3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET
GRIGORE BRÂNCUŞ
INTRODUCERE
ÎN ISTORIA LIMBII ROMÂNE
I
Ediţia a II-a
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
BUCUREŞTI, 2005
4. CUVÂNT ÎNAINTE
Introducere în istoria limbii române este un curs pentru
studenţii facultăţilor de filologie, conceput în acord cu cerinţele
programei analitice în vigoare. Cuprinde două părţi, repartizate pe
semestrele anului universitar. În prima parte, am prezentat problemele
referitoare la originile limbii române şi la împrejurările externe care au
contribuit la evoluţia limbii până în pragul perioadei primelor texte
româneşti. Am adăugat aici capitolul de fonetică istorică, pe care l-am
integrat, potrivit programei, în materia prevăzută pentru primul semestru
al anului universitar.
Partea a doua a cărţii noastre, care va apărea într-un volum aparte,
e consacrată gramaticii istorice – un ciclu de lecţii rezervat semestrului
al doilea. Acest volum va cuprinde şi bibliografia completă a cărţii.
Această Introducere se întemeiază pe lucrările fundamentale de
istorie a limbii române ale lingviştilor din trecut, precum şi pe cercetările
unor domenii mai restrânse datorate lingviştilor din generaţia noastră.
Orânduirea capitolelor corespunde perioadelor de evoluţie a limbii;
modelul, constituit după Istoria limbii române a lui Al. Rosetti, se
regăseşte, în parte, în manualul elaborat de Catedra de limba română a
Facultăţii de Litere din Bucureşti (Editura Didactică şi Pedagogică,
1978, coordonator: Florica Dimitrescu).
Expunerea noastră are caracterul unei sinteze; de aceea, am
evitat detaliile inutile, ipotezele neverificate, explicaţiile superficiale,
aglomerările de fapte. Am dat o extindere mai mare capitolului
privind latina dunăreană din considerentul că în această primă
perioadă a istoriei limbii apar, chiar şi numai sub forma unor
tendinţe, cele mai multe dintre particularităţile românei. Am înglobat
în acest capitol şi domeniul substratului traco-dac, pentru că acesta
reprezintă, de fapt, o influenţă asupra latinei dunărene. Am prezentat,
7
5. pe scurt, problema formării dialectelor româneşti, ca o întregire a
capitolului privitor la româna comună, adăugând aici şi câteva
consideraţii în legătură cu perioada de început a dacoromânei, dintre
secolele al XIII-lea – al XV-lea. Asupra raporturilor românei cu
limbile vecine am stăruit mai puţin, pentru că acestea afectează numai
vocabularul. La problema influenţelor inverse, ale românei asupra
limbilor din jur, am renunţat din motivul că acestea nu privesc
evoluţia propriu-zisă a limbii noastre. În capitolul de fonetică istorică
am evitat cazurile izolate, luând în consideraţie, în mod special, legile
importante care au guvernat dezvoltarea sistemului vocalic şi
consonantic în trecerea de la latină la română.
Sperăm că cititorul acestei cărţi îşi va putea forma o imagine gene-
rală asupra evoluţiei românei, de la origini până la primele documente
scrise.
AUTORUL
8
6. CUPRINS
Cuvânt înainte ……………………………………………………… 7
Partea întâi
I. ORIGINILE LIMBII ROMÂNE ……………………………… 9
1. Romanizarea Daciei. Consecinţe lingvistice …………………. 9
2. Continuitatea românească la nordul Dunării. Argumente lingvistice 13
3. Definiţia genealogică a limbii române ……………………….. 16
4. Latina vulgară ………………………………………………... 17
5. Latina dunăreană ……………………………………………... 19
A. Vocalismul ……………………………………………. 20
B. Consonantismul ………………………………………. 22
C. Morfologie şi sintaxă …………………………...…….. 25
a. Substantivul ……………………………………. 25
b. Adjectivul ……………………………………… 27
c. Pronumele ……………………………………… 27
d. Verbul ………………………………………….. 28
e. Adverbul ……………………………………….. 29
f. Prepoziţia. Conjuncţia ………..………………… 29
Sintaxa ………………………………………….. 29
D. Lexicul (clasificări) ………….……………………….. 30
6. Substratul limbii române ……………………………………... 42
Fonetică …………………………………………... 46
Morfologie şi sintaxă ……………………………... 47
Lexic ……………………………………………… 48
II. ROMÂNA COMUNĂ …………………………………………. 52
A. Fonetică ………………………………………………. 54
B. Gramatică ……………………………………………... 56
C. Lexic ………………………………………………….. 60
5
7. III. ORIGINEA DIALECTELOR ROMÂNEŞTI ………………. 62
IV. LIMBA ROMÂNĂ ÎNTRE SECOLELE AL XIII-LEA ŞI
AL XV-LEA …………………………………………………... 66
V. ROMÂNA ÎN CONTACT CU LIMBILE VECINE ………… 70
1. Influenţa slavă ………………………………………………... 70
2. Influenţa maghiară …………………………………………… 78
3. Influenţa turcă ………………………………………………... 79
4. Influenţa greacă ………………………………………………. 81
Partea a doua
I. FONETICĂ ISTORICĂ ……………………………………….. 85
A. Schimbările fonetice ………………………………….. 85
B. Accidentele fonetice ………………………………….. 88
C. Accentul ………………………………………………. 92
D. Vocalele noi: ă; î ……………………………………… 96
E. Diftongii ……………..………………………………... 102
F. Triftongii ……………………………………………… 105
G. Evoluţia vocalelor neaccentuate ……………...………. 105
H. Evoluţia vocalelor în poziţie nazală ………………….. 107
I. Consonantismul ………………………………………... 108
6
8. PARTEA ÎNTÂI
I. ORIGINILE LIMBII ROMÂNE
1. ROMANIZAREA DACIEI.
CONSECINŢELE LINGVISTICE
În urma războaielor din Munţii Orăştiei (101-106), Dacia e cucerită
şi înglobată în Imperiu. Începe apoi un proces intens, dinamic şi rapid, de
romanizare a noii provincii. Latina se impune în Dacia ca limbă oficială,
folosită în armată, administraţie, comerţ. Indigenii sunt atraşi de formele
superioare ale civilizaţiei şi culturii romane. Sunt aduşi în Dacia numeroşi
colonişti „pentru popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor” (Eutropius,
sec. IV). Pentru toţi aceştia, care proveneau de pe tot cuprinsul împărăţiei
romane (ex toto orbe Romano), latina era o lingua franca, adică un mijloc
unic de comunicare, indispensabil unei populaţii constituite din etnii
diferite. Cu acest statut de limbă unică, latina se impune şi populaţiei
indigene din Dacia. Un factor important al romanizării a fost, evident, şi
cel militar, pentru că diversitatea etnică a armatei romane impunea, în
mod necesar, un mijloc unic de comunicare. Acest caracter şi-l păstrează
latina şi în procesul romanizării dacilor.
Stăpânirea romană întemeiază în Dacia peste 40 de oraşe, ceea ce
înseamnă că se produsese o colonizare masivă a noii provincii: Ulpia
Traiana (= Sarmizegetusa), Apulum (= Alba Iulia), Potaissa (= Turda),
Napoca (= Cluj), Dierna (= Orşova), Porolissum (= Moigrad, judeţul
Sălaj), Comidava (= Râşnov), Drobeta, Daphne (= Olteniţa), Ampelum
(= Zlatna), Sucidava (= Celei) etc. Urbanizarea provinciei devine o
condiţie esenţială a romanizării. Satele, prin natura lor, sunt mai refractare
la înnoirile aduse de cuceritori; de aceea, romanizarea se realizează mai
greu în mediile rurale. Totuşi, romanii au întemeiat şi numeroase localităţi
rurale pentru „dezvoltarea agriculturii”. Se fac drumuri (unele dintre ele
leagă Dacia de provinciile vecine), se construiesc poduri şi apeducte, se
intensifică exploatarea minelor de aur şi de sare, se dezvoltă comerţul
(intern şi extern), se intensifică cultivarea pământului. Tineri băştinaşi
sunt înrolaţi în armata romană. Au loc căsătorii între femei dace şi
veterani (soldaţi lăsaţi la vatră după terminarea serviciului militar). Se
9
9. creează şcoli (s-au descoperit condeie – stili – de scris pe tăbliţe cerate),
se construiesc temple, amfiteatre, terme, pieţe publice. Se poate spune că
romanizarea Daciei a fost un proces de mare anvergură, care a determinat
integrarea localnicilor în modul de viaţă, material şi spiritual, de tip
roman. Consecinţa cea mai importantă a romanizării a fost însuşirea
limbii latine de către populaţia autohtonă.
Stăpânirea romană în Dacia a durat 165 de ani, timp în aparenţă
insuficient pentru desăvârşirea procesului complicat al romanizării. Sunt
însă unele circumstanţe externe care au favorizat dinamica acestui proces.
Dacia a fost printre ultimele provincii cucerite, prin urmare, romanii
căpătaseră o mare experienţă privind organizarea colonizării noilor
teritorii. În provinciile din sudul Dunării, Illyricum şi cele două Moesii,
cucerite cu mult mai devreme, pulsa o intensă viaţă romană. În Scythia
Minor (Dobrogea), romanizată înaintea cuceririi Daciei, erau câteva oraşe
înfloritoare: Carsium (Hârşova), Dinogetia (Măcin), Troesmis, Capidava,
Axiopolis. Prin urmare, centrele romanizate din sudul Dunării au fost un
factor important de stimulare a romanizării la nordul fluviului.
Trebuie adăugat, de asemenea, că în Dacia pătrunseseră, cu mult
înainte de cucerire, unele elemente care pregăteau procesul romanizării:
negustori, meseriaşi, constructori, dezertori, misionari etc., toţi latinofoni.
E posibil ca la curtea lui Decebal şi chiar a lui Burebista, cu două secole
mai înainte, limba latină să fi fost cunoscută de către pătura conducătoare
şi folosită în relaţiile diplomatice cu Imperiul Roman.
Impunerea limbii latine s-a petrecut în dauna limbii autohtone, a
indigenilor, care, încetul cu încetul, şi-a restrâns întrebuinţarea, de la
cadrul familial până la dispariţia totală. În toată această perioadă,
populaţia autohtonă a Daciei devine bilingvă, adică utilizează atât latina
cât şi traco-daca.
Foarte probabil că, în secolul al III-lea d.Hr., latina prevala în
relaţiile dintre locuitorii provinciei, mai exact dintre localnici şi cuceritori,
dovadă că, la 212, împăratul Caracalla dă celebrul edict Constitutio
Antoniniana prin care toţi locuitorii liberi ai Daciei sunt consideraţi
cetăţeni romani. Era o recunoaştere oficială că latina intrase definitiv în
uzul lingvistic popular al dacilor. Ultimele ştiri privitoare la întrebuinţarea
limbii autohtone datează din secolul al VI-lea.
Latina era nu numai limba unei mari civilizaţii, ci şi aceea a unei
strălucite culturi scrise, ceea ce a contribuit enorm la impunerea ei în
Dacia şi la uitarea, cu vremea, a idiomului local. Se cunosc aproape 3.000
de inscripţii în latină, descoperite în provincia de la nordul Dunării. Pe
10
10. lângă numele de persoane latine, se recunosc în inscripţii şi nume dacice,
alături de altele – greceşti, germanice, orientale etc. – de unde concluzia
că se făcuseră colonizări masive în teritoriul Daciei. Din câte ştim astăzi,
autohtonii nu scriau, aveau, ca multe alte popoare vechi, o cultură orală.
Refuzarea scrisului de către o populaţie atât de numeroasă cum erau
traco-dacii, învecinaţi cu lumea greacă şi romană, are, foarte probabil,
raţiuni religioase. În perioada romanizării însă, scrisul începe să fie
folosit, o dată cu învăţământul elementar, şi de către dacii din mediul
urban şi chiar din cel rural.
Părăsirea oficială a Daciei a fost ordonată de către împăratul
Aurelian la a. 275. S-au retras, în linişte, în sudul Dunării, armata şi
aparatul funcţionăresc, nu şi grosul populaţiei. Romanii menţin însă în
continuare controlul asupra Dunării; oraşele Dierna, Drobeta, Sucidava,
Daphne, de pe malul stâng, sunt tot sub stăpânirea romană. În sud se
înfiinţează provinciile Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea, de unde
concluzia că retragerea militară din Dacia a fost din timp organizată, mai
cu seamă că şi populaţia tracă de la sudul fluviului fusese romanizată.
Legăturile dintre cele două zone romane, de la nord şi sud de Dunăre, nu
au fost întrerupte niciodată. Romanii au încercat să recucerească Dacia în
secolul al IV-lea, sub Constantin cel Mare, şi în secolul al VI-lea, sub
Iustinian. Constantin construieşte un pod peste Dunăre, la Sucidava, ceea
ce înseamnă că la nord de fluviu exista o populaţie romanizată. Evacuarea
militară şi administrativă a Daciei a fost determinată nu atât de atacurile
goţilor (la 250, romanii sunt înfrânţi de goţi la Abrittus), cât mai ales de
nevoile restaurării liniştii Imperiului, de fixarea unei frontiere mai sigure
la Dunăre. Părăsirea militară a provinciei Dacia a permis pătrunderea în
interiorul ei a aşa-numiţilor daci liberi (sau mărginaşi) şi a carpilor (tot
din neamul dacilor), din nordul şi estul Daciei romane. Aceştia au fost
asimilaţi, lingvistic, repede. S-ar putea spune că s-a produs a doua
romanizare, dar în sens invers faţă de cea precedentă, adică populaţia
nou-venită a fost asimilată în masa romanicilor. Dacii liberi îşi însuşesc,
cu mijloace proprii de articulare, latina din Dacia, ajunsă într-un anumit
stadiu de evoluţie.
După retragerea oficială de la 275, evenimentul cel mai important
care priveşte lumea romanică din Dacia este răspândirea foarte repede a
creştinismului. Noua religie cuprinde mai întâi centrele urbane; locuitorii
satelor acceptă mai târziu creştinismul, dovadă că derivatul paganus (de
la pagus „sat”) „locuitor al satului” a devenit în română păgân.
11
11. Prin edictul din 313, dat de Constantin cel Mare, creştinismul
devine religie oficială în Imperiu. Terminologia fundamentală creştină
este în română de origine latină: creştin, biserică, preot, Dumnezeu etc.;
de aici, concluzia că religia creştină a fost difuzată atât la sudul, cât şi la
nordul Dunării, în limba latină, prin urmare dacoromanii învăţaseră
latineşte. Populaţia din Dacia va fi cunoscut noua religie şi înainte de
edictul din 313, prin creştinii refugiaţi din sud din cauza persecuţiilor,
prin soldaţii creştini din armata romană care proveneau din Orient. De
la începutul secolului al IV-lea, ne parvine primul document creştin
descoperit în Dacia, inscripţia de la Biertan (judeţul Sibiu): Ego
Zenovius votum posui „Eu, Zenobius, am depus ofranda” (sau altă
traducere posibilă: „Eu Zenobius am îndeplinit juruinţa”). Inscripţia e
pe o tăbliţă de bronz, de care atârnă un disc în cadrul căruia se află
monogramul lui Cristos.
La 341, gotul Wulfila apare ca episcop în câmpia Munteniei, ceea
ce arată că existau deja comunităţi creştine, numite, probabil, popoare
(din lat. populus). În Moesia şi în Scythia Minor, episcopiile, forme de
organizare superioară a vieţii creştine, erau mai numeroase. Episcopul
Wulfila traduce Biblia în gotică, în care s-au strecurat şi unele latinisme.
În română însă, elemente gotice nu există (probabil, nasture).
La 375, năvălesc hunii, care împing pe goţi în sudul Dunării.
Dacoromanii părăsesc oraşele şi se retrag mai cu seamă pe văile
munţilor. Hunii, stabiliţi mai ales în Pannonia, nu au lăsat urme în limba
română; de altfel, limba lor nici nu se cunoaşte (doar numele Attila). La
mijlocul secolului al V-lea, hunii sunt înfrânţi de gepizi, un neam gotic,
care şi-au creat un regat puternic în Banat şi Iugoslavia. La mijlocul
secolului al VI-lea, gepizii sunt bătuţi de longobarzi şi de avari. Nici
unii, nici alţii nu au influenţat în vreun fel româna, în plin proces de
formare. Probabil, de la avari ar fi rămas în română cuvântul scrum,
dacă nu cumva, mai degrabă, acesta e preluat din substratul dacic.
La începutul secolului al VI-lea, coboară în părţile noastre slavii, ca
nomazi, care se sedentarizează la nordul Dunării. O bună parte dintre ei
trec fluviul, în sud, unde se stabilesc definitiv. Cei rămaşi la nordul
Dunării sunt asimilaţi în masa de români. Influenţa slavă, mai întâi orală,
populară, începe prin secolul al IX-lea; mai târziu, aceasta se petrece pe
cale cultă, oficială, în biserică şi administraţia publică. Simbioza româ-
no-slavă în vechea Dacie este un argument foarte important privind
continuitatea românească la nordul Dunării.
În toată această lungă perioadă, în care pământul vechii Dacii a fost
invadat de populaţiile migratoare, viaţa economică şi socială a dacoro-
12
12. mânilor a continuat în mod sedentar. Ei nu au opus nici o rezistenţă în
faţa năvălitorilor, au adoptat o viaţă rustică, retraşi în zone de deal, de
munte, pe văile ferite ale râurilor, ocupându-se cu creşterea vitelor, cu
agricultura, morăritul, viticultura, avicultura, cu industria casnică,
îndeletniciri prin care se explică menţinerea în română a terminologiilor
latineşti respective. Satele lor vor fi fost întărite cu şanţuri, căci lat.
fossatum „şanţ” a devenit sat, printr-o restrângere metonimică. Păstrarea
din latină a unor cuvinte, ca a cumpăra, a vinde, a împrumuta, negustor,
negoţ etc., ar dovedi că în Dacia se făcea comerţ.
2. CONTINUITATEA ROMÂNEASCĂ
LA NORDUL DUNĂRII. ARGUMENTE LINGVISTICE
Unii istorici străini au contestat vehement continuitatea româ-
nească la nordul Dunării, după retragerea oficială de la 275, susţinând
ideea că Aurelian ar fi evacuat în sud întreaga populaţie a Daciei şi că
românii ar fi revenit în teritoriul nord-dunărean târziu, către secolele
al X-lea – al XIII-lea, după ce ungurii au ocupat Transilvania.
Prin cercetările arheologice s-au adus numeroase dovezi concrete
privind persistenţa elementului românesc în Dacia, în tot cursul Evului
Mediu. Adăugăm aici argumente de ordin lingvistic.
a. Cuvintele preromane pe care româna le are în comun cu albaneza
nu sunt împrumuturi târzii pe care româna le-ar fi făcut din albaneză în
sudul Dunării, ci moşteniri din substratul traco-dac, independente de
albaneză. Aceste cuvinte reflectă, ca şi vocabularul latin moştenit,
rusticitatea vieţii dacoromanilor de după 275. Ele au acelaşi compor-
tament de evoluţie ca şi elementele latine, ceea ce înseamnă că româna
le-a moştenit ca elemente latine propriu-zise. Unele cuvinte din acest fond
au înţelesuri necunoscute în sudul Dunării, cum este cazul lui moş, cu
semnificaţia funciară de „moşie, pământ moştenit”. La acest fond de
nume comune se adaugă hidronimia majoră de pe cuprinsul României,
transmisă prin latină. Modificările fonetice suferite de aceste nume în
evoluţia lor se explică prin criterii interne, nu presupun un intermediar
slav sau maghiar. De precizat că numele de aşezări urbane nu s-au păstrat,
pentru că acestea au fost distruse de huni, dacoromânii continuând să
trăiască în sate.
b. Latina din Dacia a evoluat ca idiom relativ unitar, reflectând
astfel unitatea de cultură şi de civilizaţie a poporului român. Unificarea
politică (şi, implicit, lingvistică) a Daciei în timpul lui Decebal a creat
13
13. condiţii favorabile latinei de a se menţine ca idiom unitar. Influenţa
autohtonă, petrecută în condiţii speciale de bilingvism al populaţiei
indigene, a fost uniformă tot datorită unităţii latinei.
c. Cuvântul român (cu forma veche rumân), provenit din lat.
romanus, este o dovadă puternică a permanenţei româneşti la nord de
Dunăre. Semnificaţia populară a acestui cuvânt de „ţăran, agricultor”, de
la care a derivat aceea de „iobag, vecin”, exprimă în sens larg legătura
românului cu pământul. Şi vlah, termen cu care vecinii îi numeau pe
români, este un semn al continuităţii; în vechea germanică, şi de acolo în
slavă, vlah avea înţelesul de „romanic”.
Ţară, din lat. terra, a avut o evoluţie semantică specific românească:
„şes, câmpie, loc cultivat, loc de agricultură, aşezare rurală, sat”, apoi
„popor, ţinut, stat, patrie”, sensuri pe care ţară nu le putea dezvolta decât
în graiul unei populaţii stabile de agricultori şi păstori.
Terminologia fundamentală a aşezărilor sociale (sat, cătun), a casei
şi a gospodăriei rurale provine din latină şi din substratul traco-dac.
d. Românii s-au creştinat la nordul Dunării; în biserica din Dacia,
s-a folosit la început limba latină. Introducerea limbii slave în biserica
românească s-a petrecut înainte de revărsarea ungurilor, dovadă că
această limbă s-a impus şi în biserica ortodoxă din Transilvania, ceea ce
Coroana maghiară n-ar fi acceptat.
Adoptarea creştinismului în limba latină presupune sedentarismul
populaţiei dacoromane, existenţa comunităţilor sociale stabile.
Terminologia religioasă fundamentală din română este latină. Şi
unele cuvinte indigene s-au integrat în terminologia creştină, cum este
cazul lui moş, cu sensul care se referă la cultul morţilor.
e. Româna de la nordul Dunării este mai fidelă latinităţii decât
dialectele româneşti din sudul Dunării, fapt explicabil prin statornicia încă
de la începuturi a dacoromânilor. Gh. Giuglea a întocmit o listă de peste
400 de cuvinte de origine latină din dacoromână care lipsesc din aromână.
Aceeaşi observaţie e valabilă şi pentru elementele din substrat; acestea
sunt mai numeroase în dacoromână decât în dialectele sudice.
S. Puşcariu a arătat că există un număr important de cuvinte de
origine latină cunoscute numai în aria transcarpatică: arină, păcurar, nea,
pedestru „om nevoiaş”, cute, moare (muria), curechi, rărunchi etc. Dacă
românii ar fi revenit în Transilvania târziu, după secolul al XIII-lea, ar fi
pierdut aceste elemente şi şi-ar fi însuşit corespondentele care circulă prin
Muntenia: nisip, varză, usturoi, cioban, zăpadă, gresie etc.
f. Un argument de seamă pentru continuitatea în Dacia Traiana îl
reprezintă terminologiile speciale privitoare la îndeletnicirile străvechi ale
14
14. românilor: agricultura, păstoritul, viticultura, albinăritul, morăritul. Pentru
toate acestea, termenii fundamentali sunt de origine latină şi traco-dacă.
Aceşti termeni sunt cunoscuţi în toate zonele româneşti.
g. Prezenţa elementelor slave în fondul lexical comun, precum şi în
cel onomastic, este o mărturie preţioasă pentru continuitatea românească
în spaţiul nord-dunărean. Faptul că slavii din fosta Dacie au sfârşit prin a
fi asimilaţi de români arată că aceştia, românii, erau şi foarte numeroşi şi
cu o cultură şi o civilizaţie superioare.
h. În seria argumentelor lingvistice pentru continuitatea noastră în
aria transcarpatică poate fi adăugat şi acela al istoriei dialectului
istroromân. Cei mai mulţi lingvişti (Hasdeu, Densusianu, Rosetti) susţin
teoria că istroromânii au plecat, împinşi de unguri, din Banat, Hunedoara,
sudul Crişanei. Nu există elemente maghiare în istroromână.
Sub aceeaşi presiune socială, economică şi politică, alt grup de
români s-a îndepărtat spre nord-vest, în ţinuturile Moraviei, unde au fost
asimilaţi cu vremea de slavi.
Cât priveşte originea meglenoromânilor, Ovid Densusianu susţine
că aceştia, situaţi astăzi la nord de golful Salonic, ar fi coborât de prin
Bihor, în secolul al XI-lea. E o ipoteză care nu trebuie ignorată.
Prin urmare, în ţinuturile de baştină ale Transilvaniei exista, la
pătrunderea maghiarilor, un clocot de viaţă românească.
Transilvania a fost cetatea care a conservat cu cea mai mare
tenacitate elementul latin moştenit.
Constituirea graiurilor dacoromâne e un proces care se continuă
dinspre Transilvania spre Moldova, Muntenia, Oltenia, observaţie care se
poate verifica urmărindu-se hărţile Atlasului Lingvistic Român. De
exemplu, particularităţi ale graiului din Maramureş se extind spre
Bucovina şi Moldova, trăsături bănăţene se infiltrează în Oltenia, altele,
aparţinând graiurilor din sudul Ardealului, pătrund în cele din nordul
Munteniei. Estul Munteniei şi Dobrogea sunt regiuni în care se recunosc
cuvinte şi fonetisme proprii graiurilor transcarpatice, urme lingvistice ale
transhumanţei pastorale. Se poate trage de aici şi o concluzie de ordin
istoric: revărsarea elementului românesc s-a petrecut dinspre Transilvania
spre provinciile de la sud şi est de Carpaţi, şi nu invers. Capitalele Mol-
dovei şi Ţării Româneşti sunt situate, în timp, dinspre munte spre câmpie:
Baia, Suceava, Iaşi; Câmpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte, Bucureşti.
Dacă românii ar fi „descălecat” târziu venind din sudul Dunării, capitalele
ţărilor lor ar fi fost întemeiate mai spre sud. De asemenea, ei ar fi
întemeiat o singură ţară, nu două (Muntenia şi Moldova).
15
15. 3. DEFINIŢIA GENEALOGICĂ
A LIMBII ROMÂNE
Reţinem aici definiţia foarte cuprinzătoare dată de Al. Rosetti:
„Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea
orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene romani-
zate (Dacia, Pannonia de sud, Dardania, Moesia superioară şi inferioară),
din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele
noastre”. Din această definiţie se reţine faptul că esenţa latină a limbii
române a fost conservată cu fidelitate de la origini până astăzi. Româna,
ca toate limbile romanice, continuă aspectul vorbit al limbii latine. Ea „s-a
format” pe o largă arie romanizată, situată atât la nordul cât şi la sudul
Dunării. Rosetti invocă, totodată, conştiinţa românilor, din toate
perioadele istoriei lor, că vorbesc aceeaşi limbă cu a strămoşilor şi că prin
limbă se deosebesc de popoarele vecine. „Acei care ne-au transmis limba
latină – scrie Al. Rosetti – din tată în fiu, în aceste părţi dunărene, au avut
întotdeauna conştiinţa că vorbesc aceeaşi limbă (latina), spre deosebire de
acei care vorbeau alte limbi. Se poate, deci, vorbi, în acest caz, de
«voinţa» vorbitorilor de a întrebuinţa o anumită limbă şi nu alta”.
Sortită să evolueze izolat, într-o zonă cu vecinătăţi nonromanice,
româna a suferit numeroase transformări, multe dintre ele datorate
influenţei limbilor cu care a venit în contact. Se poate spune că dintr-un
anumit punct de vedere româna este şi un idiom balcanic. Precizările lui
Rosetti în această privinţă sunt remarcabile: „Oricât de mult s-a îndepărtat
limba română de tipul latin şi oricât de mult s-ar mai îndepărta de el în
cursul evoluţiei sale ulterioare, nimic nu se va schimba prin aceasta în
raporturile de filiaţie dintre latină şi limba română, aceasta fiind pur şi
simplu transformarea, potrivit împrejurărilor, a celei dintâi”. Aşadar,
trecerea de la o fază la alta în evoluţia limbii române nu presupune
schimbări care să altereze caracterul ei latin, unitatea structurii ei latine de
la origini până astăzi.
Cât priveşte epoca „formării” limbii române, Al. Rosetti precizează
că „în nici unul din momentele sale, ca şi pentru celelalte limbi romanice
occidentale, nu poate fi vorba de «formarea» limbii române, căci româna,
ca oricare dintre limbile romanice, nu este altceva decât latina vorbită fără
întrerupere în provinciile Imperiului Roman, de la cucerirea romană şi
până în zilele noastre”. O limbă este formată şi, în acelaşi timp, în
continuă formare.
16
16. 4. LATINA VULGARĂ
Româna face parte din familia limbilor romanice, ca şi franceza,
italiana, spaniola, portugheza, provensala, catalona, retoromana, sarda şi
dalmata (aceasta din urmă a dispărut către sfârşitul secolului al XIX-lea).
La baza acestor limbi, deci şi a românei, se află latina vulgară (sau
populară; lat. vulgaris „popular”). Aceasta reprezenta aspectul vorbit,
uzual, familiar, al latinei, era idiomul de conversaţie curentă al păturilor
mijlocii ale societăţii (sermo vulgaris, sermo rusticus), limba ţăranilor, a
soldaţilor, meşteşugarilor, negustorilor. Ea se opunea latinei clasice,
aspectul îngrijit, literar, cult, savant, supus normelor codificate prin
gramatici şi prin tradiţia literară, limba marilor scriitori latini (din secolul
II î.Hr. până spre sfârşitul secolului I d. Hr.). Deosebirile dintre cele două
aspecte ale latinei nu erau esenţiale, erau deosebiri de pronunţare şi de
vocabular. De fapt, latina vulgară, atât cât diferea de cea clasică, era un
„ansamblu de tendinţe” a căror evoluţie a dus la naşterea limbilor
romanice. Liberă de rigiditatea normelor care caracteriza latina clasică, ea
era supusă uşor modificărilor, inovaţiilor, prin urmare se îndepărta mereu
de latina literară, fixată în scrieri. Studiul inscripţiilor şi comparaţia dintre
diferitele limbi romanice arată că latina vulgară de la baza limbii române
nu diferă de latina vorbită în celelalte provincii ale Imperiului. „Unitatea
latinei vulgare – arată Rosetti – este admisă ca o dogmă ce nu suferă
dezminţire şi ea s-a menţinut atâta timp cât puterea centrală a avut
posibilitatea să impună o limbă comună întregului Imperiu Roman, adică
până către sfârşitul secolului al IV-lea pentru Imperiul de Orient şi
sfârşitul secolului al VI-lea…. pentru provinciile occidentale”.
Vorbită pe un teritoriu atât de vast şi de o mulţime imensă de
oameni aparţinând la etnii diferite, latina vulgară va fi avut totuşi unele
diferenţieri de pronunţie sau de vocabular de la o regiune la alta, dar
acestea nu afectau caracterul ei unitar, nu constituiau variante dialectale
ale latinei vulgare, care era o limbă comună. Unitatea acesteia s-a
menţinut cât timp a existat o unitate teritorială şi politică a Imperiului.
Spre sfârşitul secolului al IV-lea, se produce o împărţire a Imperiului
Roman în Imperiul de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, şi Imperiul
de Apus, cu capitala mai întâi la Ravena şi apoi la Roma. După această
separare, latina din zona carpato-dunăreană evoluează izolată de latina
occidentală, împrejurare care accentuează caracterul ei rustic. Aşa se
explică faptul că româna nu a moştenit vocabularul citadin, transmis însă
limbilor romanice apusene: villa (fr. ville), via (fr. voie), platea
17
17. (it. piazza). Inovaţiile fonetice şi lexicale produse în centrul romanităţii, în
Italia, nu mai ajung în latina din Dacia. Prin izolarea timpurie a latinei
orientale se explică faptul că româna este mult mai conservatoare decât
celelalte limbi romanice, este, spus în alţi termeni, mai fidelă latinităţii.
În general, după secolul al VI-lea, în urma destrămării unităţii
politice a Imperiului şi când invaziile barbarilor împiedică orice cale de
comunicare între grupurile de latinofoni, începe o evoluţie separată,
izolată, a latinei vulgare din diversele regiuni ale Romaniei.
Cum se studiază latina vulgară? Nu există texte în latina vulgară,
există numai texte care conţin vulgarisme. Sursa cea mai importantă
pentru cunoaşterea acestui aspect al latinei o reprezintă inscripţiile, în
special cele cu caracter privat (parietale, funerare, comemorative,
imprecaţii). Inscripţiile de pe tot cuprinsul romanic au fost publicate sub
titlul Corpus Inscriptionum Latinarum (16 volume, primul în 1862,
ultimul în 1956). Istorici şi filologi români (D.M. Pippidi, I.I. Russu, Gr.
Florescu, C.C. Petolescu, Sorin Stati, Emilian Popescu) au publicat un
număr apreciabil de volume cu inscripţii latine descoperite în România.
Studii asupra acestora a întreprins mai cu seamă H. Mihăescu, Limba
latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960.
În afară de inscripţii, există şi unele documente în care se
precizează cu exactitate formele de latină vulgară în raport cu cele clasice.
Foarte important din acest punct de vedere este Appendix Probi, un fel de
îndreptar ortoepic şi gramatical. Acesta însumează 227 de cuvinte
considerate corecte, figurând alături de corespondentele lor corupte.
Appendix Probi e un document normativ, cu autor necunoscut, care ar
data din secolul al III-lea; el e anexat la un tratat al gramaticului Probus.
Iată câteva exemple care interesează în mod special limba română:
uetulus non ueclus (rom. vechi)
pecten non pectinis (rom. pieptene)
acre non acrum (rom. acru)
calida non calda (rom. caldă)
tristis non tristus (rom. trist)
alueus non albeus (rom. albie)
auris non oricla (rom. ureche)
palumbes non palumbus (rom. porumb)
oculus non oclus (rom. ochi)
stabulum non stablum (rom. staur)
nurus non nura (rom. noră)
socrus non socra (rom. soacră)
18
18. riuus non rius (rom. râu)
viridis non virdis (rom. verde)
februarius non febrarius (rom. făurar)
Variantele din dreapta sunt proprii latinei vorbite. Ele conţin
modificări recunoscute şi în reflexele româneşti, pe care le-am notat în
paranteză.
Alt text cu elemente de latină vulgară este Peregrinatio Egeriae,
descrierea unei călătorii la locurile sfinte (ad loca sancta) făcută de Egeria,
o călugăriţă spaniolă; textul acesta ar data din jurul anului 400. De remarcat
în acest text, între altele, frecvenţa ridicată a adjectivului ille aşezat după
substantivul determinat şi având o valoare care ar anunţa articolul postpus
din română: montes illi „munţii, munţii aceia” (dar şi illi montes, cu topica
preferată de articularea proclitică din Romania Occidentală).
Elemente de latină vorbită, folosite însă în scopuri stilistice, se
întâlnesc şi în textele literare ale unor mari autori, de exemplu în
comediile lui Plaut (secolele al III-lea–al II-lea î.Hr.), în corespondenţa lui
Cicero (sec. I î.Hr.), în romanul de dragoste şi aventuri Satyricon al lui
Petronius (secolul I d. Hr.) etc.
Elemente de latină vulgară pot fi reconstituite şi prin comparaţia
limbilor romanice, la care sunt atrase şi limbile care au suferit de timpuriu
o influenţă latină, cum sunt albaneza, greaca, germana veche.
5. LATINA DUNĂREANĂ
La baza limbii române se află latina dunăreană (sau carpato-
dunăreană), pe care o putem reconstitui atât prin studiul celor aproape
3.000 de inscripţii din Dacia (la care se pot adăuga alte cca. 3.000
descoperite în cele două Moesii), cât şi prin comparaţia românei cu
celelalte idiomuri romanice. Inscripţiile reflectă, prin „greşelile” pe
care le conţin, tendinţele de evoluţie ale foneticii, morfologiei şi
lexicului latinei vorbite. Aceste tendinţe devin, cu timpul, reguli ale
limbii române. În general, latina vorbită în Dacia nu diferea esenţial de
latina vorbită în aria balcanică sau în zonele apusene ale Imperiului;
deosebirile dialectale vor fi fost neînsemnate. De aceea, descrierea
latinei dunărene se identifică, în bună măsură, cu descrierea latinei
vulgare de pe întreg cuprinsul romanic. Unitatea latinei vulgare începe
să se destrame către începutul secolului al VII-lea, dată care în Dacia
coincide cu momentul aşezării slavilor şi cu abandonarea graniţei
dunărene a Imperiului.
19
19. A. VOCALISMUL
Latina clasică avea zece vocale, care se deosebeau nu numai prin
locul articulaţiei şi gradul de deschidere, ci şi prin „cantitate”.
Din punctul de vedere al cantităţii, cele zece vocale se grupau în
cinci perechi: vocale lungi şi vocale scurte.
ā–ă, ē–ĕ, ī –ĭ, ō–ŏ, ū – ŭ
Acestea aveau valoare fonologică, adică serveau la distingerea
sensului cuvintelor sau a funcţiei gramaticale, de exemplu: pōpulus, cu
ō lung, însemna „plop”, iar pŏpulus, cu ŏ scurt, însemna „popor”; la
fel, vēnit desemna perfectul verbului venire, iar vĕnit prezentul
aceluiaşi verb.
În latina vulgară târzie, spre secolul al IV-lea d. Hr., corelaţia de
cantitate slăbeşte şi e înlocuită de corelaţia de deschidere: vocalele
lungi se închid, iar cele scurte se deschid, ceea ce se poate reprezenta
grafic printr-un triunghi, mai ales că vocalele de deschidere maximă ā
şi ă se confundă într-una singură:
a
e o
< <
ẹ ọ
i u
< <
ị ụ
Ulterior, vocalele cu deschidere apropiată se confundă, încât se
ajunge la un sistem vocalic simplificat: i (deschis) se confundă cu ẹ
<
(închis), iar u (deschis) se confundă cu ọ (închis):
<
a
e o
< <
ẹ ọ
i u
Acest sistem vocalic se află la baza limbilor romanice
occidentale. În latina dunăreană însă, nu se confundă u cu ọ, ci se
<
confundă între ele, cele două feluri de o şi cele două feluri de u.
Triunghiul prin care se reprezintă sistemul vocalic al latinei dunărene,
care se reflectă în evoluţia românei, arată astfel:
20
20. a
e
<
ẹ o d
i u
o
ă u
ă
Prin urmare, o şi u ca în exemple de felul: lŏcus >
ō ū
rom. loc; pōmum > rom. pom; gŭla > rom. gură; lūmen > rom. lume.
După cum se vede, sistemul vocalic al latinei dunărene este
asimetric faţă de cel al latinei occidentale, în sensul că cele două vocale
anterioare e şi ẹ au un singur corespondent cu articulaţie postpalatală o.
<
Se poate spune că aceasta reprezintă o trăsătură dialectală în sistemul
fonologic al latinei vulgare, un început de individualizare a latinei
dunărene faţă de cea occidentală.
Latina dunăreană rezolvă parţial, dar relativ repede, această
asimetrie, prin diftongarea în ie (încă din secolul al II-lea d.Hr.) a lui é
<
accentuat: fĕrrum > fier, fĕrvere > fierbe, pĕctus > piept. Dacă é
<
(deschis) se află înaintea unei consoane nazale, diftongarea nu se mai
produce: dentem, tempus se rostesc dente, tempu (dinte, timp). Sistemul
vocalelor neaccentuate apare acum constituit numai din cinci termeni:
a
e o
i u
Româna dezvoltă acest sistem prin apariţia vocalelor mediale ă
şi, mai târziu, î:
a
e ă o
i î u
Diftongii (unităţi monofonematice, constituite dintr-o vocală şi o
semivocală) se contrag în vocale simple. Astfel, ae (rostit ai) devine e:
caelum > celum (rom. cer), haedus >hedus (rom. ied). Diftongul au
s-a păstrat, dar în unele cazuri s-a contras, fie în o: cauda > coda (rom.
coadă), auricula > oricla (rom. ureche), fie în a: ausculto > asculto
(rom. ascult), augustus > agustus (rom. agust, numele popular al lunii
august); au s-a menţinut însă în aurum (rom. aur, dar alb. ar, cu au
devenit a), laudo (rom. laud); mai târziu au s-a disociat în două silabe.
21
21. Dintre fenomenele mai importante care privesc evoluţia vocalelor
în latina populară, remarcăm sincoparea vocalelor neaccentuate i şi u. Iată
câteva exemple reţinute din Appendix Probi: veclus, oclus, stablum,
anglus, calda, virdis (în loc de: vetulus, oculus, stabulum, angulus, calida,
viridis, din latina clasică), devenite în română: vechi, ochi, staur, înghi,
caldă, verde. Dispariţia vocalelor neaccentuate i şi u (de regulă, precedate
sau urmate de l, n, r, m, y sau w) este în acord cu tendinţa generală a
latinei vorbite de închidere a vocalelor neaccentuate: a > ă, e > i, o > u.
Vocalele i şi u, fiind, prin natura lor, închise, au fost sortite dispariţiei
când se aflau în silabe neaccentuate. Româna este însă o limbă mai
conservatoare decât limbile romanice apusene, ceea ce explică
menţinerea, în unele cazuri, a vocalelor i şi u neaccentuate: lingula (rom.
lingură), cannula (rom. canură), paenula (rom. pănură), scandula (rom.
scândură), singulus (rom. singur), masculus (rom. mascur), picula (rom.
păcură), codobattula (rom. codobatură), *scorbula (rom. scorbură),
pulicem (rom. purice), homines (rom. oameni) etc.
În opoziţie cu tendinţa de închidere a vocalelor neaccentuate, care
a avut drept consecinţă, între altele, apariţia timpurie a vocalei ă, în
latina dunăreană ne întâmpină şi tendinţa de deschidere, în anumite
condiţiuni, a vocalelor e şi o, urmarea fiind apariţia diftongilor ea şi oa:
sera > seară, legem > v. rom. leage, mola >moară, florem > floare.
Trebuie să notăm, de asemenea, că i (flexionar sau semivocalic)
a avut o acţiune puternică asupra consoanelor precedente, provocând
astfel transformarea lor în consoane noi, necunoscute latinei clasice: ţ,
dz, č, ğ, ş, l', n', k', g', ca în exemplele: terra > ţară, dicere > dzice,
vicinus > vecin, gelum > ger, sic > şi, linum > l'inu > in, calcaneum >
călcân'u, clavem > cl'aie > cheie, glacies > gl'aţă > gheaţă.
Acţiunea lui i asupra consoanelor este un fenomen care continuă
până târziu în evoluţia românei. Ea afectează mai întâi labialele,
provocând aşa-numita „palatalizare” a acestora, adică atragerea
articulării lor spre partea anterioară a palatului: albină > alg'ină, piept
> k'ept, miercuri > n'ercuri etc., apoi dentalele t, d, l, n, care se
palatalizează în graiurile din partea de vest a teritoriului dacoromân:
frate > frat'e > fraće, verde > verd'e > verđe, vale > val'e, pune >
pun'e etc. Vom vedea mai departe că i are un rol foarte important în
procesul de constituire a flexiunii.
B. CONSONANTISMUL
Latina clasică avea următoarele foneme consonantice:
oclusive:
– labiale: p, b
22
22. – dentale: t, d
– velare: c (k), g
– labio-velare: qu, gu
sonante:
– nazale labiale: –m
– nazale dentale: –n
– lichide laterale: –l
– lichide vibrante: –r
constrictive (continue):
– labio-dentale: f–
– siflante: s–
– laringale: h–
semi-consoane:
– palatale: –i
– labiale: –u
Se observă că latina clasică avea un sistem consonantic relativ
sărac. Nu avea consoane africate, iar palatalele k', g' nu erau foneme
independente, ci variante poziţionale ale velarelor c, g (adică erau
urmate de e, i). Consoanele f şi s nu aveau pereche sonoră; de
asemenea, nu existau în latină constrictivele ş, j. Corelaţia de
sonoritate privea numai oclusivele. Din greacă a pătruns z prin câteva
cuvinte, de felul Zephyrus, dar nu avea valoare fonologică.
Latina avea consoane geminate: pp, bb, tt, dd, mm, ss, nn, ll etc., cu
valoare fonologică: ferum, „sălbatic” şi ferrum „fier”; catus „ascuţit” şi
cattus „pisică”. În latina populară târzie, consoanele duble se reduc la
consoane simple (se menţin, totuşi, în italiană). În latina din Dacia, ll, rr şi
nn au un comportament diferit de al corespondentelor simple. Aşa se
explică faptul că în română a accentuat nu se închide la ă, î dinaintea lui
nn: annus > an (dar lana > lână), iar ll, în funcţie de poziţia în cuvânt,
poate dispărea (stella > stea), se poate menţine ca l simplu (caballus >
cal, mollis > moale, vallis > vale) sau ca l palatal (gallina > găl'ină,
găină); niciodată însă ll nu devine r, aşa cum se întâmplă cu l simplu
intervocalic: solem > soare, mola > moară.
Cele două semivocale i şi u se consonantizează de timpuriu. Astfel,
i (y) devine dz sau ğ (mai târziu, z, j); iocus > gioc (=joc), it. gioco, fr. jeu;
iaceo > dzac (= zac), it. giacio. Semivocala u (w) devine v, intrând în
corelaţie de sonoritate cu f. În poziţie intervocalică, u dispare: rivus non
rius (în Appendix Probi); româna continuă pe rius > râu.
În latina populară se produc numeroase alte modificări importante
privitoare la consonantism reflectate şi în sistemul consonantic românesc.
Reţinem dintre acestea, mai întâi, aşa-numitul betacism, adică confuzia în
23
23. pronunţare a lui b şi v, consoane care au în comun articulaţia bilabială şi
sonoritatea: alveus non albeus (în Appendix Probi); în inscripţii, apar
notaţii de felul: cibes (= cives), comparabit (= comparavit), vone (=
bone), verbex (= vervex). Această schimbare consonantică se reflectă şi în
română, de exemplu: vervex (verbex, berbex) > berbece, veteranus >
bătrân, vesica > băşică, alveus (albeus) > albie, corvus > corb etc.
Consoanele t, d, c, g, l, n, s, urmate de e, i, se palatalizează de
timpuriu în latina populară, premergând astfel reflexele româneşti; ţ, dz, č,
ğ, l' ( i ), n' ( i ). În inscripţii, apar forme ca tersio (= tertio), Vincentzus
(=Vincentius), adzutor (= adiutor), ziaconus (=diaconus), zebus
(=diebus). Prin urmare, geneza africatelor româneşti (în special a denta-
lelor ţ, dz) trebuie considerată chiar la nivelul perioadei latine a limbii.
Unii învăţaţi au pus chiar pe seama substratului apariţia acestor consoane.
Labiovelarele qu, gu pierd apendicele labial, evoluând ca velarele c,
g: quinque a devenit în română cinci, iar sanguis > sânge; apendicele
labial se menţine însă dinaintea lui a, labiovelara evoluând la p, b: aqua >
apă, quattuor > patru, lingua > limbă.
Laringala h a dispărut devreme din latina vorbită; nici o limbă
romanică nu a moştenit această fricativă: hibernum, herba, hordeum s-au
păstrat în română cu formele: iarnă, iarbă, orz, deci fără h. Foarte
probabil, această fricativă e datorată în română intervenţiei substratului
traco-dac.
Consoanele finale -m, -n, -t, -s, -r tind să dispară în latina populară.
În inscripţii, exemplele sunt numeroase, mai ales de -m dispărut. Din
raţiuni morfologice, -s final (şi chiar -t) s-a păstrat în unele limbi
romanice (de exemplu, filius, campus au devenit în franceză fils, champs),
dar nu şi în italiană şi română (figlio, campo; fiu, câmp).
Dintre grupurile consonantice care apar modificate în latina
populară, reţinem aici întâi situaţia lui cs, care a devenit, prin asimilare,
ss, apoi s: maxilla > măsea, laxare > lăsa, lixivia > leşie (cu s > ş sub
influenţa lui i următor). În mod izolat, cs a devenit ps: coxa > coapsă
(comp. cu alb. kofshë; de aici, ipoteza că acesta ar fi un tratament
determinat de substrat).
Şi evoluţia lui ct la pt este de dată latină şi determinată, probabil, de
acţiunea substratului: lucta> luptă (alb. luftë).
E posibil ca şi grupurile cl, gl să fi devenit de timpuriu cl', gl', cu l
palatalizat, chiar şi în situaţia când era urmat de altă vocală decât e, i:
glacies > gl'aţă, oculus > ocl'u.
Grupul ns a devenit devreme s: mensa > measă, masă, consuere >
coasere.
24
24. C. MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ
În latina populară, se produc modificări importante în structura
gramaticală faţă de latina clasică. Acestea se reflectă în limbile
romanice. Schimbările fonetice, în special dispariţia consoanelor finale,
au dus la perturbări mari în flexiune, prin confuziile formelor de caz,
gen, persoană la nume şi la verb. Se adaugă aici tendinţa generală a
limbii populare de a simplifica paradigmele. În procesul de reorganizare
a acestora, se preferă construcţii analitice, mai concrete, în locul celor
sintetice din latina clasică.
a. Substantivul
Cazurile. Din cauza căderii consoanelor finale şi a evoluţiei
particulare a unor sunete, se reduce numărul de forme cazuale, de la cinci,
câte avea latina clasică, la trei forme în latina populară. Un substantiv ca
lupus, lupi, lupo, lupum, lupe devine lupu, lupi, lupe, prin eliminarea lui -s
de la nominativ şi a lui -m de la acuzativ şi prin închiderea lui o
neaccentuat la u. La plural: lupi, luporum, lupis, lupos devin lupi, luporu,
lupe, prin dispariţia lui -m şi -s; lupi şi lupu se regăsesc la singular, iar
luporu, izolată, va fi eliminată curând. Aşadar, rămân trei forme în
declinarea masculinelor: lupu şi lupe pentru singular, iar lupi generalizată
la plural. Româna conservă forma de vocativ în -e a masculinelor.
Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna, mai fidelă
latinităţii, menţine forma de genitiv-dativ a femininelor: casa, casae,
casae, casam devin casă, case; genitiv-dativul singular este omonim cu
pluralul: case (casae).
În concluzie, se poate spune că româna a pierdut flexiunea cazuală,
dar, mai conservatoare decât limbile romanice occidentale, a păstrat
vocativul la masculinele de declinarea a II-a şi dativul feminin la
declinările I şi a III-a (unei case < lat. casae; unei morţi < lat. morti).
Zdruncinarea sistemului de desinenţe din flexiunea nominală a fost
suplinită în latina carpato-dunăreană prin dezvoltarea construcţiilor cu
prepoziţie. Cu ajutorul acestora se exprimă în română valorile ablativului,
acuzativului, locativului şi chiar ale genitivului şi dativului. Ablativul şi
acuzativul, cazurile prepoziţionale prin excelenţă, se contopesc în unul
singur prin dispariţia formală a ablativului. Sporirea rolului prepoziţiilor
este în acord cu tendinţa generală spre analitism a latinei vorbite.
Prepoziţiile ad şi de, de exemplu, exprimând valori ale genitivului şi
dativului, se întâlnesc cu acest rol încă din latina clasică. În româna veche
şi cea populară, a, de, la, introducând sensuri proprii genitivului şi
dativului, sunt foarte frecvente.
25
25. Genurile. Româna este singura limbă romanică în care se păstrează
neutrul ca gen al neînsufleţitelor. Se menţin din latină şi desinenţele de
plural -a: scamna devenit scaune şi -ora (de fapt tot -a, cu interpretarea
ca desinenţă a segmentului -or din radical) la substantivele în -us: tempus,
-ora > rom. timp, timpuri. Tendinţa eliminării neutrului se manifestă încă
din latină. Reorganizarea lui în română prin determinări masculine la
singular şi feminine la plural pare să-şi aibă începutul chiar în latina
târzie. Nu trebuie exclusă însă influenţa substratului traco-dac, mai cu
seamă că în albaneză neutrul este organizat la fel ca în română.
Numerele. Se continuă tendinţa de întărire a distincţiei dintre
singular şi plural. Desinenţa i se extinde la toate clasele de masculine şi,
în plus, la o bună parte dintre feminine. În română -i devine semnul cel
mai important pentru marcarea pluralului. Româna reţine un grup de
imparisilabice, la care opoziţia de număr este redată nu numai prin
desinenţe, ci şi prin deosebiri de radical: cap-capete (lat. caput-capita),
om-oameni (lat. homo-homines), oaspe-oaspeţi (lat. hospes-hospites),
mamă-mămâni (lat. mamma-mammanae), tată-tătâni (lat. tatta-tattanae),
sor(ă)-surori (lat. soror-sorores).
Extinderea desinenţei -uri (lat. -ora) asigură, de asemenea, o distanţă
mai clară între singularul şi pluralul neutrelor.
De adăugat, în sfârşit, tendinţa continuă de modificare a radicalului
prin crearea alternanţelor fonetice, care marchează suplimentar opoziţia
de număr.
Declinările. În latina dunăreană se simplifică numărul tipurilor
flexionare, numite, de obicei, „declinări”. Din cele cinci tipuri câte erau în
latina clasică, se conservă trei tipuri şi unele urme ale celorlalte două.
Declinările a V-a şi a IV-a se contopesc în celelalte. Substantive ca facies
„faţă”, effigies „imagine”, glacies „gheaţă”, materies „material, lemn”, de
declinarea a V-a, devin facia, glacia, materia etc., de declinarea I. Cele
transmise românei aparţin declinării I: faţă, gheaţă. A supravieţuit în
română, din vechea declinare a V-a, numai dies: zi, înglobat la declinarea
I în gramaticile tradiţionale, din motive care privesc tendinţa generală a
evoluţiei declinărilor latineşti.
Declinarea a IV-a, restrânsă numeric ca şi a V-a, s-a contopit cu a
II-a, cu care se şi aseamănă la singular (-u, -us, acuz.-um): cornu, gelu se
conservă în română la declinarea a II-a, la care trecuseră încă din faza
latină a limbii: corn, ger. Motive semantice justifică integrarea substan-
tivelor socrus şi nurus la declinarea I: socrus non socra şi nurus non nura
(Appendix Probi), devenite în română soacră şi noră. Ca urmă a
declinării a IV-a, româna a conservat substantivele manus: mânu (articulat
mânule) şi nurus: nor(u) (noru-mea); mână şi noră sunt refăcute.
26
26. Tendinţa de îmbogăţire a declinării I, rezervată femininelor în -a,
care se manifestă în latină, se continuă, după cum vom vedea mai departe,
în tot lungul istoriei limbii române. Am arătat mai sus că substantive
aparţinând declinărilor a V-a şi a IV-a trec la declinarea I; adăugăm că şi
substantive de declinarea a III-a pătrund la declinarea I; glans, -dis devine
glanda, de unde rom. ghindă, diminutivele oricla, ungula de declinarea I
provin de la auris, unguis, de declinarea a III-a. În română, cele două
diminutive au devenit, din cauze fonetice, ureche, unghie. Plurale neutre
de felul folia (rom. foaie), viridia (rom. varză) au fost tratate ca feminine
de declinarea I. Multe nume de fructe de genul neutru devin feminine de
declinarea I: (malum) persicum > persica (rom. piersică), prunum >
pruna (rom. prună) etc.
Şi declinarea a II-a, specifică masculinelor în -us şi neutrelor în
-um, se îmbogăţeşte necontenit încă din latină. Am văzut că substantive
de declinarea a IV-a trec la declinarea a II-a. La fel, sunt de declinarea a
II-a diminutive (cu baze aparţinând la declinări diferite) ca genuculum (de
la genu), cauliculus şi coliculus (de la caulis), reniculus şi *renunculus
(de la pl. renes), devenite în română genunchi, curechi, rinichi (şi
rărunchi).
Prin urmare, latina dunăreană păstrează şi dezvoltă primele trei
declinări. De la declinările a V-a şi a IV-a se menţin numai câteva urme.
Tendinţa latinei de a îmbogăţi declinările I şi a II-a se continuă în română.
b. Adjectivul
Latina populară are tendinţa de a dezvolta categoria adjectivelor în
-us, -a, -um, de tipul bonus, -a, -um, devenit, după dispariţia consoanelor
finale, bonu, bona, pl. boni, bonae (rom. bunu, bună, pl. buni, bune). În
Appendix Probi, ne întâmpină recomandări de felul: tristis non tristus (în
latina clasică: tristis m.f., triste n.), acre non acrum (în latina clasică:
acer, acris, acre). Rom. ager se explică din *agilus (lat. cl. agilis ar fi
devenit *agere), lin din *lenus (lat. cl. lenis). Această tendinţă a latinei se
continuă în română: categoria adjectivelor cu patru forme (tipul bun)
devine foarte productivă.
Comparaţia se redă tot mai frecvent prin construcţii analitice, adică
prin adverbe însoţind adjectivul propriu-zis. E posibil ca încă din latina
dunăreană să se fi impus magis (rom. mai) pentru comparativ şi multum
(rom. mult) şi forte (rom. foarte) pentru superlativ.
c. Pronumele
Are o flexiune mai rezistentă din cauza frecvenţei ridicate în uzul
vorbirii şi a numărului restrâns de termeni ai paradigmei.
27
27. Cea mai importantă inovaţie care se produce în latina populară în
legătură cu pronumele este integrarea lui ille în seria pronumelor
personale alături de ego şi tu. Valoarea lui ille de pronume personal de
persoana a III-a, pe care nu o avea în latina clasică, derivă din aceea de
pronume demonstrativ de depărtare. Cu aceeaşi funcţie începe să fie
folosit şi ipse (devenit în română însu).
La demonstrative, apare seria compuselor cu ecce „iată”: ecce-iste
„acesta”, ecce-ille „acela”, care coexistă cu seria formelor simple: iste, ille
(rom. ăsta, ăla).
d. Verbul
Se păstrează în latina dunăreană cele patru clase de flexiune în -are
(cantare), -ēre (vidēre), -ĕre (credĕre), -ire (fugire). Cele mai productive
sunt conjugările I şi a IV-a.
Se produc treceri de la o conjugare la alta: ardēre (II) – ardĕre (III),
respondēre (II) – respondĕre (III), lucēre (II) – lucire (IV), fugĕre (III) –
fugire (IV). Procesul acesta se continuă în tot cursul istoriei limbii noastre.
Verbele posse „a putea” şi velle „a vrea” s-au regularizat: potēre şi
volēre, forme pe care le regăsim în română.
Apar două clase de verbe noi în latina dunăreană târzie: 1. în -sc
(sufix care avea iniţial valoare incoativă): floresco „înfloresc” (iniţial
„încep să înfloresc”); 2. în -izare: baptizare „a boteza”. Ambele sufixe,
care caracterizează prezentul indicativului, al conjunctivului şi al
imperativului, capătă o foarte mare extindere în română.
În cadrul conjugărilor a II-a şi a III-a, se conturează o subclasă nouă
cu perfectul în -ui: tacui (rom. tăcui), facui (rom. făcui) alături de verbele
cu perfectul sigmatic de tipul absconsi (în loc de abscondi), dixi (rom.
ascunş, ascunsei; dzîş, zisei).
Dispar verbele deponente (cu forme pasive şi înţeles activ); ele
capătă flexiunea proprie verbelor active: lat. cl. mori devine morire „a
muri” şi la fel pati > patire „a păţi”, ordiri > ordire „a urzi”.
Se reorganizează diateza pasivă. Auxiliarul sum, esse, fui exprimă
timpul şi modul construcţiei pasive. De exemplu, laudatus sum, care
însemna în latina clasică „am fost lăudat”, deci valoare de perfect, capătă
rol de prezent indicativ în latina vulgară: „sunt lăudat”. Construcţia cu
sum readus la valoarea de prezent în construcţia pasivă devine paralelă cu
perifrazele cu habeo plus participiul de tipul habeo scriptum = am scris,
din construcţia activă.
O inovaţie importantă a latinei târzii este apariţia perfectului
compus cu habeo: habeo scriptum > am scris.
În acest tip de perifrază, habeo exprima, iniţial, ideea de posesie;
după secolul al IV-lea devine un component gramatical al perfectului.
28
28. Tendinţa generală a latinei populare de a dezvolta construcţiile
analitice a determinat şi apariţia formelor de viitor cu velle (volēre) şi
habere, prin care se explică rom. voi + infinitivul (tip voi cânta) şi am +
infinitivul cu a (tip am a cânta).
Conjunctivul, ca mod al subordonării, era, de regulă, precedat de o
conjuncţie (quia, quod, ut); în latina dunăreană, s-a impus si (rom. se, să),
care a devenit morfem al conjunctivului ca şi echivalentele lui din
celelalte limbi balcanice.
e. Adverbul
În latina populară, apar numeroase compuse adverbiale cu ad, de,
eccum, in. Reţinem aici o parte din cele care au fost transmise românei:
ad-foras (> afară), ad-post (> apoi), ad-prope (> aproape), ad-supra
(> asupră), ad-*tuncce (> atunci), ad-vix (> abia); de-hora (> doar),
de-quantum (> decât), de-parte (> departe), de-una-die (> deunăzi));
ecce-hic şi ad-hicce (> aici, aci), eccum-modo (> acmu, acum), eccum-sic
(> aşa), eccum-illoc (> acolo); in-ab-ante (> înainte), in-de-retro
(> îndărăt), in-per-unam (> împreună), in-contra-ubi (> încotro),
in-ad-post (> înapoi), hac-die (> azi).
f. Prepoziţia. Conjuncţia
Procedeul compunerii e frecvent şi în crearea de prepoziţii şi
conjuncţii: de-in (> din), de-inter (> dintre), de-intro (> dintru), de-post
(> după), de-super (> despre), illac-ad (> la), per-intro (> pentru),
per-extra (> peste), paene-ad (> până), per-in (> prin), per-inter
(> printre); de-sic (> deşi), de-volet-quid (> deoarece), in-quantum
(> încât).
Locuţiunile de acest fel sunt în legătură cu tendinţa generală spre un
limbaj colocvial, cu un caracter mai concret al relaţiilor dintre cuvinte.
Sintaxa
Dispariţia consoanelor finale a dus la slăbirea flexiunii, mai ales a
flexiunii nominale. În locul desinenţelor cazuale, apar construcţiile cu
prepoziţie, care dau o mai mare claritate frazei. După cum se va vedea mai
departe, româna continuă tendinţa latinei vorbite de a exprima cu ajutorul
prepoziţiilor valorile genitivului, dativului, acuzativului şi ablativului.
Flexiunea cazuală exprimată în latină prin desinenţe impunea o
ordine liberă a cuvintelor în frază; prin desinenţă se reda rolul gramatical
exact al cuvântului în frază, indiferent de locul pe care acesta îl ocupa. În
latina populară, o dată cu dispariţia desinenţelor, ordinea liberă a
cuvintelor e înlocuită cu o ordine fixă. Într-un stil neutru, ordinea
preferată este subiect-predicat-obiect; verbul nu mai e la sfârşit, cum era,
29
29. de regulă, în latina clasică. Dacoromâna are o ordine fixă, dar, totodată,
tinde să dezvolte mai mult libertatea topicii prin specializarea prepoziţiei
pe pentru obiectul direct. De exemplu, se spune: Mama o îngrijeşte pe
Maria, dar şi: Pe Maria o îngrijeşte mama şi Mama pe Maria o îngrijeşte.
Prin urmare, în latina populară se preferă o sintaxă mai simplă,
întemeiată mai ales pe coordonare, pe utilizarea prepoziţiilor şi pe o
ordine fixă a cuvintelor.
D. LEXICUL
Vocabularul latinei dunărene se identifică, în general, cu vocabu-
larul de origine latină din română (inclusiv dialectele sud-dunărene). În
operaţia de reconstituire a fondului lexical din latina dunăreană atragem
în comparaţie şi limbile balcanice (albaneza, greaca, limbile slave),
influenţate de timpuriu de latină. Se înţelege că raportarea se face şi la
limbile romanice, mai ales pentru a dovedi unitatea lexicală romanică.
Etimonurile trebuie regăsite în sursele latinei vulgare şi chiar ale latinei
clasice; comparaţia interromanică implică şi reconstrucţia acelor cuvinte
absente în sursele latine.
Procesul de simplificare, de care am vorbit în legătură cu gramatica
latinei populare, se petrece şi la nivelul vocabularului, compartimentul
mobil al limbii şi care este strâns legat de schimbările din societate şi din
gândirea oamenilor. Se poate observa că au dispărut multe cuvinte care
aveau forme simple în latina clasică şi au apărut, în schimb, derivate şi
compuse noi, că s-au eliminat arhaismele şi dubletele sinonimice şi s-au
redus nuanţele semantice secundare. S-a ajuns, în general, la o „sărăcire”
a vocabularului latin popular, la o restrângere a acestuia, determinată de
nevoile stricte ale comunicării colocviale. Au rezistat mai cu seamă
cuvintele referitoare la domeniile de bază ale vieţii, cuvinte prin care se
asigură concretizarea trăsăturilor gramaticale latineşti.
Elementele lexicale moştenite în română sunt în jur de 2.000 de
unităţi, atâtea câte au fost transmise şi celorlalte limbi romanice în parte.
În aparenţă, e un număr foarte mic raportat la cca 150.000 de cuvinte ale
vocabularului general actual, dar ele reprezintă partea esenţială, cea mai
importantă, fondul de bază al lexicului fără de care o comunicare
elementară nu ar fi posibilă.
Dintre aceste 2.000 de cuvinte moştenite în română, aproape 500
sunt comune cu toate limbile romanice. Din acest fond lexical panroma-
nic fac parte prepoziţii şi conjuncţii (a, că, cu, către, de, în, nici, pe, să,
spre), adverbe şi adjective cu semnificaţii generale (bun, cald, drept,
dulce, foarte, ieri, larg, lung, mâne, nou, plin, tare, vechi), numerale
30
30. cardinale, pronume personale, posesive, relative, verbe cu valori multiple
(avea, fi, sta, face, putea, veni), cuvinte felurite care acoperă domenii
foarte importante ale vocabularului (v. I. Fischer, în ILR, II, p. 110-116).
Cele 500 de cuvinte erau suficiente pentru comunicarea elementară între
locuitorii din toate zonele Imperiului. Aceste cuvinte au rezistat până
astăzi prin importanţa şi frecvenţa lor. Se menţine, astfel, caracterul unitar
al limbilor romanice.
În afară de cuvintele moştenite în comun de toate cele zece limbi
romanice, există altele păstrate numai în unele limbi din această familie.
De exemplu, numai în română şi spaniolă (în unele cazuri şi portugheza)
s-au păstrat: equa > rom. iapă, sp. yegua, passer > rom. pasăre, sp. pajaro,
formosus > rom. frumos, sp. hermoso (port. formoso), fervere > rom.
fierbe, sp. hervir (part. ferver). Aceste concordanţe se explică prin aceea
că limbile respective s-au dezvoltat pe arii laterale ale Imperiului Roman.
Există, bineînţeles, şi cuvinte moştenite numai de câte o singură
limbă romanică. Numai în română s-au păstrat aproximativ 100 de
cuvinte latineşti, dintre care reţinem: adăpost, ager, ajutor, apuca, armar
„dulap”, asuda, aşterne, cerceta, creştin, feri, ferice, flămând, ierta, întâi,
judeţ (cu sensul vechi de „judecată”), legăna, leşina, lingură, lânced,
mărgea, negustor, oaie, plăcintă, plimba, purcede, puroi, putred, sănătoare
(=sunătoare), suoară (=subsuară), treaptă, urca, vânăt, vătăma, veşted.
Există şi cuvinte latineşti păstrate numai în română şi albaneză.
Această limbă, albaneza, a fost de timpuriu influenţată de latină şi a
conservat, până astăzi, un număr mare de cuvinte latineşti: cântec, alb.
këngë (lat. canticum), cuvânt, alb. kuvënd „adunare, sfat” (lat.
conventum), ospăţ, alb. shtëpi „casă” (lat. hospitium), împărat, alb. mbret
(lat. imperator), mesteacăn, alb. mështekë (lat. mastichinus, din greacă),
ar. nuiarcă, alb. njerkë (lat. noverca), sat, alb. fshat (lat. fossatum), urî,
alb. urej (lat. horrire) (cf. Cătălina Vătăşescu, Vocabularul de origine
latină în limba albaneză în comparaţie cu româna, Bucureşti, 1997).
Din studiul unora dintre cuvintele latineşti păstrate numai în
română sau numai în română şi albaneză (eventual şi greacă), se pot trage
concluzii interesante privitoare la civilizaţia antică a lumii balcanice, la
caracterul rustic al vieţii economice şi sociale a popoarelor din această
arie. După cum se poate vedea cu uşurinţă, unele aparţin la terminologii
speciale diverse: plante, animale, meserii, viaţă socială, credinţe
(v. Rosetti, ILR, p. 173-180).
Corespondentele din aria occidentală sunt, cel puţin unele dintre
ele, împrumuturi târzii din latina savantă, de exemplu: fr. cantique,
31
31. it. cantico, sp. cantiga; fr. hospice; fr. crétien, it. cristiano; fr. empereur,
it. imperatore, sp. emperador.
Conservarea acestor cuvinte în română ar duce la concluzia că
latina dunăreană e mai arhaică decât latina occidentală. Totuşi, în unele
cazuri, cuvintele din zona noastră au dezvoltat semnificaţii noi, altele
decât cele din aria occidentală. De exemplu, anima „suflet” a devenit în
română inimă (comp. fr. âme), insignare > rom. însemna (dar
fr. enseigner, it. insegnare, cu alt sens), intendere > rom. întinde (dar
fr. entendre, it. intendere), sentire > rom. simţi (dar fr. sentir, it. sentire),
vindicare > rom. vindeca (dar fr. venger), tener > rom. tânăr (dar
fr. tendre, it. tenero), virtus > rom. vârtute „putere, tărie”, ca în latină (dar
fr. vertu, it. virtù).
Există însă şi cuvinte care au suferit modificări semantice la nivelul
latinei vulgare, conservate în cele mai multe limbi romanice, între care şi
româna:
afflare „a sufla, a inspira” devenit în română afla „a găsi”, acelaşi
sens cu al corespondentelor romanice.
caballus „cal de tracţiune, mârţoagă”, rom. cal cu sensul lat. equus,
ca şi fr. cheval, it. cavallo, sp. caballo etc.
cognatus „rudă” > rom. cumnat, ca şi it. cognato, sp. cuñado, alb.
kunat.
focus „vatră” > rom. foc, fr. feu, it. fuoco, sp. fuego (preluând sensul
lui ignis).
paganus „locuitor al satului”> rom. păgân, fr. payen, sp. pagano.
Pentru caracterizarea lexicului latinei dunărene, se poate apela şi la
un criteriu negativ: cuvinte panromanice, cu excepţia românei. Această
problemă a fost cercetată în amănunţime de I. Fischer (în ILR, II, p. 122
ş.u.) de la care reţinem câteva observaţii mai importante. Sunt aproape
200 de cuvinte latineşti care lipsesc din română. Numărul lor este relativ
pentru că raportarea se face la situaţia actuală a limbilor romanice, nu la
cea din secolele de început al primului mileniu, când exista o mai mare
unitate romanică. Încercarea de a proiecta într-un trecut îndepărtat o stare
de limbă recentă este plină de riscuri şi concluziile nu pot fi decât
aproximative. E posibil, aşadar, ca unele cuvinte din grupul celor
inexistente astăzi în română să fi fost în uz la o epocă veche şi să fi
dispărut, cu vremea, din diverse cauze.
Se poate observa că unele au fost înlocuite cu sinonime din
substratul traco-dac: infans (puer a dispărut din întreaga Romanie) a fost
substituit prin copil din traco-dacă şi prin fetus (devenit făt), preluat din
32
32. limbajul pastoral de origine latină; lappa a cedat în faţa lui brusture, din
substrat, iar gaudium, lui bucurie, de aceeaşi provenienţă autohtonă. Ne
întâmpină şi situaţia coexistenţei termenului latin cu cel autohton, de
exemplu caseus > caş, alături de brânză (din substrat), ori pantex >
pântece şi venter > vintre, alături de autohtonul burtă.
Prin urmare, trebuie acceptată ideea că latina dunăreană s-a
îmbogăţit cu termeni preluaţi din substrat.
În alte cazuri, s-au păstrat în română cuvinte derivate, care au
preluat şi înţelesurile cuvintelor de bază: musculus a devenit în română
muşchi, denumind atât planta (lat. muscus), cât şi partea cărnoasă a
corpului; picula a dat în română păcură, înlocuindu-l şi formal şi semantic
pe lat. pix „smoală”; radix s-a continuat în română prin derivatul radicina
„rădăcină”, rete prin derivatul retella „reţea”, volo prin exvolo „zbor”.
Uneori, s-au păstrat în română sinonime ale cuvintelor conservate
în Romania occidentală: *cubium „cuib”, în loc de nidus din latina
clasică, păstrat în idiomurile din apus; scio „ştiu”, un cuvânt arhaic, în loc
de mai noul sapio, păstrat în occident; ar(r)unco „arunc”, în loc de iacto;
mola „moară”, în loc de molinum, funis „funie”, în loc de restis.
Nu s-au păstrat în română nici termeni de civilizaţie urbană, pentru
că oraşele din Dacia Romană au fost părăsite în cursul invaziilor barbare,
iar populaţia romanizată s-a acomodat la viaţa rustică, de păstori şi
agricultori. În acest fel, se explică absenţa din română a unor cuvinte ca:
villa „oraş”, via „drum”, littera, ars, - tis, platea etc.
În locul lui pater şi mater, păstrate în latinitatea occidentală, s-au
impus în aria estică sinomimele tatta şi mamma, cuvinte mai expresive,
din limbajul copiilor.
În latina dunăreană au intrat de timpuriu unele cuvinte din greacă,
transmise însă românei ca elemente latineşti propriu-zise. Acesta este
cazul cuvintelor broatec, mesteacăn, papură, stup, măcina, cir, amăgi,
martur, mic, proaspăt ş.a., dintre care unele se află şi în albaneză.
Multe cuvinte latineşti vor fi dispărut din română în urma
contactului cu limbile vecine. Nu se poate nega faptul că româna nu a
avut, până la venirea slavilor, termeni latini ca: gallus, amare, legere,
carus, pauper, substituiţi prin împrumuturi slave: cocoş, respectiv iubi,
citi, scump, sărac. Influenţele vechi (slavă, maghiară, turcă) au determinat
înlocuirea multor cuvinte din fondul moştenit din latină. Observaţia
aceasta poate fi verificată la nivelul dialectelor. Cu cât un dialect e mai
puţin vital, adică a fost sortit să evolueze în condiţii nefavorabile, cu atât
numărul de absenţe latineşti este mai mare. Astfel, cele mai multe cuvinte
33
33. păstrate din latină se află în dacoromână, apoi, în ordine, tot mai puţine, în
aromână, meglenoromână şi istroromână. Aşadar, lexicul este într-o
evoluţie continuă.
Prezentăm în continuare o parte din fondul de cuvinte de origine
latină, grupate pe domenii semantice (cf. I. Fischer, ILR, II, p. 110 ş.u.).
I. OMUL
1. Familia, rudenia
om, auş „bătrân, bunic” (frecvent în aromână), bărbat, bătrân,
cumnat, cuscru, cusurin „văr” (în aromână), fată, făt, fecior, femeie,
fiastru „fiu adoptat” (în ar.), fin, fiu (şi fie-mea, cu un posesiv), frate,
însura, geamăn, ginere, june, mamă (şi mumă, pop.), mărit subst. „ginere,
soţ” în v. rom., mărita, mătuşă, muiere, nepot, noră (şi nor, noru-mea, cu
posesive), nuiarcă „mamă vitregă” (în ar.), nuntă, nun, părinte, peţi „a
cere de soţie”, soacră, soră (şi sor, soru, cu posesive), soţ, (şi soaţă), tată
(şi tătâne), tânăr, unchi, văduvă (şi văduv), văr, vitreg.
Terminologia familiei şi a rudeniei este foarte rezistentă. La fondul
latin de cuvinte s-au adăugat puţine elemente din limbile cu care româna
a venit în contact. Se impun câteva observaţii de detaliu: om e folosit şi cu
sensul de „soţ”, auş şi mătuşă s-au format cu un sufix din substrat adăugat
la baze latine, bătrân este, la origine, un termen militar (veteranus), ar.
cusurin şi dr. văr sunt abstrageri din sintagma consobrinus verus; fată, făt
şi fecior provin din limbajul pastoral; a se însura înseamnă iniţial „a-şi
lua soţie” (lat. uxor „soţie”), socru e un derivat moţional de la soacră (lat.
socrus, socra). Mamma, sinonim al lui mater, avea în latina clasică sensul
de „mamelă”. Lat. cognatus însemna „rudă”, iar rom. cumnat a suferit o
restrângere de sens; bărbat, din lat. barbatus „om cu barbă”, a căpătat
numai în română sensul de „soţ, om”; tânăr (lat. tener „gingaş, fraged”).
2. Părţile corpului
barbă, băşică, bucă, buric, braţ, brâncă „mână” în rom. com. şi
dial., cap, carne, călcâi, cerbice, coadă, coapsă, coastă, cot, cur, deget,
dinte, falcă, faţă, ficat, fiere, frunte, geană, genunchi, gingie, gură,
inimă, limbă, maţ, măduvă, măruntaie, măsea, mână, mustaţă, muşchi,
nară, nas, ochi, os, palmă, păr, pântece, picior, piele, piept, plămân,
pulpă, pumn, rărunchi, rână, rost „gură” în v. rom, sân, sânge, spate,
spinare, splină, sprânceană, subsuoară, şale, tâmplă, ţeastă, ţâţă, umăr,
unghie, ureche, vintre, vână.
Cu foarte puţine excepţii, cuvintele care denumesc părţi ale
corpului sunt, după cum se observă din lista dată aici, de origine latină.
De remarcat că sensul „gură” al lui bucă se recunoaşte în vb. a îmbuca „a
34
34. băga în gură, a mânca”, în subst. bucată. Înţelesul „mână” al lui brâncă
(lat. branca însemna „labă”) se vede în locuţiunile a da brânci, a merge
pe brânci, a cădea în brânci, vb. a îmbrânci; în Crişana, brâncă e folosit
cu înţelesul „mână”. Falcă este, la origine, o metaforă (lat. falcem
„cosor”; iniţial, falce, de la care s-a format un nou sing. falcă). Gură
provine de la gula „gâtlej, beregată”, cu o evoluţie semantică identică cu a
alb. gojë „gură”. Inimă descinde din lat. anima „suflet”, cu un sens datorat,
probabil, influenţei substratului. Rost provine de la lat. rostrum „cioc,
plisc”; pentru sensul „gură”, comp. rost la pânză (gura pânzei). Spate
(lat. spatha) vine din terminologia militară. Subsuoară provine din lat.
subala cu prepoziţia sub; subţioară e secundar, creat prin apropiere de
ţine.
3. Funcţii ale organelor corpului. Acţiuni şi însuşiri
asculta, asuda, auzi, bea, blând, bun, cărunt, cufuri, dezmierda,
dor, dulce, durea, ferice, flămând, foale „burtă”, foame, frumos, geme,
gras, gusta, ierta, înalt, înghiţi, la „spăla”, lacrimă, legăna, linge, mânca,
mesteca, mira, muri, mut, orb, păs, păţi, pieptene, plăcea, plânge, râde,
sănătos, săruta, sătul, scălda, sete, simţi, sorbi, spăimânta, strănuta,
suferi, sufla, suge, sughiţi, supăra, surd, suspina, teme, trist, urî, vedea,
vrea, zice. Toate sunt cuvinte foarte importante. Blând provine din
blandus „linguşitor”, iar a se cufuri din conforire, păstrat numai în
română. Dezmierda are, iniţial, sensul „a curăţa copilul de excremente”,
lat. merda; dor, din lat. dolus, apare popular cu înţelesul „durere”: are un
dor la burtă. Verbul la (din lat. lavare) e folosit cu înţelesul restrâns de „a
se spăla pe cap”; a cedat în faţa lui spăla (lat. experlavare). Urî (lat.
horrescere, horrire) e singurul verb în –î moştenit.
4. Acţiuni, procese, stări privitoare la om
ajunge, alerga, apropia apuca, aşeza, aştepta, atinge, cădea, călca,
chema, crede, cugeta, culca, cunoaşte, curge, dormi, dumica, freca, fugi,
intra, închina, îneca, întreba, înţelege, învăţa, lăuda, lepăda, lua, mâneca
„a se scula de noapte”, merge, minţi, număra „a citi”, părea, plimba,
prinde, pune, purta, putea, răposa, răspunde, ruga, rupe, sălta, sări,
scărpina, scoate, scula, sparge, spune, sta, strânge, striga, sui, şti, trece,
tremura, tunde, ţine, ucide, uita, umbla, urca, ustura, veghea, via „a trăi”,
visa, vindeca, zăcea.
Curge are în româna veche varianta etimologică cure (lat. currere
„a fugi”). Sensul din latină s-a păstrat şi în română. Învăţa (lat. *invitiare
„a deprinde un nărav”, derivat de la vitium „viciu, nărav”), a evoluat
semantic la fel ca alb. mësoj „a învăţa”, de aceeaşi origine. Număra „a
35
35. citi” provine din lat. nominare „a numi” (literele), iar a via „a trăi” are în
româna veche şi varianta a vie, de conjugarea a III-a, ca şi lat. vivere, de
la care provine.
5. Locuinţă, obiecte casnice
casă (folosit şi cu sensul de „odaie, cameră”, cheie, ciur, cui,
cuptor, curte, cuţit, fereastră, fântână, lingură, masă, ar. mur „perete”,
oală, perete, poartă, puţ, scară, scaun, tindă, treaptă, ţest, uşă, vas.
Prin urmare, casa la romanicii dunăreni era ridicată la suprafaţă:
avea curte, poartă, scară cu trepte, tindă, pereţi cu ferestre; în casă erau
masa, scaunele, patul (numit strat, din lat. stratus, care însemna „întins,
desfăcut”).
6. Hrana
aluat, carne, caş, cârnat, cină, făină, frupt „aliment gras”, lapte,
legumă, merinde, miere, moare, must, osânză, ospăţ, ou, păsat, pâine,
plăcintă, prânz, sare, turtă, unt, untură, vin, vinaţ, zeamă. La aceste
cuvinte, trebuie adăugate numele cerealelor şi mai ales ale legumelor: ai,
curechi, ceapă, lăptucă, linte, nap, pepene, ridiche, varză, pentru a ne
face o idee generală asupra alimentaţiei unei populaţii de păstori şi
agricultori din aria Carpaţilor şi a Dunării. Câteva observaţii: în româna
comună, caş (lat. caseum) este termenul general pentru brânză (acesta
vine din substrat); cârnat este un singular refăcut din mai vechiul cârnaţ
(lat. carnaceus); frupt (lat. fructus) înseamnă, iniţial, produsul alimentar
de la oi (lapte, brânză, unt), este, deci, un termen pastoral (a mânca de
frupt „a mânca de dulce”, a se înfrupta „a mânca din bunătăţi”); păsat
este un cir (lat. chylus) făcut din cereale pisate (lat. pisatum, de la verbul
pinso „a pisa”). Must (lat. mustum), vin (lat. vinum), vinaţ (lat. vinaceus)
dovedesc că dacoromanii cultivau viţa (lat. vitis) de vie (lat. vinea), ca şi
în antichitatea dacică; varză înseamnă, iniţial „verdeţuri, zarzavaturi” (lat.
viridia).
II. NATURA
1. Cosmos, relief, minerale
aer, apă, aramă, argint, arină „nisip”, aur, brumă, căldură, câmp,
ceaţă, cer, fier, foc, frig, fulger, fum, aer, gheaţă, întuneric, lac, lume,
lumină, lună, lut, mare, marmură, munte, nea, ninge, nor, pământ, piatră,
ploaie, ploua, plumb, rază, râu, râpă, rouă, sare, secetă, senin, soare,
stea, şes, tuna, ţară, ţărână, tărmure, undă, vad, vale, vânt.
După cum se vede, universul imediat al omului simplu, păstor şi
agricultor, e redat prin denumiri de origine latină. De notat că arină (lat.
36
36. arena), nea (lat. nix) circulă astăzi numai în aria, intens romanizată, a
Transilvaniei. De asemenea, aramă (aeramen), argint (argentum), aur
(aurum), fier (ferrum), marmură (marmor), plumb (plumbum), sare (sal)
denumesc bogăţiile din solul Daciei, pe care le exploatau romanii în
perioada stăpânirii lor.
2. Timpul
agust pop. „luna august”, an, azi, cărindar „ianuarie”, curând,
dimineaţă, duminică, făurar „februarie”, iarnă, ieri, joi, luni, mai, marţ,
„martie”, marţi, miazănoapte, miazăzi, miercuri, mâine, noapte, prier pop.
„aprilie”, primăvară, săptămână, seară, târziu, toamnă, vară, vineri, zi.
Acestea sunt denumirile pentru reperele esenţiale ale timpului.
Numele lunilor s-au păstrat în vorbirea populară: cărindar (din lat.
calendarius „ţinut la calende”), făurar (< lat. februarius), marţ şi
derivatul mărţişor, din lat. martius mensis „luna lui martie”, agust apare
şi în lat. pop. Agustus (clasic Augustus). Unele nume de luni sunt formaţii
interne, probabil calcuri după modele din substrat: florar „aprilie, mai”,
cireşar „iunie”, cuptor „iulie” (raportat la coquere „a se coace”), măsălar
„iulie” (raportat la messis „recoltă, seceriş”, de la metare „a secera”),
răpciune „septembrie” (lat. raptio „răpire, smulgere” a recoltei), vinicer
„septembrie, luna vinaţurilor” (lat. vinaceum), brumar „octombrie,
noiembrie” (lat. brumarius), îndrea, undrea „decembrie” (lat. Sanctus
Andreas). Zilele săptămânii sunt denumite, la origine, prin dies „zi”
însoţit de genitivul numelui planetei: lunae dies, martis dies, mercurii
dies, jovis dies, veneris dies; sâmbătă e atestat în lat. vulgară cu forma
sambata, venit din greacă; duminică e un termen creştin: dies dominica
„ziua domnească, ziua Domnului”.
3. Faună
albină, arici, armăsar, berbece, bou, bour, cal, capră, cariu, câine,
căţea, cerb, corb, furnică, găină, iapă, ied, iepure, lăcustă, lup, miel,
mascur „porc castrat”, mierlă, muscă, oaie, ou, pasăre, păduche, păun,
peşte, porc, porumb, pui, purice, rândunea, scroafă, sturz, şarpe, şoarece,
taur, urs, vacă, vier, vierme, viespe, viţel, vulpe, vultur.
4. Floră
ai „usturoi”, alună, arbure, arin, burete, carpin, ceapă, cer „specie
de stejar”, cireş, cânepă, corn, cucută, curechi, fag, floare, fân, frasin,
frunză, ghindă, grâu, gutui, iarbă, iederă, ienuper, jugastru, lăptucă,
legumă, lemn „copac”, măr, mărăcine, mei, mesteacăn, nalbă, nuia, nuc,
orz, paltin, pădure, păr, pin, piersic, plop, pom, prun, ridiche, salcie,
secară, soc, tei, trifoi, ulm, urzică, varză, viţă, vâsc.
37
37. Cu puţine excepţii, numele pomilor fructiferi de pe teritoriul
României sunt de origine latină şi, la fel, numele copacilor, mai ales ale
celor din zonele de munte. Se adaugă la acestea numele din substrat:
copac, brad, bung, gorun, stejar.
Vocabularul de origine latină din română este sursa cea mai
importantă de cunoaştere a îndeletnicirilor populaţiei romanizate din aria
carpato-dunăreană.
Terminologia românească a creşterii animalelor, în special a oilor,
este constituită din elemente latine şi traco-dace, de unde concluzia că
păstoritul era o îndeletnicire de bază a strămoşilor noştri. O observaţie
specială se poate face şi în legătură cu terminologia, relativ bogată, a
creşterii porcilor, transmisă în întregime din latină: porc (lat. porcus),
fem. poarcă, cunoscut încă în jocurile de copii: de-a poarca (lat. porca),
mascur „porc castrat” (lat. masculus, diminutiv al lui mas, maris
„mascul”), vier „porc necastrat” (lat. verres), purcea (lat. porcella),
purcel (lat. porcellus), scroafă (lat. scroafa), porcar (lat. porcarius),
porcină „carne de porc” (lat. porcina), purcăreaţă „cocină” (*porcaricia),
râma (lat. rimare).
Albinăritul era, de asemenea, o ocupaţie de seamă a romanicilor
dunăreni, moştenită, probabil, de la daci, renumiţi apicultori. Terminolo-
gia este latină: albină (lat. alvina „stup”; musca alvina „muscă de stup,
albină”), stup (intrat în latină, stupus, din vechea greacă: στύπος „trunchi
de copac”), fagure (lat. favulus, diminutiv al lui favus), miere (lat. mel,
pop. mele), ceară (lat. cera), păstură „hrana pentru puietul de albine” (lat.
pastura), mursă „apă îndulcită cu miere” (lat. mulsa, aqua mulsa).
Terminologia românească agricolă este compusă mai cu seamă din
elemente latine. Mai întâi, numele cerealelor: grâu (lat. granum), orz (lat.
hordeum), mei (lat. milium), secară (lat. secale); numai ovăz e slav. La
fel, sunt de origine latină numele de legume: ai (lat. alium), curechi (lat.
cauliculus), ceapă (lat. cepa), legumă (lat. legumen), linte (lat. lens),
pepene (lat. pepo), ridiche (lat. radicula), varză (lat. viridia); mazăre
provine din substrat. Muncile câmpului şi uneltele agricole sunt redate tot
prin termeni latini: ara (lat. arare), semăna (lat. seminare), culege (lat.
colligere), secera (lat. sicilare), treiera (lat. tribulare), vântura (lat.
ventulare), măcina (lat. machinari), cerne (lat. cernere „a separa”); ar.
aratru „plug” (lat. aratrum), sapă (lat. sappa), seceră (lat. sicilis), cute
(lat. cos), furcă (lat. furca), moară (lat. mola), ciur (lat. cribrum), piuă
(lat. pilla), arie (lat. area) etc. Rezultă din această listă că la strămoşii
românilor agricultura era o îndeletnicire de bază, ca şi păstoritul.
38
38. Industria casnică este complementară agriculturii şi păstoritului.
Iată o parte din termenii referitori la prelucrarea lânii: caier (lat. caiulus),
coase (lat. consuere), depăna (lat. depannare), fuior (lat. *folliolus), furcă
(lat. furca), fir (lat. filum), fus (lat. fussus), fuscel (lat. fusticellus), ghem
(lat. glomus, *glemus), iţ (lat. licium), nod (lat. nodus), răşchia (lat.
*rasculare), spaţ (lat. spatium), scamă (lat. squama), ţese (lat. texere),
toarce (lat. torquere), tort (lat. tortus), urzi (lat. ordiri); se pot adăuga
termeni care denumesc materiile de prelucrat; lână, cânepă, in, canură
(lat. cannula), miţă (lat. *agnicius), păr, de provenienţă latină.
Terminologia creştină este, în esenţă, de origine latină, ceea ce
dovedeşte creştinarea timpurie a populaţiei dacoromane. La începutul
secolului al IV-lea, creştinismul devine religie oficială în Imperiul
Roman. Cuvântul creştin provine din christianus, cu o evoluţie fonetică
(menţinerea grupului sti netrecut la şi) sprijinită de raportarea la numele
propriu Christus; paganus „locuitor al satului” (pagus) a devenit păgân,
adică refractar la noua religie; lex a dat în română lege, însemnând, iniţial,
„religie, credinţă”; credere, credentia, scriptura (în română: crede,
credinţă, scriptură) au evoluat ca termeni cu semnificaţie creştină. De
asemenea, sunt de origine latină: biserică (lat. basilica), altar (lat.
altarium), preot (lat. presbyterum), Dumnezeu (lat. Domine Deus), sânt
(lat. sanctus), înger (lat. angelus), drac (lat. draco „balaur”), Paşte (lat.
Pascha), boteza (lat. baptizare), cumineca (lat. comminicare), cumânda
(lat. commendare), păcat (lat. peccatum), închina (lat. inclinare „a apleca,
a înclina”). Unele dintre aceste cuvinte au intrat în latină din greacă, iar în
greacă din ebraică, prin intermediul traducerii textelor sfinte. Elementele
de organizare a serviciului divin pătrund în română mai târziu, de regulă
din greacă, prin filieră slavonă.
În concluzie, se poate aprecia că lexicul latinei dunărene, aşa cum
se reflectă în moştenirea din română, este constituit din elementele cele
mai importante pe care le presupune comunicarea verbală. Aşa cum am
arătat deja, multe cuvinte vor fi dispărut în procesul de rusticizare a
dacoromanicilor şi, mai târziu, ca urmare a influenţelor străine, în special
slavă. Considerat din perspectiva unei semantici generale, vocabularul
moştenit în română acoperă formele de civilizaţie agricolă şi pastorală,
universul elementar al unei populaţii rustice sedentare. Acest vocabular
aparţine, cu puţine excepţii, aşa-numitului fond principal al lexicului
românesc. Sunt cuvinte cu o mare bogăţie de sensuri (foarte multe dintre
ele fiind sensuri figurate), ce dau naştere la o mulţime de derivate şi au o
mare frecvenţă în circulaţie.
39
39. E. FORMAREA CUVINTELOR
1. Compunerea
În română, ca şi în latină, compunerea, ca procedeu de formare a
cuvintelor, este foarte slab reprezentată. Compusele moştenite sunt
puţine: primăvară (lat. prima vera, lat. cl. primum ver), miazăzi (lat.
mediam diem), miază-noapte (lat. mediam noctem). Acestea se află şi în
alte limbi romanice. Alte compuse: Dumnezeu (lat. Domine Deus
„Doamne Dumnezeu”, şi în româna populară se întâlneşte sintagma
latină: Doamne Dumnezeule!), codobatură (lat. *codobattula), codalb
(lat. coda-albus), cârnelegi pl. (lat. carnem-ligat), câşlegi, pl. (lat.
caseum-ligat), mijloc (lat. medius locus).
În româna populară, există o mulţime de cuvinte compuse dintr-un
substantiv nearticulat şi un adjectiv: apă-albă „cataractă” la ochi,
iarbă-mare, bube-dulci, botgros (o pasăre) etc.; sunt frecvente şi în ono-
mastică: Barbălată, Bouroş, Calalb, Ochialbi, Ţarălungă, Mantaroşie
etc. E posibil ca astfel de compuse, cu paralele identice în albaneză, să
presupună un tipar străvechi, preroman (v. Brâncuş, Cercetări asupra
fondului traco-dac al limbii române, 1995, p. 48-50).
2. Derivarea
a. cu prefixe
a- (lat. ad-): abate (lat. abbattere), afuma (lat. affumare), afunda
(lat. affundare), alunga (lat. allongare), amorţi (lat. *ammortire, de la
mortuus), amuţi (lat. *ammutire, de la mutus), apune (lat. apponere).
de- (lat. de-): degera (lat. degelare), depăna (lat. depannare),
deprinde (lat. deprehendere), depune (lat. deponere).
des- (lat. dis-): descălţa (lat. discalceare), descăleca (lat. discaballi-
care), descărca (lat. discarricare), deschide (lat. discludere).
în- (lat. in-): încălţa (lat. incalceare), încăleca (lat. incaballicare),
încărca (lat. incarricare), înfrâna (lat. infrenare).
s- (lat. ex- ): zbate (lat. exbattere), scădea (lat. excadere), smulge
(lat. exmulgere), stoarce (lat. extorquere).
stră- (lat. extra-): strecura (lat. extracolare), strămuta (lat. extramu-
tare), pe teren românesc: străbun, strămoş, străvechi etc.
Derivarea cu prefixe este relativ săracă. Prefixele latineşti nu au
devenit productive decât în rare cazuri: aluneca (luneca), amirosi
(mirosi), sfărâma (fărâma). Există însă unele verbe care au dezvoltat un
număr mare de derivate cu prefixe moştenite ca atare în română: pune
(lat. ponere) – apune (lat. ad-ponere), depune „a pune jos, a fi gata să
40
