Scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, s-a născut la 29 ianuarie 1962, în oraşul Sulechow, vestul Poloniei, într-o familie de profesori. Licenţiată în psihologie la Universitatea din Varşovia, devine interesată de scrierile lui Karl Jung. O perioadă lucrează ca psihoterapeut în oraşul Walbrzych (sud-vest) şi începe să scrie literatură. Publică mai întâi o antologie de poeme înainte să debuteze în proză.

1. OLGA TOKARCZUK-
scriitoare poloneză
de succes

2. Biografie
Scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, s-a născut la 29 ianuarie 1962, în oraşul
Sulechow, vestul Poloniei, într-o familie de profesori. Licenţiată în psihologie la
Universitatea din Varşovia, devine interesată de scrierile lui Karl Jung. O perioadă
lucrează ca psihoterapeut în oraşul Walbrzych (sud-vest) şi începe să scrie literatură.
Publică mai întâi o antologie de poeme înainte să debuteze în proză.
După succesul primelor sale cărţi, se consacră pe deplin literaturii şi se mută în satul
Krajanow din Munţii Sudeţi (sud-vest). Operele autoarei poloneze sunt pe lista celor mai
bine vândute cărţi în Polonia, traduse în peste 25 de limbi, inclusiv în catalană şi
chineză. Multe dintre acestea au fost adaptate pentru scenă sau ecran.
Operele sale au structuri extrem de variate, de la basmul filozofic „Les Enfants verts”
(tradus în franceză în 2016), la romanul poliţist ecologic angajat şi metafizic „Sur les
ossements des morts” (tradus în franceză în 2010) sau romanul istoric de 900 de pagini
„Les livres de Jakob” (2014).

3. Biografie
În universul poetic al scriitoarei, raţionalul se îmbină cu iraţionalul. Lumea sa este într-o
mişcare perpetuă, fără punct fix, cu personaje ale căror biografii şi personalităţi se
întrepătrund şi, asemenea unui puzzle gigantic, dau naştere unui splendid tablou de
perspectivă. Totul este descris într-un limbaj pe alocuri bogat, precis şi poetic, atent la
detali
„Olga este o adeptă a misticismului în căutarea perpetuă a adevărului, adevăr pe care îl
putem atinge doar când suntem în mişcare, traversând frontierele. Toate formele,
instituţiile şi limbile încremenite înseamnă moarte”, a explicat pentru AFP Kinga Dunin,
una dintre prietenele autoarei, la rândul său scriitoare şi critic literar.
Tokarczuk se autodescrie ca pe o persoană fără biografie: „Nu deţin o biografie, în
adevăratul sens al cuvântului, foarte clară, pe care să o pot povesti într-o manieră
interesantă. Sunt compusă din aceste personaje pe care le-am scos din imaginaţie, pe
care le-am inventat. Sunt formată din toţi aceştia, am o biografie cu mai multe cadre,
enormă”, a explicat scriitoarea într-un interviu pentru Institutul polonez al cărţii.

4. Opera
 Miasto w lustrach (Orașul în oglinzi, poezii), în ziarul Okolice Nr. 10/1989.
 Podróż ludzi Księgi (Călătoria oamenilor Cărții), 1993.
 E.E., 1995.
 Prawiek i inne czasy (Străveacul și alte vremuri), 1996.
 Szafa (Dulapul), povestiri, 1997.
 Dom dzienny, dom nocny (Casă de zi, casă de noapte), proză, 1998.
 Povestiri vigilente, împreună cu Jerzy Pilche și Andrzej Stasiuk, 2000
 Lalka i Perła (Păpușa și perla), eseu, 2000.
 Gra na wielu bębenkach (Cântând la mai multe tobe), povestiri, 2001.

5. Opera
 Opowiadania zimowe, 2003.
 Ostatnie historie (Ultimele povestiri), 2004.
 Anna In w grobowcach świata (Anna în catacombele lumii), 2006
 Bieguni (Rătăcitorii), 2008
 Prowadź swój pług przez kości umarłych (Poartă-ți plugul peste oasele morților, roman
de mister), 2009
 Moment niedźwiedzia (Momentul ursului, eseuri precedate de introducerea lui King
Dunin), 2012
 Księgi Jakubowe, 2014, roman istoric despre Jakob Joseph Frank
 Empuzjon, 2022

6. Premii
 1997: Premiul publicului Nike ca prim laureat pentru Prawiek i inne czasy
 1999: Premiul publicului Nike pentru Dom dzienny, dom nocny
 2002: Premiul publicului Nike pentru Gra na wielu bębenkach
 2002: Premiul Brücke Berlin Literatur- und Übersetzerpreis
 2003: Premiul Culturii Silezia din statul Saxonia Inferioară
 2008: Premiul Samuel Bogumil Linde, împreună cu Ingo Schulze
 2008: Premiul Nike principal și public pentru Bieguni
 2012: Premiul literaturii Usedomer
 2015: Premiul Nike și premiul publicul Księgi Jakubowe
 2018: International Booker Prize, împreună cu traducătoarea Jenifer Croft, pentru Bieguni
 2018: Premiul literaturii Jan Michalski pentru( Księgi Jakubowe
 2019: Premiul Nobel pentru Literatură (retroactiv pentru anul 2018)

7. Opere traduse în limba română
 Călătoria oamenilor cărții, editura Polirom, traducere de Constantin Geambasu, 2018
 Cărțile lui Iacob, editura Polirom, traducere de Cristina Godun, 2023
 Poartă-ți plugul peste oasele morților, editura Polirom, traducere de Cristina Godun, 2019
 Povestiri bizare, editura Polirom, traducere de Cristina Godun, 2020
 Rătăcitorii, editura Polirom, traducere de Cristina Godun, 2018
 Străveacul și alte vremi, editura Polirom, traducere de Olga Zaicik, 2020
 Ultimele povestiri, editura Polirom, traducere de Cristina Godun, 2018

8. „A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de
munte, unde pustnici în căutarea singurătăţii îşi construiseră o mică mănăstire.
Lor le-a încredinţat Cartea, promiţându-şi că se va întoarce abia după ce îi va fi
pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese şapte oameni înţelepţi şi demni
şi împreună cu ei întemeie Frăţia, ce avea să se ocupe de reformarea lumii şi de
pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile măreţe
ale lui H.R.C. interveni, cum se întâmplă de obicei, istoria. Se făcură două
războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuţiile, se
aprinseră rugurile. Privind stelele şi cercetând proprietăţile materiei, oamenii se
apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în faţa noilor camere
de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu faţa
brăzdată de zbârciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mâna tremurândă,
întocmi pe un petec de hârtie harta munţilor în care ascunsese Cartea, cu
speranţa naivă că marea învolburată a istoriei se va linişti, iar oamenii se vor
ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important.”
Tokarczuk, Olga. Călătoria oamenilor Cărții / Olga Tokarczuk ; trad. de Constantin
Geambașu. – Iași : Polirom, 2018. – 212 p.

9. Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat
multicultural şi multietnic unde creştinismul, iudaismul şi islamul coexistă.
Cărţile lui Iacob (2014) este în acelaşi timp o istorie universală a emancipării
sociale şi religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalităţi şi
prejudecăţi şi o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un
tânăr evreu chipeş şi carismatic ale cărui idei scindează curând comunitatea
evreiască. Pentru unii eretic, pentru alţii Mesia mult aşteptat, Iacob Frank adună
în jurul său, datorită învăţăturilor lui, un cerc de discipoli devotaţi şi schimbă
cursul istoriei.
Tokarczuk, Olga. Cărțile lui Iacob sau Marea călătorie peste şapte graniţe,
cinci limbi şi trei religii mari, fără să le punem la socoteală pe cele mici,
istorisită de cei morţi şi adăugită de autoare prin metoda conjuncturii, culeasă
din multe şi felurite cărţi şi aţâţată de fantezie, care este cel mai mare har al
omului: înţelepţilor întru pomenire, compatrioţilor întru reflecţiune, laicilor întru
învăţătură, iar nostalgicilor întru divertisment / Olga Tokarczuk ; trad. din lb.
polonă și note de Cristina Godun. – Iași : Polirom, 2023. – 949 p.

10. Într-un cătun de la graniţa Poloniei cu Cehia, unde trăiesc aproape izolaţi de
lume un grup de localnici şi câţiva proprietari ai unor case de vacanţă, au loc
o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vânători pasionaţi, iar dacă e să
ascultăm opinia bătrânei doamne Duszejko, a cărei voce spune întreaga
poveste, animalele sălbatice nu sunt tocmai străine de crime. Însă doamna
Duszejko, o apărătoare a animalelor, e ea însăşi un personaj ciudat:
profesoară de engleză pensionară, pasionată de astrologie şi, în acelaşi timp,
de poezia lui William Blake, ale cărui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv
în întregul volum. Intriga poliţistă şi atmosfera mistică şi misterioasă sunt
ţesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din
Europa de Est, o lume coruptă, obsedată de bani şi de prestigiu social. Nu
lipsită de o doză de umor şi ironie insinuată abil, Poartă-ţi plugul peste oasele
morţilor este un nou tur de forţă al remarcabilei prozatoare poloneze.
Tokarczuk, Olga. Poartă-ți plugul peste oasele morților / Olga Tokarczuk ;
trad. și note de Cristina Godun. – Iași : Polirom, 2019. – 278 p.

11. Un medic scoţian din secolul al XVII-lea, ajuns în slujba regelui Poloniei,
descoperă o rasă ciudată de copii vegetali. O familie formată din patru femei
identice primeşte vizita unui cuplu de bărbaţi similari. Un bătrân văduv,
însingurat şi tipicar, observă într-o dimineaţă că lumea din jur s-a transformat
aleatoriu (sau, dacă nu, că şi-a pierdut el minţile). O lume degradată, dintr-un
viitor nedefinit, îşi păstrează stabilitatea graţie sacrificiului unui personaj
misterios, aparent nemuritor, ce suferă pentru oameni de peste trei sute de ani.
În zece texte dense, pline de dinamism şi surprinzătoare de la premise până la
final, imaginaţia neîngrădită ce caracterizează Povestirile bizare ale Olgăi
Tokarczuk cucereşte nu doar prin subiecte ori prin atmosfera creată, ci şi prin
forţa empatică ce le străbate. Pendulând între fantastic, SF, straniu şi însolit,
aceste povestiri reprezintă tot atâtea mostre de virtuozitate şi inventivitate
artistică ale acestei remarcabile prozatoare.
Tokarczuk, Olga. Povestiri bizare / Olga Tokarczuk ; trad. din lb. polonă de
Cristina Godun. – Iași : Polirom, 2020. – 253 p.

12. Un anatomist olandez din secolul al şaptesprezecelea descoperă tendonul
lui Ahile secţionându-şi propriul picior amputat. Inima lui Chopin călătoreşte
clandestin spre locul odihnei veşnice, dusă la Varşovia de sora lui preaiubită.
O femeie trebuie să se întoarcă în Polonia natală ca să-şi otrăvească iubitul
din adolescenţă. Un tânăr simte că o ia razna când soţia şi fiul lui dispar
misterios în timpul unei vacanţe, apărând apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi
întîmplat. Prin personajele sale şi poveştile lor, legate unele de altele printr-
un fir narativ jucăuş-straniu şi plin de revelaţii, Rătăcitorii arată ce înseamnă
să călătoreşti, să fii hoinar, un trup în continuă mişcare nu numai în spaţiu,
dar şi în timp. De unde suntem? Pe unde am trecut? Unde ne ducem?... se
întreabă întruna cel care călătoreşte. Romanul Rătăcitorii dă sensuri acestor
întrebări.
Tokarczuk, Olga. Rătăcitorii / Olga Tokarczuk ; trad. din lb. polonă și note
de Cristina Godun. – Iași : Polirom, 2018. – 365 p.

13. Străveacul şi alte vremi este considerată cea mai reuşită carte a scriitoarei
poloneze. Olga Tokarczuk construieşte o vastă alegorie despre forţa
distructivă a timpului, povestind optzeci de ani din viaţa locuitorilor unui sat
mitic. Sensul său profund este reprezentat de modul în care omul se poate
plasa în istorie pentru a se redescoperi. Îmbinând realismul cu magicul,
ignorând aspectele (post)moderne ale unei societăţi, scriitoarea reuşeşte să
dea romanului său o dimensiune universală. Suflul amplu al naraţiunii
aminteşte uneori de paginile memorabile din Un veac de singurătate al lui
Gabriel García Márquez.
Tokarczuk, Olga. Străveacul și alte vremi / Olga Tokarczuk ; trad. din lb.
polonă și note de Olga Zaicik. – Iași : Polirom, 2020. – 283 p.

14. Trei femei singure, care par mereu că fug de ceilalți, își caută împlinirea
emoțională. Experiențele prin care trec sunt obișnuite, anodine, și atunci
încercările de a se regăsi încep din nou, în aceeași singurătate: vrând cu
orice chip recunoașterea individualității lor, încearcă o soluție paradoxală: își
abandonează soț, părinți, rude și se lasă împinse către o viață nomadă: cea
mai în vârstă, Parascheva, după ce-și părăsește soțul și e părăsită, la
rândul ei, de iubit, se izolează în iubiri trecute. Fiica ei, Ida, divorțată și ea,
duce o viață itinerantă: este ghid turistic în Europa. Maia, fiica Idei, își crește
singură fiul, neîncrezătoare în bărbați, și călătorește prin lume. Cele trei
biografii alcătuiesc împreună un roman al căutării, al consensului pe care,
până la urmă, cele trei protagoniste nu-l ating. Vor descoperi însă ceva ce le
împacă cu ele și cu lumea de care fug fără oprire: compasiunea.
Tokarczuk, Olga. Ultimele povestiri / Olga Tokarczuk ; trad. și note de
Cristina Godun. – Iași : Polirom, 2018. – 293 p.

15. Lecturi plăcute vă dorim!