3. Prinţul FERDINAND VIKTOR
ALBERT MEINRAD VON
HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN
a devenit moştenitorul coroanei
regale a României încă din 1888,
deoarece regele Carol I nu avea
moştenitori direcţi. Conform
Constituţiei, tronul urma să fie
ocupat de fratele mai mare al
regelui sau unul din urmaşii
acestuia. În urma refuzului
fratelui mai mare al regelui şi a
primului fiu al acestuia, al doilea
nepot al regelui, Ferdinand, a
acceptat să devină rege al
României la moartea unchiului
său, Carol.
4. Ferdinand s-a născut în
1864, provenind dintr-o
familie prusacă care a dat
Europei numeroşi regi.
Viitorul rege a avut
aplecare spre studiu,
astfel încât a absolvit
cursurile celebrei
Universităţi din Leipzig şi
ale Şcolii Superioare de
Studii Politice şi
Economice din Tubingen
– având aşadar studii de
conducere a societăţii.
5. Unchiul său, regele Carol,
urmărea crearea unei
dinastii regale puternice a
României. Aşa se face că el îi
găseşte o soţie de sânge
regal: pe Maria de
Edimburgh – o foarte
frumoasă prinţesă, care nu
era nimeni alta decât
nepoata reginei Victoria a
Regatului Marii Britanii şi
verişoara ţarului Rusiei –
Nicolae al II-lea! Aidoma lui
Ferdinand, viitoarea regină
vorbea curent mai multe
limbi străine şi urmase şcoli
prestigioase din Europa!
6. Pentru viitorii regi, regele
Carol a construit la
Sinaia, alături de Castelul
Peleş, o reşedinţă aparte
– castelul Pelişor.
Regele Ferdinand şi
Regina Maria au avut
şase copii, cel mai mare,
Carol al II-lea, urmând să
devină moştenitorul
tronului.
7. După moartea regelui Carol I, în
octombrie 1914, la 49 de ani,
Ferdinand devine al doilea Rege
al României.
La ungerea sa ca rege, el a rostit
celebrele cuvinte: „Voi fi un bun
român”.
S-a ţinut de cuvânt şi, din
respect pentru poporul pe care-
l conducea, el a renunţat la
religia sa catolică şi a fost
botezat ca şi creştin ortodox,
religia dominantă în regatul său,
fapt pe care l-a făcut şi cu toţi
copiii săi, botezându-i creştini
ortodocşi.
8. Urcarea pe tron a lui Ferdinand
a avut loc într-un moment
când Europa intrase în război.
Germania, Austro-Ungaria şi
Turcia erau într-o tabără
(Puterile Centrale), iar Anglia,
Franţa şi Rusia în cealaltă
(Antanta). Ambele tabere
încercau să atragă România în
război de partea lor, dar regele
Ferdinand, deşi ar fi trebuit să
participe alături de patria sa de
origine, Germania, a respectat
decizia Consiliului de Coroană
de pe vremea lui Carol din
1914 şi a menţinut ţara neutră
faţă de război.
9. Ferdinand a respectat doi ani această hotărâre. Deşi venit din Germania,
noul rege avea un vis: să unească toţi românii într-o singură ţară! De
aceea, sfătuit de regina Maria şi de mare parte a Consiliului de Coroană,
a semnat o înţelegere cu Anglia, Franţa şi Rusia (4/17 august 1916)
pentru a intra în război de partea lor, urmând ca la sfârşitul acestuia
României să-i revină Transilvania. Cuvintele cu care regele Ferdinand a
încheiat acest Consiliu de Coroană au fost: „Domnilor, cu Dumnezeu
înainte!”
10. Efectul hotărârii regelui
Ferdinand a fost atât de mare în
patria sa de origine, încât fratele
mai mare al regelui, Wilhelm, a
arborat în Germania simbolul
heraldic al familiei Hohenzollern
în doliu; l-a renegat ştergându-i
numele lui şi al familiei sale din
lista familiei, interzicându-i să
mai folosească numele regal de
Hohenzollern, numindu-l
trădător.
Însuşi regele Germaniei, Wilhelm
al II-lea, i-a retras toate gradele,
onorurile şi distincţiile germane
pe care le-a avut în ţara sa de
origine.
11. România a intrat cu armata
sa în luptă directă cu
Austro-Ungaria, trecând
Carpaţii în Ardeal.
Avea o armată de un milion
de soldaţi, condusă de
20000 de ofiţeri. În primele
zile armata română a
ocupat Braşovul, Sibiul şi
Valea Jiului.
12. Conjunctura internaţională
a fost nefavorabilă
României, astfel încât o
parte din armata română a
fost atacată de armata
germană la Porţile-de-Fier
şi învinsă.
Mai mult, armata germană
a înaintat fără oprire,
ocupând până în iarnă
toată fosta Ţara
Românească, inclusiv
capitala ţării, Bucureşti (23
noiembrie 1916)
13. În aceste condiţii, fără ajutorul
promis al aliaţilor, regele
Ferdinand, Guvernul ţării şi
armata se retrag în Moldova,
la Iaşi. Pentru a salva tezaurul
ţării, guvernul îl scoate din
ţară şi îl trimite în Rusia, la
Moscova, cu care eram aliaţi,
spre a feri această avuţie a
ţării de ocupaţia germană,
până la sfârşitul războiului.
Destinul a făcut ca în Rusia să
izbucnească revoluţia
comunistă în 1917 şi România
să nu mai primească niciodată
înapoi tezaurul ţării…
14. România a intrat în iarna
primului an de război cu pierderi
enorme: un sfert de milion de
morţi! Este momentul în care
aliaţii se ţin de cuvânt şi, prin
Franţa, trimit ajutoare României.
În acest scop vine în România
generalul francez Henri
Berthelot, care devine consilier al
Regelui şi al armatei române în
probleme de reorganizare a
frontului de est în Europa şi a
armatei ţării. Era un general
cunoscut în lupte prin victorii pe
frontul de vest al Europei în
luptele cu germanii, cunoscând
bine strategia de luptă a
acestora.
15. În vara lui 1917, în trei mari
bătălii, la Mărăşti, Mărăşeşti şi
Oituz armata română a rezistat
ofensivei armatei germane,
apărând intrarea în Moldova,
provocându-i mari pierderi
precum şi cea mai mare
înfrângere de pe frontul din
Europa de est. România a
luptat pe mai departe
împotriva duşmanului, dar fără
aliatul rus, deoarece în Rusia a
început revoluţia, puterea a
fost preluată de comunişti, care
au alungat ţarul Rusiei, au
încetat războiul alături de aliaţi
– România rămânând fără
ajutorul Rusiei pe frontul
românesc în războiul mondial!
16. În acest timp, regina Maria a
solicitat regelui Ferdinand
realizarea pe front a unui
sistem sanitar care să
permită salvarea a cât mai
mult răniţi. Echipată în
infirmieră, regina a
participat la înfăptuirea
acestuia, a fost direct pe
front aducând materiale
sanitare şi veghind la
căpătâiul soldaţilor răniţi din
spitalele de campanie. De
aceea soldaţii i-au dat
reginei Maria numele
onorant de „Mama tuturor”.
17. În anul 1918 Primul Război
Mondial ia sfârşit, primul efect
fiind destrămarea Imperiului
Austro-ungar şi a celui ţarist.
Teritoriile cu populaţie majoritar
română, care făcuseră parte din
aceste imperii, adică Bucovina,
Basarabia şi Transilvania revin la
patria-mamă, unindu-se cu ţara.
Acest lucru s-a făcut prin
hotărâri ale popoarelor din
aceste provincii, care au hotărât
unirea cu România, culminând
cu Marea Adunare Naţională de
la Alba Iulia de la 1 Decembrie
1918 când, prin Unirea
Transilvaniei cu Ţara, s-a
înfăptuit România Mare.
18. Tratatul de pace de la Paris din 1919 a consfinţit
acest lucru: recunoaşterea prin acte
internaţionale a graniţelor României Mari!
19. Înfăptuirea României Mari a
făcut ca la 15 octombrie
1922 Ferdinand să fie
încoronat ca Rege al
României Mari în Capitala
Unirii, Alba Iulia, regele
primind din acel moment
numele de „Întregitorul”.
Un an mai târziu, în 1923,
noua Constituţie a României,
una dintre cele mai
moderne din Europa, a
consfinţit noul stat român –
„România dodoloaţă” – cum
era numit în popor.
20. Respectul purtat de rege celor care au dus greul războiului şi au înfăptuit
Marea Unire l-a făcut să semneze actul de realizare a reformei agrare: toţi
veteranii de război şi urmaşii celor căzuţi pe front au primit de la stat
pământ gratuit!
Eroilor li se recunoşteau în sfârşit meritele! Urmare a acestui fapt Ferdinand
a mai primit, pe drept, încă un nume dat de popor: acela de „Regele
ţăranilor”!
21. România, prin Unire, şi-a
dublat suprafaţa şi populaţia
şi începe o dezvoltare
nemaiîntâlnită. Agricultura
se dezvoltă astfel încât
România este numită
„grânarul Europei” iar preţul
european al grâului este
stabilit la bursa din
România.
Se exploatează intensiv
zăcămintele subsolului:
petrol, gaze, cărbune, aur –
România devenind una
dintre cele mai puternice şi
stabile economii din Europa.
22. Urmare a noilor condiţii, Partidul Conservator dispare de pe scena politicii
româneşti. Se manifestă din ce în ce mai puternic un nou partid din Ardeal,
Partidul Naţional Român, cel care în Transilvania a luptat pentru Unire.
Unindu-se cu Partidul Ţărănesc din vechiul Regat, ia naştere un nou partid,
Partidul Naţional Ţărănesc, care până la al doilea război mondial conduce,
alternativ cu Partidul Naţional Liberal, guvernele României. În această
perioadă menţionăm ca lideri familia Brătienilor, din partea PNL şi Iuliu
Maniu, din partea PNŢ.
23. În familia regală, datorită unor probleme nedemne ridicate de Carol al II-lea în
calitate de viitor moştenitor al tronului, regele Ferdinand hotărăşte ca la moartea
sa să îi fie succesor pe tronul României nepotul său Mihai, fiul lui Carol al II-lea.
Aşa se face că, la moartea bunicului său, Ferdinand, din anul 1927, pe tronul
României ajunge rege Mihai, la vârsta de doar 6 ani, care va conduce ţara,
datorită faptului că era minor, printr-o Regenţă formată din 3 persoane
desemnate de Constituţie.
24. Regele Ferdinand este
înmormântat la Curtea-de-
Argeş, alături de înaintaşii săi:
regele Carol I şi regina
Elisabeta.
Regina Maria a mai trăit până
în anul 1938. Ea a fost
îndepărtată de la problemele
ţării de către anturajul fiului ei,
Carol al II-lea, care a revenit la
tron în anul 1930. Se spune că
atunci când, cuprins de păreri
de rău, regele Carol al II-lea s-a
dus la Pelişor, unde era mama
sa, regina Maria, a ajuns la
câteva minute după ce aceasta
murise.
25. Regele Ferdinand şi regina Maria vor rămâne etern în
istoria României pentru două realizări remarcabile: făurirea
României Mari şi înfăptuirea reformei agrare.
