aceea , f o.onto. 9i i.oi
L rgilor ru;;i. Ignorim mereu esenlialul. Oe altiel, il_
t(,r iit. (. ct.t nrult-m:ri importanti in substraturile ei
,rr.(;rt o vedern in imediat 9i cu ochii incetosa(i de
r',Iicli:rn. Este pentru mine incontestabil .t;;ti:;;:
r ir;r,. in epoca noastri, mari influenle qi a.i.._i.i
rrr.rri transformdri in lumea inreaga.
"i"i" ;;;;;;
,1,, ir rcle urrndrire de ei. Isroria;i;'.;";.X,,
,l,r i,.st. eltfel clecir in socorelile 1"'. ar;;, ;r_;o#;
r,,r .r l)omenesc de o singuri influenta, ca arii dl
,l( irtl.r sr indepirtata - ca o fata morgana _ ,,rnitria
.llrl,peani', sub presiunea si ameningirea rrr;;;;;.';
'.1" ,r'ir nrult ca probrbilitate de reaJizare.
,
,.ytl"r, in perspectivele cotidiene, pare anar_hici,
I|r0tici, ameninlatd, la fiecare pas si fie inghititi de
l, ],:trl de pr.imejdii. par.ca ircmediabit", ?,,i;;;;
rj ;l oe lncertitudini Si de reforme brutale. Si asa si
.stt', dar privire lucrur.ile si din alti p.rrp..,iral.lri,
rrrpr nigre inerqii, nisre comodirigi. nigi" nr,r,i
"nll
,l'11..::,
lut noi si stringente probleme;i ,un,!n]
( ,r)[gall, sub o presiune $i amenintare de oronor.rii
' rUn nu a rnai cunoscut istoria pini naun]. ra geria

25. niste solulii, sd cautdm cel pulin nigte- solulii $tim ce
;;;;u ;i"-t.e 9i catasrofe intr-un fel salutare pen-
;.''-;;";i; olanuri edilitare, imposibil de rcelizet in
.on.tit'i .,ott't't"le Va naufiegir lttmea eYrolerne..:'
..-.^'".i, generalia aceasta ? Ar fi ridicol sd ne asu-
;; td"i i'lurura"i, dar in misura in care dragostea'
p^J""" p.*.u adevir se va fi stins in lumea noas-
ra, tesuturile necrozate vor muri' *:' ly 'iY'11.111,-
trine seu carti putem suptavieluj ci' iubind Aclevarul'
" ';t;; gir"J. aa"' inutil si
'^""'ll:="
cd Ade-
vdrul cel itiu nu e o carte' ci e o Persoana'
Sp engler ;i,, Declinul Ocidentului"
Si ne intoarcem insi la oile noastre.
Frimdntat de astfel de probleme Ei idei gi clorind
s:r iall contact cu o vaste imbrltigare a Istoriei, intr-o
zi r.n-am cufundat in cele cinci masive volume ale lui
S1;e ngler, Declinul Occidentului, lucrare de care s-a
vor-l;it mult, intr-un timp, degi la noi nu prea a avut,
l):rrc-se, cinc ;;tie ce ecou; gi nici in lumea intreagd,
;x'nlrr.r c:i, fiind considerata ca izvoratd. dintr-un pesi-
rrrisnr gcrman niscut dintr-un accident, de fapt din-
tr o prilrugire, sau dintr-o nereugiti a planurilol ger-
rrr;rrrt', rnulli oameni s-au ferit de ea. Viziunea li s-a
l';u ul slriml)I, deformati, alienati de o psihologie
r;r(',r'('11 ca un egec personal, o prdbuqire personali
r,.r ( irl)cte semnificalia unei pribugiri universale. Ni-
rrrt rri insl nu i-a putut contesta lui Spengler prodi-
liio:rsa informafie qi conceplie buni sau deficitard.
I'c de alti parte, cei care imi vorbiseri de opera
lrri Spengler nu o citisere, ci vorbeau din a doua mA-
nrr. E si greu sd se hotirascd cineva si se inhame,
rlr'-() vreme atat de trepidantS, sd citeasci mii de
p:rgini.
I)c mine insi problema istoriei mi preocupi din
r't in ce mai mult, cici intr-o zond de penumbri a
( ( )nqtiinlei mele niciodatd nu m-a pdrdsit ideea,
ilx)teza unui sfdr;it de lume, incheierea unui bilanl
citre acest final de mileniu gi isprivirea unui ciclu
47

26. de culturd. Iar un sfhr;it de lume, chial dacd nu e cu
potop sau foc din cer, e, totuEi, ufi sfA,sit, o pribu-Eire
iefinitivd, o moarte. ,,Noi gtim acum - incepea Val6ry
celebra sa conferinfi - ci noi, cestelalte civilizagii, sun-
tem muritoare." Cu aceasti ipotezi', chiar cdnd n-am
formulat-o niciieri rispicat, am lucrat qi glndit ne-
contenit, mai ales cd vid, cu o mare claritate, struc-
tura apocaliptici a istoriei. Apoi gtiam cd marile eve-
nimente, chiar in ordinea laicd, au fost precedate de
profelii gi ci era imposibil in aceasti ordine de idei
ii se faci abstraclie de Dostoievski, Nietzsche' Ber-
diaev Ei, firegte, de Spengler, care au vorbit, pe limba
gi la vremea lor, despre intunecarea, pribugirea unei
iumi qi, eventual, de zorile sau nagterea unei alte lumi'
Nu puteam nesocoti astfel de afitrnagti, socotindule
artidcioase sau simple incerciri serflaionale' Puteam
crede, eventual, cd nu a sosit incd ceasul sau ci apu-
sul acestei lumi nu va fi chiar aga; inleleg aqa cum le
vedem desfdgurdndu-se sub ochii noqtri E foarte
probabil cd sflrqitul
^cesta
aI unui nou mileniu sd
aibe o semnificafie, care ne scapi, mai ales in cazul in
care Si istotia are nigte ritmr-rri, nigte cicluri' Dacd se
naqle o lurne noud, firegte aceasta inseamnd o etapd
haoricd, precum durerile facerii. Se nagte o lume
noui ? Sunt semnele unei iremediabile pribugiri ? In-
trebdrile se pun nu din ticul condeiului, ci ele au o
teribili indreptdlire. Ca o lume moare 9i alta se naqte,
nu poate deiit sa ne bucure, sau sa me bucure, dar
a9 fi dorit sd apuc cat mai pulin clin faza agonicd,
haoticd, de penibile confuzii, 9i mai mult din zorile
celeilalte. Dar, in definitiv, de folos poate fi omului
orice v-retne, daci poate micar si desluqeascd, fie Ei
48
ca printr-o ceali, perspectiva unui viitor. In orice caz,
ci triim nigte vl'emuri de apocalipsl, adici de inve-
derale, de dare in vileag a fortrelor, a puterilor care
fliun2nti lumea ca pe un aluat, gi, in bunl parte, cle
clescoperire a sensurilor mai profunde implicate gi
care o stribat nu am absolut nici o indoiali. gi chiar
zic: cine are ochi sd md uadd, vrenea aceasta e o
vreme de riftrieli, de incheiere a socotelilor, la scard
mare, este o vr€ne de Judecatd, nu de Judecati de
Apoi, nici de repetitie generall, dar una de repetiiii
s-ar putea si fie. O repetilie in mic, in propo4ii rxo-
cleste. amabile chiaq o benigni indicalie de ce va fi
in cele din urmi, dupi cdteva relu,dri,la coordonate
din ce in ce mai vaste, mai complexe gi mai grandi
oase prin implicaqii, pAni cind intr-o zi rdfuiala va
ii uriagi, incluz2nd intreaga umanitate, vii gi mo4i,
cici chiar in mod profan, laic vorbind, qi morfii au
llspundere in ceea ce li se int2mpli celor vii. Chiar
s-:r qi spus, pe buni dreptate, ca istoria e cu mult
mai mult fdcutd de cei mor[i decit de cei vii.
Acum suferi multl lurne qi mul! se simt foarte
apisagi, unii striviti, mulli exasperali, dezniddjduili,
aploape (aproape !) de limita ribdirii, dar suntem
inci departe de situaqia aceea ultimi cind fiecare va
striga, cAnd qi pruncul din leagin va dori moartea gi
nlr o va afla, cind lupta cu viala gi cu noi ingine, cu
picatele noastre va atinge paroxisnrul inspiimintitor.
$tiu, noi luim felul acesta de a volbi in glumi qi nu
m-ag mira deloc ca Si tu, cititorule, sd crezi ci vor-
besc in glumi sau ci imi permit un joc intelectual,
sau chiar mai rdu, cd indrug verzi gi uscate. Firegte,
egti libff sd crezi ce vrei, sau ce po!i,.sd supo4i cat
49

27. socotesti, clar asta nu m j va impieclica sir_;i spun ci,
dacd ai suferit acum, ?n r,,r.,-,,r..,ri1"
"."r,.o, ;l'e sigur
ci ai suferit, daci ai tr-emurat de spailna foamei a
poliqaiului, a curremurului, a bombetr, a inchlsorii, a
torturii, s-ar putea ca toate acestea si rimdni o floare
la ureche pe l2ngi cele ce le vom incerca si suferi la
o socoteali finali.
Noi cam glumim gi uitim, dar nenorocirile si
suferinqele care ne-au impovdrat gi de care ,re ,r;ltam
ca din guri de garpe nu sunt gi nipte consecinte ale
unor ugurin;e, ale unei bagateltzdri a vietii ? Glumele
s-au adunat. em ficut haz de necaz prea des. gi nu
prea ne-am g2ndit la aspectul serios al vietii, Si la
consecinfele unor neseriozitifi patente. Evideni. rrnii
vor spune: eu am fost un om de treabi, uitind cd
suntem solidari Ia bine si Ia rdu, chiar cind nu_l prac_
ticim efectiv. dar il lisim se se comite in numele
nostru, noi rimlnAnd intr_o vinovatA pasivitate cnnd
semenii nogtri fac blestemefii. Nu ne putem mantui
de unul singur, 9i existd flri nici o incloiala un lor
de.bucurii, de suferinge gi de rispunderi ."r" n.
revin in comun. Nici un mocl de existeng personale
nu p_oate rimdne completin afara contextului in care
;e,afie,
vrea sau nu vrea, $de sau nu ;tie, sau igi
inchipuie ci poate si faci_ abstracgie.
Aqadal, cirindu-l pe Spengler cu rnulri arenfie, cu
un loarte viu interes 5i cu creionul in mini, s_au
adunat notife marginale gi alte insernniri, care nu mi
s-au perut lipsite de interes, mai ales clacd ele in_
solesc gi textul bogat al ilustrr,rlui istor.ic.
50
Nu m-am ocupat niciodati in mocl special cu isto-
ria - din nenorocire ! -, dar in epoca noastre am tr;it
atatea evenimente extraordinare Si felurite, pe care
le-am urmirit in toati amploarea lor, incit in spiritul
meu s-a ales o perspectivd, sd nu zic o conceptie, o
atitudine faln de intXmpldrile care la un moment dat
alcituiesc dacd nu chiar istoria, in orice c z o pe-
rioadd a ei. Putem dob1ndi din reirea gi cunoasterea
unei singure epoci o inlelegere, un punct de vedere
mai larg valabil ? Poate ci da.
in orice caz, eo am se indriznesc se schilez para-
metrii unei perspective.
Ce impresie mi-a ldsat lectura monumentalei
opere a lui Spengler ? O spun fdrl inconjur: o infor-
malie prodigioasd, o mare putere de a realiza sin-
tez , vaste Fi aerisite deschideri de perspective, o
vervd. care nu mai are nimnic comun cu spiritul acela
greoi german, nenumarate observagii de detaliu, ade-
vdr^te sc7'pdrdri, insd fundamental mi se pare de-
zorientat, aga ci materialul pe care il prezintd nu se
organizeazd intr-o imagine care si fie, pentru mine,
adevlrul istoriei.
Cultura, adicd fenomenul cel mai important al isto-
riei, dupd Spengler, e ca o planti, care se nagte,
cregte, poarte roade gi moare. Comparalia imprumu-
tala de l^ $tiinlele naturale este p2ni la un punct ade-
vdrald, dar in fond tot ce este in univers se nagte, se
dezvolti, Ei moare. Mi intreb cu ce se imbogileqte
efectiv cunoa$terea mea, inlelegerea a ceea ce vi.d
cd se petrece in spalul qi timpul istoric, privind isto-
ria sau o epocd a ei ca pe o planti. Spiritul meu ri-
mdne pasiv, aproape panlizat, ca la o desfigurare
<1

28. fatalzi, ca la inevitabila intoarcere a unor f.ile cle calen_
dar. Pot ins:i sii nu r.ni intreb: cle ce cresc pfo"tJl
acestea ? Ce rost arc succesiunea lor., ce necesiti;i in_
terioal'e comandi aceasti succesiune ? Or. clacd n.t
cxiste o asemenea necesit.te _ clcsi o inldniuire exis_
ti totlt$i - de ce rdsar plantele acestea ? Dintr-o fan-
tez,ie a lor'l
Apoi, daci eveninentele istorice dinliuntrul aces-
tui univers inch.is al unei culturi sunt intamplitoare.
cum se explici faptul ci aceste culturi, privite de la o
oalecare eltinrcline, aprr, cel pr.rlin in io1, u.rorn,.o
clczviluind un efort de a da expresie unei arituclini,
ag zice clestul de precise, in fatra vieqii ? De ce ceea ce
apal'e contemporanilor a fi un haos, o anarhie se
ant nTai tirziu a fi avut un sens, qi anume acela cle a
descifra un adevzir. cle a tfage ni$te concluzii, de a
clegaia ni;te crirerii, ni$te noime. in rua". rro-
".ol
toci in opera lui Spengler; la intrebirile acestea in._
vitabile, socotesc, nu vom afla nici .,n ,isptr.rs. Dar
nu e nevoie si rnai insist pentru ce o si cercetdm
nutnalctecaf xceasti monumentali operi, cu to3ti
xtenIia.
Istoria cre$tind:
MereJkowski gi romanul sdu
,Mo&rte& zeilor"
Si mai zibovim insi pu1in. Vreau si spun doui
cuvinte despre romanul lui Merejkowski, Moartea
Zeilorin care se povestegte despre perioada in care a
domnit faimosul impirat Iulian Apostatul. Merejkow-
ski e un autor pe care l-am citit aproape in intregime,
pe care il preluiesc cu deosebire gi de la care am in-
vdlat mlllte lucruri substanliale, mai ales in privinga
istoriei, cici se pricepe sd evoce ceea ce a fost viu
din cenuga trecutului. Am sd profit de prilejul acesta
ca si reproduc cdteva pagini din aceasti carte, pagi-
ni care m-au emofionat profund, pe care nu le-am
uitat gi care ilustreazi intr-un chip admirabil am-
ploarea, implica;iile subtile, inefabilul, misterul as
zice, al istoriei. Nu e incl istoria aga cum o vld eu
acum, dar e cu siguranli un mod recomandabil de a
o scrie pentru ca si simtrim ci istoria e un trecut
mereu viu care poate hrlni cu cel mai mare folos
ileditalia gi experienta noastr?i.
ivl-am intrebat o clipi dacd e nevoie de chiar toate
paginile pe care le-an tradus, cle altfel cu o deosebitl
bucurie. $i am rdspuns da, pentru ci ele imi shrjcsc,
crelncl o atmosferi, sd pot comunica inci mai linr-
pede ceea ce mi-am propus si impefiegesc.
t3

29. Dupi descrierea incendierii unui templu, iatd. pagi_
nile care urmeazi:,,in acest timp, ?n camera palaiuiui
din Antiohia, Iulian avea o intrevedere secret; cu pre_
fectul linutului de Rdsirit, Salust Secundul.
- De unde si luim, dtagi, impfuate, pAinea care
trebuie unei asemenea armate ?
. - Am trimis in Sicilia, in Egipt, in Apulia, preturin_
deni unde esre o recolti imbelgugati-! rispunse im_
pnratul. i1i spun, piine va fi...
^ [Ag vrea_ si observ ci e poate interesant s; refii cI
in aceasti lupti a lui Iulian Apostatul impotriva creg_
tinilor lipsegte, se opune, ca sd, zic asa, in-primul rdnd
pAinea, pdinea aceasta care era din belgug pretutin-
deni, in Sicilia, in Egipt, in Apulia, numai ia indemi_
na lui, nu !1.
- Dar bani ?, inrrebi Salust. N-ar fi mai bine si
amdndm aceasta campanie pAnd la anul ? Si mai ag_
teptim pulin ?
Iulian misura inciperea cu pagi mari; dar deodati
se opri in faga bitrAnului:
. . - Si astept !, strigi el cu m2nie. pard tofi v_afi vor_
bit si nu imi spuneti dec2t acelaqi lucru... Si agtept !
Ca_qj cum a$ putea, acum ! Si cumpinesc, si govii !
G-alileeni, ei agteapti ? pricepe-mi, bitr2ne, rebuie
si fac imposibilul; trebuie sd mi intorc din persia
mare gi infricogitor, teribil... sau si nu md mai intorc
deloc. impicare nu mai e cu putinle, nu mai e cale
de
-mijloc
!... Ce-mi vorbegti de cuminlenie, de jude_
catd,? Crezi tu ci Alexandru Macedon a biruit lumea
cu cuminlenia, cu judecata ? [Vezi, Iulian Apostatul
socotea ce Alexandru Macedon a biruit lumei.l Acest
tdnir imberb care a plecat si batd cu o mini de oa_
54
meni pe stdpinul Asiei nu pare un nebun oamenilor
cu jude cati ca tine ? Cine i-a dat lui bin-rin1a, victoria ?
- Nu Stiu, rispunse ?ntr-o cloard prefectul zlm-
bind. Eu cred ci valoarea er-oului..-
- Nu ! strigd Iulian. Sunt zeii. Anzi tu, Salust, zeii
din Olimp pot se-mi diruiascd aceeagi favoare 1... gi
inci una mai mare, daci vor !... Am inceput prin Gali,
voi sfdrgi cu India. Voi strdbate universul de la risdrit
la apus, ca marele Macedon, ca zeul Dionis. Sd ve-
dem atunci ce vor spune galileenii; vom vedea dacl
vor rlde de sabia impiratului roman, cum rdd de sir-
manele lui haine de filosof, cind se va intoarce tri-
umfator din Asia.
Ochii lui aveau striluciri de nebun, iar Salust, care
voia si spuni ceva, ticu. C2nd Iuiian incepu din nou
si umble, prefectul di.du din cap gi o mare mili. se
putu vedea in privirea infeleapti a bdtr2nului.
- Armata trebuie sd fie gata de plecare, continud
lulian. Asa vreau. pricepi ? Nu primesc nici o scuza si
nici o zdbavd. Avem treizeci de mii de oameni.
Regele Armeniei, Arzaciu, a promis ajutorul siu.
Paine e. Ce mai trebuie ? [Ei, asta e: ce mai trebuie ? -
de esla nu prea line niciodata seama istoria pe care o
vor s-o faci oamenii. Nu prea cunosc oameni de stat
care sd vorbeasci in planurile lor gi de Dumnezeu !l
Trebuie si gtiu cd pot, in orice clipi., si pornesc im-
potriva pergilor. De aceasta ate'rn2. lauzill nu nurnai
gloria mea, dar qi salvarea imperiului roman qi biru-
inga zeilor auspra galileenilor 1...
Fereastra cea mare ela cleschise. Vinrul cald cere
pitrundea in cameri agita cele trei limbi de foc ale
lampadarului. Stribetand azurul ?ntunecat, o stea
55

30. cizitoare strirluci $i se stinse. Iulian sirngi un llcxl em
o prevestire rea.
inclirdtul ugii se auziri glasuri. Cineva bitu. [E o
sceni peste care trec. Apoi...l Toli ticuri. Deoclati,
Salust il lui pe in-rpirrat de m2nI gi ii aritl f'ereastra
deschisi.
. Peste cutele intunecate ale norilor, se intindea
incet, agitatl de un vint puternic, o lurnini ro$ietic;,
purpurie.
- Foc ! Foc !, strigari toti cd;i erau de fa1i.
- Dincolo de r'lu !, presupusere unii.
- Nu, la Garaudama, asigurari al1ii.
- Nu, nu !, la Gesireh, la jidovi...
- Nici la Gesireh, nici la Garaudama ! strigi unul
cu acea bucurie a gloatei care vede un foc. E in pi-
durea Dafneii I
- Templul lui Apolo ! murmuri impdratul, qi tot
s2ngele i se aduni in inimi.
Galileenii ! urli el cu o voce innebuniti, fugind
spre ugi gi apoi pe scari. Sclavi 1... repede 1... calul
qi cincizeci de legionari !
in citeva clipe totul fu gata. Cineva aduse in curte
un nlnz nef;rLl c.rre tremllra din tot crupul, periculos,
privind crr,rcig cu ochii sii injectali de singe.
Iulian stribitu in galop ulilele Antiohiei, urmat cle
cei cincizeci cle legionari. Mullimea insp'iimantatd
fugea, se risipea dinaintea lor. Pe unul 1l cilcari in
picioare; pe altul il stliviri; fipetele nu se auzeau cle
ropotul copitelor gi de zingdnitul armelor. in sflrqit
iegiri din ora; la clmp. Mai mult de doui ore cursa
aceasta duri tot adt de innebunitoare; trei legionali
cizuri imprcuni cu caii lor. ale ciror picioare se um-
)o
flaseri c'"t butucii Lun-rina fbcului clevenea clin ce in
:J?;;;;;-;mgea fum'l; cimpul ei snopii prrfuili
;;;';;i;;; slngerii' curioeii se aratau cle pretutin-
cleni, ca fluturii de noapte atraqi cle lumina focului'
lution ot r"roe bucuria acestor chipuri' ca 9i cum toli
acesti oameni alergau la o sirbitoare
lil;[ J" fo.,-in sfar$it' streluciri in funinginea
trn
"a ^
fumului, deasupr:l culmei ca o danteli a pi-
furrt b"r*ii. i-beratui pitrunse in incinta sacri' in
i'a.re;iit".t,ritu. n'lutqi schinrbau intre ei glurne 9i
rideau.
'-;;i1" calme, prrisite cle toli atilia ani' elau inle-
sr* J. tl'r-.. Populalia profana pidurea' rupea cre-
.ir. iu,.aJi". fauri, turburau izvoarele' cilcau in pi-
.i""r.
'lt"-"a"ie
flo'i 'ctormite
Narci$ii $i crinii'
r""ti"a, ft"ptat cu prospelimea lor parfumati contra
.J;ili;;i;;;"t" "
fot"l"i ei duhoarei poporului'
----
O -i.tuta a lui Dumnezeu !' rnurmura bucuroa-
si muimea.
"-
-'eil;. "" ^m
vdzut cizind clin cer trisnetul 9i
luind foc acoPerigul I
'":N;;;;tarat! Minul ' Pimintul s-a despicat
iniuntlul templului qi a virsat din nlruntaiele lui
fliciri, ctrept dedesubtul iclolului I
'--;.;;;i... dupi orclinul nelegiuit de.a turbura
relicvele t-.. Credeam cd asla la uece fdri nic o supa-
r.^* i.--p"frirn r... Iati templul t'iu' al lui Apolo 9i pro-
?tiiif . ,rf. de la izvorul sacru ! S-a isprdvit !
'*'iuf
io"- uaru in mulqime o femeie pe jumitate
no^ii,.n ieqitd din pat; ea admir:i focul cu un zimbet
:,;;;.];;;;t"d pe bralele sale un copil de 1aqi'
i"Jtt",r. it"*t.air inc" in genele copilaqului' drr
57

31. plinsul se potolea sugand cu licomie slnul pe care il
apdsa cu o mlnuli, tinzind ceal^ltl spre fod; ca si
cum ar fi voir si a junga la o ju< irie.
Impiiatul opri calul sdu: nu se mai putea inainta
din pricina cildurii. llJrmeazd. o descriere a focului
care mistuia templul.l
- Oh ! dcelosii !... ricdloqii t...
lUrletele multimii. Un corregiu care poarre pe sa-
crificatorul templului, aproape muribund.l
Deodatd cantece de bucurie rd.sunard,. impiratul
se intoarse gi vdzu in aleea chiparogilor desfigurln-
du-se o lungi procesiune. o multime citA frunzd,
cdti, iarbd, preoli betrani imbricali in dalmatice de
postav gi de aur, acoperite cu pietre scumpe, diaconi
cidelniland, cilugiri in negru purtand lumdniri
aprinse, fecioare Ei copilandri imbricali in alb, copii
agit2nd ramuri de palmier, iar deasupra mul1imii, pe
un cer minunat, moagtele Sfintului Valerian, intr-o
racld de argint pe care o reflectau flicirile. Erau
moagtele alungate din ordinul cezarului, din Dafne
in Antiohia. Expulzarea se transformase intr-un mars
victorios. Poporul clnta strivechiul psalm al regelui
David, glorificdnd pe Dumnezeul lui Israel: noiii si
addncurile il inconjoard ! Domin2nd guieriturile vin-
tului
_9i
zgomotul incendiului, cantecul triumfal al gali-
leenilor zbura inrraripat citre eerul luminat de fliinri.
Norii gi ad2ncurile il inconjoari, inaintea Lui um-
bli focul care prdpideqte dugmanii Lui. Muntii ca
ceara se topesc, inaintea fetrei Domnului ! A Domnu_
lui tuturor I
Iulian pili atzind ce indrdzneald. qi ce bucurie ri-
suna ?n ultimul verset: "Si tremure toti aceia care s1u-
58
jesc qi se laudi cu idolii lor. $i toli dun-rnezeii si se
plece inaintea Lui 1,.
Atunci imperatul sili pe calul siu, trase sabia 9i
strigd:
- Solda{i !... Urmagi-mi !
El vru si se arunce in mijlocul multimii, se ?m-
prlgtie aceastd populalie triumfitoare, se ristoarne
racla qi si imprdgtie oasele sfdntului. Dar o m2ni fer-
mi lMerejkowski are simiul misterioaselor coinci-
denqe, mina care il opregte pe impdrat tocmai cind
era g la sa comite un sacrilegiu. Trebuie se mirturi-
sesc ci eu m-am gindit la tulburdtoarea legituri din-
tre hotirdrea migcerii legionare de aJ sanctifica pe
Codrdanu gi asasinarea lui Iorga, asasinat oribil, care
singur putea impiedica atunci o atat de insolifi, de
necugetate hotdrirel apuci friul calului.
- in ldturi de-aici !, strige impiratul furios, ridicAnd
sabia, gata si loveasci.
Dar, aproape in,aceeagi clipi, bra1ul siu cizu.
inaintea lui stetea inteleptul bdtrXn, cu figura triste 9i
ca1mi, Salust Secundul, sosit la timp din Antiohia.
- Cez re, nu lovi nigte dezarm lil Vino-;i in fire !
Iulian viri sabia in teaci. Coiful ii frigea capul, ca
gi cum ar fi fost inroqit in foc. il smulse gi-l arunci la
pdmlnt, igi qterse marile broboane de sudoare de pe
frunte. Apoi, singur, fdrd soldali, cu capul gol, merse
spre mullimea pe care o opri cu un semn al mdinii.
- Locuitori ai Antiohiei !, spuse el aproape linigtit,
stepanindu-se printr-o supremi strddanie a voinlei,
sd gtifi: instigatorii gi incendiatorii templului lui Apo-
lo vor fi pedepsili fdre crulare ! Radeli de nenoro-
cirea mea ! Vom vedea cum vefi r2de de furia mea !...
59

32. l:::1':j:]-1",1'ln
a, purea si faci s) clisperi ttc pe
[r(a pantantulUi ol.lsul r.osllrr, esa cr o;trncirii sJ trite
ci a existat Anriohia cea Mare. I_t". pf .l i, ,.ilfror i"r_
potriva pergilor.. Daci zeii irni d:irr.riesc ,i ;-i",;.;
vioorios, vai cle voi, instigatorilor!... V; gi ;;;i;
tine, Nazareene, fiu cle tdmplar. I
gi lntinse sabia pe deasupra mulgimii. [Nu sunt
oare curioase ezitirile ac.stei ?... ia, u.a.rl"u .ronrt.a
Hitler care goviia, care nu pornegte imediat contra
Angliei; americanii care eziti s:i se rifuiasci ;;;;;
cu ruqii !... intirnpliri ? simple intamjei;;,iieffi;:
i se piru ci o voce stranie I spunea:
- - Nazareanul, fiul rAnipiarului, i1i pregitegre sicriul
tlu !
Iulian, tremur2nd cle un fioq se intoarse; clar nu
vizu pe nimeni. El trecu mana pest. ociriisai,'-'
"*
- Ce e ?... Ce nilucire.... inglna ei.
In accasri clipi, inl;iunn.ul ternplului risuni un
zgomot asurzitor: o pane din ecoper.ig s" prlUurir.
pcsre sraruia lui Apolo. Idolul se rostogoli il pl;;;_
reie soclului. ilr.cupe cle aur.pe care o linea in mini
:r_r:11 iate. Scanreile ta$niri inr_un vartel gros cetre
cer. Loloana porticullli se clitini, iar capiie-iul corin_
l':i :.t],:. ij""r:i imrrictiere, chiar in .lt;; ;-tr;;;;;;,
uir o rurprna rupte de crin, se inclini Si cdzu Ii o;_
mar1r.
,lu.lian
crezrr ci templul cuprins de flicir.i, se
va praDu$r $j il va srivi.
Iar str:ivechiul psalm al regelui Davic.l, glor.ificdncl
pe Dumnezeul lui Israel, se riilice ,p.. .;i;?;;;;;;
zgomorul pri buyirii idolului.
Si se. cutremure toli aceia care slujesc Ai se laud:i
cu idolii lor !
60
hl toli clumnezeii s:i se incline inaintea Lui !"
Nu e vorba aici numai de o clescriere. emofjonan-
ti sau literari, ci e vorba de ceva cu mult mai mult,
chiar de altceva, cle evocarea adevlrului istoric, in
inefabilul lui, in ceea ce omul totdeauna gi-a clat sea-
ma ci e si ceva ciudat, uirnitor, inexplicabil. Ne
rnigcim aici pe liniile interioare ale istoriei. Dar si
ascultim capitolul urmitor, al XIVlea, care e inci
mai tulburit<>r, mai straniu !
,,Iulian petrecu iarna ficlnd pregitiri pentru cam-
pania contra per5ilor. La inceputul primiverii, la 5
martie, el a pirisit Antiohia cu o armati cle gaizeci gi
cinci cle mii de oameni. Zdpacla se topea pe munti.
in livezi, tinetii cai$i, cu pufine frunze, se inrpodo-
beau cu flori roz. Soldagii mergeau veseli la rdzboi
ca la o petrecere.
$antierele din Samos construiseri clin cedri uriagi,
din stejarii gi brazii tiiali din cheile rnuntelui Taurus,
o floti de o mie doui sute de coribii care scobori-
seri Eufratul pini [a oragul Kalinicl're. Iulian, in n-rarq
fo4at, se inc 'eptd prin Hieropolis spre Carres gi urr.ni
Eufratul pini la frontiera persani cle sud. La nord,
o altl armati de treizeci de mii de oameni fusese
tf inisi sub comanda comiliilor Procope gi Sebastian.
inrpreund cu regele armenian Arzace, ei trebuiau
si pracle, si pustiasci, Anadiaben, Heliocom gi. strl-
bit2nd Corduan, si intilneasci armata principali pe
lirmurile Tigrului, la Ktesifonte.
Totul fusese previzut de impimt [e teribild vorba
asta, infricoqltoare: totul fusese preudzul de impirat.
6t

33. Totul ! - ca ;i cum omul ar fi atotgtiutor ! Cincl in rea_
lirare...l totul fusese socotir pi curnpdnit ., ;r;;;;;.
Aceia care inlelegeau planui ,...,.i .r.p".,; ,?;i_
nunau, nu.firi dreptate, de infelepciune", a. mr.ii,
gi de sirnplitatea lui.
, La inceputul lui aprilie. atinsesere Circesium rrl_
umut oms roman. puternic fortificat de Diocleilm
pe rrontlera Mesopotamiei, la unirea aborului cu guj
fratul. Un pod de vase fu consrruit. Iulian dind ordin
si se ffeacd frontiera chiar in dimineala ;."rir;;;;.
Seara, tdrziu, cind totul fu gata, el," iruourr" i., _i-
tul sdu. obosir dar multumir: oprinr. tu*pr-si rr*la
se ddruiasci lucrutui siu frrJri;, ;;;;"; il.""':
gane din noplile sale. Era o lucrare a. i"ufa ilsli.,
[mpotriua creslinilor. O scria pe apucate, h ;;;;i
trompereJor de. rizboi, al cintecejor $i ;i
";;;;;
santtnelelor. Il bucu ra lupta cu Galileanul, ." ,.ri"
H]:::::,:
care o pureau servi lupra: pe clmpul de
uarale sr cu cartea, cu sabia romani si cu inteLocirr_
nea elenici. Niciodata impiratul
",
;.4;;;;;r-;;
scrierile, Sfingilor pirinti, d'e canoanele Bisericii gi de
hotdrArile conciliilor.
-,..l:- T".t'n*,paginilor. Noului Tesrament, pe care il
5ruuta cu un zei lhtru nimic mai prejos decit acela ne
care ii punea pentru platon gi Homer,
^",;".;';;.
pria sa mAnd. observalii ustureroare. iufi"" igi ,.J"r".
lrmura prifuird, se asezd inaintea _...i a. fu.ru ri
Inmute- trestia in- cdlimari pregitindu_se sa scrie. Oar
srnguratatea sa fu tu lburatd. Doud ptafete tocmai so-
siserd,. una din Italia, alta de la I";"rril. ;;;i; ;;
erau deloc imbucuritoare. Un cutremur d;"r;;;
oraqul Nicodemiei, in Asia Mici. Bubuituri ;;;.,
62
pe cleasupra, inspiLimiintase r-:i piin'J la culme pe
locuitorii Constantinopolci. Cdr-1ile Sibilelor opteau
trecerea frontierelor timp cle un an [aminuntul aces-
ta ciudat, incontlolabil, ilafional suni acum ca o iro-
nie: totul fusese previzutJ. $tafeta din Ierusalim adu-
sese o scrisoare a demnitarului Alip de Antiohia,
ciruia Iulian ii incredinlase reconstructia. templului
lui Solomon. Printr-o stranie contradiqie lrugii au o
extraordinari sensibilitate pentru aspectlll metafizic aI
vicliil, acest adorator al Olimpului decisese si recon-
struiasci templul unui Dumnezeu al Islaelului, distrus
de romani, ca sd dea de minciuni inaintea lumii gi a
veacurilor acest adever al profe$ei evanghelice: .Pia-
lrd pe piatrd nu va rimlne aici; totul va fi distrus
(Mt. )cilv, 2)'.
Evreii au rdspuns cu entuziasm la apelul lui Iulian,
iar darurile au curs din toate pdrfile. Planul recon-
strucliei era grandios. Lucrdrile au inceput numai-
declt, iar Iulian incredingase supravegherea generali
amicului siu, instruitul gi nobilul comite Alip de An-
tohia, lost loctiiror in Bretania.
- Ce s-a intdmplat ?, intrebi ingrijorat Iulian, ob-
servind lnainte de a deschide scrisoarea figura in-
tunecatd a gtafetei.
- O mare nenorocire, scumpe Cezare I
- Vorbegte. nuJi fie team.i.
- C2t tin-rp luclltorii lucrau la curifirea dir2mi-
turilor Ei dirimau vechile ziduri, totul mergea bine
linteresant - nu ? - ci lucrul mergea bine cdnd ddrd-
mau ceea ce efa softit distrugerii !1. Dar abia pusese-
rim prima pi^tta
^
noului edificiu, clnd fliciri sub
forrni de globuri de foc au iegit din pemant res-
63

34. turnand pietrele $i arzand iucritorii. A doua zi. ciin
oldinul prea nobilului Alip, lucririle
"r;;ir;;p;;:
Yi"ul:1 s-a intimplat clin nou. gi a rreia oari la'fel.
Cresrinii acun rriumfd; helenii sunt l"rpair*"i"fil
nici un lucritor nu mai vrea si se coboaie i" ,rUt..u_
ne. N-a mai rimas nimic din clidire,
"ici
o pi"t i ma_
car ! Totul e distrus !
-.Taci, miselule ! Si ru trebuie si fii un salileean !.
strigi impirarul ridicind mina asupra q,"?";;i-i;;
nuncheate. Astea sunt numai miniiuni'f ... Vorbei_.
Alip n-a gisit altul mai degtept ca tine sil trimid
qtafeti I
Rupse sigiliul, desfacu scrisoarea gi o citi. Stafeta
spusese. adevirul; Alip confirma
"pusele
tui. fui iu-
uan nu-t venea sd creada ochilor; reciti cu atentie mi_
siva apropjind-o de lampd: focul miniei $t,il;.;;
llDJorara obrajii. Mugcindu_si buzele pAnd h
sange, morotoli pi arunci papirusul doctorului Oriba_
zy, care sritea iang; el.
- Citegte !... Tu care nu crezi in minuni !... Sau
comitele Alip a inebunit, sau... Nu I asta nu ,";";;l
, Tinirul inviqat din Alexandria aau.,l scriJo?rJa
oe pe Jos gj-o citi_ cu lini$tea pe care o punea in toate
ll:*rtl" Apoi. fixind asupra lui Iulian privirea sa
lrmpede si inteligenrd [aren1ie, ci.ci viata ..u tr"pt.
de inle.legere qi de semnifical ti. Oribazy,,.*pti.a;iu_
crurile altfel. Si vedein rotugi cum ,. a.rnaoonie lr-
toria ?1, zise:
- Nu vid aici nici un miracol. invigalii descriu
acest fenomen de multi vreme. in ,"nr.."".i.
vechilor monumente inchise gi lipsite de n..
"a.*.
de secole, eistd gaze gronr., i.,iu-ua;t. iC;;.-
54
poate si fie adevdrat, ca fapt izolat gi generalizat ca o
teode, dar aici, indif'erent cle explicatia generali, fap-
tul se intimpli inlr-o situdlie complexi.l E de ajuns
si cobori in aceste subterane cu o tol'li aprinsi pen-
tru a provoca o explozie, qi fldcirile omoari pe cei
imprudenli. Asta pare un miracol pentru ignorangi;
dar aici ca pretutindeni lpasajul acesta mi se pare ex-
luaotdin^r de serrrificativ Ei de adnncl lumina qtiin;ei
lumineazi tenebrele, superstifiile qi redi liberrate
spiritului uman. Totul e superb, pentru cI totul e na-
tural qi in acord cu vointa Naturii. [Eu ?mi dau seama
ce consecinte au arut mereu de-a lungul istoriei ase-
menea .discursuri,, platitudine a platitudinilor, a sufi-
cienfei crase care impiedici orice inlelegere mai
complexd gi mai nuanlatd a situaliilor reale.l El puse
cu linigte scrisoarea pe masi gi, pe sub buzele sale
subliri, aluneci un z2mbet satisfecut de pedant.
- Da, da, sigur ! spuse Iulian, nu firi un sur'2s
amar. FireEte, trebuie si te consolezi cu ceva ! Totul
putem explica, totul e natural: cuffemurul de pim2nt
din Nicodemia, cel din Constantinopol, profe;iile din
ci4ile sibilinice, seceta din Antiohia, incendiile din
Roma, inundaliile din Egipt. Totul e natural !... Nu-
mai cd... e totu$i ciudat cd totul se leagi impotriva
mea, pimantul, cerul, apa gi focul, 9i chiar zeii, cred !
Salust Secundul intrd in cort.
- Sublime August ! Ghicitorii etrusci, insircinati de
tine ca s; cunoasci voinla zeilor, te roagd mult si
a$tepli, s; nu treci mAine frontiera. Pisirile profetice,
in ciuda tllturor ruglciunilol nu vor sI min2nce, ri-
mln abitute gi nu ciugulesc boabele de orz - sbmn
riu !

35. in prinul moment, Iulian incrunti spr2ncenele cu
mXnie, dar indati ochii i se inveseliii, qi rise pe
nea$teptate, incat toli se intoarseri. citre el surpringi.
- Adevdrat, Saluste ! Nu ciugulesc ? Hm I Atunci ce
trebuie si facem cu aceste animale incdpdtan te?
N-ar fi mai bine si le ascultim, sI ne intoarcem
inapoi in Antiohia, ca si fiu de rdsul galileenilor !...
gtii, dragul meu amic ? Du-te numaidecdt la ghicitorii
etrusci si comunicdle porunca mea impiriteascd.
Sacrificatorii si arunce in gdr|d. stupidele lor gdini.
Auzi tu ? Dacd nu le place acestor nizuroase, care
plesnesc de grase ce sunt, si mindnce, vom vedea
daci nu cumva au poftd sa bea... Du ordinele mele.
- GIumeqri, Cezare ! Am inteles oare bine ? Vrei cu
tot dinadinsul si treci frontier a mdine ?
- Da, da ! $i mi jur pe victoriile mele viitoare, pe
marelia Romei, ci nici o pasire profeticd nu mi va
speria; nici apa, nici focul, nici cerul, nici pimdntul,
nici chiar zeii.l E prea tdrziu r. Zarurile sorlii au fosi
aruncate.
Prieteni, in intreaga naturd e oare ceva deasupra
vointei omenes,ti ? ln roate cirgile sibilinice
"
orr. .._
va mai tate decnt cuvintele acestea; .Aqa vreau 1". Mai
mult ca oricind simt misterul vieqii mele. Altidati au-
gurii mi legau ca in ochiurile unei mreje qi md
fdceau prizonier. Astizi, cred in ei 9i imi rdd de ei I
Poate e un sacrilegiu ! Cu alat mai riu I N_am nimic
depierdut ! Dacd zeii mi pirisesc, ii voi renega !
Dupi ce toat; lumea s-a retras, Iulian s-a apropiat
de o mici statueti a lui Mercur, cu intenlia, dupn
obiceiul siu, de a se ruga gi de a arunca citeva boa_
be de timdie in vasul cu trei picioare; dar, deodati se
66
inioarse cu un suras, se culci pe blana de leu care ii
servea drept pat gi, stingind lampa, fu cuprins de un
somn liniqtit 9i fdri griji, cum se intlmpli oamenilor
in preziua marilor nenorociri.
Aurora abia se aritase cdnd se sculi, inci mai
vesel dec2t se culcase. Trompetele sunari. Iulian
incilecd gi alergd pe malurile Aborului. Dimineala de
Aprilie era rece. Un v2nticel aducea boarea noplii de
pe malurile marelui fluviu asiatic. in tot lungul Eu-
fratului de la Circesium p2ni in tabdra romani, se
intindea flota, pe o lungime de zece stadii.
Din vremea domniei lui Xerxes nu se mai vdzuse
o asemenea desfigurare de forle. Soarele arunca cele
dintii raze ale sale de dindiritul mausoleului ridicat
lui Gordian, invingdtorul pergilor, ucis aici de Fiiip
Arab:u. Marginile discului purpuriu se aprinserd dea-
supra orizontului liniqtit al pustiului, ca un cirbune
qi, dintr-o datd, loate v2rfurile catargelor gi pinzelor
se inrogiri in ceaqa diminefii.
impiranrl ficu un semn gi masa aceea de gaizeci 9i
cinci de mii de oameni, cu un pas egal care ficu si
tremure pim2ntul, se puse in migcare. Armata ro-
mani incepu sl lre^cd. podul care o despd4ea de
frontiera persanS. Calul lui Iulian il trecu de partea
cealaltl,, pe o inalti colind nisipoasi a pdmdntului
dugman.
in capul cohortei palatine, umbla centurronul
gdrzllor impardte9ti, Anatol, admiratorul lui Arsinoe.
Anatol se uiti la impdrat. O mare schimbare se putea
vedea in Iulian dupd o htnd petrecutd in plin aeq in
mijlocul muncilor de c2mp, care erau salutare. Era
greu siJ recunoqti, bdrbatul acesta rizboinic, cu figu-
67