Marea Rebeliune.pdf

1 Marea
Rebeliune
S
Sa
am
ma
ae
el
l A
Au
un
n W
We
eo
or
r

M
MA
AR
RE
EA
A
R
RE
EB
BE
EL
LI
IU
UN
NE
E
SAMAEL AUN WEOR
Textul integral al acestei opere, prin voinþa
expresã a autorului sãu (Samael Aun Weor)
este patrimoniul întregii umanitãþi.
CERTIFICAT
DE
GARANÞIE
A
AS
SO
OC
CI
IA
AÞ
ÞI
IA
A G
GN
NO
OS
ST
TI
IC
CÃ
Ã D
DE
E S
ST
TU
UD
DI
II
I
A
AN
NT
TR
RO
OP
PO
OL
LO
OG
GI
IC
CE
E º
ºI
I C
CU
UL
LT
TU
UR
RA
AL
LE
E,
,
CA FIDELÃ CONTINUATOARE A TRADIÞIEI
GNOSTICE ERMETICE CREATÃ DE
V
V.
.M
M.
. S
SA
AM
MA
AE
EL
L A
AU
UN
N W
WE
EO
OR
R,
,
CERTIFICÃ:
FAPTUL CÃ ÎNTREGUL CONÞINUT AL PREZENTEI
OPERE:„
„M
MA
AR
RE
EA
A R
RE
EB
BE
EL
LI
IU
UN
NE
E”
”,
,
ESTE COPIE FIDELÃ A ORIGINALULUI SCRIS DE
V
V.
.M
M.
. S
SA
AM
MA
AE
EL
L A
AU
UN
N W
WE
EO
OR
R.
ÎN CONSECINÞÃ, CITITORUL TREBUIE SÃ ºTIE
CÃ REDACTAREA, STILUL ºI PURITATEA
MESAJULUI PE CARE A VRUT SÃ-L TRANSMITÃ
AUTORUL, AU FOST IMPECABIL
RESPECTATE ÎN ÎNTREGIME.
Orice persoană care o modifică
sau o mutilează comite un delict grav.

1
P
PR
RO
OL
LO
OG
G
L
egenda secolelor spune cã de când Meduza a murit de mâna
lui Perseu, Eroul Solar al Mitologiei Greceºti, oamenii care
aspirau la Olimp nu ºi-au mai pierdut niciodatã viaþa, îm-
pietriþi de privirea ascuþitã ºi sinistrã a unui asemenea monstru,
jumãtate om, jumãtate reptilã, ale cãrui suliþe fatidice se înfigeau
ca niºte pumnale în trupurile cãutãtorilor Lânii de Aur.
Aºa este relatarea pe care Tradiþia Ermeticã a fãcut-o sã a-
jungã la urechile noastre chiar ºi în aceste zile de obscurantism,
propriu Kali-Yugãi (Vârsta Neagrã), pe care o trãim aici ºi acum.
Cu o asemenea naraþiune, se fãcea aluzie, în vremuri strãvechi, la
gravele pericole care întotdeauna i-au pândit pe neînfricaþii cu-
ceritori ai Împãrãþiei Cereºti care, în treacãt fie spus, ºi citând
fraze apocaliptice: „Întotdeauna se ia cu asalt ºi doar cei cutezãtori au
cucerit-o”.
Intraþi în aceastã tematicã, trebuie sã-i spunem distinsului
nostru cititor, cã toate legendele mitice orientale sau occidentale
nu sunt simple elucubraþii literare ºi nici încercãri retorice ale po-
poarelor strãvechi ci, din contrã, constituie moºtenirea sacrã a
unor remarcabili Maeºtri ce au îndrãznit sã provoace la duel tim-
pul, moartea ºi legile mecanice ale existenþei, pentru a-i smulge
acesteia din urmã, cele mai preþioase enigme ºi cele mai ascunse
secrete ale ei. Solomon spunea: „Gloria lui Dumnezeu constã în a-ºi
ascunde misterele iar cea a omului în a le descoperi”; totuºi, aici este
ceva de care trebuie sã þinem bine seama când vorbim despre
aceastã acþiune ºi anume cã toþi Profeþii, Iluminaþii, Maeºtrii sau
Ghizii umanitãþii, se refereau la „Oameni” ºi nu la „Animale Inte-
lectuale”, atunci când semnalau protagonistul unor astfel de cu-
tezanþe. Cu aceasta vrem sã indicãm cã sarcina majorã a creaturii

SAMAEL AUN WEOR
8
umane, care este cea de a se separa de Roata Timpului pentru a
intra în sânul Eternitãþii, cere din partea menþionatei creaturi o
dezvoltare primordialã pentru a atinge în primul rând un ade-
vãrat „Stadiu Solar” ºi a putea, ulterior, sã facã o revalorizare a
Forþelor sale Spirituale ºi sã ajungã la calitatea de Titan, Cosmo-
crator sau, altfel spus, Rege ºi Sacerdot al Naturii dupã Ordinul
lui Melchisedec, Rege al Salemului.
Astfel, fiinþa umanã, vorbind din punct de vedere filosofic, ºi
mai precis, ontologic, are în faþa sa douã mari sarcini de realizat,
pentru a îndeplini adevãratul obiectiv al ºederii sale în Univer-
sitatea Vieþii; prima: SÃ SE CUNOASCÃ PE SINE ÎNSÃªI, SÃ-ªI
CREEZE SUFLETUL ªI SÃ COAGULEZE LUMINA SOLARÃ de
care a vorbit atâta Alchimia Medievalã. A doua: SÃ FACÃ ÎN AªA
FEL ÎNCÂT ACEA LUMINÃ COAGULATÃ SÃ STRÃLUCEASCÃ
în toatã splendoarea sa, traversând orice barierã materialã sau
spiritualã, pânã când intrã în contact permanent cu Inteligenþele
Divine ce sãlãºluiesc dincolo de Bine ºi de Rãu.
Prima sarcinã au cristalizat-o mulþi, a doua este cea mai di-
ficilã, deoarece acei aspiranþi, la o asemenea sarcinã, intrã în ceea
ce este cunoscut în Ocultismul Transcendental ca „Deºertul Ini-
þiatic”. Pentru a rãmâne în picioare, în acele teritorii aspre,
devotul are nevoie de un ajutor superior, de o credinþã de nez-
druncinat ºi de o metodicã adecvatã.
Aici, în aceastã parte a Cãlãtoriei Ermetice, iese în calea se-
colelor ºi a vârstelor, Venerabilul Maestru Samael Aun Weor,
pentru a ne explica cu o logicã surprinzãtoare ºi o didacticã inso-
litã, direcþia pe care trebuie sã o ia barca Argonautului, care
trebuie sã abandoneze Haosul Inferior pentru a intra în Haosul
Superior. E suficient sã citãm câteva din cuvintele sale despre
acest traiect dificil: „Aspru Drum este acela al AUTOREALIZÃRII
INTIME A FIINÞEI. Câte prãpãstii! Ce strâmtori dificile! Ce labirinturi
oribile! Pe acest Drum Interior, când cineva crede cã merge foarte rãu, se
întâmplã cã merge bine. Pe acest Drum Interior, când cineva crede cã merge
foarte bine, în realitate, merge foarte rãu. Ceea ce în mod normal se inter-
zice, uneori se dovedeºte cel mai just; aºa este Drumul Interior. Pe acest
Drum Secret existã momente în care cineva nici nu mai ºtie ce este bun
nici ce este rãu. Cãrare plinã de Pericole în interior ºi în exterior; Drum
de mistere de nedescris unde suflã doar o adiere de moarte…”
MAREA REBELIUNE 9
Aceasta este Calea, Drumul, Cãrarea pe care azi vine sã ne-o
semnaleze acest Mare Tribun al dinastiei ASE-ilor care, învãluit
în Mantia Înþelepciunii sale ºi fundamentat pe Piatra Splendorilor
(Piatra Filosofalã), cântã lumii din trompeta sa pentru a rupe
letargia oamenilor ºi a-i incita la „Marea Emancipare”, la „Marele
Salt”, la „Marea Eliberare”, adicã, la „MAREA REBELIUNE”,
pentru a se odihni dincolo de coloanele Binelui ºi Rãului, în
Fericirea Supremã a stelelor, purtând în mâinile lor douã trofee
legendare: o LANCE DE NEZDRUNCINAT ºi un POTIR DE
ARGINT…
OM-TAT-SAT-TAN-PAN-PAZ
AGEAC

1
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
1
V
VI
IA
AÞ
ÞA
A
C
hiar dacã pare incredibil, este foarte sigur ºi cu
totul adevãrat cã aceastã atât de mult trâmbiþatã
civilizaþie modernã este teribil de urâtã, nu întru-
neºte caracteristicile transcendentale ale simþului estetic,
este lipsitã de frumuseþe interioarã.
Prea mult ne mândrim cu acele dezgustãtoare clãdiri
dintotdeauna, care par adevãrate vizuini de ºoareci.
Lumea a devenit teribil de plictisitoare, aceleaºi strãzi
dintotdeauna ºi pretutindeni locuinþele îngrozitoare.
Acest lucru a devenit obositor în nordul ºi în sudul, în
estul ºi în vestul lumii.
Este aceeaºi monotonie dintotdeauna, îngrozitoare,
dezgustãtoare, stearpã. Modernism! Exclamã lumea.
Pãrem adevãraþi pãuni înfumuraþi cu costumul pe care-l
purtãm ºi cu pantofii foarte strãlucitori, chiar dacã pretu-
tindeni umblã milioane de nefericiþi înfometaþi, subnu-
triþi, sãrmani.
Simplitatea ºi frumuseþea naturalã, spontanã, ingenuã,
lipsitã de artificii ºi de farduri vanitoase, au dispãrut la
sexul feminin. Acum suntem moderni, aºa e viaþa.
Oamenii au devenit teribil de cruzi: caritatea a încetat,
nimãnui nu-i mai este milã de nimeni.
Vitrinele luxoaselor magazine strãlucesc cu mãrfuri
splendide care în mod categoric nu sunt accesibile neferi-
ciþilor.
Singurul lucru pe care îl pot face aceºti paria ai vieþii
este sã contemple mãtãsuri ºi bijuterii, parfumuri în sti-
cluþe luxoase ºi umbrele de ploaie; a vedea fãrã a putea
atinge, un supliciu asemãnãtor celui lui Tantal.

Oamenii acestor vremuri moderne au devenit extrem
de grosolani: parfumul prieteniei ºi aroma sinceritãþii au
dispãrut cu desãvârºire.
Mulþimile supraîncãrcate de impozite gem; toatã lumea
are probleme; ni se datoreazã ºi datorãm; suntem daþi în
judecatã ºi nu avem cu ce plãti; preocupãrile distrug min-
þile, nimeni nu trãieºte liniºtit.
Birocraþii având curba fericirii reliefatã pe burta lor ºi
cu un trabuc bun în gurã, pe care se sprijinã psihologic,
fac în gând jonglerii politice, fãrã a le pãsa nici cât negru
sub unghie de suferinþa poporului.
Nimeni nu este fericit în aceste vremuri, ºi cu atât
mai puþin clasa de mijloc, aceasta aflându-se între ciocan
ºi nicovalã.
Bogaþi ºi sãraci, credincioºi ºi necredincioºi, comer-
cianþi ºi cerºetori, pantofari ºi tinichigii, trãiesc pentru cã
trebuie sã trãiascã, îºi îneacã necazurile în vin ºi ajung
chiar sã se drogheze pentru a scãpa de ei înºiºi.
Oamenii au devenit rãutãcioºi, bãnuitori, neîncrezãtori,
vicleni, perverºi; acum nimeni nu mai crede în nimeni; se
inventeazã zilnic reguli noi, certificate, restricþii de tot fe-
lul, documente, împuterniciri etc. ºi oricum nimic din toa-
te acestea nu mai serveºte, ºmecherii râd de toate aceste
prostii: nu plãtesc, se sustrag legii chiar dacã trebuie sã
facã închisoare.
Nici o meserie nu aduce fericire, simþul adevãratei iubiri
s-a pierdut ºi oamenii se cãsãtoresc azi ºi divorþeazã mâine.
Unitatea cãminelor s-a pierdut în mod lamentabil, ru-
ºinea organicã nu mai existã, lesbianismul ºi homosexua-
litatea au devenit mai obiºnuite decât spãlatul pe mâini.
Sã ºtim ceva despre toate acestea, sã încercãm sã
cunoaºtem cauza atâtor putreziciuni, sã cercetãm, sã
cãutãm, este cu siguranþã ceea ce ne propunem în a-
ceastã carte.
SAMAEL AUN WEOR
12 MAREA REBELIUNE 13
„Bieþii oameni au obosit deja de atâtea teorii,... ...trebuie sã fim
practici ºi sã cunoaºtem cu adevãrat cauzele suferinþelor noastre. ”

SAMAEL AUN WEOR
14
Vorbesc în limbajul vieþii practice, dornic sã ºtiu ce
se ascunde în spatele acelei mãºti îngrozitoare a exis-
tenþei.
Gândesc cu voce tare, iar ºarlatanii intelectului sã
spunã ce au ei chef.
Teoriile au devenit deja obositoare ºi chiar se vând
ºi se revând pe piaþã… ºi atunci?
Teoriile servesc doar pentru a ne crea preocupãri ºi
a ne amãrî ºi mai mult viaþa.
Pe bunã dreptate a spus Goethe: „Orice teorie este
gri, ºi verde este doar arborele cu fructe de aur, care este
viaþa”…
Bieþii oameni au obosit deja de atâtea teorii, acum se
vorbeºte mult de pragmatism, trebuie sã fim practici ºi
sã cunoaºtem cu adevãrat cauzele suferinþelor noastre.
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 2
2
C
CR
RU
UD
DA
A R
RE
EA
AL
LI
IT
TA
AT
TE
E A
A F
FA
AP
PT
TE
EL
LO
OR
R
I
n scurt timp, milioane de locuitori ai Africii, Asiei
ºi Americii Latine ar putea sã moarã de foame.
Gazul pe care îl împrãºtie sprayurile poate dis-
truge radical ozonul atmosferei terestre.
Unii savanþi prevãd cã pânã în anul 2000, subsolul
globului nostru terestru se va epuiza.
Speciile marine mor din cauza contaminãrii mãrilor,
acest lucru este deja demonstrat.
Fãrã îndoialã, în ritmul în care mergem, spre sfârºi-
tul acestui secol toþi locuitorii marilor oraºe vor trebui
sã poarte Mãºti de Oxigen pentru a se proteja de fum.
Dacã se continuã contaminarea în modul alarmant
actual, în scurt timp nu se va mai putea mânca peºte,
acesta trãind în astfel de ape, total contaminate, va fi
periculos pentru sãnãtate.
Înainte de anul 2000 va fi aproape imposibil sã mai
gãsim vreo plajã unde sã ne putem scãlda în apã curatã.
Din cauza consumului exagerat ºi exploatãrii solu-
lui ºi subsolului, în scurt timp pãmânturile nu vor mai
putea produce elementele agricole necesare pentru ali-
mentaþia oamenilor.
„Animalul Intelectual”, în mod greºit numit om, con-
taminând mãrile cu atâtea gunoaie, otrãvind aerul cu
fumul maºinilor ºi al fabricilor sale, distrugând Pãmân-
tul cu exploziile sale atomice subterane ºi cu abuzul de
elemente dãunãtoare pentru scoarþa terestrã, este clar
cã a supus planeta Pãmânt la o lungã ºi înspãimântã-
toare agonie care, fãrã îndoialã, va trebui sã se sfârºeascã
printr-o Mare Catastrofã.
ˆ
ˆ

Cu greu va putea trece lumea pragul anului 2000,
cãci „Animalul Intelectual” distruge mediul natural cu
o vitezã alarmantã.
„Mamiferul Raþional”, în mod eronat numit om, se
încãpãþâneazã sã distrugã Pãmântul, vrea sã-l facã de
nelocuit ºi este evident cã reuºeºte.
În ceea ce priveºte mãrile, este vãdit cã acestea au
fost transformate de toate naþiunile într-un fel de Mare
Groapã de Gunoi.
ªaptezeci la sutã din tot gunoiul lumii, se duce în
fiecare dintre mãri.
Enorme cantitãþi de petrol, insecticide de tot felul,
numeroase substanþe chimice, gaze otrãvitoare, gaze
neurotoxice, detergenþi etc., sunt pe punctul de a dis-
truge toate speciile vii ale Oceanului.
Pãsãrile marine ºi planctonul atât de indispensabil
vieþii, sunt distruse.
În mod incontestabil, anihilarea Planctonului Marin
este de o gravitate incalculabilã, pentru cã acest microor-
ganism produce ºaptezeci la sutã din Oxigenul Terestru.
Prin intermediul cercetãrii ºtiinþifice s-a putut con-
firma faptul cã deja anumite pãrþi din Atlantic ºi din Pa-
cific sunt contaminate cu reziduuri radioactive, rezultat
al exploziilor atomice.
În diferite metropole ale lumii ºi în special în Europa,
apa dulce se bea, se eliminã, se epureazã ºi apoi se bea
din nou.
În marile oraºe „Super-civilizate”, apa servitã la
masã trece prin organismele umane de mai multe ori.
În oraºul Cúcuta, la graniþa cu Venezuela, din Re-
publica Columbia, America de Sud, locuitorii se vãd
obligaþi sã bea din apele negre ºi murdare ale râului ce
poartã toate lucrurile mizerabile ce provin din Pamplona.
SAMAEL AUN WEOR
16
Vreau sã mã refer în mod accentuat la râul Pamplo-
nita care a fost atât de nefast pentru „Perla Nordului”
(Cúcuta).
Din fericire existã acum încã un apeduct care ali-
menteazã oraºul, fãrã ca totuºi pentru aceasta sã înce-
teze sã se mai bea din apele negre ale râului Pamplo-
nita.
Filtre enorme, maºini uriaºe, substanþe chimice în-
cearcã sã purifice apele negre ale marilor oraºe europe-
ne, dar epidemiile continuã sã se rãspândeascã cu acele
ape negre, murdare, ce au trecut de atâtea ori prin or-
ganismele umane.
Renumiþii Bacteriologi au gãsit în apa potabilã a
marilor capitale, tot felul de viruºi, colibacili patogeni,
bacterii de Tuberculozã, Tifos, Variolã, Larve etc.
Deºi pare incredibil, chiar în uzinele de tratare a
apei ale þãrilor europene, s-au gãsit viruºi din vaccinul
Poliomielitei.
În plus, risipa de apã este înspãimântãtoare: oa-
meni de ºtiinþã moderni afirmã cã în jurul anului 1990
umanoidul raþional va muri de sete.
Partea cea mai rea este cã rezervele subterane de
apã dulce sunt în pericol, din cauza abuzurilor Anima-
lului Intelectual.
Exploatarea nemiloasã a puþurilor de petrol conti-
nuã sã fie fatalã. Petrolul care se extrage din interiorul
pãmântului, strãbate apele subterane ºi le contamineazã.
Drept consecinþã, petrolul a fãcut nepotabile apele
subterane ale Pãmântului, pentru mai bine de un secol.
Evident, ca rezultat al tuturor acestor lucruri, mor
vegetalele ºi chiar un numãr mare de persoane.
Sã vorbim acum puþin despre aerul care este atât
de indispensabil pentru viaþa creaturilor…
MAREA REBELIUNE 17

Cu fiecare inspiraþie ºi inhalaþie, plãmânii se încarcã
cu o jumãtate de litru de aer, adicã vreo doisprezece me-
tri cubi pe zi; sã se înmulþeascã aceastã cantitate cu cele
Patru Mii Cinci Sute de Milioane de locuitori pe care îi
are Pãmântul ºi atunci vom obþine cantitatea exactã de
oxigen pe care zilnic o consumã întreaga umanitate,
fãrã a þine cont de cea pe care o consumã toate celelalte
creaturi animale ce populeazã suprafaþa Pãmântului.
Tot Oxigenul pe care îl inhalãm se gãseºte în at-
mosferã ºi se datoreazã planctonului pe care îl distru-
gem acum prin contaminare ºi de asemenea, activitãþii
de fotosintezã a plantelor. Din nefericire, rezervele de
oxigen sunt deja pe sfârºite.
Mamiferul Raþional în mod greºit numit om, prin
intermediul nenumãratelor sale industrii, reduce în
mod continuu cantitatea de radiaþie solarã, atât de ne-
cesarã ºi indispensabilã fotosintezei ºi din acest motiv
cantitatea de Oxigen pe care o produc actualmente
plantele, este în prezent cu mult mai micã decât în se-
colul trecut.
Lucrul cel mai grav din toatã aceastã tragedie mon-
dialã este faptul cã „Animalul Intelectual” continuã sã
contamineze mãrile, distrugând Planctonul ºi nimicind
vegetaþia.
„Animalul Raþional” continuã sã distrugã în mod la-
mentabil sursele sale de Oxigen.
„Smogul” pe care „Umanoidul Raþional” îl împrãºtie
în mod constant în aer, pe lângã faptul cã ucide, pune
în pericol viaþa planetei Pãmânt.
„Smogul” nu numai cã anihileazã rezervele de Oxi-
gen, dar ucide ºi oamenii.
„Smogul” genereazã boli ciudate ºi periculoase, im-
posibil de vindecat, acest fapt este deja demonstrat.
SAMAEL AUN WEOR
18
„Smogul” împiedicã pãtrunderea luminii solare ºi a
razelor ultraviolete, provocând prin aceasta grave dezor-
dini în atmosferã.
Se apropie o erã de schimbãri climaterice, de glacia-
þiuni, de înaintãri ale gheþurilor polare spre Ecuator, de
cicloane înspãimântãtoare, de cutremure de pãmânt etc.
Din cauza nu a uzului, ci a abuzului de energie elec-
tricã, în anul 2000 va fi mai cald în unele regiuni ale
Planetei Pãmânt, iar aceasta va contribui la procesul
Revoluþiei Axelor Pãmântului.
În curând Polii se vor constitui în Ecuatorul Pãmân-
tului, iar acesta din urmã, în Poli.
Dezgheþãri ale Polilor au început ºi un nou Potop
Universal, precedat de foc, se apropie.
În urmãtoarele decenii cantitatea de „Dioxid de
Carbon” se va multiplica, acest element chimic for-
mând atunci un strat gros în atmosfera Pãmântului.
Un astfel de filtru sau strat, va absorbi din pãcate
radiaþia termicã ºi va acþiona ca o serã fatalã.
Clima Pãmântului va deveni mai caldã în multe lo-
curi ºi cãldura va face sã se topeascã gheaþa Polilor, din
acest motiv nivelul oceanelor crescând în mod înfrico-
ºãtor.
Situaþia este extrem de gravã, solul fertil este pe
cale de dispariþie ºi zilnic se nasc douã sute de mii de
persoane care au nevoie de hranã.
Catastrofa de Foamete mondialã care se aproprie va
fi cu siguranþã îngrozitoare; ea bate deja la uºã.
În prezent, mor de foame anual patruzeci de milioa-
ne de persoane, din lipsã de hranã.
Criminala industrializare a pãdurilor ºi exploatarea
nemiloasã a Minelor ºi a Petrolului lasã Pãmântul trans-
format într-un deºert.
MAREA REBELIUNE 19

Chiar dacã este adevãrat cã energia nuclearã este
mortalã pentru omenire, nu este mai puþin adevãrat cã
actualmente existã deopotrivã „Raze ale Morþii”, „Bom-
be Microbiene” ºi multe alte elemente teribil de dis-
tructive, maligne, inventate de oamenii de ºtiinþã.
Incontestabil, pentru a procura energia nuclearã,
sunt necesare mari cantitãþi de cãldurã, dificil de con-
trolat ºi care, în orice moment, pot provoca o catastrofã.
Pentru a obþine energia nuclearã este nevoie de
enorme cantitãþi de minerale radioactive, din care se
foloseºte doar treizeci la sutã, aceasta face ca subsolul
Pãmântului sã se epuizeze rapid.
Deºeurile atomice care rãmân în subsol se dove-
desc teribil de periculoase. Nu existã un loc sigur pen-
tru deºeurile atomice.
Dacã gazul unui depozit de deºeuri atomice ar ajun-
ge sã scape, chiar dacã doar într-o micã proporþie, ar
muri mii de persoane.
Contaminarea alimentelor ºi a apelor aduce modifi-
cãri genetice ºi monºtri umani: creaturi care se nasc
deformate ºi monstruoase.
Înainte de anul 1999 se va produce un grav acci-
dent nuclear ce va cauza o adevãratã spaimã.
Cu siguranþã, omenirea nu ºtie sã trãiascã, s-a de-
generat înspãimântãtor ºi, în mod sincer, s-a aruncat în
abis.
Lucrul cel mai grav în toatã aceastã problemã, este cã
factorii acestei distrugeri, care sunt: foametea, rãzboaiele,
distrugerea Planetei pe care trãim etc., se aflã în noi în-
ºine, îi purtãm în interiorul nostru, în Psihicul nostru.
SAMAEL AUN WEOR
20
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 3
3
F
FE
ER
RI
IC
CI
IR
RE
EA
A
O
amenii lucreazã zi de zi, luptã pentru a supra-
vieþui, vor sã existe într-un fel, dar nu sunt fe-
riciþi.
Aceastã chestiune a fericirii este „în chinezã”, cum se
spune pe aici; cel mai grav lucru este cã oamenii o ºtiu,
cu toate acestea, în mijlocul atâtor amãrãciuni, se pare
cã nu-ºi pierd speranþa de a obþine într-o bunã zi feri-
cirea, fãrã sã ºtie nici cum sau în ce fel.
Bieþii oameni! Cât mai suferã! ªi totuºi vor sã trã-
iascã, se tem sã-ºi piardã viaþa…
Dacã oamenii ar înþelege ceva din Psihologia Revo-
luþionarã, probabil chiar ar gândi diferit; dar, în reali-
tate, nu ºtiu nimic, vor sã supravieþuiascã în mijlocul
nenorocirii lor ºi asta e tot.
Existã momente plãcute ºi foarte agreabile, dar a-
ceasta nu este fericire; oamenii confundã plãcerea cu
fericirea.
Petrecerile, chefurile, beþiile, orgiile, sunt plãceri
bestiale, dar nu sunt fericire… Existã totuºi mici petre-
ceri sãnãtoase, fãrã beþii, fãrã bestialitãþi, fãrã alcool
etc., dar nici aceasta nu este fericire…
Eºti o persoanã amabilã? Cum te simþi când dan-
sezi? Eºti îndrãgostit? Iubeºti cu adevãrat? Cum te
simþi când dansezi cu fiinþa pe care o adori? Permiteþi-mi
sã fiu puþin crud în aceste momente, spunându-vã cã
nici aceasta nu este fericire.
Dacã eºti deja bãtrân, dacã aceste plãceri nu te
atrag, dacã te dezgustã, scuzã-mã dacã îþi spun cã ai fi

SAMAEL AUN WEOR
22
fost altfel, dacã ai fi fost tânãr ºi plin de iluzii.
În orice caz, orice s-ar zice, dansezi sau nu dansezi,
te îndrãgosteºti sau nu te îndrãgosteºti, ai sau nu ai
ceea ce se cheamã bani, tu nu eºti fericit chiar dacã
gândeºti contrariul.
O persoanã îºi petrece viaþa cãutând fericirea peste
tot ºi moare fãrã sã o fi gãsit.
În America Latinã, sunt mulþi cei care au speranþa
sã obþinã într-o bunã zi câºtigul cel mare al loteriei,
crezând cã astfel vor dobândi fericirea; unii chiar îl câº-
tigã, dar nu prin aceasta ajung la mult râvnita fericire.
Când eºti tânãr visezi la femeia idealã, vreo prinþesã
din „O Mie ºi Una de Nopþi”, ceva extraordinar; vine
apoi cruda realitate a faptelor: soþie, copilaºi ce trebuie
întreþinuþi, probleme economice dificile etc.
Nu existã îndoialã cã pe mãsurã ce copiii cresc, pro-
blemele cresc ºi ele ºi chiar devin imposibile…
Pe mãsurã ce bãiatul sau fata vor creºte, pantofiorii
vor deveni tot mai mari ºi preþul mai mare, asta e clar.
Pe mãsurã ce copiii cresc, hainele vor costa din ce în
ce mai mult; dacã sunt bani, nu e nici o problemã, dar
dacã nu sunt, chestiunea e gravã ºi se suferã groaznic…
Toate acestea ar fi mai mult sau mai puþin suportabile
dacã ar avea o soþie bunã, dar când bietul bãrbat este în-
ºelat, când „i se pun coarne”, la ce bun sã mai lupte atunci
sã câºtige bani?
Din nefericire, existã cazuri extraordinare, femei mi-
nunate, adevãrate soþii atât la bine cât ºi la rãu; dar cul-
mea culmilor, atunci bãrbatul nu ºtie sã o aprecieze ºi
ajunge chiar sã o abandoneze pentru alte femei care îi vor
face viaþa amarã.
Multe sunt domniºoarele care viseazã la un „Fãt Fru-
mos”; din nefericire, în realitate, lucrurile decurg foarte
SAMAEL AUN WEOR
diferit ºi în domeniul faptelor biata femeie se cãsãtoreºte
cu un cãlãu…
Cea mai mare iluzie a unei femei este sã ajungã sã aibã
un cãmin frumos ºi sã fie mamã: „sfântã predestinaþie”,
cu toate acestea, chiar dacã soþul se dovedeºte a fi foarte
bun, lucru desigur foarte dificil, pânã la urmã totul se ter-
minã: fiii ºi fiicele se cãsãtoresc, pleacã sau sunt nerecu-
noscãtori faþã de pãrinþi, iar cãminul se sfârºeºte în mod
definitiv.
La urma urmelor, în aceastã lume crudã în care trãim,
nu existã oameni fericiþi… Toate bietele fiinþe umane
sunt nefericite.
În viaþã am cunoscut mulþi oameni muncitori plini de
bani, cuprinºi de probleme, litigii de tot felul, supraîncãr-
caþi de impozite etc. Nu sunt fericiþi.
La ce serveºte sã fii bogat dacã nu ai o sãnãtate bunã?
Bieþii bogaþi! Uneori sunt mai nefericiþi decât oricare din-
tre cerºetori.
Totul trece în aceastã viaþã: trec lucrurile, persoanele,
ideile etc. Trec cei care au bani ºi de asemenea cei care
nu au ºi nimeni nu cunoaºte autentica fericire.
Mulþi vor sã scape de ei înºiºi prin intermediul drogu-
rilor sau al alcoolului, dar în realitate, nu numai cã nu
reuºesc aceastã evadare, ci, ceea ce este ºi mai rãu, rã-
mân prinºi în infernul viciului.
Prietenii alcoolului sau ai marijuanei sau ai „L.S.D.”-
ului etc., dispar ca prin minune când viciosul se hotãrãºte
sã-ºi schimbe viaþa.
Fugind de „Eul Însuºi”, nu se obþine fericirea. Intere-
sant ar fi „sã luãm taurul de coarne”, sã observãm „EUL”,
sã-l studiem cu scopul de a descoperi cauzele durerii.
Când cineva descoperã cauzele adevãrate ale atâtor
mizerii ºi amãrãciuni, este evident cã poate face ceva…
Dacã reuºesc sã pun capãt „Eului Însuºi”, „Beþiilor Mele”,
MAREA REBELIUNE 23

„Viciilor Mele”, „Afectelor mele”, care îmi provoacã atâta
suferinþã în inimã, sã pun capãt preocupãrilor care îmi
distrug creierul ºi mã îmbolnãvesc etc. etc., este clar cã a-
tunci apare acel ceva ce nu þine de timp, acel ceva ce este
dincolo de corp, de afecte ºi de minte, acel ceva ce este cu
adevãrat necunoscut înþelegerii ºi care se numeºte: FERI-
CIRE!
Fãrã îndoialã, atâta timp cât conºtiinþa continuã sã fie
îmbuteliatã, închisã în „EUL ÎNSUªI”, în nici un fel nu va
putea cunoaºte legitima fericire.
Fericirea are o savoare pe care „EUL ÎNSUªI” niciodatã
nu a cunoscut-o.
SAMAEL AUN WEOR
24
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 4
4
L
LI
IB
BE
ER
RT
TA
AT
TE
EA
A
S
ensul Libertãþii este ceva ce n-a fost încã înþeles
de Umanitate. Cu privire la conceptul de Liber-
tate, expus întotdeauna într-un mod mai mult sau
mai puþin greºit, s-au comis erori foarte grave.
Desigur, se luptã din cauza unui cuvânt, se trag con-
cluzii absurde, se comit abuzuri de tot felul ºi se varsã
sânge pe câmpurile de luptã.
Cuvântul Libertate este fascinant, le place tuturor, to-
tuºi, nu existã o adevãratã înþelegere a acestuia, existã o
confuzie legatã de acest cuvânt.
Nu este posibil sã gãseºti o duzinã de persoane care
sã defineascã cuvântul Libertate în aceeaºi formã ºi în
acelaºi mod.
Termenul de Libertate nu ar putea fi în nici un caz
comprehensibil pentru raþionalismul subiectiv.
Fiecare are în privinþa acestui termen idei diferite:
opinii subiective ale oamenilor lipsiþi de orice realitate
obiectivã.
Când se pune în discuþie chestiunea Libertãþii, în fie-
care minte existã incoerenþã, ambiguitate, neconcordanþã.
Sunt sigur cã nici mãcar domnul Immanuel Kant, au-
torul „Criticii Raþiunii Pure” ºi al „Criticii Raþiunii Practice”,
nu a analizat niciodatã acest cuvânt pentru a-i da sensul
exact.
Libertate, frumos cuvânt, minunat termen; câte crime
s-au comis în numele sãu!
Indiscutabil, termenul Libertate a hipnotizat mulþi-
mile; munþii ºi vãile, râurile ºi mãrile s-au pãtat cu sânge
sub vraja acestui cuvânt magic…

Câte drapele, cât sânge ºi câþi eroi s-au succedat de-a
lungul Istoriei, de fiecare datã când pe tapetul vieþii s-a
pus problema Libertãþii.
Din nefericire, dupã orice independenþã obþinutã cu
un preþ atât de ridicat, sclavia continuã în interiorul fiecã-
rei persoane.
Cine e liber? Cine a obþinut faimoasa libertate? Câþi
s-au emancipat? Vai, vai, vai!
Adolescentul râvneºte libertate; pare de necrezut cã de
multe ori, având hranã, ocrotire ºi adãpost, vrea sã fugã
din casa pãrinteascã în cãutarea libertãþii.
Pare nepotrivit faptul ca tinerelul care are totul acasã,
sã vrea sã evadeze, sã fugã, sã se îndepãrteze de cãminul
lui, fascinat de termenul libertate. Este ciudat ca, dispu-
nând de tot fel de comoditãþi într-un cãmin fericit, sã vrei
sã pierzi ceea ce ai, pentru a cãlãtori pe acele meleaguri
ale lumii, cufundându-te în suferinþã.
Faptul ca nenorocitul, paria al vieþii, cerºetorul sã-ºi
doreascã într-adevãr sã se îndepãrteze de cocioabã, de
colibã, cu scopul de a obþine vreo îmbunãtãþire, este co-
rect; dar ca fiul de bani gata, odorul mamei, sã caute sã
evadeze, sã fugã, se dovedeºte a fi nepotrivit ºi chiar ab-
surd; totuºi, aºa se întâmplã; cuvântul libertate fasci-
neazã, vrãjeºte, chiar dacã nimeni nu ºtie sã-l defineascã
în mod precis.
Faptul cã domniºoara vrea sã aibã libertate, cã îºi do-
reºte sã-ºi schimbe casa, cã vrea sã se cãsãtoreascã pen-
tru a scãpa de cãminul pãrintesc ºi sã ducã o viaþã mai
bunã, este în parte logic, cãci ea are dreptul de a fi mamã;
totuºi, o datã ajunsã soþie, îºi dã seama cã nu este liberã
ºi cã trebuie sã continue, cu resemnare, sã poarte lanþu-
rile sclaviei.
Funcþionarul, obosit de atâtea norme, vrea sã se vadã
liber ºi dacã reuºeºte sã devinã independent, se gãseºte
SAMAEL AUN WEOR
26
în faþa problemei de a continua sã fie sclavul propriilor
sale interese ºi preocupãri.
Cu siguranþã, de fiecare datã când luptãm pentru
Libertate, ne trezim decepþionaþi, în ciuda victoriilor.
Atâta sânge vãrsat inutil în numele Libertãþii ºi, cu
toate acestea, continuãm sã fim proprii noºtri sclavi ºi ai
celorlalþi.
Oamenii se ceartã pentru cuvinte pe care nu le înþeleg
niciodatã, chiar dacã dicþionarele le explicã gramatical.
Libertatea este ceva ce trebuie sã gãsim în noi înºine.
Nimeni n-o poate obþine în afara lui însuºi.
„A încãleca aerul” este o expresie orientalã care sim-
bolizeazã sensul autenticei Libertãþi.
Nimeni nu ar putea în realitate sã experimenteze
Libertatea atâta vreme cât conºtiinþa sa continuã sã fie
îmbuteliatã în sinele însuºi, în eul însuºi.
A pricepe acest eu însumi, propria-mi persoanã, ceea
ce sunt eu, este urgent atunci când vrem în mod foarte
sincer sã obþinem libertatea.
În nici un chip nu am putea distruge cãtuºele sclaviei,
fãrã sã fi înþeles în prealabil toatã aceastã chestiune „a
mea”, tot ceea ce priveºte eul, eul însuºi.
În ce constã sclavia? Ce anume ne þine sclavi? Care
sunt piedicile? Asta e ceea ce trebuie sã descoperim.
Bogaþi ºi sãraci, credincioºi ºi necredincioºi, cu toþii
sunt în mod serios prizonieri, chiar dacã se considerã
liberi.
Atâta timp cât conºtiinþa, esenþa, ceea ce avem mai
demn ºi mai decent în interiorul nostru, va continua sã fie
îmbuteliatã în sinele însuºi, în eul însuºi, în poftele ºi te-
merile mele, în dorinþele ºi pasiunile mele, în preocupã-
rile ºi violenþele mele, în defectele mele psihologice, ne
vom afla în închisoare sigurã.
Sensul Libertãþii poate fi înþeles în mod integral doar
MAREA REBELIUNE 27

atunci când au fost distruse cãtuºele propriei noastre în-
chisori psihologice.
Câtã vreme „eul însuºi” va exista, conºtiinþa va fi în
închisoare; a evada din închisoare este posibil doar prin
intermediul anihilãrii budiste, dizolvând eul, reducându-l
la cenuºã, la praf cosmic.
Conºtiinþa liberã, lipsitã de eu, în absenþa absolutã a
eului însuºi, fãrã dorinþe, fãrã pasiuni, fãrã pofte sau
temeri, experimenteazã în formã directã adevãrata Liber-
tate.
Orice concept despre Libertate nu este libertatea.
Opiniile pe care ni le formãm despre Libertate sunt foarte
departe de Realitate. Ideile pe care ni le creãm pe tema
Libertãþii, nu au nimic de-a face cu autentica Libertate.
Libertatea este ceva ce trebuie sã experimentãm în
mod direct, iar acest lucru este posibil numai murind
psihologic, dizolvând eul, terminând pentru totdeauna cu
eul însuºi.
Nu serveºte la nimic sã visãm la Libertate, dacã ori-
cum continuãm sã fim sclavi.
Mai bine sã ne vedem pe noi înºine aºa cum suntem,
sã observãm cu atenþie toate aceste cãtuºe ale sclaviei ce
ne menþin în închisoare sigurã.
Autocunoscându-ne, vãzând ce suntem la nivel inte-
rior, vom descoperi poarta autenticei Libertãþi.
SAMAEL AUN WEOR
28
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 5
5
L
LE
EG
GE
EA
A P
PE
EN
ND
DU
UL
LU
UL
LU
UI
I
E
ste interesant sã avem un ceasornic cu pendul
acasã, nu doar pentru a ºti cât este ceasul ci ºi
pentru a reflecta puþin.
Fãrã pendul ceasornicul nu funcþioneazã; miºcarea pen-
dulului este profund semnificativã.
În timpurile strãvechi dogma evoluþiei nu exista; în acea
vreme, înþelepþii înþelegeau faptul cã procesele istorice se
desfãºoarã întotdeauna în acord cu Legea Pendulului.
Totul curge înainte ºi îndãrãt, urcã ºi coboarã, creºte
ºi descreºte, pleacã ºi vine, în acord cu aceastã Lege mi-
nunatã.
Nu este deloc ciudat ca totul sã oscileze, ca totul sã fie
supus fluctuaþiei timpului, ca totul sã evolueze ºi sã invo-
lueze.
Într-o extremã a pendulului se aflã bucuria, în cealaltã
suferinþa; toate emoþiile noastre, gândurile, aspiraþiile,
dorinþele, oscileazã în acord cu Legea Pendulului.
Speranþã ºi deznãdejde, pesimism ºi optimism, pasiune
ºi durere, triumf ºi eºec, câºtig ºi pagubã, corespund cu
siguranþã celor douã extreme ale miºcãrii pendulare.
Egiptul s-a înãlþat în toatã puterea ºi distincþia sa pe
malurile fluviului sacru, dar când pendulul a trecut de
cealaltã parte, când s-a ridicat în extrema opusã, þinutul
faraonilor a cãzut ºi s-a înãlþat Ierusalimul, oraºul iubit al
Profeþilor.
Israelul a cãzut atunci când pendulul ºi-a schimbat
poziþia ºi în cealaltã extremã a apãrut Imperiul Roman.
Miºcarea pendularã înalþã ºi nãruie Imperii, face sã a-
parã puternice Civilizaþii ºi apoi le distruge etc.

Putem pune la extrema dreaptã a pendulului diversele
ºcoli pseudoesoterice ºi pseudoocultiste, religii ºi secte.
Putem situa la extrema stângã a miºcãrii pendulare
toate ºcolile de tip materialist, Marxist, ateist, sceptic etc.
Antiteze ale miºcãrii pendulare, schimbãtoare, sunt
supuse mutãrii neîncetate.
Fanaticul religios, din cauza oricãrui eveniment inso-
lit sau a unei decepþii, poate trece în cealaltã extremã a
pendulului, convertindu-se în ateu, materialist, sceptic.
Fanaticul materialist, ateu, în urma oricãrui fapt neo-
biºnuit, poate un eveniment metafizic transcendental, un
moment de teroare indescriptibilã poate sã-l ducã la ex-
trema opusã a miºcãrii pendulare ºi sã-l transforme într-un
reacþionar religios insuportabil.
Exemple: un preot învins într-o polemicã de cãtre un
esoterist, disperat, a devenit necredincios ºi materialist.
Am cunoscut cazul unei doamne atee ºi necredincioase
care, datoritã unei întâmplãri metafizice, concludente ºi
decisive, s-a transformat într-o exponentã magnificã a eso-
terismului practic.
În numele adevãrului, trebuie sã declarãm cã ateul
materialist, adevãrat ºi absolut, este o farsã, nu existã.
În faþa proximitãþii unei morþi inevitabile, înaintea
unui moment de teroare de nedescris, duºmanii eternului,
materialiºtii ºi incredulii, trec instantaneu în cealaltã ex-
tremã a pendulului ºi se roagã, plâng ºi implorã cu cre-
dinþã infinitã ºi devoþiune enormã.
Însuºi Karl Marx, autorul Materialismului Dialectic, a
fost un fanatic religios evreu ºi, dupã moartea sa, i s-au
fãcut funeralii de mare rabin.
Karl Marx a elaborat Dialectica sa Materialistã cu un
singur scop: „A CREA O ARMÃ PENTRU A DISTRUGE
TOATE RELIGIILE LUMII PRIN INTERMEDIUL SCEPTI-
CISMULUI”.
SAMAEL AUN WEOR
30
Este cazul tipic al duºmãniilor religioase duse la ex-
tremã; în nici un chip Marx nu putea accepta existenþa al-
tor religii, ºi a preferat sã le distrugã prin intermediul
Dialecticii sale.
Karl Marx a îndeplinit unul din Protocoalele Sionului
care spune textual: „Nu conteazã cã umplem lumea de
materialism ºi de ateism respingãtor, în ziua în care vom
triumfa, vom preda religia lui Moise codificatã cum trebu-
ie ºi în mod dialectic, ºi nu vom permite nici o altã religie
în lume”.
Este foarte interesant cã în Uniunea Sovieticã, reli-
giile sunt persecutate ºi poporului i se predã dialectica
materialistã, în timp ce în sinagogi se studiazã Talmudul,
Biblia ºi religia ºi se lucreazã în libertate, fãrã vreo pro-
blemã.
Conducãtorii guvernului rus sunt fanatici religioºi ai
Legii lui Moise, dar ei învenineazã poporul cu acea farsã a
Materialismului Dialectic.
Niciodatã nu ne vom pronunþa împotriva poporului lui
Israel; ne declarãm doar împotriva unei anumite elite cu
joc dublu care, urmãrind scopuri inavuabile, otrãvesc po-
porul cu Dialectica Materialistã, în timp ce, în secret, prac-
ticã religia lui Moise.
Materialism ºi spiritualism, cu toatã urmarea lor de
teorii, prejudecãþi ºi idei preconcepute de tot felul, se pro-
ceseazã în minte în acord cu Legea Pendulului ºi se
schimbã în acord cu vremurile ºi obiceiurile.
Spirit ºi materie sunt douã concepte foarte discutabile
ºi spinoase pe care nimeni nu le înþelege.
Mintea nu ºtie nimic despre spirit, nu ºtie nimic des-
pre materie.
Un concept nu e decât asta, un concept. Realitatea nu
este un concept chiar dacã se pot fãuri multe concepte
asupra realitãþii.
MAREA REBELIUNE 31

Spiritul este spiritul (Fiinþa), ºi doar el însuºi se poate
cunoaºte pe sine.
Stã scris: „FIINÞA ESTE FIINÞA ªI RAÞIUNEA DE A FI
A FIINÞEI ESTE ÎNSÃªI FIINÞA”.
Fanaticii Zeului materie, oamenii de ºtiinþã ai Mate-
rialismului Dialectic sunt empirici ºi absurzi sutã la sutã.
Vorbesc despre materie cu o autosuficienþã uluitoare ºi
stupidã când, în realitate, nu ºtiu nimic despre aceasta.
Ce este materia? Care din aceºti înfumuraþi oameni
de ºtiinþã o ºtie? Atât de mult trâmbiþata materie este de
asemenea un concept mult prea discutabil ºi destul de
spinos.
Care este materia? Bumbacul? Fierul? Carnea? Ami-
donul? O piatrã? Arama? Un nor sau ce altceva? A spune
cã totul este materie ar fi tot atât de empiric ºi absurd ca
ºi a susþine cã întreg organismul uman este un ficat sau o
inimã sau un rinichi. Evident, una-i una ºi alta-i alta, fie-
care organ este diferit ºi fiecare substanþã este distinctã.
Atunci, care dintre toate aceste substanþe este atât de
mult trâmbiþata materie?
Cu conceptele pendulului se joacã multã lume, dar în
fond conceptele nu sunt realitatea.
Mintea cunoaºte doar forme iluzorii ale naturii, dar nu
ºtie nimic despre adevãrul conþinut în acele forme.
Teoriile se demodeazã cu timpul, cu anii, iar ceea ce
a învãþat cineva la ºcoalã, se dovedeºte apoi a nu mai fi
de folos; concluzie: nimeni nu ºtie nimic.
Conceptele extremei drepte sau ale extremei stângi
ale pendulului trec la fel ca moda femeilor, toate acestea
sunt procese ale minþii, lucruri ce se produc la nivelul de
suprafaþã al înþelegerii, prostii, vanitãþi ale intelectului.
Oricãrei discipline psihologice i se opune o altã disci-
plinã, oricãrui proces psihologic structurat în mod logic, i
se opune un altul asemãnãtor. ªi dupã toate astea, ce?
32 SAMAEL AUN WEOR
Realul, adevãrul, este ceea ce ne intereseazã; dar
acesta nu are legãturã cu pendulul, nu se aflã în acea os-
cilaþie a teoriilor ºi credinþelor.
Adevãrul este necunoscutul clipã de clipã, moment de
moment.
Adevãrul se aflã în centrul pendulului, nu în extrema
dreaptã ºi nici în extrema stângã.
Când l-au întrebat pe Iisus: „Ce este Adevãrul?”, a
pãstrat o tãcere profundã. Iar când lui Buddha i-au pus
aceeaºi întrebare, a întors spatele ºi s-a îndepãrtat.
Adevãrul nu este o chestiune de opinii, nici de teorii, nici
de prejudecãþi de extremã dreaptã sau de extremã stângã.
Conceptul pe care mintea ºi-l poate forma despre ade-
vãr, nicicând nu este adevãrul.
Ideea pe care înþelegerea o are despre adevãr, nicio-
datã nu este adevãrul.
Opinia pe care o avem despre adevãr, oricât de res-
pectabilã ar fi ea, în nici un caz nu este adevãrul.
Nici curentele spiritualiste, nici opozantele lor mate-
rialiste, nu vor putea sã ne conducã vreodatã la adevãr.
Adevãrul este ceva ce trebuie sã fie experimentat în
mod direct, la fel ca atunci când cineva îºi pune degetul
în foc ºi se arde, sau ca ºi atunci când cineva înghite apã
ºi se îneacã.
Centrul pendulului se aflã înãuntrul nostru înºine, ºi
acolo trebuie sã descoperim ºi sã experimentãm în mod
direct realul, adevãrul.
Trebuie sã ne autoexplorãm în mod direct pentru a ne
autodescoperi ºi a ne cunoaºte profund pe noi înºine.
Experienþa adevãrului survine numai atunci când am
eliminat elementele nedorite care în ansamblul lor cons-
tituie eul însuºi.
Doar eliminând eroarea apare adevãrul. Numai dezin-
tegrând Eul însuºi, greºelile mele, prejudecãþile ºi temerile
MAREA REBELIUNE 33

mele, pasiunile ºi dorinþele mele, credinþe ºi fornicaþii,
încãpãþânãri intelectuale ºi autosuficienþe de tot felul, vine
la noi experienþa realului.
Adevãrul nu are nici o legãturã cu ceea ce s-a spus sau
nu s-a mai spus, cu ceea ce s-a scris sau nu s-a mai scris;
el ajunge la noi numai atunci când eul însuºi a murit.
Mintea nu poate cãuta adevãrul pentru cã nu-l cu-
noaºte. Mintea nu poate recunoaºte adevãrul pentru cã
niciodatã nu l-a cunoscut. Adevãrul vine la noi în mod
spontan atunci când am eliminat toate elementele nedo-
rite care constituie eul însuºi.
Atâta vreme cât conºtiinþa va continua sã fie îmbu-
teliatã în eul însuºi, nu va putea experimenta ceea ce este
realul, ceea ce se aflã dincolo de corp, de afecte ºi de min-
te, ceea ce este adevãrul.
Când eul însuºi rãmâne redus la praf cosmic, conºti-
inþa se elibereazã pentru a se trezi definitiv ºi a experi-
menta în mod direct adevãrul.
Pe bunã dreptate Marele Kabir Iisus a spus: „CUNOAª-
TEÞI ADEVÃRUL ªI EL VÃ VA FACE LIBERI”.
La ce-i serveºte omului sã cunoascã cincizeci de mii
de teorii dacã niciodatã nu a experimentat Adevãrul?
Sistemul intelectual al oricãrui om este foarte demn
de respect, dar oricãrui sistem i se opune un altul ºi nici
unul, nici celãlalt nu este adevãrul.
E mai bine sã ne autoexplorãm pentru a ne auto-
cunoaºte ºi a ajunge sã experimentãm într-o zi, în mod
direct, realul, ADEVÃRUL.
SAMAEL AUN WEOR
34
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 6
6
C
CO
ON
NC
CE
EP
PT
T ª
ªI
I R
RE
EA
AL
LI
IT
TA
AT
TE
E
C
ine sau ce poate garanta cã realitatea ºi conceptul
ar fi absolut egale? Conceptul este un lucru iar rea-
litatea este un alt lucru ºi existã tendinþa de a ne
supraestima propriile concepte.
Faptul ca realitatea sã fie egalã cu conceptul este ceva
aproape imposibil; totuºi, lumea, hipnotizatã de propriul
ei concept, presupune întotdeauna cã acesta ºi realitatea
sunt identice.
Unui proces psihologic oarecare, corect structurat prin
intermediul unei logici exacte, i se opune un altul diferit,
riguros alcãtuit, cu o logicã asemãnãtoare ori superioarã.
ªi atunci?
Douã minþi sever disciplinate în structuri intelectuale
de fier, discutând între ele, polemizând despre o oarecare
realitate, cred fiecare în exactitatea propriului lor concept
ºi în falsitatea conceptului celeilalte; totuºi, care dintre
ele are dreptate? Cine ar putea în mod cinstit sã garanteze
ºi într-un caz ºi în celãlalt? În care dintre ele conceptul ºi
realitatea se dovedesc a fi identice?
Incontestabil, fiecare cap este o lume ºi în toþi ºi în
fiecare dintre noi existã un fel de dogmatism pontifical ºi
dictatorial care vrea sã ne facã sã credem în egalitatea ab-
solutã între concept ºi realitate.
Oricât de puternice ar fi structurile unui raþionament,
nimeni nu poate garanta egalitatea absolutã între concepte
ºi realitate.
Cei care se autolimiteazã în orice procedeu de logicã
intelectualã, vor sã facã întotdeauna sã coincidã realitatea
fenomenelor cu conceptele elaborate, iar aceasta nu este

altceva decât rezultatul halucinaþiei raþionale.
A se deschide la nou este dificila facilitate a conserva-
torului; din nefericire, oamenii vor sã descopere, sã vadã
în orice fenomen natural, propriile lor prejudecãþi, con-
cepte, preconcepþii, opinii ºi teorii; nimeni nu ºtie sã fie
receptiv, sã vadã noul cu mintea clarã ºi spontanã.
Indicat ar fi ca fenomenele sã-i vorbeascã savantului;
din pãcate, savanþii acestor vremuri nu ºtiu sã vadã feno-
menele, vor doar sã vadã în ele confirmarea tuturor pre-
concepþiilor lor.
Chiar dacã pare de necrezut, oamenii de ºtiinþã mo-
derni nu ºtiu nimic despre fenomenele naturale.
Când vedem în fenomenele naturii exclusiv propriile
noastre concepte, cu siguranþã nu vedem fenomenele, ci
conceptele.
Totuºi, nerozii oameni de ºtiinþã, hipnotizaþi de fasci-
nantul lor intelect, cred în mod stupid, cã fiecare din con-
ceptele lor este absolut identic cu vreunul din fenomenele
observate, cu toate cã realitatea este diferitã.
Nu negãm faptul cã afirmaþiile noastre sunt respinse
de oricine se autolimiteazã într-un procedeu logic oare-
care; indiscutabil, condiþia pontificalã ºi dogmaticã a inte-
lectului n-ar putea în nici un fel sã accepte cã un oarecare
concept corect elaborat nu coincide exact cu realitatea.
De îndatã ce mintea observã, prin intermediul simþu-
rilor, vreun fenomen, se grãbeºte imediat sã-l eticheteze
cu un oarecare termen ºtiinþific care, în mod incontesta-
bil, serveºte doar ca paravan pentru a-ºi ascunde propria
ignoranþã.
Mintea nu ºtie în realitate sã fie receptivã la nou, însã
ºtie sã inventeze termeni foarte complicaþi cu care pretinde
sã califice într-un mod autoînºelãtor ceea ce cu siguranþã
ignorã.
Vorbind de aceastã datã în accepþie Socraticã, vom
36 SAMAEL AUN WEOR MAREA REBELIUNE 37
„Conºtiinþa ºtie ceea ce experimenteazã în mod direct, prin ea în-
sãºi, cruda realitate a vieþii de dincolo de corp, de afecte ºi de minte.”

SAMAEL AUN WEOR
38
spune cã mintea nu numai cã nu ºtie, ci pe deasupra nu
ºtie cã nu ºtie.
Mintea modernã este teribil de superficialã, s-a spe-
cializat în a inventa termeni foarte complicaþi pentru a-ºi
ascunde propria ignoranþã.
Existã douã tipuri de ºtiinþã: prima nu este altceva
decât acea putreziciune de teorii subiective care abundã
peste tot. A doua este ºtiinþa purã a marilor iluminaþi,
ºtiinþa obiectivã a Fiinþei.
Fãrã îndoialã, nu ar fi posibil sã pãtrundem în amfi-
teatrul ºtiinþei cosmice, dacã înainte nu am murit în noi
înºine.
Trebuie sã dezintegrãm toate acele elemente indezi-
rabile pe care le purtãm în interiorul nostru ºi care, în an-
samblul lor, constituie sinele însuºi, Eul psihologiei.
Câtã vreme conºtiinþa superlativã a Fiinþei continuã
sã fie îmbuteliatã în eul însuºi, în propriile noastre con-
cepte ºi teorii subiective, se dovedeºte absolut imposibil
sã cunoaºtem în mod direct cruda realitate a fenomenelor
naturale în sine.
Cheia laboratorului naturii o þine în mâna sa dreaptã
Îngerul Morþii.
Foarte puþin putem învãþa din fenomenul naºterii, dar
din cel al morþii putem învãþa totul.
Templul neatins al ºtiinþei pure se aflã în adâncul ne-
grului mormânt. Dacã germenul nu moare, planta nu se
naºte. Doar o datã cu moartea survine noul.
Când Egoul moare, conºtiinþa se trezeºte pentru a ve-
dea realitatea tuturor fenomenelor naturii aºa cum sunt
în ele însele ºi prin ele însele.
Conºtiinþa ºtie ceea ce experimenteazã în mod direct,
prin ea însãºi, cruda realitate a vieþii de dincolo de corp,
de afecte ºi de minte.
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 7
7
D
DI
IA
AL
LE
EC
CT
TI
IC
CA
A C
CO
ON
Nª
ªT
TI
II
IN
NÞ
ÞE
EI
I
I
n munca esotericã legatã de eliminarea elementelor
indezirabile pe care le purtãm în interiorul nostru,
apare uneori dezgustul, oboseala ºi plictiseala.
Incontestabil avem nevoie sã ne întoarcem întotdeauna la
punctul de plecare originar ºi sã revalorizãm fundamen-
tele muncii psihologice, dacã într-adevãr aspirãm la o
schimbare radicalã.
A iubi munca esotericã este indispensabil când se
vrea cu adevãrat o transformare interioarã completã.
Câtã vreme nu iubim munca psihologicã ce conduce
la schimbare, reevaluarea principiilor se dovedeºte ceva
mai mult decât imposibil.
Ar fi absurd sã credem cã am putea fi interesaþi de
muncã dacã în realitate nu am ajuns s-o iubim.
Aceasta înseamnã cã iubirea este imperioasã atunci
când încercãm iar ºi iar sã revalorizãm fundamentele
muncii psihologice.
Este urgent, înainte de toate, sã ºtim ce este ceea ce
se numeºte conºtiinþã, cãci sunt multe persoanele care
niciodatã nu s-au interesat sã ºtie ceva despre aceasta.
Orice persoanã obiºnuitã niciodatã nu ar ignora faptul
cã un boxer ce cade fãcut knock-out în ring îºi pierde
conºtiinþa.
E clar cã revenindu-ºi, bietul pugilist îºi capãtã din
nou conºtiinþa.
În consecinþã, oricine înþelege cã existã o diferenþã
clarã între personalitate ºi conºtiinþã.
Când venim pe lume cu toþii avem un procent de trei
la sutã conºtiinþã ºi un procent de nouãzeci ºi ºapte la
ˆ
ˆ

sutã repartizabil între subconºtient, infraconºtient ºi in-
conºtient.
Cele trei procente de conºtiinþã treazã pot fi crescute
pe mãsurã ce lucrãm asupra noastrã înºine.
Nu este cu putinþã sã ne mãrim conºtiinþa prin proce-
dee exclusiv fizice sau mecanice.
Fãrã îndoialã, conºtiinþa se poate trezi numai pe baza
unor munci conºtiente ºi suferinþe voluntare.
Trebuie sã înþelegem, existã diferite tipuri de energie
în interiorul nostru: primul – energie mecanicã, al doilea
– energie vitalã, al treilea – energie psihicã, al patrulea –
energie mentalã, al cincilea – energie a voinþei, al ºaselea
– energie a conºtiinþei, al ºaptelea – energia spiritului pur.
Oricât am multiplica energia pur mecanicã, niciodatã
nu vom reuºi sã trezim conºtiinþa.
Oricât am mãri forþele vitale în organismul nostru,
niciodatã nu vom ajunge sã trezim conºtiinþa.
Multe procese psihologice au loc înãuntrul nostru fãrã
ca pentru aceasta sã intervinã în vreun fel conºtiinþa.
Oricât de mari ar fi disciplinãrile minþii, energia men-
talã nu va reuºi niciodatã sã trezeascã diversele funcþio-
nalisme ale conºtiinþei.
Forþa voinþei, chiar dacã ar fi multiplicatã la infinit, nu
reuºeºte sã trezeascã conºtiinþa.
Toate aceste tipuri de energie se repartizeazã pe di-
ferite niveluri ºi dimensiuni ce nu au nimic de-a face cu
conºtiinþa.
Conºtiinþa poate fi trezitã numai prin munci conºtiente
ºi eforturi corecte.
Micul procent de conºtiinþã pe care îl posedã umani-
tatea, în loc sã fie mãrit, obiºnuieºte sã fie irosit în mod
inutil în viaþã.
Este evident cã identificându-ne cu toate întâmplãrile
din existenþa noastrã, risipim în zadar energia conºtiinþei.
SAMAEL AUN WEOR
40 41
MAREA REBELIUNE
„A iubi munca esotericã este indispensabil când se vrea cu adevãrat
o transformare interioarã completã.”

SAMAEL AUN WEOR
42
Noi ar trebui sã vedem viaþa ca pe un film, fãrã a ne
identifica vreodatã cu nici o comedie, dramã sau tragedie,
astfel am economisi energie conºtientivã.
Conºtiinþa în ea însãºi este un tip de energie de o
foarte înaltã frecvenþã vibratorie.
Nu trebuie sã confundãm conºtiinþa cu memoria, cãci
sunt atât de diferite una de cealaltã, cum este lumina fa-
rurilor automobilului faþã de ºoseaua pe care mergem.
Multe acte se desfãºoarã în interiorul nostru fãrã vreo
participare a ceea ce se numeºte conºtiinþã.
În organismul nostru se petrec o mulþime de ajustãri
ºi reajustãri, fãrã ca pentru aceasta conºtiinþa sã participe
la ele.
Centrul motor al corpului nostru poate conduce un
automobil sau poate dirija degetele ce ating clapele unui
pian fãrã cea mai micã participare a conºtiinþei.
Conºtiinþa este lumina pe care inconºtientul nu o percepe.
Nici orbul nu percepe lumina fizicã solarã, dar ea existã
prin ea însãºi.
Trebuie sã ne deschidem pentru ca lumina conºtiinþei
sã pãtrundã în tenebrele înspãimântãtoare ale eului în-
suºi, ale sinelui însuºi.
Acum vom înþelege mai bine semnificaþia cuvintelor
lui Ioan, când Evanghelia spune: „Lumina a venit la întu-
neric, dar întunericul nu a înþeles-o”.
Însã ar fi imposibil ca lumina conºtiinþei sã poatã pã-
trunde în tenebrele eului însuºi, dacã înainte nu am folosi
simþul minunat al autoobservãrii psihologice.
Trebuie sã-i deschidem drum luminii pentru a ilumina
profunzimile întunecate ale Eului Psihologiei.
O persoanã nu s-ar autoobserva niciodatã, dacã nu ar
avea interes sã se schimbe; un asemenea interes este po-
sibil numai atunci când cineva iubeºte cu adevãrat învãþã-
turile esoterice.
Acum vor înþelege cititorii noºtri motivul pentru care
îi sfãtuim sã revalorizeze iar ºi iar instrucþiunile cu privire
la munca asupra lor înºiºi.
Conºtiinþa treazã ne permite sã experimentãm în mod
direct realitatea.
Din nefericire, animalul intelectual în mod greºit numit
om, fascinat de puterea de formulare a logicii dialectice, a
uitat dialectica conºtiinþei.
Indiscutabil, puterea de a formula concepte logice se
dovedeºte a fi în fond extrem de sãracã.
De la tezã putem trece la antitezã ºi prin intermediul
discuþiei sã ajungem la sintezã, dar aceasta din urmã con-
tinuã sã fie în sine un concept intelectual, care în nici un
fel nu poate coincide cu realitatea.
Dialectica Conºtiinþei este mai directã, ne permite sã
experimentãm realitatea oricãrui fenomen în el însuºi ºi
prin sine însuºi.
Fenomenele naturale în nici un caz nu coincid în mod
exact cu conceptele formulate de minte.
Viaþa se desfãºoarã clipã de clipã ºi când o capturãm
pentru a o analiza, o ucidem.
Când încercãm sã deducem concepte, observând un
fenomen natural oarecare, încetãm de fapt sã percepem
realitatea fenomenului ºi vedem în acesta numai reflec-
tarea teoriilor ºi conceptelor învechite care nu au câtuºi
de puþin vreo legãturã cu faptul observat.
Halucinaþia intelectualã este fascinantã ºi vrem cu
orice preþ ca toate fenomenele naturii sã coincidã cu logica
noastrã dialecticã.
Dialectica conºtiinþei se bazeazã pe experienþele trãite
ºi nu pe simplul raþionalism subiectiv.
Toate legile naturii existã înãuntrul nostru înºine ºi,
dacã în interiorul nostru nu le descoperim, nicicând nu le
vom descoperi în afara noastrã.
MAREA REBELIUNE 43

SAMAEL AUN WEOR
44
Omul este cuprins în Univers ºi Universul este cu-
prins în om.
Real este ceea ce experimenteazã cineva în interiorul
sãu, numai conºtiinþa poate experimenta realitatea.
Limbajul conºtiinþei este simbolic, intim, profund sem-
nificativ ºi doar cei treji îl pot înþelege.
Cel ce vrea sã trezeascã conºtiinþa trebuie sã elimine
din interiorul sãu toate elementele nedorite care constituie
Egoul, Eul Însuºi, înãuntrul cãrora se aflã îmbuteliatã
esenþa.
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 8
8
J
JA
AR
RG
GO
ON
NU
UL
L ª
ªT
TI
II
IN
NÞ
ÞI
IF
FI
IC
C
D
idactica logicã se dovedeºte a fi condiþionatã ºi ca-
racterizatã în plus de prepoziþiile „în” ºi „cu privire
la”, care nu ne conduc niciodatã la experienþa di-
rectã a realului.
Fenomenele naturii sunt foarte departe de a fi aºa cum
le vãd oamenii de ºtiinþã.
Desigur, de îndatã ce un fenomen oarecare este des-
coperit, imediat este calificat ori etichetat cu vreun ciudat
termen dificil din jargonul ºtiinþific.
Evident, acei termeni foarte complicaþi ai ºtiinþei mo-
derne, servesc doar ca paravan pentru a masca ignoranþa.
Fenomenele naturale nu sunt nicidecum aºa cum le
vãd oamenii de ºtiinþã.
Viaþa, cu toate procesele ºi fenomenele sale, se desfã-
ºoarã moment de moment, clipã de clipã, iar când mintea
scientistã o opreºte pentru a o analiza, de fapt o ucide.
În nici un caz nu este egalã cu realitatea. Orice infe-
renþã extrasã dintr-un fenomen natural oarecare, în nici
un fel nu este egalã cu realitatea concretã a fenomenului;
din nefericire, mintea omului de ºtiinþã, halucinatã de
propriile sale teorii, crede cu fermitate în realitatea infe-
renþelor ei.
Intelectul, halucinat, nu numai cã vede în fenomene
reflectarea propriilor sale concepte, ci în plus, ceea ce este
ºi mai rãu, vrea sã facã, într-un mod dictatorial, ca feno-
menele sã se dovedeascã a fi exacte ºi absolut egale cu
toate acele concepte cu care acesta este plin.
Fenomenul halucinaþiei intelectuale este fascinant;
nici unul din acei nerozi oameni de ºtiinþã ultramoderni

nu ar admite realitatea propriei sale halucinaþii.
Cu siguranþã, pedanþii acestor vremuri, în nici un chip
nu ar admite sã fie calificaþi drept halucinaþi.
Forþa autosugestiei i-a fãcut sã creadã în realitatea
tuturor acelor concepte ale jargonului ºtiinþific.
Evident, mintea halucinatã se crede conºtientã ºi vrea
într-un mod dictatorial ca toate procesele naturii sã meargã
pe fãgaºul ideilor ei savante.
Nu a apãrut bine un fenomen nou, cã ºi este clasificat,
etichetat ºi plasat într-un loc sau altul, ca ºi cum ar fi fost
într-adevãr înþeles.
Sunt cu miile termenii care s-au inventat pentru a eti-
cheta fenomene, totuºi, pseudosavanþii nu ºtiu nimic des-
pre realitatea acestora.
Ca exemplu viu a tot ceea ce afirmãm în acest capitol,
vom menþiona corpul uman.
În numele adevãrului, putem afirma în mod accentuat
cã acest corp fizic este absolut necunoscut pentru oamenii
de ºtiinþã moderni.
O afirmaþie de acest fel ar putea sã parã foarte obraz-
nicã pentru pontifii ºtiinþei moderne, indiscutabil meri-
tãm din partea lor excomunicarea.
Totuºi, avem baze foarte solide pentru a face o atât de
teribilã afirmaþie; din nenorocire minþile halucinate sunt
atât de convinse de pseudoºtiinþa lor, încât în nici un chip
n-ar putea sã accepte cruda realitate a ignoranþei lor.
Dacã le-am spune ierarhilor ºtiinþei moderne cã
Contele Cagliostro, un foarte interesant personaj al seco-
lelor XVI, XVII ºi XVIII, încã trãieºte în plin secol XX;
dacã le-am spune cã faimosul Paracelsus, însemnat doctor
din evul mediu, încã mai existã, puteþi fi siguri cã ierarhii
ºtiinþei actuale ºi-ar bate joc de noi ºi nu ar accepta nici-
odatã afirmaþiile noastre.
Totuºi, aºa este; în prezent pe faþa pãmântului trãiesc
SAMAEL AUN WEOR
46
autenticii mutanþi, oameni nemuritori cu corpuri ce da-
teazã de mii ºi milioane de ani.
Autorul acestei opere îi cunoaºte pe mutanþi, totuºi
nu ignorã scepticismul modern, halucinaþia oamenilor de
ºtiinþã ºi starea de ignoranþã a atotºtiutorilor.
Pentru toate acestea, nu vom cãdea nicidecum în ilu-
zia de a crede cã fanaticii jargonului ºtiinþific vor accepta
realitatea insolitelor noastre declaraþii.
Corpul oricãrui mutant este o sincerã sfidare a jargo-
nului ºtiinþific al acestor timpuri.
Corpul oricãrui mutant îºi poate schimba aspectul ºi
sã revinã apoi la starea sa normalã, fãrã sã sufere nici o
daunã.
Corpul oricãrui mutant poate pãtrunde instantaneu în
a patra verticalã ºi poate chiar sã ia orice formã vegetalã
sau animalã, ºi sã revinã apoi la starea sa normalã, fãrã sã
sufere nici un prejudiciu.
Corpul oricãrui mutant sfideazã vehement vechile
texte de Anatomie oficialã.
Din nefericire nici una din aceste declaraþii nu i-ar
putea convinge pe halucinaþii jargonului ºtiinþific.
Acei domni, aºezaþi pe tronurile lor pontificale, ne-ar
privi fãrã îndoialã cu dispreþ, poate cu mânie ºi posibil
chiar cu puþinã milã.
Cu toate acestea, adevãrul este ceea ce este ºi reali-
tatea mutanþilor este o sincerã sfidare a oricãrei teorii ul-
tramoderne.
Autorul cãrþii îi cunoaºte pe mutanþi, dar nu sperã sã
fie crezut de cineva.
Fiecare organ din corpul uman este controlat de legi
ºi forþe pe care nici gând sã le cunoascã halucinaþii jargo-
nului ºtiinþific.
Elementele naturii sunt în ele însele necunoscute
pentru ºtiinþa oficialã; cele mai bune formule chimice
MAREA REBELIUNE 47

SAMAEL AUN WEOR
48
sunt incomplete: , doi atomi de Hidrogen ºi unul de
Oxigen pentru a forma apa, se dovedeºte ceva empiric.
Dacã încercãm sã unim într-un laborator atomul de
Oxigen cu cei doi de Hidrogen, nu se obþine nici apã nici
altceva, pentru cã aceastã formulã este incompletã, îi lip-
seºte elementul foc, numai cu acest element menþionat
s-ar putea crea apã.
Intelectul, oricât de strãlucit ar pãrea, nu ne poate
conduce niciodatã la experienþa realului.
Clasificarea substanþelor ºi ciudaþii termeni dificili cu
care sunt etichetate acestea, servesc doar ca paravan pen-
tru a acoperi ignoranþa.
Faptul cã intelectul crede cã o oarecare substanþã po-
sedã nume ºi caracteristici determinate, este absurd ºi in-
suportabil.
De ce intelectul se crede atotºtiutor? De ce aiureazã
crezând cã substanþele ºi fenomenele sunt aºa cum crede
el cã sunt? De ce vrea intelectul ca natura sã fie o replicã
perfectã a tuturor teoriilor, conceptelor, opiniilor, dogme-
lor, preconcepþiilor ºi prejudecãþilor sale?
În realitate fenomenele naturale nu sunt aºa cum se
crede cã sunt, iar substanþele ºi forþele naturii în nici un
caz nu sunt aºa cum crede intelectul cã sunt.
Conºtiinþa treazã nu este mintea, nici memoria, nici
altceva asemãnãtor. Numai conºtiinþa eliberatã poate ex-
perimenta prin ea însãºi ºi în mod direct realitatea vieþii
libere în miºcarea ei.
Însã trebuie sã afirmãm în mod subliniat cã atâta timp
cât va exista în interiorul nostru orice element subiectiv,
conºtiinþa va continua sã fie îmbuteliatã în acel element
ºi, în consecinþã, nu va putea sã se bucure de iluminarea
continuã ºi perfectã.
H2O c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 9
9
A
AN
NT
TI
IC
CR
RI
IS
ST
TU
UL
L
S
clipitorul intelectualism, ca funcþionalism vãdit al
Eului psihologic, este fãrã îndoialã ANTICRISTUL.
Cei ce presupun cã ANTICRISTUL este un personaj
ciudat, nãscut într-un oarecare loc de pe pãmânt sau venit
dintr-o þarã sau alta, cu siguranþã greºesc cu desãvârºire.
Am spus în mod subliniat cã ANTICRISTUL nu este
deloc un individ anume, ci toþi indivizii.
În mod evident ANTICRISTUL este înrãdãcinat în pro-
funzimea fiecãrei persoane ºi se exprimã în multiple mo-
duri.
Intelectul pus în serviciul spiritului se dovedeºte util;
intelectul separat de spirit devine inutil.
Din intelectualismul fãrã spiritualitate se nasc ºarla-
tanii, vie manifestare a ANTICRISTULUI.
Evident ºarlatanul, în el însuºi ºi prin el însuºi, este
ANTICRISTUL. Din pãcate, lumea actualã, cu toate trage-
diile ºi nenorocirile ei, este guvernatã de ANTICRIST.
Starea haoticã în care se aflã omenirea actualã, fãrã
îndoialã se datoreazã ANTICRISTULUI.
Nelegiuitul despre care vorbea Pavel din Tars în epis-
tolele sale, este cu siguranþã o crudã realitate în zilele
noastre.
Nelegiuitul a venit deja ºi se manifestã peste tot; cu
siguranþã are darul ubicuitãþii.
Discutã în cafenele, face negocieri la ONU, se aºeazã
comod la Geneva, face experienþe de laborator, inven-
teazã bombe, rachete teleghidate, gaze asfixiante, bombe
bacteriologice etc. etc. etc.
ANTICRISTUL, fascinat de propriul sãu intelectualism,

exclusivitate absolutã a atotºtiutorilor, crede cã cunoaºte
toate fenomenele naturii.
ANTICRISTUL, crezându-se atotcunoscãtor, îmbuteliat
în toatã putreziciunea teoriilor sale, refuzã complet tot
ceea ce aduce a Dumnezeu sau se venereazã.
Autosuficienþa ANTICRISTULUI, orgoliul ºi trufia pe
care le are, sunt ceva insuportabil.
ANTICRISTUL urãºte de moarte virtuþile creºtine ale
credinþei, rãbdarea ºi umilinþa.
Toþi îngenuncheazã în faþa ANTICRISTULUI. În mod
evident, acesta a inventat avioane supersonice, vapoare
minunate, strãlucitoare automobile, medicamente uimi-
toare etc.
În aceste condiþii, cine ar putea sã se îndoiascã de
ANTICRIST? Cine îndrãzneºte în aceste vremuri sã se
pronunþe împotriva tuturor acestor miracole ºi minuni ale
fiului pierzaniei, se condamnã singur la batjocura seme-
nilor sãi, la sarcasm, la ironie, la calificativul de stupid ºi
ignorant.
E greu sã le faci sã înþeleagã acest lucru pe persoanele
serioase ºi dedicate studiului, acestea reacþioneazã, opun
rezistenþã.
Este clar cã animalul intelectual eronat numit om,
este un robot programat cu ajutorul grãdiniþei, ºcolii pri-
mare, secundare, colegiului, universitãþii etc.
Nimeni nu poate nega faptul cã un robot programat
funcþioneazã în conformitate cu programul, nicidecum nu
ar putea funcþiona dacã ar fi scos din program.
ANTICRISTUL a elaborat programul cu care se pro-
grameazã roboþii umanoizi ai acestor timpuri decadente.
A face aceste clarificãri, a accentua ceea ce spun, se
dovedeºte teribil de dificil, fiind în afara programului.
Este atât de gravã aceastã problemã ºi atât de îngro-
zitoare absorbirea minþii, încât în nici un chip, nici un
SAMAEL AUN WEOR
50
robot umanoid nu ar bãnui câtuºi de puþin cã programul
nu este folositor, cãci el a fost plãnuit conform progra-
mului, iar a se îndoi de acesta i s-ar pãrea o erezie, ceva
nepotrivit ºi absurd.
Este o nerozie, ceva absolut imposibil ca un robot sã
se îndoiascã de programul lui, întrucât însãºi existenþa lui
se datoreazã programului.
Din nefericire lucrurile nu sunt aºa cum le gândeºte
robotul umanoid; existã o altã ºtiinþã, o altã învãþãturã, de
neacceptat pentru roboþii umanoizi.
Umanoidul robot reacþioneazã ºi are dreptate sã o
facã, pentru cã nu a fost programat pentru altã ºtiinþã,
nici pentru altã culturã, pentru nimic ce diferã de progra-
mul sãu obiºnuit.
ANTICRISTUL a elaborat programele robotului uma-
noid, robotul se prosterneazã umil în faþa stãpânului sãu.
Cum ar putea robotul sã se îndoiascã de înþelepciunea
stãpânului sãu?
Copilul se naºte inocent ºi pur; esenþa exprimându-se
în fiecare creaturã este preþioasã în mare mãsurã.
Incontestabil, natura depune în creierul nou-nãscuþilor
toate acele date primare, naturale, necultivate, cosmice,
spontane, indispensabile pentru captarea ori înþelegerea
adevãrurilor conþinute în orice fenomen natural percep-
tibil pentru simþuri.
Aceasta înseamnã cã nou-nãscutul ar putea descoperi
prin el însuºi realitatea fiecãrui fenomen natural; din pã-
cate, programul ANTICRISTULUI se interpune ºi minu-
natele calitãþi pe care natura le-a depus în creierul nou-
nãscutului, sunt curând distruse.
ANTICRISTUL interzice a gândi în mod diferit; orice
fãpturã ce se naºte, trebuie sã fie programatã, din ordinul
ANTICRISTULUI.
Nu încape îndoialã cã ANTICRISTUL urãºte de moarte
MAREA REBELIUNE 51

SAMAEL AUN WEOR
52
acel preþios simþ al Fiinþei, cunoscut ca „facultate de per-
cepere instinctivã a adevãrurilor cosmice”.
ªtiinþa purã este diferitã de toatã putreziciunea teo-
riilor universitare ce existã pretutindeni, este ceva inad-
misibil pentru roboþii ANTICRISTULUI.
Multe rãzboaie, foamete ºi boli a rãspândit ANTI-
CRISTUL pe toatã faþa Pãmântului ºi, fãrã îndoialã, va
continua sã le rãspândeascã înainte sã vinã catastrofa
finalã.
Din nefericire a sosit ora marii apostazii anunþate de
toþi profeþii ºi nici o fiinþã umanã nu ar îndrãzni sã se pro-
nunþe împotriva ANTICRISTULUI.
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
10
0
E
EU
UL
L P
PS
SI
IH
HO
OL
LO
OG
GI
IC
C
A
ceastã chestiune a eului însuºi, ceea ce „eu sunt”,
acel lucru care gândeºte, simte ºi acþioneazã, este
ceva ce trebuie sã autoexplorãm pentru a o cu-
noaºte în profunzime.
Existã pretutindeni teorii foarte frumoase care atrag
ºi fascineazã; însã la nimic nu ar servi toate acestea dacã
nu ne-am cunoaºte pe noi înºine.
Este fascinant sã studiem astronomia sau sã ne delectãm
puþin citind opere serioase; totuºi, este o ironie sã devenim
un erudit ºi sã nu ºtim nimic despre noi înºine, despre „eu
sunt”, despre personalitatea umanã pe care o posedãm.
Fiecare este foarte liber sã gândeascã ce vrea, iar ra-
þiunea subiectivã a animalului intelectual, în mod greºit
numit om, face faþã la orice, poate la fel de bine sã facã
din þânþar armãsar, ca ºi din armãsar þânþar; sunt mulþi
intelectualii care trãiesc jucându-se cu raþionalismul, ºi
dupã toate astea, ce?
A fi erudit nu înseamnã a fi înþelept. Ignoranþii culti-
vaþi abundã ca buruienile ºi nu numai cã nu ºtiu ci, mai
mult, nici mãcar nu ºtiu cã nu ºtiu.
A se înþelege prin ignoranþi cultivaþi, atotºtiutorii care
cred cã ºtiu ºi nici mãcar pe ei înºiºi nu se cunosc.
Am putea teoretiza frumos despre eul Psihologiei, dar
nu tocmai acest lucru este ceea ce ne intereseazã în acest
capitol.
Avem nevoie sã ne cunoaºtem pe noi înºine pe cale
directã, fãrã procesul deprimant al opþiunii.
În nici un fel acest lucru nu ar fi posibil, dacã nu ne-am
autoobserva în acþiune, clipã de clipã, moment de moment.

SAMAEL AUN WEOR
54
Nu este vorba de a ne vedea prin prisma vreunei teo-
rii sau a vreunei simple speculaþii intelectuale.
A ne vedea în mod direct, aºa cum suntem, este ceea
ce prezintã interes; numai aºa vom putea ajunge la ade-
vãrata cunoaºtere de noi înºine.
Chiar dacã pare de necrezut, noi ne înºelãm în ceea ce
ne priveºte.
Multe lucruri pe care credem cã nu le avem, le avem
ºi multe lucruri pe care credem cã le avem, nu le avem.
Ne-am format concepte false despre noi înºine ºi tre-
buie sã facem un inventar pentru a ºti ce avem în plus ºi
ce ne lipseºte.
Presupunem cã avem niºte calitãþi oarecare, pe care
în realitate nu le avem ºi multe virtuþi pe care le pose-
dãm, cu siguranþã le ignorãm.
Suntem oameni adormiþi, inconºtienþi ºi acest lucru e
ceea ce este grav. Din pãcate, avem cea mai bunã pãrere
despre noi înºine ºi nici mãcar nu bãnuim cã suntem
adormiþi.
Sfintele Scripturi insistã asupra necesitãþii de a ne
trezi, însã nu explicã sistemul pentru a ajunge la acea tre-
zire.
Partea cea mai proastã este cã sunt mulþi cei care au
citit Sfintele Scripturi ºi nici mãcar nu înþeleg cã sunt
adormiþi.
Toatã lumea crede sã se cunoaºte pe sine însãºi ºi
nicidecum nu bãnuieºte cã existã doctrina celor multipli.
În realitate, eul psihologic al fiecãruia este multiplu,
se transformã întotdeauna în mai mulþi.
Cu aceasta vrem sã spunem cã avem multe euri ºi nu
doar unul singur cum presupun întotdeauna ignoranþii
cultivaþi.
A nega doctrina celor multipli înseamnã sã ne prostim
pe noi înºine, cãci de fapt ar fi culmea culmilor sã ignorãm
contradicþiile intime pe care fiecare dintre noi le posedã.
„O sã citesc un ziar”, spune eul intelectului; „la naiba
cu lectura!”, exclamã eul miºcãrii, „prefer sã merg la o
plimbare cu bicicleta”. „Ce plimbare? Ce pâine caldã!”,
strigã un al treilea în discordie, „prefer sã mãnânc, mi-e
foame”.
Dacã ne-am putea vedea în întregime într-o oglindã,
aºa cum suntem, am descoperi prin noi înºine, într-un
mod direct, doctrina celor multipli.
Personalitatea umanã este doar o marionetã contro-
latã de fire invizibile.
Eul care astãzi jurã iubire eternã pentru gnozã, mai
târziu este înlocuit de alt eu care nu are nimic de-a face
cu jurãmântul; atunci, individul se retrage.
Eul care azi jurã iubire eternã unei femei este, mai
târziu, înlocuit de un altul, care nu are nimic de-a face cu
acel jurãmânt; atunci subiectul se îndrãgosteºte de alta
iar castelul de cãrþi de joc se nãruie.
Animalul intelectual, eronat numit om, este ca o casã
plinã de mulþi oameni.
Nu existã ordine, nici vreo concordanþã între multi-
plele euri, ele toate se ceartã între ele ºi îºi disputã supre-
maþia. Când vreunul din ele obþine controlul centrilor
principali ai maºinii organice, se simte unicul, stãpânul,
însã în cele din urmã este destituit.
Examinând lucrurile din acest punct de vedere, ajun-
gem la logica concluzie cã mamiferul intelectual nu are
adevãratul simþ al responsabilitãþii morale.
Indiscutabil, ceea ce maºina ar spune sau ar face la un
moment dat, depinde în mod exclusiv de tipul de eu care
o controleazã în acele clipe.
Se spune cã Iisus din Nazareth a scos din corpul Ma-
riei Magdalena ºapte demoni, ºapte euri, vie personificare
a celor ºapte pãcate capitale.
MAREA REBELIUNE 55

Evident fiecare din aceºti ºapte demoni este cãpetenie
de legiune; prin urmare, trebuie sã precizãm ca un corolar
cã Cristosul intim a putut alunga din corpul Mariei Mag-
dalena mii de Euri.
Reflectând la toate aceste lucruri, putem deduce clar
cã singurul lucru demn pe care îl posedãm în interiorul
nostru este ESENÞA; din pãcate ea se aflã îmbuteliatã în
toate acele multiple euri ale Psihologiei revoluþionare.
Este lamentabil faptul cã esenþa se desfãºoarã întot-
deauna în virtutea propriei sale îmbutelieri.
Indiscutabil, esenþa sau conºtiinþa, care este acelaºi
lucru, doarme profund.
56 SAMAEL AUN WEOR
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
11
1
T
TE
EN
NE
EB
BR
RE
EL
LE
E
U
na din problemele cele mai dificile ale timpurilor
noastre este, cu siguranþã, întortocheatul labirint
al teoriilor.
Fãrã îndoialã, în aceste vremuri, ºcolile pseudoesoterice ºi
pseudoocultiste s-au înmulþit pretutindeni într-un mod
exorbitant.
Piaþa de suflete, de cãrþi ºi de teorii este înspãimân-
tãtoare, rar este acela care, prin pãienjeniºul atâtor idei
contradictorii, reuºeºte într-adevãr sã gãseascã drumul
secret.
Cel mai grav lucru din toate acestea este fascinaþia in-
telectivã; existã tendinþa de a ne hrãni în mod strict inte-
lectual cu tot ceea ce ajunge la minte.
Vagabonzii intelectului nu se mai mulþumesc cu toatã
acea literaturã subiectivã ºi de tip general, care abundã
pe piaþa de cãrþi, ci dimpotrivã, acum pe deasupra, se mai
ºi îndoapã pânã la indigestie cu pseudoesoterismul ºi
pseudoocultismul ieftin ce abundã peste tot ca buruienile.
Rezultatul tuturor acestor jargoane este confuzia ºi
dezorientarea vãditã a ºarlatanilor intelectului.
Primesc în mod constant scrisori ºi cãrþi de tot felul;
expeditorii, ca întotdeauna, îmi pun întrebãri despre o
ºcoalã sau alta, despre o oarecare carte, iar eu mã limitez
sã rãspund urmãtoarele: „Lãsaþi dvs. trândãvia mentalã;
pe dvs. nu trebuie sã vã intereseze viaþa altuia, dezinte-
graþi eul animalic al curiozitãþii, pe dvs. nu trebuie sã vã
preocupe ºcolile altora, deveniþi serioºi, cunoaºteþi-vã pe
voi înºivã, studiaþi-vã pe voi înºivã, observaþi-vã pe voi
înºivã etc. etc. etc.”.

În realitate, important este sã ne cunoaºtem pe noi
înºine, în mod profund, în toate nivelurile minþii.
Tenebrele sunt inconºtienþa; lumina este conºtiinþa;
trebuie sã permitem ca lumina sã pãtrundã în propriile
noastre tenebre; evident lumina are puterea de a învinge
tenebrele.
Din pãcate, oamenii sunt autoînchiºi în mediul infect
ºi imund al propriei lor minþi, adorându-ºi iubitul Ego.
Nu vor sã-ºi dea seama oamenii cã nu sunt stãpânii
propriei lor vieþi, cu siguranþã, fiecare persoanã este con-
trolatã din interior de multe alte persoane, vreau sã mã
refer în mod accentuat la toatã acea multiplicitate de euri
pe care le purtãm înãuntru.
În mod vãdit, fiecare dintre acele euri pune în mintea
noastrã ceea ce trebuie sã gândim, în gura noastrã ceea
ce trebuie sã spunem, în inimã ceea ce trebuie sã simþim
etc.
În aceste condiþii, personalitatea umanã nu este decât
un robot condus de diferite persoane care îºi disputã su-
premaþia ºi care aspirã la controlul suprem al centrilor
capitali ai maºinii organice.
În numele adevãrului, trebuie sã afirmãm în mod so-
lemn cã bietul animal intelectual, în mod greºit numit om,
cu toate cã se crede foarte echilibrat, trãieºte într-un deze-
chilibru psihologic total.
Mamiferul intelectual nu este nicidecum unilateral;
dacã ar fi fost, ar fi echilibrat.
Animalul intelectual este din nefericire multilateral ºi
acest lucru este demonstrat din plin.
Cum ar putea sã fie echilibrat umanoidul raþional?
Pentru ca sã existe echilibru perfect, este nevoie de conºti-
inþã treazã.
Numai lumina conºtiinþei, îndreptatã asupra noastrã
înºine, nu din margini, ci în mod deplin, central, poate sã
SAMAEL AUN WEOR
58 MAREA REBELIUNE 59
„Inconºtienþa înseamnã tenebre ºi acestea din urmã existã în inte-
riorul nostru.”

SAMAEL AUN WEOR
60
punã capãt contrastelor, contradicþiilor psihologice ºi sã
stabileascã în noi adevãratul echilibru interior.
Dacã dizolvãm tot acel ansamblu de euri pe care le
purtãm în interiorul nostru, se produce trezirea conºtiin-
þei ºi, drept consecinþã sau corolar, echilibrul adevãrat al
propriului nostru psihic.
Din pãcate, oamenii nu vor sã-ºi dea seama de in-
conºtienþa în care trãiesc; dorm profund.
Dacã oamenii ar fi treji, fiecare ºi-ar simþi semenii
înãuntrul sãu.
Dacã oamenii ar fi treji, semenii noºtri ne-ar simþi în
interiorul lor.
Atunci, evident, rãzboaiele n-ar mai exista ºi pãmântul
întreg ar fi cu adevãrat un paradis.
Lumina conºtiinþei, dându-ne un adevãrat echilibru
psihologic, vine sã aºeze fiecare lucru la locul sãu ºi, ceea
ce înainte intra în conflict intim cu noi, rãmâne de fapt la
locul sãu potrivit.
Este atât de mare inconºtienþa mulþimilor, încât nici
mãcar nu sunt capabile sã gãseascã relaþia care existã în-
tre luminã ºi conºtiinþã.
Incontestabil, luminã ºi conºtiinþã sunt douã aspecte
ale aceluiaºi lucru; unde existã luminã, existã conºtiinþã.
Inconºtienþa înseamnã tenebre ºi acestea din urmã
existã în interiorul nostru.
Numai prin intermediul autoobservãrii psihologice
permitem ca lumina sã pãtrundã în propriile noastre tene-
bre.
„Lumina a venit la întuneric, dar întunericul nu a înþe-
les-o.”
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
12
2
C
CE
EL
LE
E T
TR
RE
EI
I M
MI
IN
NÞ
ÞI
I
E
xistã peste tot mulþi ºarlatani ai intelectului, fãrã
orientare pozitivã ºi otrãviþi de dezgustãtorul scep-
ticism.
Cu siguranþã, respingãtorul venin al scepticismului a con-
taminat minþile umane în mod alarmant încã din secolul
al XVIII-lea.
Înaintea acelui secol, faimoasa insulã Nontrabada sau
Encubierta, situatã în faþa coastelor Spaniei, se fãcea vizi-
bilã ºi tangibilã în mod constant.
Nu existã îndoialã cã acea insulã se aflã situatã în a
patra verticalã. Numeroase sunt povestirile legate de acea
insulã misterioasã.
Dupã secolul al XVIII-lea amintita insulã s-a pierdut
în eternitate, nimeni nu mai ºtie nimic despre ea.
În vremurile Regelui Arthur ºi ale cavalerilor mesei
rotunde, elementalii naturii s-au manifestat peste tot, pã-
trunzând profund în atmosfera noastrã fizicã.
Sunt numeroase povestirile despre spiriduºi, duhuri
ºi zâne, care încã mai abundã în verdele Erim, Irlanda; din
nefericire, toate aceste lucruri inocente, toatã aceastã fru-
museþe a sufletului lumii, nu mai sunt percepute de uma-
nitate din cauza pedanteriilor ºarlatanilor intelectului ºi a
dezvoltãrii nemãsurate a Egoului animalic.
În ziua de azi, pedanþii râd de toate aceste lucruri, nu
le acceptã deºi în fond nici pe departe nu au obþinut feri-
cirea.
Dacã oamenii ar înþelege cã avem trei minþi, altfel ar
sta lucrurile ºi poate chiar ar manifesta mai mult interes
pentru aceste studii.

SAMAEL AUN WEOR
62
Din pãcate, ignoranþii cultivaþi, prinºi în meandrele
complicatelor lor erudiþii, nici mãcar nu au vreme sã se
ocupe de studiile noastre în mod serios.
Acei bieþi oameni sunt autosuficienþi, se înfumureazã
cu vanul intelectualism, cred cã merg pe drumul drept ºi
nu bãnuiesc nicidecum cã sunt vârâþi într-o situaþie fãrã
ieºire.
În numele adevãrului trebuie sã spunem, în sintezã,
cã avem trei minþi.
Pe prima, putem ºi trebuie sã o numim Minte Senzo-
rialã, pe cea de-a doua o vom denumi cu numele de Minte
Intermediarã. Pe cea de-a treia o vom numi Minte Inte-
rioarã.
Vom studia acum fiecare din aceste trei Minþi separat
ºi în mod temeinic.
Indiscutabil, Mintea Senzorialã îºi elaboreazã concep-
tele de fond prin intermediul percepþiilor senzoriale ex-
terne. În aceste condiþii, Mintea Senzorialã este teribil de
grosolanã ºi materialistã, nu poate accepta nimic ce nu a
fost demonstrat fizic.
Întrucât conceptele de fond ale Minþii Senzoriale au
drept bazã datele senzoriale externe, fãrã îndoialã, aceas-
ta nu poate ºti nimic despre real, despre adevãr, despre
misterele vieþii ºi ale morþii, despre suflet ºi spirit etc.
Pentru ºarlatanii intelectului, acaparaþi cu totul de
simþurile externe ºi îmbuteliaþi în conceptele de fond ale
minþii senzoriale, studiile noastre esoterice sunt o nebu-
nie.
În cadrul raþiunii lipsite de raþiune, în sfera nechibzu-
inþei, ei au dreptate, dat fiind cã sunt condiþionaþi de lu-
mea senzorialã externã. Cum ar putea Mintea Senzorialã
sã accepte ceva ce nu þine de simþuri?
Dacã datele simþurilor servesc drept resort secret pen-
tru toate funcþionalismele Minþii Senzoriale, este evident
cã acestea din urmã trebuie sã dea naºtere unor concepte
senzoriale.
Mintea Intermediarã este diferitã, totuºi, nici ea nu
ºtie nimic, în mod direct, despre ceea ce este realul, se li-
miteazã sã creadã ºi asta e tot.
În Mintea Intermediarã se gãsesc credinþele religioase,
dogmele de nezdruncinat etc.
Mintea Interioarã este fundamentalã pentru experi-
mentarea directã a adevãrului.
Fãrã îndoialã, Mintea Interioarã îºi elaboreazã con-
ceptele de fond cu ajutorul datelor aduse de conºtiinþa su-
perlativã a Fiinþei.
În mod incontestabil, conºtiinþa poate trãi ºi experi-
menta realul. Nu existã îndoialã, conºtiinþa ºtie cu ade-
vãrat.
Totuºi pentru a se manifesta, conºtiinþa are nevoie de
un mediator, de un instrument de acþiune, iar acesta este
însãºi Mintea Interioarã.
Conºtiinþa cunoaºte în mod direct realitatea fiecãrui
fenomen natural ºi, prin intermediul Minþii Interioare, o
poate manifesta.
A deschide Mintea Interioarã ar fi indicat, pentru a
ieºi din lumea îndoielilor ºi a ignoranþei.
Aceasta înseamnã cã numai deschizând Mintea Inte-
rioarã se naºte în fiinþa umanã credinþa autenticã.
Privitã aceastã problemã din alt unghi, vom spune cã
scepticismul materialist este caracteristica specificã igno-
ranþei. Nu existã îndoialã cã ignoranþii cultivaþi sunt scep-
tici sutã la sutã.
Credinþa este percepere directã a realului, înþelepciune
fundamentalã, trãire a ceea ce este dincolo de corp, de
afecte ºi de minte.
Sã se facã deosebire între adevãrata credinþã ºi
credinþe. Credinþele se aflã înmagazinate în Mintea
MAREA REBELIUNE 63

Intermediarã; adevãrata credinþã este caracteristicã
Minþii Interioare.
Din pãcate, existã întotdeauna tendinþa generalã de a
confunda credinþele cu adevãrata credinþã. Chiar dacã pare
paradoxal, vom sublinia cele ce urmeazã: „CEL CE ARE
CREDINÞÃ ADEVÃRATÃ NU ARE NEVOIE SÃ CREADÃ”.
Cãci credinþa autenticã este înþelepciune trãitã, cu-
noaºtere exactã, experienþã directã.
Se întâmplã cã vreme de multe secole s-a confundat
adevãrata credinþã cu credinþele ºi acum este foarte greu
sã-i faci pe oameni sã înþeleagã cã credinþa este înþelep-
ciune adevãratã ºi niciodatã credinþe deºarte.
Funcþionalismele înþelepte ale minþii interioare au ca
resort intim toate acele date formidabile ale înþelepciunii
conþinute în conºtiinþã.
Cel ce ºi-a deschis Mintea Interioarã îºi aminteºte
vieþile sale anterioare, cunoaºte misterele vieþii ºi ale
morþii, nu din ceea ce a citit sau nu a mai citit, nu din ceea
ce a spus sau nu a spus cineva ºi nu din ceea ce s-a crezut
sau nu s-a mai crezut, ci din experienþã directã, trãitã,
teribil de realã.
Minþii senzoriale nu-i place ceea ce spunem, nu poate
accepta acest lucru întrucât depãºeºte sfera ei, nu are
nimic în comun cu percepþiile senzoriale externe, este un
lucru strãin conceptelor sale de fond, lucrurilor învãþate la
ºcoalã, celor pe care le-a învãþat din diverse cãrþi etc. etc.
etc.
Ceea ce spunem nu este acceptat nici de Mintea In-
termediarã pentru cã, de fapt, îi contrazice credinþele,
anuleazã ceea ce preceptorii sãi religioºi au pus-o sã în-
veþe pe de rost.
Iisus, Marele Kabir, îi sfãtuia pe discipolii sãi spunân-
du-le: „Feriþi-vã de aluatul saducheilor ºi de aluatul fari-
seilor”.
64 SAMAEL AUN WEOR
E evident cã prin aceastã avertizare, Iisus Cristos se
referea la doctrinele saducheilor materialiºti ºi ale fari-
seilor ipocriþi.
Doctrina saducheilor se aflã în Mintea Senzorialã,
este doctrina celor cinci simþuri.
Doctrina fariseilor se aflã situatã în Mintea Interme-
diarã, acest lucru este de incontestabil, indiscutabil.
Este evident cã fariseii asistã la riturile lor ca sã se
spunã despre ei cã sunt persoane bune, pentru a se pre-
face dinaintea celorlalþi, însã niciodatã nu lucreazã asupra
lor înºiºi.
Nu ar fi posibil sã deschidem Mintea Interioarã dacã
nu am învãþa sã gândim în mod psihologic.
În mod indiscutabil, atunci când cineva începe sã se
observe pe sine, este semn cã a început sã gândeascã psi-
hologic.
Câtã vreme o persoanã nu admite realitatea propriei
sale psihologii ºi posibilitatea de a o schimba în mod fun-
damental, fãrã îndoialã cã nu simte necesitatea autoob-
servãrii psihologice.
Când cineva acceptã doctrina celor multipli ºi înþelege
necesitatea de a elimina diferitele euri pe care le poartã în
psihicul sãu, cu scopul de a elibera conºtiinþa, esenþa, fãrã
îndoialã începe în realitate, chiar prin acest fapt, autoob-
servarea psihologicã.
Evident, eliminarea elementelor nedorite pe care le
purtãm în psihicul nostru, produce deschiderea Minþii
Interioare.
Aceasta înseamnã cã respectiva deschidere este ceva
ce se realizeazã în mod treptat, pe mãsurã ce anihilãm
elementele nedorite pe care le purtãm în psihicul nostru.
Cine îºi va fi eliminat, într-un procent de sutã la sutã,
elementele nedorite din interiorul sãu, evident îºi va fi
deschis mintea interioarã, într-un procent de sutã la sutã.
MAREA REBELIUNE 65

O astfel de persoanã va poseda credinþa absolutã.
Acum veþi înþelege cuvintele lui Cristos când a spus:
„Dacã aþi avea credinþã cât un bob de muºtar, aþi muta
munþii din loc”.
SAMAEL AUN WEOR
66
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
13
3
M
ME
EM
MO
OR
RI
IE
E-
-M
MU
UN
NC
CÃ
Ã
N
eîndoielnic fiecare persoanã are propria sa psiho-
logie particularã, acest lucru este incontestabil,
indiscutabil, irefutabil.
Din pãcate, oamenii nu se gândesc la asta niciodatã ºi
mulþi nici nu acceptã aºa ceva, din cauzã cã sunt închiºi
în mintea senzorialã.
Oricine admite realitatea corpului fizic pentru cã îl
poate vedea ºi pipãi, însã cu Psihologia lucrurile stau di-
ferit, ea nu este perceptibilã pentru cele cinci simþuri ºi de
aici ºi tendinþa generalã de a o respinge sau pur ºi simplu
de a o subestima ºi desconsidera, calificând-o drept ceva
lipsit de importanþã.
Fãrã îndoialã, când cineva începe sã se autoobserve
este un indiciu neîndoielnic al faptului cã a acceptat teri-
bila realitate a propriei sale psihologii.
E clar cã nimeni nu ar încerca sã se autoobserve, dacã
nu ar gãsi înainte un motiv fundamental.
Evident cel care începe sã se autoobserve se trans-
formã într-un un subiect foarte diferit de ceilalþi, de fapt
semnaleazã posibilitatea unei schimbãri.
Din nefericire oamenii nu vor sã se schimbe, se mul-
þumesc cu starea în care trãiesc.
E dureros sã vedem cum oamenii se nasc, cresc, se re-
produc la fel ca animalele, suferã într-un mod de nedes-
cris ºi mor fãrã a ºti de ce.
A ne schimba este ceva fundamental, dar acest lucru este
imposibil dacã nu începem autoobservarea psihologicã.
Este necesar sã începem sã ne vedem pe noi înºine cu
scopul de a ne autocunoaºte, cãci în realitate umanoidul

raþional nu se cunoaºte pe sine însuºi.
Atunci când cineva descoperã un defect psihologic,
face de fapt un mare pas, pentru cã acest lucru îi va per-
mite sã-l studieze ºi chiar sã-l elimine în mod radical.
Cu adevãrat cã defectele noastre psihologice sunt ne-
numãrate ºi chiar dacã am avea o mie de limbi pentru a
vorbi ºi cerul gurii din oþel, nu am ajunge sã le enumerãm
pe toate în mod complet.
Partea gravã este cã nu ºtim sã mãsurãm înspãimân-
tãtoarea realitate a oricãrui defect; întotdeauna îl privim
în mod iluzoriu, fãrã a-i da atenþia cuvenitã; îl vedem ca
pe un lucru lipsit de importanþã.
Când acceptãm doctrina celor multipli ºi înþelegem
cruda realitate a celor ºapte demoni pe care Iisus Cristos
i-a scos din corpul Mariei Magdalena, în mod evident mo-
dul nostru de a gândi cu privire la defectele psihologice,
suferã o schimbare fundamentalã.
Nu e de prisos sã afirmãm în mod subliniat cã doc-
trina celor multipli este de origine Tibetanã ºi Gnosticã în
procent de sutã la sutã.
Cu adevãrat cã nu este deloc plãcut sã ºtim cã înãun-
trul persoanei noastre trãiesc sute ºi mii de persoane psi-
hologice.
Fiecare defect psihologic este o persoanã diferitã, ce
existã înãuntrul nostru, aici ºi acum.
Cei ºapte demoni pe care Marele Maestru Iisus Cristos
i-a alungat din corpul Mariei Magdalena, sunt cele ºapte
pãcate capitale: Mânie, Lãcomie, Desfrâu, Invidie, Orgo-
liu, Lene, Gurmandism.
Desigur, fiecare din aceºti demoni în parte, este cap
de legiune.
În vechiul Egipt al Faraonilor, iniþiatul trebuia sã-i eli-
mine din natura sa interioarã pe demonii roºii ai lui SETH,
dacã voia sã obþinã trezirea conºtiinþei.
SAMAEL AUN WEOR
68
O datã vãzutã realitatea defectelor psihologice, aspi-
rantul doreºte sã se schimbe, nu vrea sã mai continue în
starea în care trãieºte, cu atâtea persoane vârâte în psihi-
cul sãu ºi atunci începe autoobservarea.
Pe mãsurã ce progresãm în munca interioarã putem
constata prin noi înºine o ordonare foarte interesantã în
sistemul de eliminare.
Ne mirãm când descoperim o ordine în munca relaþio-
natã cu eliminarea multiplelor agregate psihice care per-
sonificã greºelile noastre.
Interesant în toate acestea e cã o astfel de ordine în
eliminarea defectelor, se realizeazã în mod gradat ºi se
desfãºoarã în acord cu Dialectica Conºtiinþei.
Niciodatã nu ar putea dialectica raþionalã sã depã-
ºeascã formidabila muncã a dialecticii conºtiinþei.
Faptele ne demonstreazã cã ordonarea psihologicã în
munca de eliminare a defectelor este stabilitã de propria
noastrã fiinþã interioarã profundã.
Trebuie sã precizãm cã existã o diferenþã radicalã în-
tre Ego ºi Fiinþã. Eul nu ar putea niciodatã sã stabileascã
o ordine în chestiunile psihologice, întrucât el însuºi este
rezultatul dezordinii.
Numai Fiinþa are puterea de a stabili ordinea în psihi-
cul nostru. Fiinþa este Fiinþa. Raþiunea de a fi a Fiinþei este
însãºi Fiinþa.
Ordonarea în munca de autoobservare, judecare ºi
eliminare a agregatelor noastre psihice, va fi reliefatã prin
simþul judicios al autoobservãrii psihologice.
Simþul autoobservãrii psihologice se gãseºte, în stare
latentã, la toate fiinþele umane însã se dezvoltã în mod
gradat pe mãsurã ce este folosit.
Un asemenea simþ ne permite sã percepem în mod di-
rect ºi nu prin intermediul simplelor asocieri intelectuale,
diversele euri care trãiesc în psihicul nostru.
MAREA REBELIUNE 69

SAMAEL AUN WEOR
70
Aceastã chestiune a percepþiilor extrasenzoriale începe
sã fie studiatã în domeniul Parapsihologiei ºi a fost de fapt
demonstratã prin multiple experimente realizate judicios
de-a lungul timpului ºi despre care existã o bogatã docu-
mentaþie.
Cei care neagã realitatea percepþiilor extrasenzoriale
sunt ignoranþi sutã la sutã, ºarlatani ai intelectului îmbu-
teliaþi în mintea senzorialã.
Totuºi, simþul autoobservãrii psihologice este ceva
mai profund, merge mult dincolo de simplele enunþuri
parapsihologice, ne permite autoobservarea intimã ºi de-
plina verificare a teribilei realitãþi subiective a diverselor
noastre agregate.
Ordonarea succesivã a diverselor pãrþi ale muncii re-
laþionate cu acest subiect atât de grav al eliminãrii agre-
gatelor psihice, ne permite sã creãm o „memorie-muncã”
foarte interesantã ºi chiar foarte utilã în aceastã chestiune
a dezvoltãrii interioare.
Deºi e sigur cã aceastã memorie-muncã ne poate oferi
diferite fotografii psihologice din diversele etape ale vieþii
noastre trecute, ele, reunite în totalitate ne-ar aduce în
imaginaþia noastrã un tablou viu ºi chiar respingãtor a
ceea ce am fost înainte de a începe munca psiho-transfor-
matoare radicalã.
Fãrã îndoialã cã niciodatã nu am dori sã revenim la
acea oribilã imagine, vie reprezentare a ceea ce am fost.
Din acest punct de vedere, o asemenea imagine s-ar
dovedi utilã ca mijloc de confruntare între un prezent tran-
sformat ºi un trecut regresiv, rânced, greoi ºi nefericit.
Memoria-muncã se formeazã întotdeauna pe baza
succesivelor evenimente psihologice înregistrate de cen-
trul autoobservãrii psihologice.
Existã în psihicul nostru elemente nedorite pe care în
nici un caz nu le bãnuim.
MAREA REBELIUNE 71
„Memoria-muncã se formeazã pe baza succesivelor evenimente
psihologice înregistrate de centrul auto-observãrii psihologice.”

Faptul ca un om cinstit, incapabil sã-ºi însuºeascã
vreodatã bunul altuia, onorabil ºi demn de toatã cinstea,
sã descopere în mod neaºteptat o serie de euri hoaþe, lo-
cuind în zonele cele mai profunde ale propriului sãu psi-
hic, este ceva înspãimântãtor, dar nu imposibil.
Ca o soþie minunatã, plinã de mari virtuþi sau ca o
domniºoarã de o distinsã spiritualitate ºi de o educaþie
aleasã, sã descopere pe neaºteptate, prin intermediul
simþului autoobservãrii psihologice, cã în psihicul ei intim
trãieºte un grup de euri prostituate, se dovedeºte dez-
gustãtor ºi chiar inacceptabil pentru centrul intelectual
sau pentru simþul moral al oricãrui cetãþean chibzuit, însã
acest lucru este posibil în domeniul concret al autoobser-
vãrii psihologice.
SAMAEL AUN WEOR
72
c
ca
ap
pi
it
to
ol
lu
ul
l 1
14
4
Î
ÎN
NÞ
ÞE
EL
LE
EG
GE
ER
RE
E C
CR
RE
EA
AT
TO
OA
AR
RE
E
F
aptul de a Fi ºi a ªti trebuie sã se echilibreze reci-
proc pentru a stabili în psihicul nostru sclipirea
înþelegerii.
Când faptul de a ºti este mai mare decât cel de a fi, se pro-
duc confuzii intelectuale de tot felul.
Dacã faptul de a fi este mai mare decât cel de a ºti,
acest lucru poate determina cazuri la fel de grave ca ºi
acela al sfântului neghiob.
Pe terenul vieþii practice este bine sã ne autoobser-
vãm cu scopul de a ne autodescoperi.
Tocmai viaþa practicã este gimnaziul psihologic prin
intermediul cãruia putem sã ne descoperim defectele.
În stare de alertã percepþie, de alertã noutate, vom
putea verifica în mod direct cã defectele ascunse apar
spontan.
E clar cã defectul descoperit trebuie sã fie studiat în
mod conºtient cu scopul de a-l separa de psihicul nostru.
Înainte de toate, nu trebuie sã ne identificãm cu nici
un eu-defect, dacã într-adevãr dorim sã-l eliminãm.
Dacã stând în picioare pe o scândurã vrem sã o ridi-
cãm ca s-o sprijinim de un perete, acest lucru nu ar fi po-
sibil dacã am continua sã rãmânem în picioare pe ea.
Evident, trebuie sã începem prin a ne desprinde de
scândurã, dându-ne jos de pe ea ºi apoi, cu mâinile
noastre, sã ridicãm scândura ºi s-o aºezãm sprijinitã de
perete.
Tot aºa, nu trebuie sã ne identificãm cu nici un agre-
gat psihic, dacã într-adevãr dorim sã-l separãm de psi-
hicul nostru.

Marea Rebeliune.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Marea Rebeliune.pdf

Similar to Marea Rebeliune.pdf (20)

Marea Rebeliune.pdf