47403536 misterele-romaniei-vol-2

1
MMMMisterele Româisterele Româisterele Româisterele Românieinieinieiniei vol. 2vol. 2vol. 2vol. 2
culese de Grig de pe net
Întotdeauna căutăm misterele în afara graniŃelor acestei Ńări. De ce? Pentru că ceilalŃi
şi le-au promovat din plin, prin filme, cărŃi, emisiuni. Noi, românii, nu ştim nici măcar
în ce Ńară minunată trăim. Nu avem habar că aici, unde ne târâm zilele de la un an la
altul, în vremurile de demult trăia un popor ales care cârmuia destinele Europei. AlŃii
au avut grija ca, în ani, să ne determine să ne privim cu reticenŃă pe noi, ca oameni,
Ńara noastră şi poporul nostru. Aşa că la ora actuală avem impresia că ne tragem din
nişte ciobani care au ajuns întâmplător cu turmele lor de mioare prin zonă.
Cuprins
Vol. 1
ImparaŃii traco-iliri si Străromâni 3
ConspiraŃia anti-dacică: Ascunderea originii dacice a unor împaraŃi romani 9
Testamentul Lupului Alb 16
O enigmă nedezlegată: tezaurul dacic 18
łinutul uriaşilor sau loc de trecere între două lumi ?! 20
Argedava tainuita 24
Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950 29
Uriaşii de ieri 33
Blestemul uriaşilor din creierii munŃilor 35
Oameni din neamul zmeilor 37
Piramidele de la Sona 41
Bozioru-Scăieni 49
Peşterile rupestre din MunŃii Buzăului 53
Călugării carpatini Iconari - sculptori de suflete 56
TăbliŃele cerate de la Roşia Montană 59
TăbliŃele de la Sinaia 65
Misterul tăbliŃelor de la Tărtăria 93
Dacii liberi (A. Păunescu) 96
Misterul balaurilor, călătorii norilor 97
Localizarea Kogaionului 102
Leagănul civilizaŃiilor şi al nemuririi 112
Stema veche şi stindardul Daciei 114
Dragonul dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu 119
Blestemul focului 122
TradiŃii şi legende româneşti – broasca lui Noe 130
Mitologia Mării Negre 131
Potopul biblic a fost confirmat 136
Românul care aşteaptă potopul 138
Podul uriaşilor 141
Misterele din MunŃii Bucegi 143
Atac în Bucegi sau efecte ale exploziilor solare ?! 147

2
Sarcofagele din inima Retezatului 166
În CarpaŃi există o poartă către un alt univers 167
Blestemul dinozaurilor vii 169
Misterul sfincşilor din CarpaŃi 171
Misterele Calimanilor: inscriptii vechi de 2500 ani la Muzeul Megalitilor 180
Melodii într-o limbă care nu există 183
Copiii diavolului 185
Pericolele de sub Bucureşti 190
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din Romania 198
Forturile, bateriile, tunelurile din Bucuresti 209
Unde a fost mormantul lui Vlad Tepes? 227
Buzaul, traversat de galerii subterane 234
Catacombe in centrul vechi al Slatinei 235
Reteaua subterana - Braila 237
Tunelul de refugiu al conacului Golescu-Grant 239
Tunelul Castelului Bran a fost construit in anii 1930 242
Planurile unui tunel de la Manastirea Arbore scos la vanzare pe „Okazii” 243
Tunelul sfintilor la Straja 245
Lacuri subterane 246
Misterul apelor pierdute din Dobrogea 248
Sculpturile Mării Sarmatice. TrovanŃii 250
TradiŃii magice la români 252
Vol. 2
Casa fulgerelor 5
Trecere între două lumi la Piatra Craiului 11
Locul care a sfidat realitatea 14
PorŃile Raiului în România 20
„Templul Ursitelor” de la Şinca Veche 26
Misterul oamenilor legaŃi de sat 29
Comara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?! 33
Sunt lituanienii urmaşii românilor ? 35
Dealul straniu de la Pădurea Baciului 37
Cei mai bătrâni români 44
Gugulanii 47
Misterul de la Peştera Muierii 51
Polovragi – adevărata peşteră a lui Zamolxis? 54
Pestera Movile 55
Peştera Coliboaia 57
Peştera cu oase 59
Aprodul Purice a existat cu adevărat 64
O enigmă nedezlegată – drumul dobrogean al mătăsii 65
Blestemul capelei de la Banloc 66
Harta zonelor radioactive periculoase din România 68
Obiecte misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj 70
Ada-Kaleh, insula scufundată 73
Prezicerile lui Nostradamus pentru România 77
Atlantidele româneşti 81
Misterul de la Peştera Tăuşoarelor 90
Sarmizegetusa regia – trecut mare şi prezent trist 95
Costeşti, locul unde duhurile dau cu pietre 104
Biserica din Densuş – misterele trecutului 105

3
Malmaison, locul unde a fost chinuită elita României 110
Cinci locuri din România despre care nu ştiai că există 113
Energii misterioase în Bucegi 117
Zona schitului Sihla 120
Descoperiri la poalele Ceahlăului 123
Râpa Diavolului 126

5
Casa fulgerelorCasa fulgerelorCasa fulgerelorCasa fulgerelor
La nici 7 km de Sadu, in plina Marginime a Sibiului, un mic catun ne face sa
insemnam locul pe harta fenomenelor paranormale. Acolo, la Salistea Sadului,
un deal poarta in sine, deopotriva istoria veche si blestemul oamenilor din
zona.
“Le“Le“Le“Le----o crapat burta in ele si leo crapat burta in ele si leo crapat burta in ele si leo crapat burta in ele si le----o ars maruntaiele”o ars maruntaiele”o ars maruntaiele”o ars maruntaiele”
De cativa ani de zile, o familie din Salistea Sadului traieste o adevarata tragedie
care a culminat, in urma cu trei luni, cu disparitia celui mai tinar membru al
sau. Totul a inceput in urma cu sase ani, cand casa a devenit tinta predilecta a
fulgerelor. De atunci cateva zeci de fulgere au lovit locuinta... Nimeni nu poate
intelege de ce, pentru ca imobilul are doua paratraznete ridicate mult
deasupra locuintei, tocmai pentru a o feri de astfel de evenimente neplacute.
Vecinii insa spun ca motivul ar fi altul.
Ei sustin ca, pe la mijlocul anilor 1800, in locul unde se gaseste casa familiei
Scheuleac s-ar fi aflat casa unei vrajitoare care-i teroriza pe oameni. In cele
din urma, acestia si-au luat inima in dintI si ar fi mers la mastera acasa unde
au crucificat-o si au dat-o prada focului, cu tot cu casa. Chiar inainte de
moarte, vrajitoarea i-ar fi blestemat pe ucigasii saI si ar fi blestemat locul
mortii sale. De atunci locul a fost ocolit de localnici, iar cei care s-au incumetat
a trece, macar si prin zona, au platit greu indrazneala lor: au murit loviti de
fulgere.
“De cei morti sus pe deal nu cutezau multi sa se apropie. Numai ocnasii erau
adusi sa-i ridice si sa-i ingroape de cealalta parte a dealului, in padurea aia de
colo, fara slujbe sau cele cuviincioase. Nici pe cruce nu le puneau numele, ca
se spunea ca-n felul acesta le elibereaza sufletele lovite de blestem”, spune
doamna Maria Calota, de 52 de ani, casnica. Tot de la dumneaei aflam ca
familia Scheuleac este singura care a cutezat sa sfideze traditiile si sa-si ridice
casa tocmai pe locul blestemat. “Nimenea nu stie nimic de ei, de unde vin sau
ce fac. Ne-am trezit cu ei ca aveau acte pe pamantul acela si au ridicat acolo
casa, ca sa tulbure spiritul vrajitoarei sa ne faca noua rau”. Pentru ca asta cred
oamenii, ca de cand s-a construit casa de pe deal, vrajitoarea s-a trezit din
lumea de dincolo, le tulbura viata. Toti stiu ca “atunci cand fulgera pe deal, se
vor petrece lucruri rele in sat”.

6
“Putini sunt, maica, care sa nu le fi omorit Satana vreun animal sau sa nu le fi
dat foc la casa sau la grajduri sau sa le fi rascolit ograzile si ogoarele”, ne
spune tanti Ileana a lui Patru, femeie la 80 si de ani. “Barbata-miu a fost din
neamul ala, al vrajitoarei. Nu-ti spun ca si mie mi-a traznit doua vaci, in grajd.
Casa a ramas intreaga, da` la vacile alea le-o crapat burta in ele si le-o ars
maruntaiele, ca n-am mai avut nimic alege de pe urma lor”. Si tot ea ne spune
ca intr-o noapte, dupa ce mai bine de doua zile a fulgerat pe casa din deal,
oamenii au gasit mai multe gropi din cimitir rascolite si cu oasele imprastiate.
“Eu la omul meu nu i-am mai gasit teasta si mana dreapta, arza-l-ar focu` pe
ala de le-o luat”, blesteama batrana. Pentru ca in zona se spune ca cel care are
mana dreapta si capul unui mort poate stapani sufletul mortului. Sunt credinte
vechi, din timpuri demult apuse, pierdute sau pe cale de a se pierde in negura
uitarii.
“Lasa copilu` in pace ca nu“Lasa copilu` in pace ca nu“Lasa copilu` in pace ca nu“Lasa copilu` in pace ca nu----iiii de tine”de tine”de tine”de tine”
Am reusit sa stam de vorba si cu cei din familia Scheuleac. Oamenii sustin ca,
dincolo de parerile satenilor, nu practica nici o forma de vrajitorie. “Nu stiu nici
macar sa-i descant pe aia mici”, ne spune bunica familiei.
“Anu` trecut au zacut cu fierbinteala 10 zile. Ce le dadeam, pastile si injectii,
de nici unele nu-si faceau rostul. Si mi se rupea inima cand ii vedeam ca
aiureaza si nu puteam sa fac nimica. Ca m-am dus la biserica si m-am juruit la
icoane ca daca-i scapa Dumnezeu, plec eu inaintea lor”, spune femeia cu
obida. “Iar aia din sat spun tot felul de vorbe fara rost despre noi. Avem cele
mai sanatoase vite si ogoarele noastre sunt mai manoase ca ale lor, macar ca
ei le uda si noi nu facem nimica decat ce ne ajuta Cel de Sus. Ca de aia ne-au
iesit vorbe de vrajitorie, dar noi suntem cu totii credinciosi si ne inchinam
Sfintei noastre Treimi, asa sa ne ajute!”
Cand ii intrebam de unde vin si de ce au ales tocmai acest loc, ezita cateva
momente. Ne spune ca locul le-a apartinut din batrani si ca au avut acte pe el
din vechime. Recunosc ca se trag din femeia arsa, dar spun ca vina a fost a
satenilor.
“Buna noastra, saraca, vindeca si ea cu ierburi si cu ce mai stia. Dar oamenii i-
au zis vrajitoare si au omorit-o. Eu nu-i judec, ca numai Dumnezeu e
Judecator, dar satul tot si urmasii lor, pana la a douasprezecea spita, poarta pe
umeri moartea ei. Am venit aici sa ne facem un rost, ca la oras nu mai aveam
de lucru si era pacat de copii”, incheie femeia. Apoi ne povesteste, plingind,
cum, in urma cu doar trei ani, a pierdut pe unul din nepotI, cel mai mare.

7
“Mircea il chema, ca-i puseseram nume de voievod mare. A disparut dintr-o
data de acasa, fara sa spuna cuiva ceva si fara sa lase vreo urma.“
Se trezea noapte urlind si strigind ca a vazut-o si ca vine dupa el. Nu a vrut sa
ne spuna pe cine a vazut, ca se temea, dar l-am descusut noi si ne-am dat
seama ca vorbea de spiritul vrajitoarei. Apoi erau zile cand venea la mine, ma
lua in brate si ma intreba: <Bunica, ce vrea de la mine?! De ce nu ma lasa in
pace?! Am vazut-o in gradina si in pivnita. Mi-e frica, bunica. Are o privire
rea>. Intr-o dimineata, cand ne-am trezit, l-am vazut in mijlocul bataturii, cu
un cutit in mana. L-am strigat cu totii dar parea ca nu ne aude. Numai ce a
intors fata spre noi si ne-am speriat: avea privirea ratacita, ca si cum nu ar fi
fost a lui. Atunci s-a repezit ma-sa la el, l-a scuturat si i-a zis: <lasa copilu`
in pace ca nu-i de tine>; si a cazut Mircea in batatura si nu s-a mai putut
misca pana seara. L-a dus taica-sau in brate pana la pat. Seara nu-si amintea
nimic. L-am dus la doctori, dar toti spuneau ca e lunatic si ca n-au ce sa-i
faca”.
“Au gasit“Au gasit“Au gasit“Au gasit----o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”
La cateva sate de acolo, locuia o femeie mai in varsta, despre care se spunea
c-ar sti sa dezlege farmecele si facaturile. Au chemat-o oamenii sa le dezlege
farmecele din casa.
“A venit pana la poarta, dar nu a cutezat sa intre. A inceput sa tremure si ne-a
zis cu vocea aproape stinsa, ca daca vrem sa traim cu totii, sa plecam fara sa
ne uitam in urma, ca locul este blestemat. Atat a spus si a luat-o la fuga. Dar
n-a mai ajuns acasa. Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata iar
trupul ii mirosea a putregai”, spune tatal copilului disparut.
Numai ca dupa ce incropisera o gospodarie si cheltuisera tot ce aveau,
oamenilor nu le-a venit sa plece atat de usor. Au chemat un preot sa faca
sfestanie si sa alunge demonii din casa.
“Nu ajunsese parintele la poarta, cand a inceput din senin sa tune si sa fulgere.
Iar cand a dat parintele cu aghiazma peste icoana din odaie, au pleznit
geamurile de la camera de zi si de la odaie, de s-a speriat si sfintia sa”, a
continuat domnul Victor. SI ca un fel de prevestire a ceea ce avea sa se
intample, in noaptea urmatoare le-a disparut cainele, un dulau negru ca
smoala si imens, pe care-l luasera de la o stina unde statea mai mult
nemancat.

8
Toata noaptea si toata ziua urmatoare au fost fulgere. Ba inca in sat s-au
aprins cateva grajduri si-au murit animale. Iar in ziua urmatoare, Lupul
disparuse.
“Nu l-am mai gasit oricit l-am cautat. Numai Mircea nu a putut sa inchida ochii
in noaptea ceea. Spunea ca o vede… si ca-i furioasa si ne va pedepsi pentru ce
am cutezat sa facem. Dar noi spuneam ca-s cuvante fara noima ale unui copil
si n-am luat seama la ele”, spune domnul Victor.
Apoi, la cateva luni dupa seara respectiva, baietelul s-a dus iar la bunica sa.
“Spunea ca vrea sa-si ia la revedere de la mine, ca simte ca o sa i se intample
ceva rau in zilele urmatoare. Zicea: <Bunica, eu nu mai pot. Ma chinuie in
fiecare seara. Imi spune sa-i deschid usa ca oricum ea are sa vina si atunci n-o
sa ma ierte. Dar ce usa sa-i deschid bunica?>. Apoi ma stringea in brate si
zicea: <Bunica, eu sunt nebun? O sa inebunesc? Sa nu ma lasi sa inebunesc,
bunica>, spune batrana doamna si lacrimi ii curg siroaie pe fata. “Intr-o
dimineata nu l-am mai gasit. A disparut si el la fel ca Lupul, de-ar avea
Dumnezeu grija de sufletul lui.
Paratraznete umaneParatraznete umaneParatraznete umaneParatraznete umane
Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e
in preajma ei, nici unul nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei
Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau, dintr-un motiv sau altul, in vizita, au
avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul pentru care nimeni
nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant,
denumirea de “casa blestemata din varful dealului” sau chiar “casa fulgerelor”.
Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare
sustine ca exista persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau
aproape nimic. Domnia sa nu poate explica fenomenul, dar il pune pe seama
capriciilor naturii.
“Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-i
arde pe cei care o ating. Probabil ca in zona in care loveste fulgerul – casa de
care spuneati – exista un anumit magnetism sau chiar o anumita incarcatura
energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger. Ca sa fiu mai pe intelesul
tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se resping. In
acest caz, se neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge
solul, <celalalt magnet> il respinge. SI atunci oamenii loviti de fulger si care se

9
gasesc in zona aceea speciala, nu patesc mare lucru, asupra lor ajungind doar
o mica cantitate energetica - pentru ca ceva ajunge - functie de puterea
fulgerului respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I spun asa.
Acest recul loveste omul, dar voltajul este mult redus”. Din pacate, domnul
Rares nu ne-a putut explica de ce acel recul nu-i afecteaza deloc pe membrii
familiei Scheuleac. Domnia sa sustine ca ar fi vorba doar despre simple
coincidente.
Si tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu
preponderenta satele din vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi
compus din granituri care, in urma eroziunii si a miscarilor solului, s-au
transformat in argile. “Sa va spun mai departe? Sa va intreb din ce se fac cei
mai buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala.
Fulgerele nu fac decat sa foloseasca solul ca pe un bun conductor. Si de aici la
fenomenele relatate de dumneavoastra nu mai e decat un pas”.
In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia
fenomenului. Dumnealui afirma ca secretul este scris in genomul persoanelor
respective. “Se stie deja ca ADN-ul fiecarei persoane este unic si inregistreaza
capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi l-ati descris este clar
ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitati de rezistenta la loviturile
fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a
fulgerului, ci corpul respectiv functioneaza ca un conductor, lasind energia sa
treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e motivul pentru care acelor
persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jur sunt afectati”.
“Am crezut ca iadul s“Am crezut ca iadul s“Am crezut ca iadul s“Am crezut ca iadul s----a deschis si vrea sa ma inghita”a deschis si vrea sa ma inghita”a deschis si vrea sa ma inghita”a deschis si vrea sa ma inghita”
O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a
mers pe deal ca sa le ceara socoteala celor de acolo pentru ca-i murise o vaca
pe pasune, lovita de un fulger.
“Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul
mesei. Nimeni nu scotea un sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse
tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul scaunului era tolanit un caine
imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a cuprins
un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam
controla de nici un fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun
eu adevarutl. O data s-a intors cainele ala spre mine si-am simtit ca nu ma
mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma uitam eu. M-a
privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis

10
gura si a scos un urlet lugubru, a moarte. Si numai ce s-a pornit o ploaie
deasa, cu fulgere si traznete. Da` ploua numai pe casa ceea si nu alminterea.
Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut ca iadul s-a deschis si
vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand mi-
am revenit, cateva ore mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada
a faptului erau hainele mele ude”, si-a incheiat povestea nea Ticu.
Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei
spun ca exista situatii in care frica autosugestionata poate bloca constientul
unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le mai aduce aminte ulterior. In
plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate de
legendele locale si de autosugestie.
Dincolo de epilogDincolo de epilogDincolo de epilogDincolo de epilog
Pentru a fi impacati cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu,
radiestezist si colaborator mai vechi al nostru. La rugamintile noastre
dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru a efectua masuratori energetice.
Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala si o
senzatie de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata
nimic.
“Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu,
vizibil sau invizibil. Ori asa ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva
<mort> are energie, darmite un ditamai dealul plin cu padure si animale?!”.
Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa.
Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E
greu de spus daca e ceva bun sau daca e ceva rau – parerile sunt subiective.
Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica umana si de puterea noastra de
intelegere. Si daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu exista?!...

11
Trecere îTrecere îTrecere îTrecere între dountre dountre dountre douăăăă lumi la Piatra Craiuluilumi la Piatra Craiuluilumi la Piatra Craiuluilumi la Piatra Craiului
Pentru cei mai mulŃi, masivul Piatra Craiului
este doar o pistă de încercare a curajului, a
aptitudinilor de alpinist şi nu în ultimul
rând al simŃului de orientare. Lipsa
cabanelor şi a adăposturilor (care sunt
puŃine) îi descurajează pe cei mai mulŃi sa
se aventureze pe traseele din Piatra
Craiului. Poate că acesta este motivul
pentru care zona a rămas încă necălcată de
“pantofari”, aşa cum sunt numiŃi cu dispreŃ
toŃi cei care merg la munte ca sa bea şi să
se distreze şi nicidecum pentru a intra în
comuniune cu natura. Iar asta este bine,
Piatra Craiului rămânând în continuare o
zona destul de sălbatecă, amintind de
munŃii de odinioară care nu puteau fi
străbătuŃi din cauza copacilor şi a fiarelor
sălbatice care domneau pe aici.
Povestea uimitoare am aflat-o de la un
localnic din Zărneşti şi ne-am putut
convinge cu ochii noştri că este reală. Cei
care ajung la Plaiul Foii pot găsi cu uşurinŃă
cărarea care te duce direct pe munte, spre
Vârf. Cu vreo jumătate de ora inainte de
vârf, ascunsă de privirile turiştilor, se
găseşte poate cea mai ciudată grotă din
România. Se ajunge la ea doar părăsind
traseul marcat şi ocolind mai bine de vreo
200 de metri versantul. Apoi se coboară o stâncă abruptă, înaltă de vreo 30 de
metri. La poalele acestei stânci se găseşte grota ciudată. Unii spun că ar fi
vorba de o peşteră în toată puterea cuvântului, alŃii spun că e doar o grotă
ceva mai mare. Nimeni însă nu a pătruns dincolo de intrare.
Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de
un bloc de granit in care apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste.
Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si sunt suficient de distantate pentru ca

12
nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze. Doar cei care vin cu
lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e
fascinant. Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel
de piedestal necioplit, se poate vedea o statuie de vreo doi metri si ceva
inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine, pentru ca este intors catre ceea
ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca poarta itari iar
in mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai
de-a face cu o grota a vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns
statuia inauntru? Cine a facut-o si pe cine reprezinta? In Zarnesti sunt doua
legende care incearca sa raspunda la intrebare.
Una este varianta cea mai raspindita,
anume ca este statuia unui stapanitor al
muntilor din primele secole de dupa
Hristos. Alta am aflat-o de la domnul
Marian Udrea, profesor pensionar, care a
cules-o in tineretea sa de la un batran al
satului. “Batranul cela stia povestea din tata
in fiu si chiar daca nu o crede nimenea, eu
o transmit mai departe, asa cum am aflat-
o. Se zice ca barbatul din grota ar fi marele
zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta
grota unde era ultimul altar inchinat lui.
A zidit singur gura grotei si apoi s-a
transformat in statuie, promitind ca va
reveni candva la viata. Si acum sa va spun
ceva si mai straniu: stânca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona,
dar nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii
se tem si unii spun ca e semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata. Unii sustin ca
in preajma stancii li se intampla tot felul de lucruri ciudate. Gheorghe
Turdeanu povesteste:
“Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-i arat grota. De cum am
inceput coborirea pe fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un
moment dat am auzit glasuri si am crezut ca sunt turisti prin zona, dar nu am
intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu camera video,
a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a
pornit de una singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat
de acolo. SI pentru ca ciudatenia sa fie si mai mare, desi camera a fost pornita,
nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu mai spun ca timp de cateva saptamani

13
am visat risul acela sinistru si ma trezeam din somn leorca de transpiratie. Nu
stiu ce o fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e”.
Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul… Dar grota este
doar una dintre cele trei ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt
situate nu departe de primul. Ambele sfideaza logica, iar simpla lor existenta
te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta stinca, numita La
Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se
intampla este contrar tuturor legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o
bucata de hirtie sa cada de pe stinca, aceasta se va… inalta.
Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este
unic. In China mai exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian
Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In vremurile de demult, oamenii mergeau
pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau hirtia catre zeii
nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai
simplu si cu toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat
dintotdeauna locul, considerandu-l ca fiind sfint. “Cand eram mici veneam aici
si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci avioane. Era o senzatie
fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu in
jos ca la altii. Era ceva deosebit”, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de
ani.
Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca.
“Era convins ca vantul il va ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus,
era curios pana unde il va inalta. Din pacate, ceva sau cineva a tinut parasuta
inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a uitat sa actioneze
minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare.
Ideea e ca parasuta s-a deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur
si simplu de stinci. Au pus oamenii o cruce acolo, dar nimeni nu a mai incercat
a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit pe cel care l-a sfidat si a
incercat sa-i descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din interiorul
muntelui”, ne spune tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele
“vinovatului”.
45.53399 25.20979

14
Locul care a sfidat realitateaLocul care a sfidat realitateaLocul care a sfidat realitateaLocul care a sfidat realitatea
Dintre totI apostolii, cel care i-a influentat cel mai mult pe oameni a fost
Toma. Nu pentru ca faptele lui ar fi fost diferite de ale celorlaltI, ci pentru ca a
cutezat sa ceara dovezi care sa-i intareasca credinta. Ca sa creada, el trebuia
sa vada. Asa suntem noi, oamenii acestui mileniu: avem nevoie de dovezi
pentru a crede ceva ce pare dincolo de puterile noastre de intelegere. Dar ce
se intampla cand primim dovezile cerute? Cum se transforma credinta din noi
si ce se intampla cu noi insine? Cit de mult ne schimba certitudinea unui lucru
despre care nu am crede niciodata daca ni s-ar vorbi despre el?
Sunt intrebari la care incercam sa raspundem in materialul de fata.
Protagonistul intamplarilor de mai jos a fost parintele Alexe Sandru, in
perioada anilor `60, cand bisericile erau darimate iar calugarii si preotii inchisi
sau imprastiatI prin tara. Parintele Alexe a fost dintre cei care au preferat
autosurghiunul, considerand ca este de datoria sa sa duca mai departe
credinta ortodoxa si traditiile mostenite de la inaintasi. Sa-l lasam pe sfintia sa
sa ne impartaseasca din propria experienta.
SSSSatul Căatul Căatul Căatul CăppppăŃâăŃâăŃâăŃâniiniiniinii
“Dintre toate locurile prin care necazurile mi-au purtat pasii, cel mai mult mi-a
placut in podisul transilvan, acolo unde, departe de tumultul vietii cotidiene,
exista un loc aparte, locuit de o mana de oameni deosebiti. Satul se numeste
Capetia si cuprande in jur de 30 de gospodarii”.
La Capetia, istoria pare a se fi oprit in loc. Oamenii detin pamantul impreuna,
impreuna il lucreaza si impreuna isi impart roadele. Nimeni nu se considera
mai presus de celalalt si oricit de multe bogatii ar avea cineva, continua sa
duca aceeasi viata simpla: munceste si se roaga toata ziua, maninca la ore bine
stabilite, pentru ca “daca nu-i dai trupului de mancare, te pedepseste
Dumnezeu, ca fara putere si vlaga nu poti face lucruri bune pentru cei din
preajma ta si deci nu esti placut Tatalui ceresc”, sustine Aureliu Lungu, unul
din cei 12 batrani care conduc destinele satului. Civilizatia nu a patruns in sat
sau cel putin nu l-a cucerit.
Oamenii se incalzesc cu lemne si gatesc tot cu lemne, iar casele sunt luminate
cu luminari facute de ei insisi, din cea mai curata ceara de albine. Uneori se
intampla ca satul este lovit si de cate un necaz, dar atunci sar totI ca unul sa-l
ajute pe cel cu probleme. Cit despre invidie sau suparare, sunt vorbe

15
inexistentein vocabularul capetenilor. Pentru ca toti duc aceeasi viata si nimeni
nu incearca sa ia din averea vecinilor:
“Avem prea multe nu numai pentru asta viata, ci si pentru altele. Dapai de ce
sa ne calicim la mai mult, ca nu putem termina nici ce ne-a dat Cel de Sus”,
continua mos Relu, asa cum ii spun oamenii. Si tot de la el aflam ca vatra
satului este veche de peste 2.000 de ani. Casele s-au mai schimbat de atunci,
dar oamenii prea putin. Se pare ca satul s-ar fi numit Capatina si ar fi devenit,
in timp, Capetia.
“Nu are nici o legatura cu Golgota (Dealul Capatinii, n. a.), pentru ca in trecut
multe locuri mistice purtau acest nume sau ceva legat de cap. Iar semnificatia
religioasa era simpla: acolo era salaşul zeului local, indiferent de numele pe
care il purta”, incheie nenea Relu.
LâLâLâLâna noastra cea de aurna noastra cea de aurna noastra cea de aurna noastra cea de aur
“Aici e singurul loc unde mi-am gasit linistea. Mai mult, pot spune ca-l simt pe
Dumnezeu prin preajma. Nu e doar credinta ci realitatea de care sper sa ma
bucur de acum incolo”.
Asa isi incepe bizara relatare parintele Alexe, cel care a trait intr-unul din
locurile cele mai ciudate din Romania. Ceea ce l-a frapat de la inceput pe
domnia sa a fost ca totul era diferit de ceea ce cunoscuse el. “Aici toate sunt
altfel. Nu doar animalele, ci si plantele si chiar oamenii. Totul este mai mic. Ieri
am stat de vorba cu ciobanul satului. A fost, pot spune, distractiv. Aveam
impresia ca suntem inconjuratI de o turma de miei. Pana si batalii erau pe
jumatate decat stiam eu”. L-am intrebat pe cioban de ce nu improspateaza
rasa cu oi mai mari, dar acesta a zimbit si mi-a raspuns ca niciodata nu ar
schimba oile lui pe altele.
“Oi mai nazdravane ca astea, nu o sa gasesti niciodata parinte. Dau mai mult
lapte si lana ca oricare alta. Si nici una nu face mai putin de doi miei pe an. Asa
ca de ce sa le schimb? Ca rasa asta noi o avem asa din mosi stramosi, de cand
ne-am pomenit pe aceste pamanturi. Ca spun cei mai batrani de pe la noi, ca
regilor daci nu le lipsea carnea de oaie din rasa noastra, iar vesmintele lor erau
tesute din lana lor”, mi-a spus ciobanul. Mai tirziu, aveam sa aflu ca pe aceste
locuri au trait agatârşii, unul dintre cele mai bogate triburi ale dacilor. Se pare
chiar ca legenda lânii de aur s-ar fi nascut aici, din vremurile pelasge de
dinaintea agatârşilor. Si nu are nimic ciudat in ea, pentru ca in realitate
lucrurile stau cu totul altfel.

16
“Oamenii au denaturat legenda. Niciodata nu s-a vorbit despre vreo oaie cu
lana de aur ci despre lana de aur. Ori traducerea a fost prost facuta. Este ca si
cum ai spune in zilele noastre, despre o persoana care se pricepe sa faca orice,
ca „are miini de aur”. Doar n-o sa te astepti sa vezi niscaiva miini de aur la
omu` respectiv?! Asa a fost si cu lana noastra cea de aur. Era vorba de
calitatea acesteia, de faptul ca toti vecinii o doreau si in special nobilimea si
casele regale. Asta insemna ca lana avea un pret deosebit si ca aducea o
gramada de aur oamenilor de pe aceste meleaguri. Dar nu ca ar fi fost vreo
lana de aur sau ca oile ar fi mancat nu stiu ce minereu de aur si le-ar fi
stralucit lana sau alte nazdravanii de le-am mai citit si noi prin cartI”, imi
spune rizind mos Leandru, un alt venerabil al satului din sfatul celor 12. Atunci
a aflat parintele Alexe ca si gainile din sat, despre care dumnealui credea ca
sunt urgisite de soarta, fac cate 2 – 3 oua pe zi si asta nu doar in timpul verii ci
si in restul anului. Dar desi animalele din sat sunt mai mici ca celelalte,
oamenii de aici sunt toti unul si unul, voinici si plini de vitalitate, iar viata le
este mai lunga ca a mirenilor de rand.
“Toti cei din satul nostru trec de suta de ani cum trec altii de 50”, mi-a spus
intr-o zi mos Leandru.
Capetia nu a avut niciodata primar si oamenii de acolo nu au slujit niciodata
grofilor sau altui nobil. Au incercat ei, mai multi, sa-i supuna pe sateni, din
tagma nobililor, fie unguri fie chiar romani – pentru ca averea nu are
nationalitate – dar toti s-au lasat pagubasi. Ba se spune ca cei care au
indraznit si au ucis cateodata din sateni, ar fi murit subit, iar averea Ii s-ar fi
risipit, ca sa fie cu luare aminte pentru cei care indrazneau sa ridice mana
asupra oamenilor nevinovati.
Nici macar colectivizarea nu i-a atins pe cei din Capetia. E adevarat, comunistii
au incercat sa le ia pamanturile, dar dupa doar cativa ani nici o oficialitate nu
mai avea curajul sa puna piciorul in sat. Nu ca oamenii nu ar fi fost primitori
sau s-ar fi impotrivit noii stapaniri, ci pentru ca se zvonea ca acolo nu s-ar
petrece lucruri tocmai curate. Cert este ca nici comunistii nu s-au atins de
pamanturile capetienilor si nici de traditiile lor.
Poiana care micşPoiana care micşPoiana care micşPoiana care micşoreaza totuloreaza totuloreaza totuloreaza totul
La nici 20 de minute de sat, pe partea dreapta a dealului, se gaseste o poienita
stranie, unde copacii cresc oblic si sunt verzi in tot timpul anului. Dar nu
verdele copacilor fascineaza, ci ceea ce se petrece in interiorul acelei poienite.
Pentru ca acolo, orice lucru pare mai mic decat este in realitate. La inceput am
crezut ca satenii se distreaza pe seama mea, dar ulterior m-am convins ca

17
totul era adevarat. Am masurat de mai multe ori o caramida, dar oricate
masuratori as fi facut, in poienita caramida avea cu 2 centimetri mai putin”. Si
mai era un fenomen straniu in poienita: trupurile omenesti nu stateau
niciodata drept ci inclinate in fata. Asta era si una din marile distractii ale
localnicilor, care se adunau la anumite sarbatori in poiana si organizau
concursuri distractive. Parintele Alexa a participat la unele din concursuri si s-
a incredintat pe pielea sa ca ceva straniu se petrecea in zona.
“Am incercat sa castig concursul de facut flotari, pentru ca inainte de a intra
calugar am fost acrobat. Mi se parea chiar nelalocul meu sa particip, pentru ca
eram sigur ca voi castiga. Numai ca, in clipa in care am incercat sa pun bratele
pe iarba, am simtit o forta care ma respingea. Eram ca un magnet respins de
un altul, cu aceeasi polaritate. Aveam 110 kg si inca mai aveam ceva muschi,
dar nu am reusit sa ma lipesc de pamant. Asta in timp ce ei, localnicii, faceau
flotari pana spre 100 fiecare, chiar daca eu, privindu-i, la inceput nu dadeam
doi bani pe ei…”
In privanta poienitei, parerile sunt impartite. Desi toti specialistii accepta
existenta unor câmpuri stranii de forte, efectul acestora e considerat diferit.
Ana Maria Damian considera ca nu este nimic straniu si ca doar acceleratia
gravitationala ar fi diferita de cea normala. Din aceste considerente, ochii vad
eronat, la propriu.
“Esta ca si cum ai privi printr-un binoclu intors: ai impresia ca totul este mult
mai departe decat este in realitate. Asta se intampla si cu cei care patrund in
acel loc”, sustine domnia sa.
Nu de aceeasi parere este domnul Timofti Valeriu, un reputat energo-terapeut
din Moldova de peste Prut. Dinsul este sigur ca locatia reprezinta vortex
reversibil, mai exact un câmp sferic de forŃă, cu diametrul pe suprafata
poienitei. Fortele de la suprafata sunt distorsionate de cele din adancime care,
la randul lor, sunt perturbate de liniile de forta telurice creind ceea ce se
numeste un haos disturbator neregulat reversibil. Din acest motiv uneori
oamenii pot sa se incline in fata intr-un unghi de 65 de grade cu pamantul si
sa-si mentina echilibrul, in timp ce, alta data, cei care vor sa treaca prin
poiana, trebuie sa mearga inclinati in fata, pentru a nu fi aruncatI in spate.
Singurul lucru vizibil e comportamentul celor care ies din perimetrul poienitei
si care se manifesta ca niste oameni beti, ametiti, desi nici nu au pus gura pe
bautura.

18
“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”
Cei din Capeteni se mai mandreau cu ceva: spuneau ca ei cunosc secretul
trecerii in lumea cealalta si ca ori de cate ori li se face dor de cate cineva drag
si care a decedat, trec prin poarta respectiva si isi alina dorul.
“Am stat de vorba cu mai multi localnici, dar nici unul nu a vrut sa imi arate
unde e trecerea. Spuneau ca eu nu as putea face asta, ca e periculos pentru
mine si ca nu m-as mai putea intoarce in lumea celor vii. SI chiar daca insistam
si le spuneam ca-mi asum riscul, imi replicau ca ei nu au voie sa puna in
pericol alte vieti si ca nu pot raspunde in fata lui Dumnezeu decat pentru
propria lor viata”.
„Nu te supara pe noi parinte”, mi-a spus unul dintre ei, „dar noi asa am prins
din mosi stramosi si altminterea nu putem face. Asta e datoria noastra dintâi,
sa nu punem in pericol alte vieti si sa pazim adevarata credinta in acest sfint
loc. Putem sa-ti aducem stire de la ai tai de dincolo, dar pe tine nu te trecem,
ca e pacat mare”. “M-am prefacut a accepta situatia, dar am incercat mereu, in
zadar, sa aflu pe unde treceau satenii in lumea de dincolo”.
Trinitatea stranieTrinitatea stranieTrinitatea stranieTrinitatea stranie
Credinta oamenilor este cea ortodoxa, lucru destul de straniu tinind cont de
localizarea lor si de credintele populatiei din jur. Ba mai mult, capetienii se
mandresc ca nimic nu le-a alterat credinta.
“Cand am intrat prima data in biserica lor, am fost extrem de impresionat:
picturile crestine de pe peretii bisericii se impleteau cu sculpturile pagane sau
cu alte simboluri necrestine. Singura deosebire e faptul ca satenii acorda o mai
mare cinste Mariei Magdalena si Sfintului Ioan Botezatorul. Ba, as putea spune
ca Inaintemergatorul Domnului are un loc special in credinta localnicilor, in
fiecare casa fiind cel putin o icoana care sa-l reprezinte. Pe tavanul bisericii e
pictata o trinitate stranie: Dumnezeu Tatal, Sfintul Duh si Sfintul Ioan
Botezatorul. Iisus este pictat doar in dreapta Altarului, iar Maica Domnului si
Maria Magdalena sunt prezentate in cateva icoane prinse in stinga…”.
Biserica mai prezenta si alta ciudatenie in afara simbolurilor: orice mătură,
cazma, lopată sau ceva asemanator, poate sta in echilibru pe coada, fara sa
cada, pana ce e luata din nou in mana. “Credinciosii pun asta pe seama
sfintilor din biserica. Eu nu stiu ce sa spun, dar ceva este acolo, ceva nevazut
si dincolo de puterea mea de intelegere”, continua parintele Alexe.

19
Al 12Al 12Al 12Al 12----lea membru al Sfatuluilea membru al Sfatuluilea membru al Sfatuluilea membru al Sfatului
Casele din Capeteni sunt asezate de-o parte si de alta a unei vai line, care face
un unghi de 20 – 23 de grade. Pana si valea in sine e bizara: oricit de mult ar
ploua sau ar ninge, apa nu balteste niciodata si nici nu se scurge din deal la
vale. Ba mai mult, daca pui o minge in vale si o impingi, ea urca singura pana
la deal, pentru a cobori si a urca din nou. “Nici chiar vantul nu ii poate schimba
traiectoria, ci doar daca e oprita de cineva”, sustine parintele Alexe. Oamenii
spun ca asa a fost dintotdeauna si ca la originea fenomenului ar fi patronul
spiritual al satului respectiv, adica Sfintul Ioan Botezatorul. SI poate influentat
de ei, parintele Alexe a inceput sa creada ca acolo, la Capetia, ar fi fost adus
capul Botezatorului dupa ce a fost retezat.
Cand vremurile s-au mai asezat, parintele Alexe a revenit printre mireni si a
slujit la cateva parohii, pana in anul 1984 cand a dispărut brusc, fara sa lase
nici un semn, fara sa spuna cuiva ceva. De atunci nimeni nu a mai luat legatura
cu el. “Eu aveam 5 ani si nu prea mi-l amintesc asa de bine. Stiu doar ca era un
barbat mare, impunator si cu vocea poruncitoare”, ne spune domnul Daniel
Sandru, nepot, cel care ne-a trimis cateva copii dupa unele foi din jurnal. “Am
incercat ani de zile sa gasesc satul de care spunea bunicul, pentru ca eram
convins ca bunicul este acolo, dar nu am reusit. Si poate ca as fi crezut ca
jurnalul e doar o incercare de roman de-a sa daca nu aveam doua fotografii.
Intr-una era bunicul meu, in fata bisericii din Capeteni, iar intr-alta era el
alaturi de 11 membri din sfatul batranilor. Ani de zile am crezut ca cel de al
12-lea facea fotografia, dar in ultimul timp ma intreb tot mai des daca nu
cumva ultimul membru era tocmai parintele Alexe, bunicul meu?! Cat despre
sat, poate ca inca nu sunt destul de curat ca sa-l gasesc, dar stiu ca e acolo si
intr-o zi voi ajunge acolo.

20
PorPorPorPorŃŃŃŃile Raile Raile Raile Raiului din Româiului din Româiului din Româiului din Românianianiania
Se spune ca Răul ar stapani cea mai mare parte a Pământului, folosindu-se de
slabiciunile omenesti si de greselile savarsite de muritori. Si se mai spune ca,
de la an la an, tot mai multe porti ale Iadului se deschid catre lumea noastra si
tot mai multi luptatori ai Intunericului se revarsa prin ele. Cu toate acestea,
lumea nu a fost cucerita de diavoli. Pentru ca oricit de puternici ar fi acestia, li
s-au opus forte mai puternice decit ale lor. Pentru ca la fiecare poarta a
Satanei, o alta poarta se deschide pentru a face loc ingerilor, singurii in stare
sa tina piept raului din lume. Despre trei din aceste porti aflate pe teritoriul
Romaniei vom vorbi in materialul de fata.
"Pe"Pe"Pe"Pe----un picun picun picun piciiiior de plai peor de plai peor de plai peor de plai pe----o gura de rai"o gura de rai"o gura de rai"o gura de rai"
La poalele Muntilor Fagaras, o apa
miraculoasa atrage mii de
credinciosi in cursul anului.
Bolnavi fara de leac sau fara prea
mari sperante de vindecare, vin sa
bea apa miraculoasa din Izvorul
Tămăduirii. Pentru ca acolo, la
Sâmbăta de Sus, Dumnezeu a
lasat să coboare harul sau divin
pentru ca oamenii sa se bucure de
el si sa preamareasca puterea
Parintelui Ceresc. Desi mostre de apa au fost prelevate si studiate in laborator
de nenumarati oameni de stiinta romani si straini, nu s-a descoperit nimic in
apa miraculoasa care sa justifice efectele sale cu adevarat dincolo de orice
putere de intelegere. Sunt nenumarate marturiile celor care au beneficiat de
miraculoasa apa. Irina M. din Poiana Tapului, suferea de o depresie nervoasa
din cauza stresului prea mare de la serviciu si de acasa. A fost adusa de
parintii sai. Dupa sapte zile, fata si-a revenit complet dar, la sfatul preotului, a
renuntat la serviciul pe care-l avea in favoarea unui alt loc de munca.
Ileana S. o fetita de doar 12 ani din Busteni, bolnava de epilepsie, s-a vindecat
complet dupa ce a venit timp de 12 vineri la rand.
Localnicii din imprejurimi insa, isi au povestile lor. Ei spun ca izvorul vine
direct din Rai si ca din cauza asta puterea sa vindeca aproape toate bolile. Unul
din calugarii manastirii sustine ca nu o data, mireni sau calugari s-au intalnit

21
cu fiinte ce posedau forte supranaturale. Si chiar daca Biserica, in sine, nu a
luat nici o pozitie oficiala, martorii intalnirilor nu se sfiesc sa vorbeasca. Mirea
Niculaie, 53 de ani, spune.
"Ma intorceam de la un unchi pe care-l ajutasem sa-si repare acoperisul. Mai
era putin pana la asfintit si ma grabeam ca sa nu ma prinda noaptea pe drum.
La un moment dat, dinspre o poienita, am auzit o muzica nemaipomenita.
Niciodata nu mai ascultasem asa ceva. Am crezut ca o fi vreo formatie de pe la
Bucuresti sau din strainatate, venita in excursie si m-am apropiat sa-i ascult
mai bine".
Dar desi muzica se auzea tot mai tare si mai clar, domnul Mirea nu vedea
instrumentistii. In schimb simtea o liniste interioara puternica.
Auzeam melodia ca si cum venea din adancul pamantului. Nu exagerez cand
va spun ca aveam impresia ca pot zbura. Simteam ca daca as vrea, as putea sa
zbor, dar ceva mai presus de mine ma oprea sa fac asta. Era ceva care ma
oprea sa folosesc forta pe care o simteam in mine. Niciodata nu am mai trait
ceva asemanator, nici inainte si nici dupa".
Domnul Mirea a ramas ore in sir ascultind muzica divina. Apoi, dintr-o data,
muzica a incetat la fel de straniu iar barbatul si-a vazut de treburile lui.
Localnicii spun ca locul a fost mereu incarcat de energii benefice si ca bolnavii,
din toate timpurile, au gasit leac si alinare nu doar in Izvorul Tamaduirii, ci in
insasi magia locului respectiv. Ei spun ca nu o data, in biserica, alaturi de
calugari, in preajma icoanelor sau inaintea altarului, au fost vazuti ingeri veniti
sa slujeasca Domnului. Calugarii insa, se tem sa vorbeasca deschis despre
asta. Ei spun doar ca puterea lui Dumnezeu e mare si ca totul este posibil. Si
mai recunosc ca in zona se petrec lucruri dincolo de puterea de intelegere a
muritorilor.
45.691454 24.783417
Dincolo de coincidenteDincolo de coincidenteDincolo de coincidenteDincolo de coincidente
O alta zona pe care specialistii in energetica o recunosc ca fiind traversata de
energii benefice, este zona Gradistea, in preajma vechilor cetati. O veche
legenda locală spune chiar ca aici s-ar fi aflat in urma cu 2000 de ani, intrarea
in lumea subterana a lui Zamolxis si ca pe acolo s-ar fi retras ultimii luptatori
din fata armatelor cotropitoare ale Romei. Imediat dupa 1990, o echipa de
specialisti din Basarabia a analizat cetatile vechi, incercand sa descopere
misterul mesterilor de acum doua milenii.

22
Atunci s-a constatat un
lucru, anume ca toate
cetatile au fost construite pe
niste platouri ciudate. In
mostrele de pamant
prelevate s-au descoperit
mici granule de otel pur,
metal care a fost obtinut
doar spre sfirsitul secolului
XX. Mai mult, pe platourile
respective apa nu baltea
niciodata, ceea ce insemna
ca se scurge undeva in
adanc. Din pacate, nu s-a
putut face mai mult, din
lipsa echipamentelor
performante dar si din cauza
lipsei de colaborare cu
autoritatile romane, care la
vremea respectiva aveau cu
totul alte prioritati. Si totusi,
cei care merg in zona,
incercand sa descopere
fabuloasele comori ale
inaintasilor, spun ca simt
prezenta unor entitati
nevazute. Mai mult, cei care
au stat mai multe zile in
zona, spun ca au auzit
zgomote stranii, zanganit de
arme si strigate ce pareau
scoase de doua armate
incleştate intr-o lupta pe viata si pe moarte. Unii au vazut chiar prezente
stranii. In urma cu trei ani si jumatate, membrii unei expeditii arheologice
romano-britanice, au avut ghid, timp de aproape doua saptamini, pe un
localnic. Barbatul avea in jur de 45 de ani si cunostea foarte multe legende si
intamplari deosebite. Florea Damian, profesor de istorie si participant la
expeditie, povesteste:

23
"Am mers la Gradistea ca sa verificam veridicitatea unei harti facute prin 1700
si despre care se spunea ca ar fi fost copiata de pe o harta originala, valaha.
Harta indica locatia exacta a unei cetati subpamantene construita pe vremea
dacilor si in care se spunea ca s-ar fi retras ultimii supravietuitori ai
razboaielor cu romanii. Obtinusem copia dintr-o arhiva austriaca, particulara.
Nu-mi mai aduc aminte cum l-am angajat pe acel barbat, dar stiu ca ne
fascina pe toti cu povestile lui. Din pacate, harta nu mai corespundea cu
modificarile geologice. Cel putin asta am crezut noi si am fost convinsi ca din
cauza asta nu gasim nimic".
Expeditia a fost un esec aproape total, cu exceptia unor monede descoperite, a
citorva varfuri de sageata si a unor bucati de ceramica. Cu toate astea, inainte
de termanarea expeditiei, s-a petrecut un lucru bizar: ghidul a disparut fara
urme.
"A disparut si el si copia de pe harta. Si ca un facut, copia medievala din
colectia privata, a disparut si ea", sustine domnul Damian.
Convinsi fiind ca ghidul le-a furat harta ca sa se imbogateasca, l-am reclamat
la politie. Numai ca raspuncul primit de la autoritati nu a fost cel asteptat: nici
o persoana nu corespundea descrierii lor. Unii membri ai expeditiei au fost
convinsi ca au avut de-a face cu un escroc, dar domnul Damian crede altceva.
"Eu sunt un om de stiinta. Eu nu cred in coincidente, ci doar in fapte. Nu pot sa
cred ca ambele copii ale hartii au disparut, pur si simplu. Cred ca ne-am
apropiat prea mult de adevar si cineva protejeaza acel secret. Dar cine si de ce,
asta nu pot sti".
45.600305 23.149818
45.625872 23.279107
45.605984 23.232673
45.638561 23.134135
"SimŃeam un foc intens şi auzeam o voce puternică"SimŃeam un foc intens şi auzeam o voce puternică"SimŃeam un foc intens şi auzeam o voce puternică"SimŃeam un foc intens şi auzeam o voce puternică""""
Marius Dragomir, din Bucuresti, a fost martorul unei intamplari miraculoase.
"Era in 1994, intr-un cantonament organizat de maestrul meu. Imediat dupa
antrenament, m-am dus sa ma spal la un izvor si imediat cum m-am aplecat,
am apucat sa vad ceva ca o sageata neagra care se repede asupra mea". Marius
a fost muscat de o vipera cu corn, chiar de git. Nu se mai punea problema
supravietuirii, cand, pe drum a trecut o caruta manata de un batran. Batranul
i-a dat deoparte pe colegii baiatului si a inceput niste descantece bizare.

24
"Colegii imi spuneau ca vorbea incoerent si ca facea tot felul de semne pe
pamant, in jurul meu. La un moment dat, un coleg a inceput sa rida si sa-l faca
nebun, dar in clipa urmatoare nu a mai putut scoate un sunet. Atunci ceilalti
si-au dat seama ca <mosul> are puteri deosebite si l-au lasat sa-si faca
treaba. In timpul descantecului simteam un foc intens si auzeam o voce
puternica. Eram inconjurat de o mare de lumina si urmam vocea fara sa inteleg
ce-mi spune, dar stiind ca ma va scoate de acolo". Marius si-a revenit in
cateva ore, iar despre mos nimeni nu a mai aflat nimic.
"Î"Î"Î"În viaŃa mea nu am văn viaŃa mea nu am văn viaŃa mea nu am văn viaŃa mea nu am văzzzzut femeie mai frumoasăut femeie mai frumoasăut femeie mai frumoasăut femeie mai frumoasă ca aceea"ca aceea"ca aceea"ca aceea"
În timpul unei puternice furtuni de vara, un fulger a lovit un cioban. Tovarasii
acestuia l-au luat si l-au dus intr-o pestera din apropiere. L-au dezbracat
complet si l-au intins pe niste piei de oaie. L-au crestat in podul palmei si cu
sangele lui i-au facut o cruce mare, pe piept si una pe frunte. Au aprins o
cetina de brad si au ars cateva fire din parul victimei. Apoi au taiat un miel, i-
au scos maruntaiele si au pus carnea pe o piatra din interior. A doua zi,
dinaintea pesterei, ciobanul isi astepta tovarasii. Dezbracat, ca stramosul sau
primordial, dar teafar. Astfel de intamplari sunt foarte dese pe Ceahlau,
muntele sfint al românilor. Ciobanii si localnicii sunt obisnuiti cu astfel de
lucruri. Pentru ei nu e nimic ciudat, pentru ca ei s-au nascut si au trait
inconjurati de minuni. Ei spun ca aproape fiecare pestera a muntelui ascunde
secretele sale si nu mai incearca sa dezlege enigmele. Prefera sa se bucure de
beneficiile respective decit sa despice firul in patru si sa vada cine e in spatele
acelor forte necunoscute. Marin Voinea, etnolog din Piatra Neamt, spune ca
zona e plina de povesti cu ingeri.
"Nicaieri in Romania, nu veti gasi mai multe intamplari cu ingeri ca in preajma
Ceahlaului. E ca si cum intreg muntele ar fi locuit de ingeri. Personal eu sunt
fascinat de aceste povesti, pentru ca dau senzatia de real. Culeg toate
povestile de acest gen si stau de vorba cu fiecare martor in parte, incercand sa
analizez situatia la rece si sa verific fiecare amanunt, pentru a inlatura
mistificarea".
Am stat de vorba cu ciobanul respectiv. Om simplu, fara prea multa carte, dar
sincer. Spunea ca isi aduce aminte doar de o femeie foarte frumoasa, care s-a
apropiat si l-a atins cu miinile pe trup, intr-o mingiiere usoara.
"Domnule, eu in viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea. Am
vrut sa o intreb cine este, dar nu puteam sa scot nici un sunet. Apoi a inceput
sa vobeasca, tot mai suierat si am simtit ca explodez pe dinauntru. Mi s-a

25
incetosat privirea si m-am trezit dimineata, tremurand de frig. Am iesit sa ma
tavalesc in roua, ca asa trebuie si noi stim asta bine, din mosi stramosi, ca pe
multi i-a lovit fulgerul de-a lungul timpului si la fel s-au vindecat".
SihaşSihaşSihaşSihaştrii dintre doutrii dintre doutrii dintre doutrii dintre douăăăă lumilumilumilumi
La randul său, domnul Balko Mirel, medium, pregateste o lucrare despre harta
energetica a Romaniei si rolul tarii noastre in energetica terestra. Domnia sa
spune ca Ceahlaul este al doilea cel mai puternic nod energetic din Romania,
dupa Bucegi. Dar muntele moldav are ceva in plus fata de confratele sau din
Carpatii Meridionali.
“Aici legatura cu oamenii este mult mai puternica. Dar ceea ce oamenii numesc
„ingeri” sunt doar reprezentanti ai unui alt univers, paralel cu al nostru. Mult
mai evoluati, fireste, dar se pare ca destul de legati de noi. Ca si cum sarcina
lor ar fi nu doar sa ne supravegheze ci sa ne si ajute ori de cate ori aveam
reala nevoie de ei”.
Pe seama acestor reprezentanti din universul paralel pune domnul Balko
vandecarile miraculoase si toate intamplarile mai ciudate. Mai mult, domnia sa
sustine ca majoritatea sihastrilor din munti sunt in legatura directa cu cei din
lumea de dincolo, trecand foarte des pragul dintre cele doua lumi, pregatindu-
se pentru evolutia spirituala alaturi de acei „ingeri”, in lumea lor.
“Numai asa se explica faptul ca desi Ceahlaul este „populat” cu sute de
sihastrii, putini sunt turistii care reusesc sa intalneasca vreunul. Acesti sihastri
traiesc mai mult in lumea de dincolo si din cauza asta nimeni nu-i intalneste
cand traverseaza muntele. Pe vremuri chiar am organizat o expeditie, alaturi
de alte persoane ca mine, incercand sa facem o harta a sihastriilor din
Ceahlau. Am batut muntii de la un capat la altul, timp de 10 zile, dar nu am
gasit nici un sihastru. Parca intrasera cu totii in pamant. Si asa si era, doar ca
la vremea respectiva nu puteam simti atat de bine energiile primare si nici nu
aveam inca o cultura energetica”.

26
„Templul Ursitelor” de la Şinca Veche
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi
sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in
prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a
fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are
o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.Cu toate ca exista numeroase voci care
afirma ca biserica a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o
parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul
dintre peretii altarului. Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche,
acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte
distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile de
sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa
o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in
randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni
spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au
auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea
bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Termenii
nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost
cantece in limba daca?
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari, precum povestea lui
Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate in anul 1953 pentru
colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras. Moldovan viseaza niste
fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde sa se ascunda pentru a nu fi
gasit. 43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in
pestera dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand, spre

27
stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se opreasca
singura, neraspunzand la comenzi. Crezand ca aparatul de filmat este defect,
echipa a parasit pestera, iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase,
au avut surpriza sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul
bisericii…
“Templul Ursitelor”: se afla sub Dealul Pleşu, din apropierea satului Şinca Veche
din judetul Braşov. De cum ajungi aici, oboseala piere ca prin farmec sau, din
contra, te apuca un somn căruia cu greu îi rezişti. Se zice că cine doarme macar şi
câteva minute in templu sau in apropierea lui capata forte noi si devine mai
puternic. Grota, scobita in poalele dealului, impresioneaza ochiul prin forma ei
stranie. Locul este impodobit cu icoane, flori de munte si candele care nu apuca sa
se stinga niciodata. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10
metri si seamana cu o turla fara acoperis. Localnicii spun ca pe acolo coboara…
energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la
Cetatea Rasnovului. Batranii satului mai spun ca pana si iarba din jurul
”Templului Ursitelor” face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult si mai
gustos decat celalalte. Daca vreun localnic
sufera de vreo boala, da fuga pana la
templu, unde aprinde o lumanare, bea apa
din izvorul situat in apropiere si se
odihneste cateva clipe. Orice durere
dispare. “Aici se intampla adevarate
miracole!”, crede brasoveanca Sofica
Barbu. Eu am mari probleme de sanatate
si de fiecare data cand vin aici ma incarc
cu energii pozitive. E bine sa nu intri in
templu cu telefonul mobil sau cu orice alt
aparat, daca vrei sa te ajute energiile. Cel mai puternic loc e sub cupola, acolo este
efectul de piramida”. Atrasi de aceste legende, la „Templul Ursitelor” poposesc
oameni din tara, dar si americani, nemti, japonezi sau italieni. In special la
sfarsitul saptamanii aici vine lume stresata din Capitala. Ionel Titu este un prosper
om de afaceri din Bucuresti si impreuna cu familia se duce sa-si „incarce
bateriile” la templul de la Sinca Veche. „E deja o moda la noi in firma. Venim pe
rand, stam cateva ore, respiram aerul curat, ne relaxam. Nu va puteti imagina ce
bine ne simtim”. In vechime, grota Ursitelor a fost transformata in loc de refugiu
si rugaciune pentru calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza si obligati sa treaca
la catolicism. Tot aici, tinerii din zona arunca din varful dealului o roata, careia ii
dau foc, avand credinta ca astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la
sfarsitul anului. Traditia se respecta de Sf. Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de
Pasti si Schimbarea la Fata.
La Sinca Veche se vine pentru legendele si misterul lacasului de cult sapat in
piatra. Acestui lacas i s-a dus vestea de “Templul Ursitelor”, “Manastirea Sapata
in Piatra” sau “Templul de la Sinca Veche”, loc de reculegere, de implinire a
dorintelor bune, dar si de oarece fenomene paranormale.

28
Localitatea in sine se afla in centrul tarii, la 50 de km de Brasov, 25 km de
Fagaras, 30 km nord de Zarnesti, intre Cocoasa Persanilor la nord, podul peste
paraul Bungetu la vest, iar limita estica e data de dealul Persanilor.
Sinca Veche apare in acte incepand cu sec. al XII-lea si este cunoscuta, pe langa
numeroasele vestigii arheologice inca nevalorificate, gratie istoricului si
filologului roman Gheorghe Sincai, a carui famile isi are radacinile aici.
Dat fiind faptul ca Sinca a fost o localitate la granita intre Romania si Imperiul
Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai napastuita, influentata de comunitatile
care s-au perindat in timp pe aici. Manastirea rupestra nu a putut fi datata cu
precizie, versiunea mai des intalnita accepta ca an al aparitiei 1742, moment cand
bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt pareri care spun ca manastirea exista de
cateva mii de ani, avand origini dacice sau chiar mai inaintate.
Templul Ursitelor are cateva inscriptii ca Steaua lui David, cu semnul Yin-Yang
incoporat. Preotul de la Sinca Veche spune ca aceste insemne nu au mai mult de
cateva decenii, dar ca atunci cand a intrat in slujba aici (acum mai bine de 30 de
ani) aceste simboluri existau deja.
Biserica este perfect izolata si ascunsa pentru cei din exterior, legatura cu lumea
de afara realizandu-se doar printr-un horn conic de vreo 10 m lungime, prin care
patrunde lumina si care favorizeaza concentrarea. Majoritatea vizitatorilor raman
cu fascinatia cerului de azur sau al celui instelat, al luminii difuze care te afunda
in meditatii.
In 1789 pastorul reformat din Fagaras scria despre manastire: “Manastirea este
taiata in intregime in piatra de cariera si deci nu are acoperis. Este sapata cu
pricepere, cu o munca uriasa, demna de mirare. Ferestrele sunt taiate lateral, atat
de inguste incat calugarii cand slujesc se plimba cu cartile dupa razele soarelui”.
Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a
stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de
arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o
origine crestina. Altii sunt de parere ca in timp peretii s-au surpat si au fost unite
cele doua biserici, care au existat atunci cand comunitatea de monahi si-a marit
numarul. Fenomenele paranormale ce au loc, viziunile si visele premonitorii sunt
dublate de aparitia pe pelicula fotografica a unor sfere albe, invizibile in
momentul fotografierii.
Manastirea săpată in stâncă are astazi un aspect mai trist si asta datorita
“stradaniei” vizitatorilor de a scrijeli peretii si de a lasa urma trecerii lor pe acolo
prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au ocupat si de modificarea configuratiei, largind
deschiderile si ferestrele. Pacea de odinioara este deseori omorâtă de muzica celor
veniti la gratar la manastire.
45.753998 25.168020

29
Misterul oamenilor legati de satMisterul oamenilor legati de satMisterul oamenilor legati de satMisterul oamenilor legati de sat
Se spune ca e bine, cit esti tinar, sa calatoresti, sa vezi cit mai multe din cele
ce se intampla prin lume, apoi sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o
familie. Daca lucrul asta era usor in secolele trecute, astazi calatoriile sunt
apanajul celor cu bani sau a celor care au un serviciu pe masura si care
necesita deplasari. Si totusi, exista persoane care niciodata in viata lor nu au
depasit hotarul satului natal. Nu pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca asupra
lor a fost aruncat blestemul singuratatii. In materialul de fata vom cunoaste pe
cativa dintre acesti singuratici pe care plecarea din sat ii poate costa viata.
Oare sa fie doar fobii pe care acesti oameni nu stiu sa le controleze? Sau chiar
exista acele forte malefice al caror unic scop este sa distruga viata oamenilor?
Sa fie vorba de “simple” dereglari mentale care transforma complet viata unei
persoane sau diavolul, chemat din strafundurile Iadului de oameni rai, pun
stapanire pe trupurile si pe mintea celor insemnati de blestem? Unde se
termina misticismul si unde incepe realitatea?! Care este granita dintre lumea
reala si cea nevazuta si ce se gaseste acolo? Sunt intrebari pe care le vom
dezvolta in materialul de fata.
Blestem de mamaBlestem de mamaBlestem de mamaBlestem de mama
Cel mai cunoscut caz este al lui Herban Gherasim, de felul lui din Cerbal, un
satuc din Muntii Poiana Ruscai. Pierderea sotului in timpul primului razboi
mondial a determanat-o pe mama lui Gherasim sa-si concentreze toata
dragostea si atentia asupra fiului sau. A facut din acel copil telul si unicul sau
scop in viata, alintindu-l si rasfatindu-l prea mult. Din pacate, copilul s-a
dovedit a fi rau iar purtarea sa i-a scandalizat pe toti consatenii. Isi batea
mama din senin, lovind-o cu ce-i pica in mana si injurind-o. Nu avea inca 23
de ani, cand femeia l-a blestemat sa fie singur, sa nu mai amarasca pe nimeni
altcineva asa cum face cu ea. Apoi femeia a incetat sa mai bea si sa mai
manince, trecand in lumea de dincolo si purtind blestemul pe care-l aruncase
copilului pe care-l purtase in pintece. Iar cum blestemul de mama e crunt,
Gherasim s-a trezit dintr-o data impotent. Mai mult, ajunsese de risul satului
si orice a facut, totul a fost in zadar. Pana la urma s-a dus la o vrajitoare de pe
la ei ca sa-si afle leacul. Si a aflat ca blestemul poate fi invins doar daca va
construi singur un drum, o moara si un zid de jur imprejurul morii. I-a spus
vrajitoarea ca acolo, la moara, pietrele o sa le invirta diavolul care il chinuie pe
el si ca atunci o sa scape si el de necaz.
Ani de zile Gherasim a muncit de unul singur sa construiasca drumul dinspre
Cerbal spre Piriul Zlasti. Oamenii care treceau prin zona il auzeau vorbind cu

30
cineva nevazut: “Gata ma, hai, na, apuca de colea si ridica. Hai ma, sa te vad
cat esti de tare, ca tu ai puterea dracului, ma. Ia-l pe ala mare si cara-l, ma.
Hai, ca de aia nu e nici o muiere pe langa tine, ca esti dat dracului, ma. Da`
lasa, ca dupa ce-om termana aici, o sa ma insor si eu, ma”. Oamenii isi faceau
cruce si plecau mai departe, tematori, fara sa priveasca inapoi, de teama ca
diavolul lui Gherasim sa nu se repeada asupra lor. Dar dupa ce a terminat
drumul, puterile l-au parasit si nu a mai putut construi nici moara si nici zidul
care l-ar fi dezlegat de blestem. A murit singur si chinuit, fara mostenitori si
fara ca cineva sa-i aprinda o lumanare la pat, cum se cuvine oricarui crestin.
Simona Atodiresei din Iecea Mica, judetul Timis, nu stie din ce cauza nu-si
poate parasi satul. Cand incearca sa plece, chiar si la rudele din satele vecine,
o apuca o stare de neliniste din care nu mai scapa decat in momentul in care
isi ia gindul de la plecare. De fiecare data cand a incercat sa-si invinga starea,
rezultatul a fost acelasi:
“Ochii mi se impaienjeneau si vedeam ca in ceata, iar urechile incepeau sa-mi
tiuie. Apoi cadeam dintr-o data intr-un lesin lung”.
Isi revenea doar dupa ce era dusa acasa. Oamenii spun ca de vina ar fi mama
fetei care a apelat la vrajitorie ca sa ramana insarcinata si ca asa a avut-o pe
Simona. Ba unii circotasi sunt gata sa jure ca la nasterea Simonei s-a intunecat
dintr-o data cerul pentru citeva zeci de secunde si ca toti ciinii au inceput sa
urle lugubru, a moarte. Si totusi fata nu are nimic rau in ea. Ba mai mult, se
poate duce la biserica si poarta chiar o cruciulita cu Mintuitorul. Doar ca nici
puterea Divina si nici Iisus nu o pot ajuta pe fata sa depaseasca hotarele
satului.
“E ca si cum, prin fire nevazute, viata ei elegata de locul respectiv. Toata
energia isi are originea in locul nasterii si orice departare de el blocheaza
functiile vitale. E cam la fel ca aria de acoperire a telefoanelor mobile, daca
vreti o comparatie exacta”, sustine Maria T., medium, care ne-a prezentat
cazul.
Tot dumneaei considera ca e posibil ca legarea Simonei de locul natal sa aiba
cauze universale. “Daca la nasterea ei, in chiar locul unde a iesit din pintecele
matern, a avut loc intersectia a doua universuri iar locul nasterii a fost punctul
de tangenta al universurilor, atunci e posibil ca perturbarea cimpurilor de forta
sa fi dus la modificari de ordin nu doar energetic ci chiar si fizic la copilul care
tocmai se nastea. Eca un fel de alergie la alte energii decat energia locului de
nastere”, sustine mediumul M.T. O solutie a problemei nu cunoaste nimeni,
deocamdata.

31
“Avea ochii rai de mi s“Avea ochii rai de mi s“Avea ochii rai de mi s“Avea ochii rai de mi s----a zbarlit parul de pe mine”a zbarlit parul de pe mine”a zbarlit parul de pe mine”a zbarlit parul de pe mine”
Ceva asemanator i se intampla si Anisoarei T. din Buduslau, judetul Bihor. De
fiecare data cand vrea sa plece din localitate, este atacata sistematic de un
câine agresiv. Totul a inceput inca de cand avea trei ani si a vrut sa plece cu
bunica sa la o ruda din satul vecin. Câinele a aparut din senin si a atacat doar
fetita, iar singurul mod de a o scapa pe micuta de furia animalului a fost
intoarcerea acasa. De atunci câinele o urmareste peste tot, oriunde s-ar duce.
“Acum doi ani am fost la Oradea, la niste rude. Traversam strada cand m-am
trezit culcata la pmint si muscata rau de tot. M-au dus oamenii la spital dar
acolo nu au avut ce sa-mi faca”.
Câinele o ataca doar cand este singura si intotdeauna din spate. O singura
data a reusit sa se intoarca exact in clipa cand sarea pe ea.
“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine. Frica asta mi-a dat putere
sa-l arunc de pe mine si sa o iau la fuga. Am intrat in prima casa si am rugat
pe cineva sa ma insoteasca pana acasa”.
Bizar este faptul ca desi femeia sustine ca a fost atacata de nenumarate ori si
exista chiar si martori pentru unele din atacuri, niciodata nu i-a ramas vreo
urma de pe urma muscaturilor.
“Ma durea tare de tot, zile intregi, unde isi infigea coltii, dar niciodata nu am
vazut vreo rana sau vreo picatura de sange”.
Inchisa de propria mamaInchisa de propria mamaInchisa de propria mamaInchisa de propria mama
Sa-si inchida propria fiica a fost cea mai grea hotarire pe care a trebuit sa o ia
o femeie din Turcesti, judetul Rimnicu Vilcea. Si nu pentru ca ar fi un parinte
denaturat, ci pentru a-si proteja propria fiica de minia vecinilor, care o
considera pe adolescenta incarnarea unui diavol. Desi parintii au dus-o la mai
multi medici, toti au declarat acelasi lucru, anume ca fata este clinic sanatoasa.
Mai mult, fata este in clasa a patra si este foarte buna la invatatura. Din pacate,
o forta rea si nevazuta pune uneori stapanire pe copila si o face sa atace orice
fiinta vie, indiferent ca e alt copil, animal sau pasare. Într-o zi a intrat in
grajdul vecinilor inarmata cu o bita si a omorit in bataie vaca gestanta a
acestora.
“Cand a venit veterinarul sa se uite la animal, a ramas ingrozit. Vitelul era facut
terci in burta ei. Nu mai traia nici unul. Ne-am dus la ma-sa si la ta-su sa
vorbim cu ei si au chemat-o oamenii pe fatuca s-o intrebe de ce a omorit
animalul. Si fara sa-i pese sau sa-i para rau de fapta ei, a spus ca i-a placut
cand auzea mugetele animalului si cand a vazut sangele imprastiat pe jos”.
La ora actuala mica fetita a ajuns sa fie spaima satului, ucigind cu bestialitate
orice animal intalneste in cale. In ograda familiala nu mai exista nici macar o
pasare, pentru ca fetita-demon le-a ucis pe toate.

32
“Le sare cu picioarele pe burta pana le ies matele si le bate cu bita pana le
imprastie creierii” se plinge mama “diavolitei”. De teama ca oamenii din sat sa
nu-si faca singuri dreptate, mama fetei a inchis-o pe aceasta in casa si nu-i da
voie sa mearga nici macar la scoala, fara sa o insoteasca. A fost cu ea si la
preoti si la babe descintatoare, dar nimeni nu a reusit sa-i spuna ce are fetita
ei. Recent, un psiholog din Bucuresti, M. T., impresionat de cazul acesta, le-a
facut o vizita parintilor disperati. Concluzia specialistului a fost stranie, dar
fara echivoc:
”Fata este un caz de personalitate dubla, dar nu am mai vazut asa ceva. A doua
existenta sustine ca a venit sa aduca saminta raului pe Pamant si ca nu e om.
Si cel mai bizar e ca tot ceea ce spune e coerent si are logica. Daca nu se va
gasi mai curind o cale de a izola cele doua personalitati, mi-e teama ca
aceasta a doua personalitate se va suprapune complet peste prima si nu stiu
ce va iesi pana la urma. Mi-e teama ca sunt depasit de situatie”.
“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”
Sunt cuvinte notate in jurnal de o tinara de 35 de ani care in urma cu doar o
vara nu a mai suportat presiunea psihica si a ales moartea ca pe o eliberare.
Tinara R.G. din localitatea Braniste, judetul Dambovita, nu a reusit niciodata
sa-si infringa propriul destin, desi a incercat din rasputeri. A ales sinuciderea
nu din lipsa de respect pentru sfintenia vietii, ci pentru ca a crezut ca in felul
acesta va triumfa asupra celui care ii controla viata. “Pana acum mi-a fost frica
sa spun cuiva. Nimeni nu o sa ma creada. De altfel, mi-a si spus ca in afara de
mine nimeni nu-l vede. Dar vreau ca lumea sa stie adevarul despre mine... stiu
ca se spune despre mine c-as fi o ciudata, dar ei nu vad, ei nu inteleg ca e pe
urmele mele mereu...”... “Ieri a venit din nou la mine. Eram singura si trista.
Mi-a spus sa nu ma mai chinui singura, pentru ca i-am fost lui sortita. L-am
intrebat de cine, dar a inceput sa rida si aplecat”... “A trebuit sa scot toate
icoanele si crucile din camera. La inceput nu am vrut, dar nu mai imi dadea
deloc pace. Ma urmarea si in somn si ma chinuia. A trebuit sa-i fac pe plac, ca
sa nu ma mai chinuiasca...” ...“Astazi am vrut sa ma duc la biserica. Nu am
spus la nimeni, dar cred ca-mi citeste gindurile. Cand am vrut sa ies din curte
a aparut. Era furios si ma ameninta. Mi-a fost teama si m-am intors in casa...”.
Asta a fost ultima insemnare din jurnalul fetei, cu trei zile inainte de
sinucidere. Probabil s-a temut sa ca va fi oprita sa-si duca la capat gestul
fatal.

33
Comoara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?!Comoara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?!Comoara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?!Comoara regelui Solomon se găseşte la Braşov ?!
Stema Braşovului este o coroana asezata pe un trunchi de copac. Desi multi
incearca sa dea Brasovului o origine saseasca, orasul exista de dinaintea
dacilor, numele lui fiind tradus cu „Orasul lui Cronos” (zeu al Timpului la vechii
greci). Dar nu despre istoria Brasovului vom vorbi acum, ci despre o legenda
cel putin la fel de veche.
La marginea Brasovului, in padure, se gasesc 5 stânci enorme pe care localnicii
le numesc „Între Chetri” sau „Pietrele lui Solomon”.
Legendele zonale spun ca, pe vremuri, imparatul Solomon si-a gasit aici
sfarsitul, incercand sa sara cu calul de pe o stanca pe alta. Mai mult, batranii
spun ca pe una dintre stanci s-ar mai vedea si acum urma copitei calului.
Lasand deoparte legendele si analizand izvoarele istorice, se pare ca, intr-

34
adevar, Solomon ar fi fost un rege maghiar care, invins de bulgari la sud de
Dunare, s-a refugiat la vlahii din Schei (cartier brasovean). Se spune ca la
poalele acelor stanci si-ar fi ascuns Solomon tezaurul si ca pe stanci ar fi
construit o capela. Unii batrani din Schei sustin ca imparatul Solomon, mort in
urma saltului de pe stanci, ar fi fost ingropat in “gradina lui Timan”,
actualmente cimitirul “Sfanta Treime” de Pe Tocile.
Potrivit altor legende locale, Solomon ar fi ocupat tronul dupa ce l-a ucis pe
mostenitorul de drept, care era fratele sau. De durere, mama sa l-a blestemat
ca atunci cand va fi zarit de vreun om, sa moara. Cand un scheian din cei vechi
l-a vazut, i-a anuntat pe toti locuitorii urbei ca un rege e in muntii lor. Dar
atunci Solomon a murit iar coroana i-a cazut de pe cap la radacina unui copac
batran. In slava, “tocuile” inseamna “fuga”, legenda transmutandu-se in
realitatea zilnica sub numele de Tocile. La ora actuala, de sarbatori, brasovenii
se aduna la “Pietrele lui Solomon”, iar unii dintre ei afirma ca fantoma regelui
decedat in urma cu sute de ani ar mai apare, din cand in cand, prin locurile
care-i poarta numele.
45.616886 25.558477

35
Sunt lituanienii urmaSunt lituanienii urmaSunt lituanienii urmaSunt lituanienii urmaşii româşii româşii româşii românilor ?!nilor ?!nilor ?!nilor ?!
Originea micului popor care avea sa joace un rol important in istoria Poloniei si
a imperiului sau, a preocupat pe o serie de cronicari si cercetatori. Stapanind o
tara destul de mare, cavalerii lituanieni au format esenta razboinicei nobilimi
polone, delimitandu-se totusi, de ceilalti nobili, atat prin cultura pe care o
posedau si spiritul razboinic innascut, cat si prin aceea ca se considerau
urmasii unui popor nobil.
Constransi de invazia slavilor, vlahii s-au retras putin cate putin din fata
invadatorilor, creind un stat puternic de tip militar, care nu a scapat totusi de
influentele baltice.
In anul 1571, Joachim Cureus afirma ca prusienii provin dintr-o radacina
comuna de la Carpati. Polonezul Stanislas Sarnicki afirma si el ca lituanienii
sunt români. Tema originii lituaniene este reluata in anul 1632 de Fridericus
Menius, care, la randul sau, combate originea română a lituanienilor,
prusienilor si livonienilor, in favoarea unei origini valahice. Sa-i lasam pe
cronicari sa vorbeasca...
Iata ce ne spune Peucer: “ Asadar, valahii au stat retrasi atat timp cat au
ascultat in liniste de imparatii Constantinopolului – si, dimpotriva, au iesit la
lumina cand, marindu-si numarul prin alaturarea cu sarmatii, si stârniŃi de
catre acestia, au inceput sa se opuna imperiului.” Sa nu uitam ca sarmatii,
triburi de origine dacica, nu s-au impacat niciodata cu ideea cuceririi de catre
romani a unei parti din Dacia. La mai bine de 1000 de ani de la cucerirea
Daciei de catre romani, sarmatii ii considerau pe bizantini urmasii directi ai
romanilor, deci dusmani neimpacati.
“ Iar că acesti valahi impreuna cu sefii sarmati au umplut de-a valma, prin noi
colonisti, Lituania si de acolo Livonia si Borusia vecina, ne stau marturie
vestigiile limbii celei vechi...” afirma acelasi Peucer.
La randul sau, Joachim Cureus scrie:
“...Locuiau intr-adevar candva, in Prusia, populatii, si sunt pana acum relicve
ale lor – care se foloseau de o limba cu totul deosebita de cea beneta sau
sclavona, precum si de livoniana in multe privinte...”.
Oricum, Cureus afirma ca aceaste populatii “au migrat din Valahia in aceste
regiuni nordice golite atunci de slavi care s-au raspandit ei insisi in Germania

36
si Polonia...”. Prima migratie a valahilor are loc prin 430 din pricina hunilor lui
Atila. Condusi de oameni intelepti, valahii s-au retras din fata hunilor,
ocolindu-i si ocupand teritoriile pe care acestia deja le abandonasera. In felul
acesta, s-a ajuns la paradoxul ca ei sa fie si in fata si in spatele cotropitorilor.
Multi istorici s-au intrebat de ce, dispunand de o tehnica militara deosebita si
fiind in numar foarte mare, valahii nu s-au opus hunilor. S-au retras ei de
frica? Categoric nu. Valahii s-au dat deoparte din fata hunilor, facandu-le loc
acestora, pentru a se razbuna pe romani, pentru a permite hunilor devastarea
Imperiului Roman.
“S-au retras mai tarziu in regiunile vecine ale Budinilor, pe care in parte, insisi
hunii le stapanisera candva – si care astazi se numesc Moscovia, Rusia, Podolia
si Polonia...”
Incercand sa arate originea română a lituanienilor, Menius arata ca insasi
denumirea tarii vine nu de la l`Italai ci de la lituos, niste buciume facute de
valahi din scoarta copacilor...
Daciile din nordul Europei:
Editie din 1482 a unei harti a nordului Europei facuta de Ptolemeu (87-165, e.n.)

37
Dealul straniu de la PăDealul straniu de la PăDealul straniu de la PăDealul straniu de la Pădurea Baciuludurea Baciuludurea Baciuludurea Baciuluiiii
Dealurile de la Pădurea Baciului au ieşit în evidenŃă în ultimii 20 de ani, prin
numărul mare de obiecte zburatoare neidentificate care au survolat zona şi
prin acŃiunea unor fenomene ce depasesc sfera normalului. Din multitudinea
de dealuri misterioase din jurul Clujului, unul a intrigat in cea mai mare
masura specialistii. Dealul in cauza are forma unui trunchi de con aproape
perfect si este ceva mai mic decat celelalte.
Latura trunchiului de con este de circa 60
– 70 de metri, iar inaltimea nu depaseste
50 de metri. Unghiul de inclinare este
foarte mare, ajungand la 72 de grade,
ceea ce il face foarte greu accesibil. Primul
lucru straniu la dealul in cauza este faptul
ca, privit de la distanta, acesta nu isi arata
forma reala, cea de trunchi de con,
pierzandu-se intre cele din jurul sau.
O alta ciudatenie este data faptul ca orice busola inceteaza sa mai functioneze
normal in locul respectiv, aratand permanent Estul, pe o raza de mai bine de
100 de metri de jur imprejurul zonei, iar telefoanele mobile nu functioneaza
deloc desi display-ul indica semnal maxim. Cei cu spirit de observatie nu pot
sa nu remarce ca, spre deosebire de celelalte dealuri, pe acesta nu cresc decat
cativa copaci si acestia pe poale, iar varful dealului este practic o terasa pe
care apa de ploaie nu balteste niciodata, ca si cum s-ar scurge intr-un imens
rezervor subteran.
Cu toate ca foarte putini au avut curajul sa compare dealul cu un imens
aerodrom, localnicii afirma ca deseori de sub pamant se pot auzi zgomote
stranii, iar oile, animale frecvent intalnite aproape la fiecare pas, ocolesc dealul
ciudat. Ce anume transmite animalelor teama de a ocoli zona, nu se stie.
Ne asteptam sa vedem de la bun inceput copacii crescuti in forme bizare, insa
acestia ni s-au aratat doar dupa ce ne-am pus corturile in Poiana Rotunda si
am inceput sa exploram. Era cald afara. Ziua nu misca nimic in padure si
vantul batea rar. Se putea simti o apasare curioasa precum si prezenta
sporadica a cate unei entitati a padurii. Povestile spun ca padurea Baciu ar
contine o poarta cu destinatie incerta, precum si ca lacul din zona padurii s-a

38
format deasupra unui cimitir. Ce-i drept, se aud multe povesti, dintre care si
cele cu protagonisti de pe alte planete.
Izvorul e cam la inca o ora in plimbare de la Poiana Rotunda, iar de la izvor se
mai face o bucata de drum pana la un loc in cu o intensitate izbitoare, unde se
afla 3 cercuri concentrice (formate prin incretirea pamantului), cu pamant ars
in mijloc. Cercul exterior are 5 puncte marcate pe linia lui de catre 5 copaci,
din care 2 sunt fiecare dubli (adica in loc de un singur trunchi, copacul are
doua, alipite). In pardea nordica, in exterior cercului este o bucata ridicata de
pamant care seamana cu un fel de mormant dar avand in vedere inaltimea
acestuia si faptul ca se afla in partea nordica, ma duce cu gandul ca n-ar fi
exclus sa fi avut rol de altar (nordul fiind de regula punctul cardinal al altarului
in unele ritualuri pagane).
Evenimente stranii se pot intampla atat noaptea, cat si ziua. In cele doua
expeditii la care am participat, lumina ori intunericul nu reprezinta o garantie.
Si totusi, in prima zi, mergand dupa apa, intorcandu-ne de la izvor pe langa
cheile Baciului, dam de un mos care se misca schiopatand incet, foarte incet,
pe drumul de padure. Avea ochii albastru-deschis şi privea in gol, insa ne si
fixa intr-un mod straniu. L-am salutat, crezand ca e cineva de la vre-o stana
din apropiere. El s-a oprit, si ne-a intrebat cu o voce stinsa cum se ajunge in
Cluj. Ni s-a parut ciudat ca nu avea nimic cu el, nici o plasa, nici un rucsac. I-
am explicat cea mai simpla cale de a ajunge: pe urmele masinilor (urmele
lasate de roti in pamant). Era calea mai lunga, dar nu avea cum sa se piarda.
Pentru asta ar fi trebuit sa treaca prin Poiana Rotunda, unde s-ar fi intalnit cu
ceilalti, asa ca nu ne faceam griji ca nu ar ajunge in oras. Batranul ne-a
multumit, si si-a continuat drumul, schiopatand. Cand ne-am intors la corturi,
ceilalti nu vazusera pe nimeni pe drum. Batranul nu a mai ajuns in poiana in
acea zi si nici in cele urmatoare. Urmarindu-ne cursul catre izvor, nu am dat
de el, era ca si cum ar fi disparut. Mai pe seara, cel cu care fusesem la izvor
ne-a povestit ca sub privirea batranului, se simtea privit in toate colturile din
interiorul sau.
Pe parcursul zilei, in poiana a trecut un grup de cercetatori romani si americani
care ne-au avertizat sa nu innoptam in padure. Mai incolo am fost vizitati de
un cuplu cu un copil, cei doi au facut yoga in centrul poienei rotunde. Nu ne-
au deranjat pe noi, noi nu i-am deranjat pe ei. Copilul se dadea cu bicicleta in
imprejurimi. Cand au dat sa plece, ne-au avertizat si ei sa nu stam peste
noapte, din cauza radiatilor padurii si a spiritelor ce salasluiesc acolo. Au
plecat inainte de a se insera. Noi nu le-am ascultat indemnele si am stat 3

39
nopti, in prima expeditie.
A venit noaptea, am facut focul, am mancat bine. In jurul nostru se auzeau
pasi, fosnete ciudate si se vedeau ochisori verzi-luminosi, in padure,
miscandu-se in jurul poienei. Nimeni nu s-a dus sa investigheze. In noaptea
urmatoare, dupa ce doi dintre noi s-au intalnit cu un lup care nu a atacat, s-a
petrecut aceeasi scena, cu ochisorii, insa cu miscari mai intense. Cadeau
ghinzi din copaci fara a fi stejari in preajma. La ora 4, am adormit toti langa
foc. In a treia noapte, pe cand s-a facut bezna, ne-a venit ideea sa ne mutam
la cercurile de pamant, descrise anterior. Ne-am impachetat pe intuneric, cu
ajutorul doar a unei mici lanterne si am pornit-o prin padure. Acea plimbare
nocturna m-a trecut prin toate starile, iar la un moment dat, asta mi s-a parut
a fi o ca o incercare. La miezul noptii am ajuns la destinatie si am pus
corturile. In acea noapte am auzit pasi si un clantanit intens de dinti inafara
cortului. Cand m-am uitat, n-am vazut pe nimeni si nimic. In timpul somnului,
persoana cu care eram in cort ma chema la cercuri, insistand. Am refuzat.
Dimineata, persoana nu-si mai amintea nimic din ce spusese. Ne-am trezit cu
totii cu o durere de cap inexplicabila in intensitate.
A doua expeditie la care am asistat a durat o zi si o noapte, in care am prins o
furtuna apriga. Ziua ne-am plimbat prin padure si am gasit o serie de gropi,
variind de la lungimea unui om matur pana la lungimea unui copil. Nu am
gasit explicatie pentru ele. Am campat tot in Poiana Rotunda, insa de data asta
n-am putut face foc, deoarece seara incepuse deja sa ploua. Patru din noi s-au
refugiat de ploaie in cort, iar eu si inca un ins am ramas afara, pe un nailon
intins pe jos. Dupa o vreme, am intrat si noi in cort. Ploaia s-a oprit, iar cand
am iesit cu totii afara, spre surprinderea noastra, nailonul era rulat sul si
impachetat, ceea ce noi nu facuseram cand l-am lasat in ploaie. Lemnele de
langa tentativa esuata de foc erau mutate cu cativa metri inspre padure, fara a
fi fost suflate de vant (erau lemne mari).
In jurul nostru avea loc acelasi fenomen de ochisori verzi. I-am numarat, erau
aproximativ 10 perechi. Se miscau cu o viteza mult mai mare decat in prima
expeditie. Daca acestia aveau o inaltime aproximativa de un metru, atunci
unica pereche de ochi rosii depistata in padure era la aproximativ doi metri. Ne
simteam priviti, sau mai degraba analizati. Ma gandeam ca sigur cineva se
distreaza de comportamentul nostru, mai ales cand cineva din grup s-a speriat
de un zambet diform pe care l-a vazut atasat de ochisorii rosi. Cerul avea o
luminozitate proprie, asa ca puteam vedea in noapte fara mare dificultate.

40
A inceput iar sa ploua. 4 s-au dus in cort, eu si un ins am ramas afara, sa ne
asiguram ca totul e in regula. La un moment dat, doua sfere imateriale au taiat
o carare bine definita prin iarba si s-au apropiat de noi, una la 1 metru si
cealalta la 3 metri de unde stateam. Au stationat cateva secunde, dupa care au
taiat o noua carare inapoi in padure. Faptul ca ni s-au aratat ne-a entuziasmat
pe noi doi, insa i-a cutremurat putin pe ceilalti patru.
Cum totul se intensifica in jurul nostru, s-a intamplat ceva foarte straniu: cei
care aveau anumite afectiuni interne au semnalat dureri in zona organelor
respective. Asta a durat o vreme buna, pana cand ploaia s-a intensificat si mai
tare si am intrat cu totii in cort. Stand chiar la deschidere, am vazut ceva ce,
dupa parerea mea, a marcat punctul culminant al serii: ceva asemanator cu
ceata, insa de densitatea unui abur, a inceput sa intre in poiana dintr-o parte a
padurii. A umplut jumatate de poiana si tot venea, in pereti mari, verticali. In
jumatate de poiana nu se putea vedea nimic, datorita acestei ceti ciudate, iar
in cealalta se vedea clar. Nu parea a fi ceata deoarece ceata are acel miros
specific, iar abur nici atat deoarece aburul are o densitate care nu era prezenta
in fenomenul la care asistam. Dupa o vreme de acumulare a “cetii” in jumatate
de poiana, deasupra centrului s-a format ca o sfera uriasa din acea materie,
dupa care totul s-a revarsat si in partea poienii care era clara. Nu mai puteam
vedea nimic in jur, iar zgomotele se intensificau. Un ins, totusi, a spus ca vede
zidurile unei cetati deasupra cetei. Intrase intr-o stare dubioasa pentru
circumstantele date. Inca nu ne e clar de ce a vazut ce a vazut. Atunci am decis
ca putem inchide cortul si sa incercam sa dormim. Era deja tarziu. Am inchis
cortul, ne-am inchis ochii, pe cand am inceput sa auzim un marait foarte
ragusit. Eu am crezut ca e din cort, banuind ca cineva are chef de glume.
Ceilalti mi-au spus ca vine de afara. Nefiind sigura, am deschis cortul si am
iesit. Zgomotul venea mult mai intens din lateralul cortului, intr-adevar, de
afara. Privind cu lanterna, n-am gasit nimic. Am adormit cu totii, sperand ca
nu am deranjat spiritul padurii cu nimic asa de tare incat sa se intample
fenomene cu o finalitate mai putin fericita.
A doua zi, totul era ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Am cautat o ora in
jurul poienii dupa urme in noroi, dar nu am gasit nimic ce sa sugereze trecerea
unor animale sau oameni.
Toate aceste evenimente m-au convins ca padurea Baciu are un spirit al ei, un
spirit care trebuie respectat si care nu trebuie provocat sau invadat abuziv.
Este un loc imprevizibil, care poate sa uimeasca, dar poate sa si sperie. Este o
provocare din care insul poate invata, dar este una care nu trebuie luata lesne.

41
Multi care au fost acolo, povestesc de o chemare neomeneasca ce inca ii
atrage catre padurea Baciu.
In anii ’90 presa abunda de materiale care descriau fenomene
"paranormale" din padurea Baciu. "Gardianul" va prezinta ce a fost adevar
si ce a fost speculatie jurnalistica in legatura cu dosarul “Padurea Baciu".
Situata in partea de Nord-Vest a municipiul Cluj-Napoca, la aproximativ
cinci kilometri de oras, Padurea Baciu nu se deosebeste cu aproape nimic
de celelalte paduri din zona de deal.
In ultimele trei decenii, dar mai cu seama dupa ’89, presa a gasit aici o
serie de fenomene cu totul si cu totul neobisnuite. S-a putut citi despre
OZN-uri, broaste rosii gigantice, cripte negre care se deschid in Noaptea de
Sânziene, disparitii de persoane ca in Triunghiul al Bermudelor.
Manifestarile din padurea de lânga Cluj-Napoca au stârnit si interesul
oamenilor de stiinta. Odata cu mediatizarea unor fotografii cu un OZN
discoidal care a survolat padurea la 18 august 1968, o serie de analize
asupra observatiilor si fenomenelor din zona au fost prezentate la institute
de cercetare din Europa si SUA.
Primul caz, inregistrat in anii cinzeci
Primul care studiat aceste fenomene a fost biologul Alexandru Sift (1936-
1993). La inceputul anilor 1950, plimbându-se in zona padurii, Sift a
observat de mai multe ori forme cu aspect nebulos, pe care un om obisnuit
le-ar fi ignorat sau considerat simple fenomene naturale. Dupa ce a
fotografiat respectivele forme, biologul a constatat ca numarul structurilor
surprinse de emulsia fotografica este mult mai ridicat decât cele vazute de
el cu ochiul liber. A urmat o perioada lunga de cercetari solitare, in care
numarul observatiilor vizuale si, mai ales, cel al imaginilor fotografice
surprinzatoare a crescut considerabil.
Dupa 1970, cercetarile incepute de Sift au fost continuate in mod solitar de
diversi oameni de stiinta din România. In ultimii ani, mai multe echipe de
cercetare din tari precum Franta, Germania si Ungaria au vizitat Padurea
Baciu obtinând de asemenea rezultate remarcabile.
Conf. univ. Adrian Patrut, din cadrul Facultatii de chimie a Universitatii
"Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, presedinte al Societatii Române de
Parapsihologie, se numara printre cei care au studiat manifestarile din zona.
Dupa 32 de ani de cercetari, Patrut sustine ca in Padurea Baciu are loc un
fenomen de natura necunoscuta care interactioneaza cu mintea umana

42
pentru a se manifesta in realitatea fizica.
Fenomenele paranormale afecteaza sanatatea martorilor
Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari
si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului,
vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in
zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii
magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de
infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe
zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din
lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei
din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari, etc.) dar, mai rar, si
asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri
ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate,
cefalee, sete excesiva etc.).
Dintre acestea, potrivit specialistului in fenomene paranormale,
manifestarile cele mai caracteristice sunt asa-numitele aeroforme, adica
structuri geometrice zburatoare cum ar fi piramide, sfere, cilindri, conuri,
paralipipede, etc., vizibile sau in majoritatea cazurilor invizibile cu ochiul
liber. "Cele mai spectaculoase sunt probabil aeroformele de tip OZN, proto-
OZN sau cvasi-OZN, care ocupa un loc particular. Prezenta OZN-urilor
invizibile, mult mai numeroase decit cele vizibile, reprezinta o premiera
mondiala," arata Patrut. El spune ca
manifestarile de aici fac parte din categoria
celor "moi", care inca nu pot fi explicate pe
cale stiintifica. Profesorul clujean sustine in
studiul sau ca pe parcursul investigatiilor
facute nu a gasit nici o legatura cu posibile
conexiuni sau explicatii religioase, dar
crede ca tot ce se intâmpla se datoreaza
faptului ca padurea Baciu se situeaza in
zona unei falii cu stres seismic, a unor roci
cu proprietati geomagnetice inversate, dar
si a unui "stres social".
O realitate intermediara
Adrian Patrut este de parere ca fenomenele si manifestarile de tipul celor
observate in Padurea Baciu ar putea proveni dintr-o realitate intermediara,
situata undeva intre realitatea obiectiva a fizicii si realitatea subiectiva a
constiintei. "In acest caz, orice incercare de a le impinge mai mult spre

43
realitatea obiectiva nu face decât sa grabeasca revenirea lor in realitatea
intermediara careia apartin", sublinieaza specialistul in fenomene
paranormale. El concluzioneaza ca Padurea Baciu este o regiune
miraculoasa in care normalul si paranormalul se confunda iar conventionalul
si neconventionalul nu se mai pot diferentia.
In lume, zone cu astfel de manifestari mai sunt in desertul Mojave, zona
Gulf Breeze (SUA), La Spezia, Arenzano (Italia), valea Hessdalen
(Norvegia), Belo Horizonte (Brazilia). Patrut spune ca acest lucru sugereaza
faptul ca ne aflam in fata unui superfenomen planetar foarte complex mult
prea putin cunoscut. "Insa, prin amploarea, varietatea si complexitatea
manifestarilor, Padurea Baciu ramâne, pâna in prezent, cea mai importanta
zona cunoscuta in care se produc relativ sistematic fenomene
neconventionale", afirma cu tarie Adrian Patrut.
El a mai adaugat ca dupa anii dedicatii studierii manifestarilor nobisnuite
poat spune ca in natura exista 2 seturi de legi: un set de legi generale,
normale (legile cunoscute ale fizicii), care actioneaza la scara mare si
permanent si genereaza fenomene normale; un set de legi anomale,
speciale, care sunt discrete si actioneaza la scara mica (local) si pe durata
scurta; ele genereaza fenomene anomale (anomalii), fenomene
neconventionale...
46.789946 23.515422

44
Cei mai băCei mai băCei mai băCei mai bătrtrtrtrââââni românini românini românini români
Fiecare popor se poate lauda cu mostenirile sale spirituale. Cu oamenii si
obiceiurile sale. Noi, românii, ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi
amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a stiut de-a lungul anilor.
Va prezentam doar cativa dintre cei mai batrani romani amintiti in actele
oficiale romanesti din ultimii 200 de ani.
In timpul guvernarii generalului Marcy, se mentiona, intr-un raport, existenta
unui taran roman, PetruŃi Ciortan, din orasul Caransebes, in varsta de 185 de
ani. In acelasi timp, unul din fiii saI din a treia casatorie, avea varsta de .… 90
de ani.
In manastirea Kukus din Cehia, se gaseste o pictura in ulei care reprezinta un
barbat si o femeie foarte batrani. Tabloul are urmatoarea inscriptie, in limba
germana: “Iovas Rovin, de 172 de ani si sotia sa, Sara, de 164 de ani, de rit
grecesc, casatoriti de 147 de ani, amandoi nascutI si domiciliatI in Kodo (c),
din districtul Caransebesului, cu copii adevarati, cel mai tanar baiat de 116 ani
si acesta are 2 stranepotI, unul de 35 de ani si altul de 27 de ani; zugravit in
25 august 1728. “
In 1759, in satul Poiana din judetul
Hunedoara, are loc o mare ancheta
pentru dovedirea notabilitatii familiei
Popa, contestata la vremea aceea de un
nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu
aceasta ocazie sunt ascultatI 54 de
martori dintre care, ultimul, Toader
Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de
ani. Acesta spune: “ Cum sa nu fi
cunoscut pe raposatul popa Stefan,
care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindca
eu sunt un om asa de batran, ca pe
vremea cand, sub imperiul turcesc, s-a introdus in Transilvania darea pe porti,
eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum si am dat eu insumi darea dupa
poarta; cu atat mai sigur a dat popa Stefan. Pe fiul sau, Avram, l-am cunoscut
foarte bine si pe tata lui popa Stefan, pe popa Luca, l-am cunoscut foarte bine,
fiindca am trait impreuna in mare prietenie. Din multi copii ai lui popa Luca,

45
unul, Ioan, s-a asezat ca preot la Bobalna si fiul acestuia, Atanasie, noua
romanilor din Transilvania ni s-a pus episcop…
Deci la varsta de 150 de ani, mos Toader din Voia, da informatii ca un om cu
judecata matura.
In zona Nasaudului, traia un taran in varsta de 120 de ani, Tanase Todoran a
lui Danila, din satul Bicigiu. Acesta avea 120 de ani cand, la 10 mai 1763, pe
platoul Mocirla de langa satul Salva, in prezenta generalului Buccow, a
episcopului de Blaj, Petru Pavel, si a 2 batalioane de infanterie si 8 companii de
cavalerie, chemate sa depuna juramantul ostasesc, a luat cuvantul si a spus:
“De 2 ani suntem catane, adeca graniteri si carte n-am capatat de la inaltata
imparateasa, ca suntem oameni liberi. Ne-am scris iobagi, dam dare, facem
slujbe catanesti, copiii nostri vor merge pana la marginea pamantului sa-si
verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robi, sa nu avem nici un drept, copiii
nostri sa fie tot prosti, or vor invata ceva or ba? Asa nu vom purta armele, ca si
sfanta lege sa ne ciufuluiasca tisturile. Jos cu armele! Alungati afara paganii
din hotarele noastre! Auziti crestini romani – numai atunci vom sluji, cand vom
vedea carte de la inaltata imparateasa, unde-s intarite drepturile noastre; pana
atunci nu, o data cu capul. Ce da gubernia si cancelaria din Beciu, e nimica: is
minciuni goale de azi pe maine.“ Pentru curajul sau mos Toader a fost tras pe
roata. Cu toate astea, cuvintele lui au fost ascultate de batalioanele romanesi
care s-au rasculat impotriva curtii de la Viena. Rascoala a fost innecata in
sange, dar Maria Tereza a fost in cele din urma obligata sa le recunoasca
drepturile. Pentru ca nu mai avea ostasi la marginea de rasarit a imperiului.
In 1839, ziarul de limba maghiara „Erdelyi Hirado” din Cluj, reproducea un
articol despre un batran din Pestis, Ion Groza, in varsta de 120 de ani, care “ar
fi putut traI inca mult timp daca, impiedicandu-se intr-o buturuga, nu s-ar fi
ranit mortal la cap cu coasa ce o avea in mana.“ Batranul Groza lasa in urma lui
un fiu de 100 de ani si un nepot de numai… 80 de ani ”care de 50 de ani este
jude domnesc…”
Un istoric maghiar scria, intr-o monografie a judetului Arad, urmatoarele
cuvinte despre 2 tarani romani: “In 1789, in cursul unei vanatoare in satul
Cuied, un domn a intrat in casa unui taran român. Batranul gospodar insusi
povesteste ca nemtii i-au alungat pe turcii din Boros Ineu; asadar s-ar fi putut
sa aiba 130 de ani. In cursul indelungatei sale vieti, n-a iesit niciodata din
hotarul satului si in viata lui pentru intaia data vede un domn…” …”La 1
ianuarie 1894 moare un pastor din Madrigesti, in varsta de 107 ani, dupa altii

47403536 misterele-romaniei-vol-2

47403536 misterele-romaniei-vol-2

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (7)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to 47403536 misterele-romaniei-vol-2

Similar to 47403536 misterele-romaniei-vol-2 (19)

More from lcosteiu2005

More from lcosteiu2005 (20)

47403536 misterele-romaniei-vol-2