1. MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
CZU: 343.847(478)(094)
Martin Daniel
MĂSURILE ALTERNATIVE PRIVAŢIUNII DE LIBERTATE
ÎN LEGISLAŢIA PENALĂ A REPUBLICII MOLDOVA
Specialitatea: 12.00.08 – drept penal
(drept penal)
TEZĂ
de doctor în drept
Conducător ştiinţific:
Moraru Victor, doctor în drept,
conferenţiar universitar
Autor:
Martin Daniel
Chişinău, 2008

2. 2
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. Noţiuni generale privind măsurile alternative privaţiunii de libertate 9
§1.1. Istoricul apariţiei şi evoluţiei măsurilor alternative privaţiunii de libertate
în Republica Moldova 9
§1.2. Conceptul, trăsăturile şi conţinutul măsurilor alternative privaţiunii de libertate 26
§1.3. Standardele internaţionale cu privire la măsurile alternative privaţiunii de libertate 45
CAPITOLUL II. Pedepsele alternative 59
§ 2.1. Amenda penală 59
§ 2.2. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate 74
§ 2.3. Munca neremunerată în folosul comunităţii 89
CAPITOLUL III. Măsurile juridico-penale de constrângere alternative privaţiunii de libertate 116
§3.1. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei 116
§ 3.2. Amânarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii
în vârstă de până la 8 ani 140
CAPITOLUL IV. Aplicarea măsurilor alternative privaţiunii de libertate – opinii şi controverse 156
SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE 168
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 169
BIBLIOGRAFIE 178
ADNOTARE 197
CUVINTE-CHEIE 200
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE 201
ANEXE 202

3. 3
INTRODUCERE
Infracţiunea este un fenomen juridic numai pentru că, înainte de toate, este un fenomen social,
un act specific omului aflat într-o societate istoric constituită. În afara societăţii nu există infracţiune
şi nici infractor.
Generat de societate prin componentele sale, fenomenul infracţional însoţeşte evoluţia societă-
ţii, primind caracteristici istorice şi locale în raport cu timpul istoric în care îşi găseşte exprimare şi
cu organizarea statală a societăţii într-un anumit loc. Fenomenul infracţional nu poate fi eradicat, fie
şi numai pentru faptul că este greu de conceput o societate care să nu normeze comportamentul
membrilor săi, aceasta însemnând negarea propriei sale existenţe, disoluţia ei. În acelaşi timp, orice
normare a comportamentului uman constituie o constrângere, o limitare a libertăţii individului şi
totdeauna se va găsi o minoritate care să încalce ori să conteste norma instituită de majoritate sau de
cei ce acţionează în numele ei.
Evoluţia dreptului penal este marcată de încercarea continuă de a ţine sub control agresivitatea
umană cu caracter infracţional şi de a legaliza, controla şi umaniza reacţia agresivă de răspuns la
aceasta, respectiv sancţiunea (pedeapsa).
Istoria dreptului penal este în ultimă instanţă istoria umanizării pedepsei.
Un stereotip demult format constă în prezentarea pedepselor, în special a celor privative de li-
bertate, ca un mijloc universal de reacţie a statului la orice formă de infracţionalitate, indiferent de
gravitatea celor comise. Izolarea totală de societate nu întotdeauna, după cum a demonstrat istoria şi
practica, poate fi considerată o condiţie necesară şi adecvată pentru atingerea scopurilor înseşi ale
pedepsei aplicate, dar şi ale politicii penale promovate în stat într-o perioadă sau alta.
S-ar părea că secolul XX a fost unul de reforme ale justiţiei penale pe întreg globul pământesc.
Deşi măsurile alternative privaţiunii de libertate pot fi atribuite sistemului de justiţie penală pe tot
parcursul evoluţiei sale istorice, totuşi, sec. XX a dat o conotaţie imperativă în majoritatea statelor
lumii şi, în mod nemijlocit, ţărilor membre ale Consiliului Europei. Acest fapt se datorează în mare
parte reglementărilor internaţionale.
În urma criticilor interminabile din partea unor organisme şi foruri internaţionale prestigioase,
aşa-numitele „alternative la pedeapsa tradiţională” au devenit în a doua jumătate a sec. XX parte a
sistemului sancţiunilor penale. Chiar dacă privaţiunea de libertate (inclusiv cea de scurtă durată) a
fost din mai multe motive supraestimată, oricum, aceasta nu a putut influenţa instituţionalizarea al-
ternativelor în calitate de elemente independente ale sistemului de sancţiuni.
În acest context a şi fost dezvoltat subiectul prezentei teze de doctor care, în rezultat, ne-a per-
mis să deducem că fiecare stat trebuie să formuleze o politică penală din care să rezulte că măsurile

4. 4
alternative nu reprezintă o atenuare a represiunii penale şi, prin urmare, o atitudine mai blândă faţă
de infracţionalitate, şi că, de fapt, utilizarea adecvată a alternativelor permite o mai mare concentra-
re a formelor de reprimare a celor mai grave infracţiuni şi a celor mai periculoşi infractori.
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. În condiţiile stabilirii statului de
drept în Republica Moldova şi umanizării legislaţiei faţă de ştiinţa dreptului penal şi dreptului execuţio-
nal-penal sunt înaintate un şir de probleme de ordin teoretic şi practic. Realizarea lor înseamnă asigura-
rea reală a executării tuturor tipurilor de pedepse prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova. Exis-
tenţa fenomenului infracţionalităţii face ca statul să reacţioneze la el prin politica sa penală.
Modalităţile de reacţie penală pot fi diferite. Acestea pot duce la mărirea numărului de con-
damnări, creşterea recidivei etc. Sau, dimpotrivă, să contribuie la menţinerea calităţilor omeneşti ale
persoanei, deşi infractor.
Aplicarea pedepselor privative de libertate în acest sens se bazează pe prezumţia că persoana
care a comis infracţiunea preţuieşte mai mult de toate libertatea personală şi pericolul de a fi privată
de libertate ar fi un factor important ce ar reţine-o de a comite infracţiunea. În practică însă acest
efect de reţinere este minimal. Mai mult, privaţiunea de libertate exercită o influenţă negativă atât
asupra persoanelor care au comis infracţiuni, cât şi asupra societăţii în întregime, deoarece pentru
condamnaţi închisorile apar ca adevărate „şcoli ale infracţionalităţii”, iar sistemul dezvoltat insufi-
cient de reabilitare şi adaptare după ispăşirea pedepsei nu contribuie reintegrării în societate.
De prin anii ’70 ai secolului XX unele state au început să caute căi de soluţionare a problemei
date, în particular, prin aplicarea pe larg a măsurilor alternative privaţiunii de libertate. Consiliul
Europei şi ONU au început să elaboreze şi să adopte acte îndreptate spre implementarea acestei
practici în întreaga lume. Astfel, în 1981 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recoman-
dat ţărilor membre „să înlocuiască pedepsele privative de libertate pe termen scurt cu alte măsuri,
care ar fi mai eficiente”.
În 1985 la Congresul al VII-lea al ONU privind prevenirea infracţionalităţii şi tratamentul in-
fractorilor, ce şi-a desfăşurat lucrările la Milan, ţările membre au primit Rezoluţia nr. 16, care aten-
ţiona asupra reducerii numărului deţinuţilor, da preferinţă măsurilor alternative de pedeapsă şi rein-
tegrării sociale a infractorilor. În 1986 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat Rezo-
luţia cu denumirea „Unele măsuri alternative detenţiei”. În această Rezoluţie Comitetul de Miniştri
la fel recomanda guvernelor statelor membre să includă diferite pedepse alternative şi să examineze
posibilitatea includerii lor în Codul penal. S-a propus, de asemenea, reexaminarea programelor de
resocializare a persoanelor care au comis infracţiuni.
În ultimii ani, politica penală a Republicii Moldova se modifică în direcţia liberalizării pedep-
selor, ceea ce atrage reducerea numărului de condamnaţi care îşi ispăşesc pedeapsa în penitenciare.

5. 5
De menţionat în acest context că măsurile alternative privaţiunii de libertate se aplică tot mai
frecvent. Astfel, potrivit datelor statistice parvenite de la Departamentul de Executare al Republi-
cii Moldova, la sfârşitul anului 2004 la evidenţa Departamentului se aflau 6019 condamnaţi cu
aplicarea pedepselor neprivative de libertate şi a altor măsuri juridico-penale de constrângere al-
ternative privaţiuni de libertate; la sfârşitul anului 2007 la evidenţă se aflau deja 8869 condamnaţi
(Anexa nr. 3).
Cu toate că în literatura de specialitate găsim numeroase lucrări în care autorii abordează, tan-
genţial, necesitatea umanizării pedepselor, trebuie de menţionat că multiple aspecte ale problemati-
cii în cauză sunt examinate insuficient. Cercetările întreprinse au vizat în special pedepsele şi alte
măsuri alternative în aspecte de drept comparat. În ce priveşte însă examinarea normelor dreptului
naţional şi a practicii de aplicare a măsurilor alternative privaţiunii de libertate în Republica Moldova,
aceasta a rămas în mare parte superficială, fapt ce a determinat actualitatea prezentului studiu.
La etapa contemporană Republica Moldova păşeşte pe calea dezvoltării politice şi social-
economice independente. Aceasta, incontestabil, atrage după sine modificări legislative şi ale politi-
cii penale în general. În contextul acestor modificări a şi apărut necesitatea cercetării problemelor
privind aplicarea şi executarea pedepselor alternative şi a măsurilor juridico-penale de constrângere
alternative privaţiunii de libertate, cercetare care ar contribui la completarea şi perfecţionarea nor-
melor juridice ce vizează aceste instituţii juridico-penale.
Toate cele expuse au şi determinat alegerea temei pentru studiul ştiinţifico-practic şi stabilirea
direcţiilor de bază ale cercetării.
Cele menţionate supra vin să confirme actualitatea subiectului tratat, important atât în plan
social, cât şi juridic.
Bazele metodologice ale cercetării se constituie dintr-o totalitate de mijloace şi procedee teoretice
şi practice strict determinate de cunoaştere a domeniului cercetat, a realităţii juridice, printre care un loc
dominant îl ocupă metodele general-ştiinţifice: metoda istorică, statistică, sociologică, de analiză siste-
mică a fenomenelor; generalizarea, inducţia şi deducţia, analiza şi sinteza, analogia ş.a. La fel, au fost
aplicate metodele special-juridice, şi anume: metoda comparativă, istorică, analizei complexe şi inter-
pretative a actelor normative, metodele formal-juridice, ale logicii formale, concret-sociologice etc.
Utilizarea metodelor indicate în cercetarea problemei vine să asigure o studiere complexă a
acesteia, determinarea esenţei şi trasarea perspectivelor evoluţiei fenomenului analizat.
Astfel, în baza metodei istorice a fost studiată originea şi evoluţia istorică a pedepselor alter-
native; aplicând metoda logică normele au fost cercetate sub toate aspectele, fiind utilizate catego-
riile şi legile logicii; metoda statistică a permis elucidarea subiectelor puse în discuţie prin interme-
diul cifrelor, metoda sociologică a asigurat studierea multiplelor dosare penale. A fost elaborat un

6. 6
chestionar sociologic, ale cărui rezultate au fost utilizate la elaborarea tezei, acestea venind să su-
plimenteze opiniile la care ne raliem sau pe care le contestăm şi servind la formularea unor conclu-
zii şi recomandări de rigoare.
Bazele teoretice ale investigaţiei le-au constituit lucrările iluştrilor jurişti şi criminologi ruşi:
L.V. Bagrii-Şahmatov, N.A. Beleaev, Ia.M. Brainin, I.I. Karpeţ, B.N. Kudreavţev, N.F. Kuzneţova,
I.M. Tiajkova, I.M. Galperin, L.V. Golovko, V.C. Duiunov, A.L. Ţvetinovici, A.N. Ignatov,
Iu.A. Krasikov, A.A. Piontkovschi, N.A. Strucikov, N.S. Taganţev, B.V. Zdravomâslov, I.Ia.
Foiniţchi, M.D. Şargorodschi etc.; români: A.Boroi, Gh.Nistoreanu, C.Bulai, V.Dongoroz,
Cr.Mitrache, Şt. Pascu, Vl.Hanga, I.Tanoviceanu etc.; ale altor autori străini: C.Beccaria,
F.Desportes, F.Junehec, E.A.Tollefson, H.Donnedieu de Vabres, A.Kalmthout, J.Pradel, V.Stern,
A.Cisse, L.Lernell, R.Screvens, F.Staechele etc. De o mare importanţă au fost opiniile expuse de
juriştii moldoveni: S. Brînză, I.Dolea, Gh.Ulianovschi, X.Ulianovschi, I.Macari, S.Botnaru,
M.Grama, A.Şavga, Gh.Gladchi, A.Mariţ ş.a.
În teză, au fost analizate numeroase surse cu caracter ştiinţific şi practic, precum şi cele mai
avansate idei privind promovarea măsurilor alternative privaţiunii de libertate selectate din publica-
ţiile plasate pe paginile web din Internet.
Bazele normative ale cercetării le constituie cadrul legislativ şi normativ în vigoare al Repu-
blicii Moldova, al altor ţări, cum ar fi Federaţia Rusă, România, Franţa, Germania, Elveţia etc., pre-
cum şi actele internaţionale ce vizează problema măsurilor alternative privaţiunii de libertate.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul prezentei lucrări rezidă în elaborarea recomandărilor şi pro-
punerilor teoretice şi practice îndreptate spre formarea bazelor conceptuale ale dezvoltării măsurilor
alternative privaţiunii de libertate, spre perfecţionarea legislaţiei şi practicii executării lor, funda-
mentate prin analiza juridico-penală complexă a problemelor aplicării măsurilor alternative privaţi-
unii de libertate în condiţiile contemporane.
Întru atingerea scopului preconizat, în calitate de finalităţi imediate au fost stabilite următoare-
le sarcini:
− Caracterizarea originii şi istoricului evoluţiei măsurilor alternative privaţiunii de libertate în
Republica Moldova;
− Definirea conceptului instituţiei măsurilor alternativelor privaţiunii de libertate şi analiza
conţinutului ei;
− Fundamentarea necesităţii lărgirii aplicării măsurilor alternative privaţiunii de libertate prin
stabilirea avantajelor şi dezavantajelor faţă de pedeapsa privativă de libertate pe plan naţional;
− Identificarea criteriilor de clasificare şi structurarea măsurilor alternative privaţiunii de li-
bertate potrivit acestor criterii;

7. 7
− Sistematizarea standardelor internaţionale cu privire la măsurile alternative privaţiunii de li-
bertate, elucidând în conţinutul acestora momentele importante pentru implementare în legislaţia şi
practica naţională;
− Cercetarea detaliată a particularităţilor pedepselor alternative şi a măsurilor juridico-penale
de constrângere alternative privaţiunii de libertate;
− Analiza factorilor ce influenţează eficienţa pedepselor şi a măsurilor juridico-penale de con-
strângere alternative privaţiunii de libertate;
− Analiza problemelor ce apar în procesul aplicării măsurilor alternative privaţiunii de libertate;
− Studierea concepţiilor ştiinţifice ale doctrinarilor naţionali şi străini, în vederea elucidării di-
feritelor probleme legate de implementarea şi realizarea măsurilor alternative privaţiunii de libertate
şi identificării căilor de soluţionare a acestora;
− Formularea concluziilor, propunerilor de lege ferenda şi recomandărilor în scopul perfecţi-
onării instituţiei măsurilor alternative privaţiunii de libertate în Republica Moldova.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Prin prezenta lucrare s-a întreprins o încercare, în
opinia noastră reuşită, de a cerceta minuţios şi de a interpreta normele juridico-penale din legislaţia
Republicii Moldova ce se referă la măsurile alternative privaţiunii de libertate. Caracterul inedit al
lucrării este determinat de faptul că, deşi nu este prima lucrare referitoare la măsurile alternative
privaţiunii de libertate din Republica Moldova, se face o investigaţie complexă a celor mai contro-
versate probleme vizând această temă, în baza căreia au fost formulate concluzii şi recomandări teo-
retice în vederea perfecţionării continue a legislaţiei.
Noutatea şi rezultatele studierii temei investigate îşi găsesc exprimarea în următoarele idei ale
cercetării de faţă:
− la etapa actuală măsurile alternative privaţiunii de libertate tot mai frecvent sunt aplicate în
practica judiciară, ceea ce ne face să conchidem că ele câştigă încrederea în faţa organelor abilitate
cu funcţii de aplicare şi executare a acestora;
− întru eficientizarea măsurilor alternative privaţiunii de libertate sunt necesare o serie de mo-
dificări legislative;
− pentru a spori recurgerea la măsurile alternative privaţiunii de libertate în cazul tragerii la
răspundere penală pentru infracţiuni cu un grad redus de periculozitate, urmează a fi continuată pro-
cedura de promovare a măsurilor alternative privaţiunii de libertate în rândul practicienilor.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta teză de doctor poartă un ca-
racter integru după formă şi este complexă după conţinut. Semnificaţia teoretică a rezultatelor cer-
cetării rezidă în concluziile, propunerile, recomandările teoretice privind esenţa, mecanismul şi per-
spectivele existenţei şi dezvoltării măsurilor alternative privaţiunii de libertate în legislaţia penală a

8. 8
Republicii Moldova şi practica aplicării lor. Lucrarea în cauză are menirea să contribuie la ridicarea
gradului de investigaţie a acestei problematici, la dezvoltarea teoriei dreptului penal în sfera perfec-
ţionării sistemului sancţionator.
Valoarea aplicativă a rezultatelor cercetării este determinată de orientarea spre perfecţionarea
bazelor legale în sfera sistemului pedepselor penale şi a măsurilor alternative privaţiunii de libertate
în Republica Moldova, spre sporirea eficienţei aplicării lor practice.
Prevederile şi concluziile din prezenta lucrare pot fi utilizate:
− în activitatea de elaborare a normelor juridice în scopul perfecţionării legislaţiei în domeniul
aplicării măsurilor alternative privaţiunii de libertate;
− de organele judecătoreşti la aplicarea nemijlocită a măsurilor alternative privaţiunii de libertate;
− de organele de executare a măsurilor alternative privaţiunii de libertate;
− în procesul de instruire în instituţiile de învăţământ superior, în cadrul facultăţilor de drept
în care se ţine cursul „Alternativele privaţiunii de libertate” sau discipline asemănătoare.
Drept argument în acest sens serveşte faptul că prezenta teză de doctor conţine o minuţioasă
analiză teoretică şi practică a măsurilor alternative privaţiunii de libertate prevăzute de Codul penal
al Republicii Moldova, conjugate cu mai multe sugestii practice şi propuneri de lege ferenda.
Aprobarea rezultatelor lucrării. Lucrarea a fost elaborată şi discutată la Catedra Drept Penal
şi Criminologie a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. Tezele principale, conclu-
ziile şi recomandările au fost reflectate în 14 publicaţii ştiinţifice ale autorului.
Rezultatele obţinute au fost prezentate la mai multe conferinţe ştiinţifice: Conferinţa corpului
didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe anii 2000-2001”; Conferinţa ştiinţifico-
practică internaţională „Probleme de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile, traficului de
fiinţe umane şi migraţiunii generale”, Chişinău, 23 – 24 aprilie 2004, Ministerul Afacerilor Interne
al Republicii Moldova, Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare”; Conferinţa ştiinţifică internaţională
cu genericul „Învăţământul superior şi cercetarea – piloni ai societăţii bazate pe cunoaştere”, Chişi-
nău, 28 septembrie 2006.
Concomitent, materialul faptic şi generalizările expuse în lucrare sunt utilizate în procesul de
predare a cursului opţional „Alternativele detenţiunii” studenţilor anului II de la Facultatea de Drept
a Universităţii de Stat din Moldova.
Structura şi conţinutul tezei de doctor sunt dictate de scopul, obiectivele şi logica cercetării
ştiinţifice efectuate. Lucrarea constă din: Introducere, patru Capitole divizate în paragrafe, Conclu-
zii şi Bibliografie. Aspectele comparative dintre legislaţia recent adoptată şi reglementările existente
până la modificări, precum şi comparaţiile prevederilor legislaţiei Republicii Moldova cu cele ale
altor state sau cu actele internaţionale în materie, sunt elucidate în paralel.

9. 9
C A P I T O L U L I
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ALTERNATIVELE
PRIVAŢIUNII DE LIBERTATE
---------------------------------------------------
§ 1.1. ISTORICUL APARIŢIEI ŞI EVOLUŢIEI
MĂSURILOR ALTERNATIVE PRIVAŢIUNII DE LIBERTATE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Lupta împotriva crimei – în înţelesul larg de faptă vătămătoare săvârşită de un om împotriva
altui om – este prezentă de la începuturile istoriei societăţii umane şi a cunoscut, de-a lungul veacu-
rilor, importante mutaţii în ceea ce priveşte ideile privind rostul şi justificarea pedepselor, iar pro-
blema individualizării sancţiunilor de drept penal se află implicată în toate doctrinele penale care,
mai cu seamă în ultimele două secole, începând de la constituirea şcolii clasice, au marcat evoluţia
politicii penale. De aceea, pentru o mai adevărată înţelegere a problemelor teoretice pe care le ridică
individualizarea pedepselor, precum şi pentru fixarea poziţiilor dreptului nostru penal referitor la
pedeapsă, la scopul, esenţa şi fundamentul ei, în raport cu diverse idei vizând represiunea în diverse
izvoare de drept şi în raport cu sistemele de politică penală existente la diferite etape de dezvoltare,
o înfăţişare, chiar sumară – căci, prin forţa lucrurilor, ea nu poate fi decât simplificatoare şi schema-
tică – a acestor concepţii, ni se pare binevenită.
Istoria certifică evoluţia conceptului de pedeapsă. De-a lungul anilor rolul acesteia a fost în-
ţeles deseori eronat. Timp îndelungat, legiuitorii şi filosofii s-au închinat pedepsei, considerând-o
drept temelie a societăţii, o necesitate imperativă, cu toate că nu prea salutată şi agreată, graţie
fricii pe care a inspirat-o întotdeauna. Atât timp cât ordinea socială va fi expusă unor tulburări
care vor deranja întreaga societate şi atât timp cât legea va considera atare tulburări drept acte ili-
cite, penale, tot atât timp va exista şi pedeapsa în scopul protejării societăţii şi acestei ordini. Ine-
vitabil, pedeapsa va exista şi va fi o instituţie obligatorie atât timp cât vor exista şi celelalte insti-
tuţii menite a proteja societatea.
Însă, pentru a asigura un succes bine determinat, societatea ar trebui să reacţioneze nu atât îm-
potriva răului care s-a produs deja, ci să tindă spre prevenirea răului care ar putea să se producă.
Statul este nu numai în drept să pedepsească, el este şi obligat să prevină. Prin urmare, prevenirea
infracţiunii şi pedepsirea acesteia au aceeaşi importanţă pentru comunitate.

10. 10
Gândirea omenească susţine blândeţea pedepselor chiar din antichitate. Montesquieu în „Spiritul
legilor” combate cu puternice argumente cruzimea acestora. C. Beccaria susţine că tortura este un mijloc
sigur de a-i absolvi pe secăraţii robuşti şi de a-i condamna pe inocenţii slabi. Tot el susţine că atrocitatea
pedepsei însăşi face să se cupeze totul pentru a scăpa de ea. Cu cât mai mare este răul de care se teme
vinovatul, cu atât mai multe infracţiuni el comite spre a scăpa de pedepsirea unei singure [101, p.70].
Ţările şi timpurile celor mai groaznice suplicii au fost întotdeauna ale celor mai sângeroase şi
mai inumane infracţiuni.
Până în prezent, raţiunea umană caută o soluţie a problemei privind combaterea criminalităţii,
având sarcina de a răspunde la două întrebări: 1) care metode trebuie utilizate în lupta contra crimi-
nalităţii? şi 2) care tratament trebuie aplicat infractorilor?
Pentru a da un răspuns bine argumentat la întrebările în cauză, ar fi raţional de a vedea cum au
evoluat până la acest punct criminalitatea şi pedepsele pentru ea. Aceasta deoarece, deşi lupta cu
criminalitatea s-a dus întotdeauna, până în prezent nu s-a ajuns la rezultatul scontat – stârpirea sau,
cel puţin, diminuarea esenţială a ei.
În acest context ne propunem o analiză istorică a pedepselor penale cu scopul de a stabili eta-
pa apariţiei măsurilor alternative privaţiunii de libertate, ca parte componentă a pedepselor penale şi
a cauzelor ce au generat apariţia lor.
Actualmente, când se vorbeşte despre pedepse se face preponderent caracteristica lor pe plan
internaţional.
O sinteză şi analiză evolutivă a pedepselor privative de libertate, precum şi a celor care au
format prototipul alternativelor, înţelese în accepţiunea contemporană, ce au existat pe teritoriul ţării
noastre, deocamdată lipseşte. În dorinţa de a suplini acest vid, vom purcede de la general la particu-
lar, făcând o caracteristică istorică generală a sancţiunilor, după care ne vom referi în particular la
sistemul sancţionator aplicat în Moldova, accentul fiind pus pe evoluţia şi specificul lui.
Astfel, unul dintre cei care vorbeşte despre dezvoltarea istorică a pedepselor şi despre apariţia
alternativelor privaţiunii de libertate este francezul J. Pradel. Acest savant enumeră şi caracterizează
cinci faze pe care le-au parcurs în dezvoltarea lor sancţiunile de drept penal [102, p.569-570].
În opinia lui J.Pradel, prima perioadă se finalizează în sec. XVIII, fiind cea a pedepselor cor-
porale. Această epoca este caracterizată de atrocitatea şi barbarismul pedepselor. Sistemul incrimi-
nărilor şi pedepselor fuseseră creat şi se dezvoltaseră treptat, în mare măsură necodificat, sub influ-
enţa obiceiurilor, a dreptului roman şi a celui canonic; produs al unei dezvoltări multiseculare şi
format din interferenţa atâtor izvoare, în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea dreptul penal era
orientat spre un singur ţel: salvgardarea vechiului edificiu al feudalităţii, prin înăbuşirea forţelor ca-
re, cu energie şi îndrăzneală sporite, îl atacau de pretutindeni.

11. 11
În acele condiţii istorice concrete, gânditorii iluminişti, reprezentanţi ai şcolii clasice Volta-
ire, Diderot, Beccaria, Rousseau etc., ideologi ai burgheziei în ascensiune, s-au ridicat împotriva
legislaţiei penale sângeroase, împotriva cruzimii, nedreptăţii şi lipsei de umanitate a dreptului
penal feudal.
Reprezentanţii şcolii clasice promovau ideea că măsura pedepsei nu poate fi decât infracţiu-
nea, ea fiind determinată în primul rând de criteriul calitativ care îşi găsea exprimarea în natura in-
fracţiunii. Aceasta înseamnă că, atunci când este posibil, natura pedepsei trebuie să fie analogică
naturii infracţiunii: infracţiunile contra onoarei vor fi pedepsite cu dezonorarea – infamia publică;
cele împotriva liniştii publice – cu închisoarea sau exilul; cele contra bunurilor – cu pedepse pecu-
niare etc. În al doilea rând, măsura pedepsei este determinată de criteriul cantitativ, constând în pa-
guba adusă societăţii prin infracţiunea săvârşită.
Anume reprezentantul şcolii clasice C. Beccaria a fost primul care a propus ca sancţiune pena-
lă „munca în folosul comunităţii”, demonstrându-i avantajele atât pentru societate, cât şi pentru in-
divid: „...pedeapsa cea mai potrivită va fi acea unică formă de robie care se poate numi dreaptă, adi-
că robia pentru o vreme a activităţilor şi a persoanei în folosul societăţii comune...” [70, p.85].
Cea de-a doua perioadă cuprinde sec. XIX, manifestându-se prin aplicarea excesiv de amplă a
privaţiunii de libertate. Totuşi, spre sfârşitul acestui secol pedeapsa privativă de libertate este privită
ca purtătoare a tuturor nereuşitelor.
În aceste condiţii, s-a constituit o nouă doctrină penală, cunoscută sub numele de doctrină po-
zitivă, ai cărei reprezentanţi au fost C. Lombroso, E. Ferri, R. Garofalo etc.
Aceştia considerau că represiunea se poate realiza prin aplicarea uneia sau a mai multor mă-
suri de apărare socială, desemnate prin termenul generic de „sancţiuni” sau prin expresia – cu un
înţeles mai larg decât sensul său obişnuit – de „măsuri de siguranţă”. În noţiunea „sancţiune” doc-
trina pozitivistă înglobează atât pedepsele, cât şi măsurile de siguranţă propriu-zise, între care, po-
trivit acestei doctrine, nu există nici o deosebire funcţională ori de esenţă.
Sancţiunile preconizate de doctrina pozitivistă sunt numeroase şi foarte diferite sub aspectul
efectului lor imediat: reparatorii (constând în suprimarea situaţiei antejuridice, anularea efectelor
infracţiunii şi în repararea pagubelor cauzate prin săvârşirea acesteia), eliminatorii (moartea, inter-
narea într-un azil, detenţia pe viaţă), represive (închisoarea, amenda), sociale (îndepărtarea de un
anumit loc, excluderea de la exercitarea anumitor profesii, plasamentul într-o familie onestă etc.).
Aceste idei vor reuşi treptat să impună noi tipuri de sancţionare.
Începutul sec. XX s-a remarcat prin modificarea continuă a legilor penale, precum şi prin
adoptarea unor legi noi. Individualizarea şi aplicarea pedepsei penale este într-o continuă schimba-
re, căutându-se şi încercându-se de a limita aplicarea privaţiunii de libertate sau înlocuirea ei. Toate

12. 12
acestea conturează a treia etapă de evoluţie a alternativelor, remarcată şi prin apariţia unor noi in-
stituţii ale dreptului penal, cum sunt probaţiunea şi suspendarea executării pedepsei.
Probaţiunea a apărut în sistemul anglo-saxon de drept (Anglia, SUA) şi a funcţionat pe parcur-
sul mai multor decenii, răspândindu-se şi asupra ţărilor cu sistem de drept continental.
Spre exemplu, în Anglia, după unii autori [135, p.369], probaţiunea apare în 1887 în legătură
cu adoptarea Legii despre încercarea (probarea) pentru prima oară a condamnaţilor. Datorită actelor
normative care au apărut mai târziu (Legea despre încercarea infractorilor din 1907, regulile
probaţiei din 1965 ş.a.), această instituţie s-a stabilit temeinic.
La începutul sec. XX gândirea politică era preocupată de promovarea unei politici penale apte
să corespundă exigenţelor unei combateri eficiente a fenomenului infracţional. Anume în acest răs-
timp (sf. sec. XIX – înc. sec. XX) apare doctrina „apărării sociale” al cărei promotor era şcoala ita-
liană „Terzza Scuola” fondată de Alimena şi Carnevale. Una dintre ideile de bază ale acestei doctri-
ne rezidă în faptul că statul avea obligaţia de a-i resocializa pe infractori şi nu pur şi simplu de a-i
pedepsi, sancţiunea având funcţia de prevenire, educare.
La începutul sec. XX, în majoritatea ţărilor civilizate s-a pus problema cu privire la aportul în-
chisorilor în lupta contra criminalităţii. Evaluându-se şi cercetându-se influenţa închisorii asupra
personalităţii şi societăţii, s-a ajuns la concluzia că, în multe cazuri, închisoarea stimulează apariţia
criminalităţii organizate.
Aşadar, către sf. sec. XIX – înc. sec. XX în mai multe legi penale apar diverse încercări de a
înlocui privaţiunea de libertate cu alte măsuri juridico-penale, care ar asigura acelaşi efect pentru
condamnat, dar şi pentru stat. Anume atunci apar alternativele privaţiunii de libertate ca concept.
Cea de a patra perioadă cuprinde mijlocul sec. XX – perioada de dezvoltare a alternativelor
privaţiunii de libertate. La ea însă nu pot fi atribuite ţările fostele republici din cadrul URSS, deşi
codurile penale ale acestora (inclusiv al RSSM) cunoşteau unele din pedepsele alternative şi alte
măsuri juridico-penale alternative privaţiunii de libertate, spre exemplu: amenda, munca corecţiona-
lă, condamnarea condiţionată.
Cea de a cincea perioadă începe cu anii 80 ai sec. XX (şi continuă până în prezent). Este o
etapă de lărgire a sferei de aplicare a alternativelor şi de răspândire a lor pe plan internaţional. Mai
mult, ele devin un obiect de preocupare al diferitelor organisme internaţionale.
Deci, începând cu mijlocul sec. XX, politica penală a luat poziţia de susţinere a măsurilor al-
ternative privaţiunii de libertate. Afară de ideile generate de principiul umanismului, pe parcursul
multor ani au apărut şi idei pragmatice referitoare la cheltuielile pe care le suportă statul pentru în-
treţinerea sistemului penitenciar. ONU şi Consiliul Europei au elaborat acte internaţionale care se
referă la alternativele privaţiunii de libertate, cum ar fi: Reguli minime ale Naţiunilor Unite pentru

13. 13
elaborarea unor măsuri neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo), Rezoluţia (76) 10 a Comite-
tului de Miniştri cu privire la unele măsuri de pedeapsă alternative privaţiunii de libertate, adoptată
de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 9 martie 1976, Recomandarea nr. R (92) 16
a Comitetului de Miniştri către statele membre referitoare la regulile europene asupra sancţiunilor
aplicate în comunitate etc.
Începând cu anii ’80-90 ai sec. XX, politica pedepselor penale tot mai mult s-a arătat a fi în
căutarea de alternative privaţiunii de libertate. Către sf. sec. XX – înc. sec. XXI legiuitorii urmăresc
unele scopuri mai globale, recunoscând faptul că metodele tradiţionale de luptă contra criminalităţii
sunt mai puţin eficiente, străduindu-se să elaboreze noi tipuri de sancţiuni, care ar soluţiona obiecti-
ve aparte, nu doar evitarea privaţiunii de libertate. Esenţa pedepselor, executate în cadrul societăţii
şi elaborate în ultimii zece ani, constă în obţinerea de la infractor a îndeplinirii unor cerinţe care l-ar
ajuta să devină un membru normal al societăţii.
Deoarece obiectul nostru de cercetare îl formează totuşi măsurile alternative privaţiunii de liber-
tate în Republica Moldova, vom încerca să elucidăm apariţia şi evoluţia lor anume pe acest teritoriu,
începând cu cele mai vechi timpuri şi până în prezent, reprezentându-le în contextul legilor existente
în diverse perioade şi al politicii penale promovate la o etapă sau alta de dezvoltare a ţării noastre.
Geto-dacii de pe vremea lui Burebista nu au realizat o distincţie clară între normele juridice,
religioase şi cele morale. Acest amestec de norme va fi depăşit numai odată cu crearea provinciei
romane Dacia.
În perioada embrionară, dar mai cu seamă în cea de formare a statului, la geto-daci încep să
apară instituţiile juridice care reprezintă voinţa clasei ce domina din punct de vedere economic.
Sistemul de drept, format din norme cutumiare, obişnuielnice, şi din legi scrise, emise în te-
meiul poruncilor regilor geto-daci, cuprinde în mod necesar şi instituţii de drept penal. Cristalizarea
normelor dreptului penal geto-dac are loc, asemenea celorlalte norme juridice, în perioada de for-
mare a statului centralizat şi independent, menite fiind să sancţioneze pe cei care s-ar împotrivi noii
ordini politice instaurate. Dreptul penal geto-dac cuprindea, ca şi celelalte sisteme de drept antic,
norme aspre. Normele penale aveau drept scop apărarea valorilor fundamentale împotriva infracţiu-
nilor şi sancţionau pe cei care se făceau vinovaţi de crime contra statului, proprietăţii şi familiei.
Iniţial, sancţionarea faptelor penale la geto-daci urmărea scopul răzbunării sângelui. Cu tim-
pul, însă, statul a interzis răzbunarea.
La acel moment pe larg se aplica pedeapsa cu moartea (pentru adulter, omor, trădare, furt
de cereale).
După invadarea provinciei Dacia de Aurelius (anul 275 d. Hr.), în vremea obştii săteşti, cea
mai aspră pedeapsă pentru infractor nu era moartea, ci izgonirea acestuia din cadrul obştii săteşti,

14. 14
opinia publică exercitând o înrâurire permanentă asupra celor vinovaţi de infracţiuni şi supunându-i,
în diferite ocazii, oprobriului (strigarea peste sat la horă, porecle etc.) [89, p.33]. Desconsiderat de
locuitorii satului şi povestit continuu, infractorul, izgonit prin asemenea mijloace, era nevoit să pă-
răsească obştea sătească pentru a se stabili în alte teritorii.
Răspunderea pentru faptele personale care dăunează altora, conflictele dintre membrii obştii
se rezolvau în cadrul obştii, pe baza solidarităţii rudelor, talionului şi a compoziţiei.
După plecarea autorităţilor şi legiunilor romane din Dacia, pe teritoriul ei, după cum con-
firmă numeroase date arheologice [68, p.19], populaţia de aici şi-a continuat, în linii mari, modul
de viaţă tradiţional.
În perioada sec. IV-VIII s-a realizat procesul de etnogeneză a românilor, având o organizare
proprie în cadrul statului şi norme de reglementare a relaţiilor în obşte. Mai multe obşti se uneau în
uniuni, confederaţii de obşti, în vederea realizării unor obiective comune: apărarea de năvăliri, folo-
sirea mai eficientă a unui teritoriu relativ unic ş.a.
Aceste uniuni formează „câmpulung-urile, cnezatele, voievodatele” sau, în general, „ţările”.
Aparatul de conducere a obştilor se menţinea şi era completat de cel al „ţărilor”.
Odată cu formarea ţărilor au fost preluate normele după care se conduceau obştile, fiind întări-
te prin autoritatea aparatului politic al „ţărilor”. Totodată, în noile condiţii s-au adoptat şi norme noi,
totalitatea acestor norme formând „Legea ţării”. Aceasta avea sensul de totalitate de norme nescrise,
legate prin convingere, credinţă şi conştiinţă.
„Legea ţării” la români era un sistem normativ elementar care reglementa relaţiile dintre
membrii obştii şi dintre obşti referitor la asigurarea liniştii publice prin apărarea vieţii, credinţei şi
demnităţii membrilor obştii.
În ce priveşte reglementarea penală, „Legea ţării” mai păstrează unele reminiscenţe din epoci-
le anterioare, dar, în principal, apără valorile şi relaţiile ce interesează ordinea feudală şi, totodată,
anunţă unele începuturi de modernizare juridică. Statul căuta să pună stavilă practicii învechite a
talionului, prin aplicarea pedepsei, numite zavească (amendă), celor care ar cuteza să mai recurgă la
răzbunarea privată [79, p.132]. De asemenea, se mai întâlnesc cazuri când persoane nevinovate răs-
pund pentru vina unor rude, de exemplu, fratele plăteşte pentru despăgubirea victimelor fărădelegi-
lor comise de fratele său.
Se consacră făţiş inegalitatea în faţa legii penale, după starea socială a făptaşului şi a victimei,
aceleaşi fapte fiind apreciate în mod diferit, ca şi pedepsele.
Întrucât, după cum s-a menţionat deja, sistemul răzbunării nu mai prezenta nici un interes, el a
fost înlocuit, cu timpul, cu un sistem de despăgubire, cu o compoziţie. Aceasta nu mai era o pedeapsă
în sensul strict al cuvântului, ci o împăcare (învoială) între părţi, urmată de o despăgubire materială.

15. 15
Făptuitorul, ca să evite loviturile victimei sau ale familiei ei, plătea o despăgubire oarecare care era
lăsată la învoiala părţilor.
Nu trezeşte îndoială faptul că sistemul compoziţiei reprezintă un stadiu mai avansat în evoluţia
pedepsei aplicate unei infracţiuni în dreptul feudal. În locul răzbunării inumane şi inutile, victimei
sau familiei acesteia i se dă ceva care îi era materialmente profitabil şi îi alina întrucâtva suferinţele
îndurate.
Nicolae Iorga, în lucrarea sa „Studii şi documente”, indică următorul citat datând cu 17 iulie
1661, în care se relatează că un oarecare Antonie Colăcescu dă o ocină drept răscumpărare pentru
pedeapsa spânzurătorii: „... cum eu furat un bou, şi m-au prins de faţă şi era să mă spânzure; iar de
unchii mei şi de oamenii mei n-au vrut neme să mă plătească de la curmeiu (spânzurătoare); deci eu,
vădzând că-s de perire, eu dat ocina din sat din Cernoeşte, un bătrân, cu hălăşteu în Pereschiiu, cu
aşa de fân şi cu săpături... ” [99, p.759].
„Legea ţării” îngăduia o largă aplicare a compoziţiei, prin care se puteau răscumpăra cele mai
multe infracţiuni. Chiar şi infractorii pedepsiţi cu moartea puteau să-şi răscumpere „capul” („gâtul”).
În general, se plătea o sumă de bani, iar dacă făptuitorul nu dispunea de bani ca să plătească
cât se învoise, putea da în schimb un bun oarecare al cărui proprietar era. În acest caz, se întocmea
un zapis (act), de regulă, în prezenţa martorilor, sau se cerea ca dreptul de a stăpâni acest bun să fie
întărit de Domnie [74, p.83].
Potrivit „Legii ţării”, cele mai grave infracţiuni erau considerate hiclenia (trădarea comisă
de boieri împotriva domnului), care se pedepsea cu moartea şi confiscarea averii, şi osluhul (neas-
cultarea poruncilor domneşti), care se pedepsea cu moartea sau hatahul (o amendă de vite cu lua-
rea ocinelor).
Pedepsele aplicate erau fie fizice (prin tăierea capului, spânzurătoare, bătaie), fie închisoarea
la ocnă, temniţă sau puşcărie, fie băneşti (gloabă, duşegubină, pradă zăvească). Uneori se aplicau şi
pedepse infamante: purtarea şi bătaia pe uliţă a infractorului, tăierea bărbii.
„Legea ţării” nu prevedea ca pedeapsă tortura celui vinovat.
Autorul Ioan D. Condorachi afirmă că în obiceiurile şi în tradiţia poporului român era înrădă-
cinată practica împăcării părţilor, chiar după ce intervenea puterea publică, care îl condamna pe vi-
novat, victima putea totuşi să ceară ca făptuitorul să fie scutit de pedeapsă, dacă ei se împăcau şi
dacă i se dădea o despăgubire victimei [81, p.4]. În lucrarea „Voyages et ambassades de missire de
Guilbert de Lannoy” (Călătoriile şi soliile domnului Giulbert de Lannoy) (399-1450) se povesteşte
cazul acestui cavaler, ambasador al regelui Franţei Carol al VI-lea, jefuit de tâlhari în apropiere de
Cetatea Albă, în Moldova. Hoţii, fiind prinşi, sunt aduşi cu ştreangul la gât înaintea cavalerului,
lăsându-se la voia lui să fie omorâţi sau iertaţi. Însă, deoarece hoţii i-au restituit banii şi lucrurile

16. 16
furate, cavalerul se ruga de Domn (domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun), care i-a iertat de la
moarte şi le dăduse drumul [74, p.84].
Răscumpărarea de pedeapsă se admitea în toate cazurile de delicte private, chiar dacă se pro-
nunţase pedeapsa capitală [74, p.85]. Tot ce se cerea în acest caz era ca victima sau familia ei să-l
ierte pe cel vinovat în faţa autorităţii care pronunţase condamnarea.
Mai mult ca atât, au existat cazuri, reflectate de către N. Iorga şi Ch. Ghibănescu, când răscum-
părarea de la o pedeapsă, pronunţată de autoritatea publică, se putea face şi de o terţă persoană care
nicicum nu fusese implicată în comiterea infracţiunii. Un document din anul 1615 atestă că un oareca-
re popă Matieş plăteşte un cal pentru răscumpărarea capului unui hoţ, numit Ostahi [74, p.85].
Astfel, în vechiul drept penal român se urmărea pedepsirea faptei comise şi despăgubirea ce-
lui vinovat.
La sfârşitul sec. XVI – începutul sec. XVII mai mulţi domnitori au promulgat consecvent o po-
litică penală mai dură, care se deosebea de politica penală precedentă. Deoarece timp de 40 de ani
(1588-1628) au fost editate o serie de gramote cu conţinut similar, care se refereau la dreptul penal,
aceste măsuri legislative au fost calificate ca o reformă de 40 de ani în domeniile respective. La mij-
locul secolului al XVII-lea au fost adoptate cele mai importante izvoare ale dreptului nostru scris
din epoca feudalismului. Dintre acestea ţinem să amintim Cartea românească de învăţătură („Cartea
românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de alte judeţe cu zisa şi cu toată cheltuiala a
lui Vasile voievodul şi domnul Ţărei Moldovei, den multe scripturi tălmăcite den limba ilinească pe
limba românească”), zisă şi Pravila lui Vasile Lupu.
Cartea românească de învăţătură este prima codificare legislativă cu caracter laic din istoria
dreptului nostru. Ea a fost întocmită de către logofătul Eustratie din ordinul lui Vasile Lupu şi tipă-
rită în anul 1646 la tipografia mănăstirii Trei Sfetiteli din Iaşi.
Dispoziţiile penale sunt formulate pe baza unor principii moderne pentru acele timpuri,
preluate din lucrarea lui Prosper Farinaccius „Praxi et theoricial criminalis” apărută în 1609-
1614 la Veneţia.
În Pravila lui Vasile Lupu pedeapsa era numită certare. Se aplicau pedepse fizice (decapitarea,
spânzurarea, tragerea în ţeapă), pedepse privative de libertate (ocna, temniţa, surghiunul la mănăsti-
re), pedepse care vizau expunerea celui vinovat aprobriului public (purtarea prin târg), pedepse reli-
gioase (afurisirea, oprirea la biserică) şi pedepse pecuniare (amenzile sau gloabele). În anumite ca-
zuri se putea aplica şi pedeapsa talionului, ca o reminiscenţă a sistemului răzbunării private.
Erau cunoscute cazuri de comutare a privaţiunii de libertate pe un termen nu prea mare (câteva
săptămâni) în amendă (pentru leziuni corporale). Dacă, de exemplu, era comis un omor de un „rău-
făcător”, atunci pedeapsa cu moartea nu putea fi comutată în amendă „duşegubina”. În general,

17. 17
mărimea amenzii varia în funcţie de infracţiunea săvârşită, de exemplu, pentru omorul nou-
născutului se încasa o amendă de 2,5 ori mai mare ca pentru omor din imprudenţă.
Pravila lui Vasile Lupu s-a aplicat în Moldova până în secolul al XVIII-lea.
Începând cu secolul al XVIII-lea, hrisoavele domneşti – ca formă de exprimare a voinţei clasei
dominante – se situează pe un loc de frunte şi domnii fanarioţi le-au folosit din plin.
În acest secol, intensa activitate legislativă s-a oprit la nivelul de proiect de cod oficial sau pri-
vat, precum şi la o importantă serie de culegeri oficiale sau private de acte normative. În seria unor
astfel de culegeri se înscrie şi Manualul lui Armenopol (denumit şi Hexabiblul lui Armenopol),
Vacteria sau Syntagma lui Matei Vlastares.
În domeniul dreptului penal, în sec. XVIII în Principatele Române se răspândesc ideile uma-
niste ale iluminiştilor. Curentul iluminist era pătruns de un profund umanism. Lucrarea lui Cezare
Beccaria „Despre delicte şi pedepse”, scrisă în 1764, devine cunoscută în Moldova şi în Valahia.
Sub influenţa acestor idei pedeapsa cu moartea pentru hiclenie se aplica tot mai rar. Începe a
se practica o pedeapsă asemănătoare cu degradarea civilă – „îmbrăcarea în suman”, adică privarea
de rangul de boier şi de privilegiile respective.
Pe larg se aplica amenda judiciară (gloaba) pentru depunerea mărturiei false, confecţionarea
banilor, răni etc. Numai omorul cu intenţie directă era pedepsit cu moartea, iar cel săvârşit din im-
prudenţă era sancţionat prin răscumpărarea vinei, plata gloabei.
Pentru furt, ţăranii erau pedepsiţi cu ocna, pedepse corporale; pentru furt a treia oară se preve-
dea şi tăierea mâinilor. Hoţii erau înfieraţi (pe frunte) pentru a uşura evidenţa recidivei ş.a.
Astfel, pedeapsa capitală, aspru criticată de Beccaria, a fost păstrată, dar se aplica tot mai rar.
Domnitorul Alexandru Mavrocordat menţiona în 1783 că în Moldova pedeapsa cu moartea se aplica
rar, doar pentru omor premeditat, tâlhărie cumulată cu omorul sau tâlhărie a treia oară. Însuşi Ale-
xandru Mavrocordat a jurat să nu o aplice. Tot mai des, ocna şi închisoarea înlocuiau pedeapsa cu
moartea. Pedepsele pecuniare – gloaba – se înlocuia în multe cazuri chiar şi în caz de omor; dacă
făptuitorul se împăca cu rudele victimei sau dacă criminalul nu era cunoscut, plătea obştea pe al că-
rei hotar s-a comis infracţiunea.
La începutul secolului XIX, o încercare de a sistematiza legislaţia moldovenească face juristul
Andronache Donici. El a analizat dreptul cutumiar, legislaţia domnească la dreptul bizantin recep-
tat, alcătuind un manual de legi care l-a intitulat „Adunare cuprinzătoare în scurt legile din cărţile
împărăteşti pentru conducerea celor ce învaţă legile cu arătarea cărţii, titlului, capitolului şi paragra-
fului legilor împărăteşti” [68, p.87]. Această lucrare, numită şi Manualul juridic al lui Andronache
Donici, în pofida faptului că a fost publicată la Iaşi în anul 1814, după anexarea Basarabiei la Impe-
riul Rus, de către nimeni nu este contestat faptul că a fost răspândită şi în Basarabia de după 1812.

18. 18
Caracterizând lucrarea lui A. Donici, unii autori afirmă: „...manualul s-a bucurat de un real in-
teres din partea practicienilor, deoarece era redactat în limba română, avea o structură modernă şi
cuprindea reglementări avansate” [79, p.154].
Acest cod al pravilistului Donici cuprindea 42 capitole, din care doar un capitol (41) conţinea
norme de drept penal, celelalte referindu-se la dreptul civil şi de procedură.
Importanţa monumentelor dreptului scris era în creştere. O caracteristică a dreptului penal
consta în modernizarea formei sale prin elaborarea de noi coduri, care vin să completeze pe cele
anterioare şi conturează începuturile unui sistem de drept. Aceste noi coduri au fost elaborate
ţinându-se cont de noile codificări europene occidentale (Franţa, Italia ş.a.)
Dreptul penal, ca şi alte ramuri de drept, s-a dezvoltat sub influenţa condiţiilor social-
economice şi a curentului iluminist. În 1820-1826 în Moldova au fost tipărite prima şi a doua parte
ale Condicii Criminaliceşti, care era de fapt un Cod penal şi de Procedură penală (Pravilniceştile
orânduieli întru cercetarea faptelor criminaliceşti).
Potrivit concepţiei consacrate în Criminaliceasca Condică, toate infracţiunile erau considerate
criminale.
Pedepsele denotă o discriminare socială vădită, deoarece pentru nobili se prevăd pedepse pe-
cuniare, surghiun la mănăstire, iar pentru cei „proşti” sunt indicate pedepse fizice, ocna.
Codul prevedea şi caracterul public al aplicării unor pedepse: pedepse corporale în public,
plimbarea pe străzi spre ruşinarea infractorului.
Se restrânge aplicarea pedepsei cu moartea: ea se aplica pentru omor cu intenţie şi jaf cu
omor. Pentru hiclenie urma pierderea dregătoriei şi a rangului de boier.
Pedepsele de mutilare (tăierea mâinilor) s-au aplicat numai până la 1832, pentru falsificarea
pecetei domneşti, care după 1832 se pedepseşte cu ocna.
Privaţiunea de libertate se aplica mai pe larg.
Confiscarea averii este interzisă de Condica Criminalicească. Astfel, are loc îmblânzirea re-
presiunii penale: moartea se aplică mai rar, mutilarea este anulată, dar pedepsele corporale se mai
menţin alături de privaţiunea de libertate şi amenzi.
Prin încheierea la 28 mai 1812 a păcii de la Bucureşti se pune capăt războiului ruso-turc din
anii 1806-1812. Una dintre clauzele acestui tratat de pace prevedea anexarea regiunii dintre Prut şi
Nistru (Basarabia) la Imperiul Rus, parte componentă a Principatului Moldovei.
Imediat după pacea de la Bucureşti a fost adoptat Regulamentul organizării administraţiei
provizorii în Basarabia. Pe lângă acesta, în Basarabia s-au mai aplicat şi alte izvoare de drept, cum
sunt: Hexabiblul lui Armenopol, Manualul lui Andronache Donici şi Sobornicescul Hrisov de la
1785 al domnitorului Alexandru Mavrocordat [68, p.113].

19. 19
În sfera dreptului penal în Basarabia au fost aplicate legile Imperiului Rus.
În Rusia, până în 1835, în domeniul dreptului penal s-au aplicat mai multe legi, chiar începând cu
Pravila de Sobor a lui Alexei Mihailovici. Din 1835 a întrat în vigoare codul general „Svod zaconov”.
În 1845 a fost adoptat un nou Cod penal – „Ulojenie o nakazaniah ugolovnîh i ispravitelinîh”
(Codul pedepselor criminale şi corecţionale) intrat în vigoare în 1846. Acest act normativ denotă o
discriminare socială vădită în privinţa pedepselor care de fapt erau constituite ca două sisteme:
1) pentru nobili şi cler;
2) pentru toţi ceilalţi.
Persoanele din stările privilegiate nu erau supuse pedepselor corporale. Articolul 18 al Codu-
lui clasifică toate pedepsele în pedepse criminale şi pedepse corecţionale. În sistemul pedepselor
intrau următoarele: pedeapsa capitală; privaţiunea de libertate; munca la ocne fără termen; munca la
ocne, în cetate, la uzine, pe termen; exilul în Siberia, Caucaz, în alte gubernii; pedepsele pecuniare
(amenda şi confiscarea averii, totală sau parţială, însă doar în cazurile expres prevăzute de lege);
pedepse corporale (doar pentru anumite categorii de infractori); mustrarea în prezenţa instanţei sau,
în cazurile cele mai grave – cu uşile deschise. Pentru anumite infracţiuni se aplicau şi pedepsele bi-
sericeşti (pocăinţa bisericească). Codul prevedea şi un şir de pedepse complementare şi accesorii,
printre care: interdicţia anumitor meserii şi profesii, obligaţia de a cere scuze de la pătimaş, în pre-
zenţa instanţei sau a martorilor, în forma şi expresiile stabilite de instanţă.
Pentru crime şi delicte de serviciu erau aplicate un şir de pedepse specifice, ca: eliminarea de
la slujbă, destituirea din funcţie, degradarea din funcţie, reţinerea din salariu, mustrarea, admonesta-
rea. Pentru comiterea infracţiunilor ce au atras pagube materiale şi morale, de rând cu pedeapsa,
condamnaţii erau obligaţi să recupereze aceste pagube. În caz de deces al vinovatului, această recu-
perare se răsfrângea şi asupra moştenitorilor, însă doar în limitele averii moştenite.
Revoluţia de la 1848 la români, încadrându-se în contextul general european, a avut un carac-
ter unitar pentru Principatele Române. Unirea de la 1859 a deschis o nouă pagină prin formarea sta-
tului naţional modern.
Statul naţional, care se constituie în 1859, prin alegerea aceluiaşi domnitor, Alexandru Ioan
Cuza (1859-1866) atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, adoptă oficial, în 1862 numele de
România. Perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost o perioadă rodnică sub aspectul legife-
rării şi este meritul întâiului domn al României moderne de a fi dat ţării o legislaţie nouă în pas cu
progresul, unica pentru statul naţional român, lichidând haosul şi arbitrajul feudal, şi de a fi aşezat,
la baza vieţii societăţii, principiul legalităţii.
În 1864, o comisie, formată din şapte membri, a fost însărcinată cu elaborarea unui proiect de
Cod penal. Această comisie a studiat cu atenţie legislaţia penală a altor state, îndeosebi Codul penal

20. 20
francez din 1810 şi, în oarecare măsură, Codul penal prusian din 1851. Aceste două acte legislative
au reprezentat principalele izvoare ale Codului penal român.
Codul penal a fost publicat în 1865 şi a rămas în vigoare până în 1937. Elaborat în condiţii
în care legislaţiile statelor europene erau dominate de principiile şcolii clasice penale (fondator
Francesco Carrera), Codul penal român purta amprenta punităţii: liber arbitru – culpabilitate –
pedeapsă. Pornind de la postulatul că oamenii raţionali au capacitatea de a alege între ceea ce
este permis şi ceea ce nu este permis (liberul arbitru), Codul penal român considera că infracto-
rii sunt dominaţi de porniri antisociale (culpabile) şi, ca atare, ei trebuie pedepsiţi şi excluşi din
societate.
Deşi era dominat de concepţii obiectiviste, Codul penal român a adus contribuţii importante la
apărarea valorilor supreme ale societăţii din acea vreme.
Codul penal era structurat în trei cărţi: Cartea I cuprindea dispoziţii privitoare la pedepse şi la
felul lor, Cartea a II-a cuprindea norme cu privire la crime şi delicte, iar Cartea a III-a – contravenţii
poliţieneşti şi pedepsele pentru ele.
Conform structurii sale, Codul a adoptat o clasificare tripartită a infracţiunilor: crime, delicte
şi contravenţii. Această clasificare nu era justificată din punct de vedere teoretic, distincţia făcându-
se doar ţinându-se cont de sistemul pedepselor. Pedepsele erau de trei feluri: criminale, corecţionale
şi poliţieneşti, corespunzând fiecărei categorii de infracţiune.
Pentru crime se prevedeau:
− munca silnică pe viaţă şi pe termen – termenul maximal fiind de 20 ani;
− recluziunea într-o casă de muncă;
− detenţiunea nu mai mult de doi ani şi
− degradarea civică.
Degradarea civică însemna destituirea de la orice oficiu public, pierderea drepturilor politice şi
sociale (interzicerea de a purta arme, de a fi înrolat în armată, de a fi în învăţământ).
Munca silnică ca pedeapsă penală însemna munca în mine sau în penitenciarele speciale. De
regulă, cei condamnaţi la muncă silnică ca pedeapsă complementară suportau şi degradarea civilă.
Pedeapsa cu moartea nu era prevăzută în Cod, cea mai aspră pedeapsă fiind munca silnică pe viaţă
(pentru omor comis cu intenţie directă).
Delictele se sancţionau prin privaţiunea de libertate de la 15 zile până la 2 ani.
Contravenţiile poliţieneşti erau sancţionate cu amendă sau închisoare până la 15 zile pentru
încălcări ale ordinii şi regulilor de convieţuire, ca: împiedicarea circulaţiei pe stradă, deţinerea în
stare murdară a străzilor, hogeagurilor, producerea zgomotului noaptea şi tulburarea liniştii, lipsa
numărului la diligenţe etc.

21. 21
Acest Cod nu conţinea pedepse corporale şi nici de mutilare. El reprezenta cea mai blândă le-
ge penală din Europa acelor timpuri [68, p.130].
Făurirea statului naţional unitar român prin unirea tuturor teritoriilor româneşti cu Vechiul
Regat a fost opera întregului popor român. Românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat
au dus o luptă consecventă împotriva dominaţiei străine care s-a finalizat prin hotărârile democrati-
ce adoptate de organe alese despre unirea cu Ţara.
Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat unirea cu Ţara la 27 martie 1918. Congresul naţional al
românilor din Bucovina a proclamat la 15 (28) noiembrie 1918 unirea acestei părţi a Moldovei de
Nord cu România. La 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 Marea adunare Naţională a românilor din
Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească a declarat unirea tuturor teritoriilor locuite de români cu
România. Unirea a fost susţinută şi de saşi la Congresul lor.
După întemeierea României Mari s-a creat o situaţie nouă şi în domeniul dreptului penal, fiind
în vigoare o pluralitate de legislaţii: Codul penal ungar din 1878 şi Codul penal austriac din 1852
(în Transilvania şi Bucovina). Numai într-o singură provincie din cele reunite – Basarabia – legea
penală din vechea Românie a fost extinsă din 1919.
Treptat, Codul penal din 1865 s-a extins asupra întregii ţări, dar, cu toate acestea, în 1920 au
început lucrările în vederea elaborării unui nou Cod penal. Adoptarea lui a fost însă tergiversată pâ-
nă la 18 martie 1936 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937 (Codul penal „Carol al II-lea”).
Acest Cod penal nou a păstrat acelaşi sistem de pedepse, dar au fost introduse şi altele noi. În
conformitate cu acest act normativ, apare o nouă clasificare a pedepselor: pedepse de drept comun
şi altele politice. În calitate de pedepse complementare au fost introduse aşa pedepse ca interdicţia
corecţională, decăderea din puterea părintească, publicarea şi afişarea hotărârilor de condamnare.
Deşi pedeapsa capitală şi cele corporale nu erau prevăzute, în general s-a considerat că în noul Cod
penal regimul punitiv s-a înăsprit [94, p.403].
Codul penal „Carol al II-lea” pentru prima dată a legalizat instituţia suspendării condiţio-
nate a executării pedepsei, această instituţie fiind prevăzută iniţial în Legea conflictelor de
muncă din 1920 şi apoi în Legea sindicatelor profesionale din 1921 pentru pedepsele prevăzute
în aceste legi speciale.
Codul penal din 1936 conţinea în art.65 următoarele prevederi: „În cazul unei condamnări la
cel mult 2 ani închisoare corecţională, detenţiune simplă sau amendă, instanţa de fond, prin însăşi
hotărârea condamnatoare, poate suspenda executarea pedepsei pronunţate, pe timp de 3 ani, plus
durata pedepsei...” [100, p.78].
Cu unele mici modificări, suspendarea condiţionată a executării pedepsei a fost prevăzută şi în
Codul penal al României din 1968.

22. 22
Odată cu unirea Basarabiei cu România, teritoriul din stânga Nistrului populat de români a ră-
mas în componenţa Statelor Sovietice (din 1922 – Uniunea Sovietică). Ca urmare a mişcării naţionale,
în 1924 a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în cadrul Republicii
Sovietice Socialiste Ucrainene. Din acest timp, pe teritoriul dat se aplica legislaţia penală unională şi
ucraineană, respectiv Codul penal al RSSU din 1922, apoi Codul penal al RSSU din 1926.
Deosebirea principală a Codului penal din 1922 constă în faptul că acesta stabilea o listă ex-
haustivă a pedepselor penale. Astfel, în şirul pedepselor penale se înscriu: expulzarea din RSSU pe
termen sau fără termen, privaţiunea de libertate cu izolarea strictă a condamnatului sau fără o aşa
izolare, munca corecţională fără privaţiunea de libertate, condamnarea condiţională, confiscarea
averii, amenda, limitarea în drepturi, destituirea din funcţie, mustrarea publică, obligaţia de a recu-
pera paguba. Ca măsură excepţională se prevedea pedeapsa capitală [107, p.227-228].
În Codul penal din 1926, termenul de pedeapsă penală a fost înlocuit cu termenul de măsuri de
protecţie socială, care se clasificau în: măsuri cu caracter juridico-corecţional; măsuri cu caracter
medical şi măsuri cu caracter pedagogico-medical.
De facto, ca pedepse erau recunoscute doar măsurile cu caracter juridico-corecţional, care in-
cludeau: declararea drept duşman al oamenilor muncii cu privarea de cetăţenie a URSS şi expulza-
rea din URSS pentru totdeauna; privaţiunea de libertate cu izolarea strictă a condamnatului; privaţi-
unea de libertate fără o astfel de izolare; munca corecţională fără privaţiunea de libertate; limitarea
în drepturi; expulzarea din URSS pe termen; îndepărtarea din limitele republicilor unionale sau din
anumite localităţi cu stabilirea altui loc de trai sau fără, cu interzicerea traiului în anumite localităţi
sau fără aşa interdicţie; destituirea din funcţie; privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a practica o anumită activitate; mustrarea publică; confiscarea averii; amenda; preîntâmpinarea. Ca
măsură excepţională se prevedea pedeapsa capitală. Primele 4 pedepse, inclusiv pedeapsa capitală,
se aplicau doar în calitate de pedepse principale, celelalte – atât ca pedepse principale, cât şi ca pe-
depse complementare [107, p.239-240].
Observăm astfel că ambele aceste coduri dau dovadă de o pronunţată ideologizare a legislaţiei
penale şi, respectiv, a pedepselor penale.
În urma pactului Molotov-Ribbentrop, teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat la Uniu-
nea Sovietică. La 2 august 1940 la Sesiunea Sovietului Suprem al URSS a fost adoptată legea
despre formarea RSSM, iar la 14 decembrie 1940 Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, printr-un
decret a permis folosirea temporară pe teritoriul RSSM a codurilor penal, civil, de procedură pe-
nală, civilă, a Codului muncii şi a Codului familiei ale RSSU [68, p.183]. Această situaţie a durat
până la adoptarea Codului penal al RSSM din 24 martie 1961, care a acţionat în Republica Mol-
dova până la 12 iunie 2003.

23. 23
Iniţialmente, în afară de pedepsele prevăzute actualmente de art.21 din Codul penal al Repu-
blicii Moldova, în sistemul pedepselor erau incluse: deportarea, expulzarea, munca corecţională fără
privaţiunea de libertate.
În conformitate cu art.25 din Codul penal al Republicii Moldova, deportarea reprezenta înde-
părtarea condamnatului din locul său de trai, obligându-l să se stabilească într-o anumită localitate,
pe când, în conformitate cu art.26 din Codul penal, expulzarea constituia îndepărtarea condamnatu-
lui din locul său de trai, interzicându-i-se să locuiască în anumite localităţi.
Anume prin indicarea în sentinţă a locului concret unde urma să locuiască condamnatul deportarea
se deosebea de expulzare. Ambele pedepse se prevedeau atât ca pedepse principale, cât şi ca pedepse
complementare. Ambele nu se aplicau minorilor în vârstă de până la 18 ani, iar deportarea nu se aplica,
de asemenea, femeilor gravide şi femeilor care aveau la întreţinerea lor copii în vârstă sub 8 ani. Încă în
timpul Uniunii Sovietice, majoritatea savanţilor jurişti se pronunţau pentru excluderea acestor pedepse,
indicând în primul rând ineficacitatea acestora şi, ca rezultat, aplicarea extrem de rară. Bineînţeles, odată
cu declararea suveranităţii şi independenţei statului nostru, dat fiind teritoriul relativ mic al Republicii
Moldova, au dispărut condiţiile obiective de punere în executare a deportării şi expulzării.
Considerăm că anume din aceste motive, prin Legea Republicii Moldova privind unele modi-
ficări în Codul penal, nr.11 45-XII din 04.08.1992 [24], ambele pedepse au fost excluse din Codul
penal al Republicii Moldova.
Munca corecţională fără privaţiune de libertate se stabilea, în conformitate cu art.27 din Codul
penal al Republicii Moldova, pe un termen de la două luni până la doi ani şi se executa conform
sentinţei instanţei de judecată fie la locul de muncă al condamnatului, fie în alte locuri din circum-
scripţia în care locuia condamnatul, cu reţinerea din câştigul acestuia în folosul statului a unei părţi
stabilite de instanţă în limitele de la 5 la 20 procente din sumă.
Odată cu ratificarea prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XII din 24.07.1997 a Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a apărut necesitatea abolirii pedep-
sei în cauză, deoarece, în conformitate cu art.4 alin.2 al Convenţiei menţionate, „nimeni nu poate fi
constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie” [1]. Ca rezultat, în scopul armonizării legisla-
ţiei naţionale cu convenţiile internaţionale ratificate, prin Legea Republicii Moldova pentru modifi-
carea Codului penal, Codului de procedură penală, Codului cu privire la contravenţiile administrati-
ve, Codului de executare a sancţiunilor de drept penal şi Codului muncii, nr. 205-XIV din
25.11.1998 [26], munca corecţională fără privaţiunea de libertate a fost exclusă din sistemul pedep-
selor penale al Republicii Moldova.
Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova despre introducerea unor modificări şi
completări în unele acte legislative ale RSS Moldoveneşti, nr. 3803-XI din 29.03.1990 [42],

24. 24
sistemul pedepselor penale a fost completat cu o pedeapsă nouă – ridicarea contra echivalent a
mijlocului de transport.
Această pedeapsă consta în ridicarea forţată şi în realizarea ulterioară în modul stabilit a mij-
locului de transport proprietate personală a persoanei condamnate cu remiterea sumei încasate fos-
tului proprietar, cu excepţia cheltuielilor de realizare [71, p.257].
Pedepsei în cauză îi erau proprii unele semne specifice care o deosebeau de altele. În primul
rând, ea constă în trecerea forţată din proprietatea unei persoane în proprietatea alteia a unui obi-
ect specific. Această trecere forţată apropia pedeapsa în cauză de confiscarea averii, dar, în acelaşi
timp, ea, spre deosebire de confiscarea averii, nu era gratuită, ci contra echivalent bănesc, stabilit,
după cum rezultă din art.36, 37 ale Regulamentului cu privire la modul şi condiţiile de executare
în RSS Moldovenească a pedepselor penale, care nu sunt legate de aplicarea măsurilor de înrâuri-
re corecţională prin muncă asupra condamnaţilor, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii
Moldova nr. 3359 din 05.04.1984 [41], de către magazinul de mărfuri primite în comision. De
confiscarea averii, ridicarea contra echivalent se deosebea şi prin faptul că forţat putea fi transmis
doar automobilul.
Ridicarea contra echivalent a mijlocului de transport constituia o pedeapsă complementară şi
se aplica doar în cazurile prevăzute de Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova din
1961, şi anume: în caz de încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloace-
lor de transport de către persoanele care conduc mijloacele de transport (art.177 din Codul penal al
Republicii Moldova), de conducere a mijloacelor de transport în stare de ebrietate (art.1771
), de
predare a conducerii mijlocului de transport unei persoane aflate în stare de ebrietate (art.1773
).
E greu a constata eficacitatea unei asemenea pedepse. S-ar părea că ea era lipsită şi de elemen-
tul coercitiv (deşi ridicarea era forţată, echivalentul bănesc se restituia proprietarului), şi de efectul
preventiv. Doar, în realitate, prin aplicarea acestei pedepse persoana nu era privată de posibilitatea
de a procura un alt mijloc de transport. Afectând doar într-o anumită măsură situaţia patrimonială a
persoanei, ea era lipsită de careva consecinţe juridico-penale utile. Probabil, anume din acest motiv,
prin Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 51-XIII
din 14.04.1994 [25], ridicarea contra echivalent a mijlocului de transport a fost exclusă din sistemul
pedepselor penale al Republicii Moldova.
În sistemul pedepselor penale al Republicii Moldova a existat pedeapsa cu moartea – cea mai
severă şi contradictorie pedeapsă pe care a cunoscut-o vreodată omenirea. Istoria civilizaţiei con-
temporane nu cunoaşte o analogie a unei atare atitudini cum ar fi cea faţă de problema privind pe-
deapsa capitală şi, probabil, această problemă nu va găsi rezolvarea univocă în timpul apropiat.
Aceasta deoarece pedeapsa capitală, ca tip al pedepsei, se apreciază nu numai în cadrul jurisprudenţei,

25. 25
dar şi în cadrul politicii penale a statului, filosofiei, sociologiei, psihologiei, în fine la nivel de con-
ştiinţă socială.
Articolul 22 din Codul penal al Republicii Moldova din 1961 prevedea că pedeapsa cu moar-
tea se aplica ca măsură excepţională prin împuşcare, pentru infracţiuni contra statului, pentru omor
premeditat săvârşit cu circumstanţe agravante, pentru viol ce a avut urmări extrem de grave, precum
şi pentru violarea unei minore în vârstă de până la 14 ani, pentru atentarea la viaţa colaboratorului
de poliţie şi pentru infracţiuni militare grave. Această pedeapsă nu se aplica femeilor şi minorilor cu
vârsta sub 18 ani. După cum reiese din prevederile enunţate, această pedeapsă se aplica doar în
anumite cazuri, destul de limitate.
Odată cu ratificarea prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 522-XIII din
12.07.1995 a Statutului Consiliului Europei [44], Republica Moldova a fost primită ca membru al
Consiliului Europei cu condiţia abolirii pedepsei capitale, deoarece Protocolul adiţional nr.6 al
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede că pedeapsa
penală este abolită. Această normă e obligatorie pentru statele membre ale Consiliului Europei. Ca
rezultat, această pedeapsă a fost exclusă din sistemul pedepselor penale al Republicii Moldova.
Actualmente, Codul penal al Republicii Moldova, adoptat la 18 aprilie 2002 şi intrat în vigoa-
re la 12 iunie 2003, are o viziune cu totul alta asupra pedepsei penale şi a categoriilor sale.
Astăzi pedeapsa penală nu este o osândă pentru condamnaţi, ci, în primul rând, un mijloc de
restabilire a echităţii sociale, în al doilea rând – un mijloc de corectare a condamnaţilor şi, în al trei-
lea rând – un mijloc de prevenire generală şi specială a săvârşirii de noi infracţiuni.
Pedepsele penale prevăzute de actualul Cod penal sunt de două categorii: care pot fi aplicate per-
soanelor fizice şi care pot fi aplicate persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător.
Cele aplicate persoanelor fizice sunt expres enumerate în art.62 CP RM, în ordinea de la cea
mai blândă spre cea mai aspră. Această normă, spre deosebire de norma analogică din Codul penal
din 1961, conţine noi categorii de pedepse care anterior nu erau prevăzute şi care reflectă exigenţele
politicii penale contemporane. Astfel de pedepse sunt: munca neremunerată în folosul comunităţii şi
detenţiunea pe viaţă.
Un capitol separat al Codului penal (Capitolul X) este dedicat măsurilor de siguranţă, printre
expulzarea şi confiscarea specială, care anterior erau prevăzute printre pedepsele penale.
În concluzie ţinem a menţiona următoarele.
Primo, suntem absolut de acord cu marele jurist Ion Tanoviceanu care menţionează că întrea-
ga evoluţie a dreptului penal este legată de evoluţia pedepsei. Dreptul penal a urmat calea ce a ur-
mat-o concepţia pe care în decursul timpurilor popoarele au avut-o despre ideea de justiţie penală,
idee care servea la modelarea pedepselor.

26. 26
Secundo, severitatea represiunii a fost o continuă cauză de înăsprire a moravurilor, alimentând
îndârjirea criminalilor feroci şi mărind numărul acestora. Numai după ce pedepsele au început să fie
mai blânde s-a produs acea deplasare puternică de la criminalitatea sângeroasă la criminalitatea fra-
uduloasă. Aceste învăţăminte au fost plătite scump de omenire, dar, după cum se vede, întotdeauna
este nevoie de sacrificii [101, p.70].
Astfel, în dreptul penal, ca şi în alte domenii ale dreptului, necontenit s-au produs schimbări.
Politica penală promovată a dovedit că creşterea represiunii penale nici pe departe nu dă acele re-
zultate care au fost preconizate sau care sunt necesare societăţii.
În context, legea penală, dar în special doctrinarii şi lucrătorii practici sunt în continuă căutare
a unor căi cât mai eficiente de îmbunătăţire a politicii penale promovate de stat şi în acest context
alternativele privaţiunii de libertate îşi merită locul lor ca obiect de cercetare.
Tertio – măsuri neprivative de libertate care raţional înlocuiau detenţiunea au fost cunoscute
dintotdeauna, atât doar că nu formau un concept aparte. Societatea din cele mai vechi timpuri căuta
diverse metode care ar înlocui deţinerea într-un penitenciar, având în acelaşi timp un efect coercitiv
şi educativ mai mare chiar decât privarea făptuitorului de libertate (strigarea peste sat, amenda,
munca corecţională etc.).
§ 1.2. CONCEPTUL, TRĂSĂTURILE ŞI CONŢINUTUL MĂSURILOR ALTERNATIVE
PRIVAŢIUNII DE LIBERTATE
O perioadă îndelungată privaţiunea de libertate era privită drept un mijloc universal al reacţiei
statului la orice formă a criminalităţii, indiferent de gravitatea acesteia. Mai mult, la răscrucea seco-
lelor XVIII-XIX, sub influenţa filosofiei Iluminismului, privaţiunea de libertate constituia o alterna-
tivă pedepselor inumane şi drastice, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau pedepsele corporale, răspân-
dite pe larg în acele vremuri. Între timp, după cum demonstrează practica, izolarea de societate nici
pe departe nu poate fi considerată o condiţie necesară şi adecvată pentru realizarea sarcinilor politi-
cii penale. Deja la sfârşitul secolului XIX privaţiunea de libertate a fost atacată de practicieni şi teo-
reticieni pentru imposibilitatea rezolvării sarcinii principale a pedepsei penale, şi anume – reabilita-
rea socială şi corectarea condamnaţilor [96, p.2]. Critică justificată, deoarece potenţialul diferenţie-
rii influenţei coercitive în cadrul privaţiunii de libertate este prea mic pentru a asigura echilibrul în-
tre fapta comisă şi pedeapsa stabilită şi, ca rezultat, pentru a conta pe realizarea scopurilor propuse.
Izolarea de societate ca reacţie la criminalitatea de o gravitate scăzută a fost criticată de co-
munitatea internaţională pentru neajunsurile sale, în special pentru faptul că această pedeapsă este

27. 27
legată de desocializarea personalităţii, condiţionând schimbări profunde ale psihicului uman, spo-
rirea recidivei.
După cum menţionează profesorul ungar C. Bard, ca rezultat al criticii necontenite expuse la
diferite foruri şi organizaţii internaţionale, alternativele tradiţionale ale privaţiunii de libertate, cum
sunt amenda, suspendarea executării pedepsei şi probaţiunea, în acelaşi rând, mustrarea publică şi
diferite forme ale muncii socialmente utile, au devenit parte componentă a sistemului de pedepse
penale într-un şir de ţări [105, p.64].
În preambulul la Rezoluţia (76) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire
la unele măsuri de pedeapsă alternative privaţiunii de libertate, adoptată la 9 martie 1976, se menţi-
onează despre „...tendinţa manifestată în toate statele membre de a evita, pe cât posibil, pronunţarea
sentinţelor legate de privaţiunea de libertate, ca o consecinţă a neajunsurilor lor evidente, precum şi
din stima faţă de libertatea individuală...” [265].
În aşa mod, ab initio societatea ştiinţifică, iar mai apoi şi reprezentanţii puterii de stat au ajuns
la concluzia că este necesară implementarea măsurilor alternative privaţiunii de libertate.
Dezvoltarea sistemului de măsuri alternative privaţiunii de libertate a fost determinată de mai
mulţi factori care se reduc în principal la faptul că privaţiunea de libertate posedă prea multe ca-
renţe, iar alternativele privaţiunii de libertate, ca reacţie statală la comportamentul infracţional, din
contra, conţin un şir de avantaje incontestabile.
După cum se menţionează în preambulul la Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Mi-
niştri către statele membre referitoare la Regulile europene asupra sancţiunilor aplicate în societate,
adoptată de Comitetul de Miniştri la 19 octombrie 1992 [10]1
, „executarea sancţiunilor penale în
sânul comunităţii oferă o mai bună protecţie societăţii decât desfăşurarea unui proces pe termen
lung, salvând de la sine şi interesele victimei”.
Analizând esenţa şi conţinutul privaţiunii de libertate, am putea releva un şir de neajunsuri şi
dezavantaje ale acesteia faţă de măsurile alternative privaţiunii de libertate.
Un prim neajuns al privaţiunii de libertate este eficacitatea scăzută a acesteia. Trebuie de
constatat că în ultimele decenii au crescut esenţial proporţiile criminalităţii de recidivă [270, p.89],
ceea ce denotă elocvent ineficienţa sistemului judiciar şi execuţional-penal. Eficienţa pedepsei de-
pinde de mai mulţi factori, printre care: conţinutul şi mecanismul influenţei coercitive a pedepsei;
condiţiile de ispăşire a pedepsei; posibilitatea resocializării şi adaptării postpenitenciare [117, p.13].
La toţi aceşti indici privaţiunea de libertate nu corespunde aşteptărilor sociale.
1
Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri către statele membre referitoare la Regulile europene asupra
sancţiunilor aplicate în societate reprezintă unul din actele internaţionale de bază în domeniul alternativelor privaţiunii
de libertate.

28. 28
De menţionat că potenţialul coercitiv al privaţiunii de libertate cu mult depăşeşte potenţialul
educativ, fapt determinat de condiţiile destul de severe de ispăşire a pedepsei, de îngustarea esenţia-
lă a drepturilor fundamentale, de posibilităţile limitate de autorealizare, inclusiv profesională. Dis-
crepanţa dintre aceste două categorii, atunci când sporirea constrângerii nu este justificată de factori
criminogeni ai personalităţii condamnatului, atrage reducerea eficienţei măsurii de constrângere,
condamnatul pierzând încrederea că există un echilibrul între „faptă” şi „răsplată”, aşa cum spune
un vechi proverb.
Analizând eficienţa privaţiunii de libertate de scurtă durată, renumitul profesor rus M.D.
Şargorodschi încă la începutul anilor ’50 ai sec. XX menţiona că „în cazul privaţiunii de libertate pe
termen scurt, de regulă, acţionează caracterul intimidant al pedepsei, dar în asemenea situaţie trebu-
ie de determinat dacă impactul nefast al privaţiunii de libertate nu reprezintă o plată prea mare pen-
tru acest caracter intimidant. Efectele negative ale privaţiunii de libertate pot servi un argument su-
ficient pentru o atitudine negativă faţă de privaţiunea de libertate pe termen scurt şi pentru recu-
noaşterea eficienţei scăzute a acesteia, cu excepţia cazurilor când, din anumite considerente, aplica-
rea altor măsuri este imposibilă” [187, p.386-387].
Altă cauză care a determinat necesitatea elaborării măsurilor alternative o constituie caracte-
rul inuman al privaţiunii de libertate. Regimul penitenciar este caracterizat de elementul esenţial al
mecanismului de constrângere – celui condamnat i se reduce posibilitatea de a se deplasa liber şi de
a dispune la dorinţă de timpul său, de a-şi manifesta posibilităţile şi de a-şi realiza aptitudinile.
Acest regim, urmat în procesul ispăşirii pedepsei, lasă amprente asupra întregului mod de viaţă al
celui condamnat. Privaţiunea de libertate, intervenind în sfera drepturilor personale ale condamnatu-
lui, modifică esenţial statutul juridic al acestuia, în special sub trei aspecte:
1) de unele drepturi şi libertăţi persoana este lipsită în general (dreptul la libera circulaţie,
dreptul la vot, dreptul la alegerea domiciliului);
2) unele drepturi sunt esenţial limitate (dreptul la inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea
domiciliului, secretul corespondenţei şi convorbirilor telefonice);
3) condamnatului îi sunt impuse un şir de obligaţii specifice, determinate de regimul peniten-
ciar (să menţină curăţenia în încăperile de locuit şi de serviciu, la locurile de muncă, să păstreze îm-
brăcămintea, să aştearnă patul conform modelului stabilit, să respecte regulile de igienă personală,
să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile şi în încăperile spe-
cial amenajate (pct. 98 al Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova nr. 583 din 26.05.2006) [47].
În aşa mod, ispăşirea pedepselor legate de izolarea de societate cauzează personalităţii celui
condamnat un prejudiciu care nu poate fi compensat prin nimic; din contra, după liberare urmează

29. 29
un proces îndelungat şi anevoios de adaptare postpenitenciară, persoana fiind, de regulă, respinsă de
către societate.
Desocializarea condamnatului constituie una dintre cele mai nocive trăsături ale privaţiunii de
libertate. Aceasta se dovedeşte a fi şi mai simţitor în Republica Moldova, deoarece condiţiile ispăşi-
rii pedepsei în instituţiile penitenciare nu corespund principiului umanismului şi standardelor inter-
naţionale în domeniul executării pedepsei, afectând unele drepturi fundamentale ale omului care nu
trebuie să nimerească în sfera coercitivului, şi anume: dreptul la sănătate, la securitate personală, la
condiţii normale de viaţă. Perturbările enunţate ale vieţii cotidiene a celui condamnat sunt justificate
numai în măsură în care izolarea de societate este unica măsură adecvată pentru comportamentul
său criminal.
În condiţiile executării pedepsei privative de libertate un pericol serios prezintă factorii
criminogeni caracteristici pentru sistemul penitenciar: influenţa negativă a „autorităţilor” asu-
pra majorităţii condamnaţilor; existenţa unei subculturi distincte, a regulilor nescrise ale lumii
interlope [106, p.97-108]. Penitenciarele constituie adevărate focare ale subculturii criminale,
fiind folosite de către criminalitate pentru recrutarea în rândurile lor a noilor persoane având
orientare antisocială. Izolarea de societate nici pe de parte nu îngrădeşte condamnaţii, în calitate
de membri ai societăţii, de mediul nociv intrasistemic, de consecinţele psihologice şi sociale ale
ispăşirii pedepsei în cauză. Totodată, condiţiile dificile de socializare atrag deformarea perso-
nalităţii condamnaţilor.
Pedeapsa privativă de libertate se bazează pe prezumţia că persoana care a comis infracţiunea
preţuieşte libertatea cel mai mult şi pericolul pedepsei cu închisoarea reprezintă un factor ce reţine
criminalitatea [264]. În practică un asemenea efect de stopare a criminalităţii este minimal. Din con-
tra, pentru cei condamnaţi închisoarea reprezintă o „şcoală a criminalităţii”, iar sistemul de reabili-
tare slab dezvoltat nu stimulează reintegrarea lor socială ulterioară. Ca rezultat, efectele negative ale
privaţiunii de libertate se resimt şi după ce condamnatul ispăşeşte pedeapsa, deoarece societatea este
ostilă celor „instruiţi în universităţile criminalităţii”.
Societatea de asemenea are de suferit. În special pentru că închisoarea costă scump şi întreţi-
nerea se asigură din contul bugetului de stat care se formează din aporturile contribuabililor. Nici
partea vătămată nu primeşte, de regulă, compensarea pagubelor cauzate prin infracţiune.
De rând cu aceste carenţe ale executării pedepsei privative de libertate, situaţia se înrăutăţeşte
sub povara problemelor de ordin organizatoric şi tehnico-material cu care se confruntă sistemul
penitenciar. În statele cu economia în curs de dezvoltare, în şirul cărora se înscrie şi Republica
Moldova, sistemul penitenciar nu numai că este prea costisitor, ci, mai mult, se confruntă cu pro-
blema lipsei mijloacelor financiare necesare.

30. 30
În doctrina de specialitate s-a menţionat că întreţinerea unui număr enorm de cetăţeni în instituţiile
penitenciare reprezintă o povară grea pentru bugetul statului, stagnând rezolvarea multor sarcini de or-
din social şi contribuind la răspândirea obiceiurilor şi tradiţiilor climatului criminal [257, p.32].
Toate aceste consecinţe nefavorabile pot fi evitate, în viziunea noastră, prin substituirea priva-
ţiunii de libertate cu alternativele acesteia, unde momentul educativ prevalează faţă de cel coercitiv,
condamnatul nefiind smuls din mediul obişnuit şi nefiind privat de relaţiile sociale existente care îi
acordă posibilitatea de a se asimila celorlalţi membri ai societăţii.
Introducerea alternativelor privaţiunii de libertate are mai multe argumente forte: economice
sau pragmatice; corecţionale; de compensare.
În plus, necesitatea implementării acestor alternative privaţiunii de libertate este dictată de
faptul că ele au un caracter mult mai uman, au o mai mare eficacitate în cadrul prevenţiei speciale
din contul posibilităţilor mai largi şi al condiţiilor mai prielnice pentru resocializare.
Măsurile juridico-penale alternative privaţiunii de libertate acordă instanţelor de judecată po-
sibilitatea utilizării, în baza legii (luând în consideraţie practica judiciară şi recomandările ştiinţifi-
ce), a diferitelor mijloace de influenţare a condamnatului, îmbinând restricţiile de ordin material cu
cele de ordin spiritual. Aceasta are loc prin influenţarea structurii psihologice a personalităţii con-
damnatului, limitându-i-se posibilităţile „profesionale” sau ale altei conduite asociale pe viitor, fie
obligându-l la îndeplinirea anumitor lucrări, pe care acesta, în alte condiţii, nu le-ar fi efectuat.
Avantajul alternativelor îl constituie şi caracterul lor compensator. În literatura de specialitate
s-a specificat că calităţile compensatorii, adică asigurarea coercitivă a restituirii pagubei materiale,
sunt specifice oricărei pedepse [184, p.25]. Însă, eficacitatea realizării lor este diferită. În cazul pri-
vaţiunii de libertate aceste posibilităţi sunt reduse la prestarea unei munci necalificate şi, respectiv,
puţin remunerate. În plus, administraţia, din motive economice şi organizaţionale, nu poate asigura
cu loc de muncă toţi condamnaţii dornici de a munci. Conform datelor Departamentului Instituţiilor
Penitenciare al Republicii Moldova, în sistemul penitenciar al Republicii Moldova în anul 2003 au
fost antrenaţi în muncă 33,6% din numărul total al condamnaţilor apţi de muncă, în anul 2004 – în
muncă au fost încadraţi 36,7%, în anul 2005 – 38,1%, în anul 2006 – 40%, în anul 2007 – 34,2%,
iar în primele 5 luni ale anului 2008 în muncă sunt încadraţi 35,5% din numărul total al condamnaţi-
lor (Anexa nr.2). Sunt nişte cifre care nu pot satisface, dacă e să ţinem cont de faptul că practic ma-
joritatea celor condamnaţi la pedepse privative de libertate au obligaţii pecuniare legate de restitui-
rea pagubelor materiale cauzate prin comiterea infracţiunii.
În ţările democratice dezvoltate, în legătura cu alternativele privaţiunii de libertate, o tot mai
mare atenţie se atrage concepţiei compensatorii, în conformitate cu care funcţia de baza a pedepsei
este compensarea prejudiciului cauzat. Aşa o interpretare se bazează pe pragmatism – pedepsei i se

31. 31
atribuie o altă direcţie, nu cea coercitiv-educativă, ci de compensare. Conform acestei concepţii,
accentul trebuie deplasat de pe corectarea condamnatului pe restabilirea relaţiei sociale violate, re-
cuperarea pagubei cauzate bunului. Ca rezultat, are loc dezicerea de forma tradiţională de realizare a
justiţiei – procedura penală [117, p.19-20].
Un mijloc mai radical de deviere de la procedura obişnuită a procesului penal care se propune
este justiţia restaurativă, a cărei idee de baza o constituie schimbarea pedepsei prin compensarea
prejudiciului cauzat. În justiţia restaurativă necesar şi suficient se consideră compensarea totală din
partea infractorului a pagubei cauzate prin infracţiune.
În doctrina de specialitate se menţionează că „aceasta ar permite fără cheltuieli suplimentare
următoarele:
1) de a descărca semnificativ în cel mai scurt termen instanţele de judecată şi închisorile şi
concomitent de a micşora practica autoinstruirii criminalilor în locurile concentrării lor;
2) de a micşora criminalitatea, mai cu seamă în sfera protecţiei naturii;
3) de a acoperi multe infracţiuni „exotice” şi greu de calificat, printre care: răspândirea pro-
gramelor virulente, propagarea cultului violenţei, încălcarea promisiunilor preelectorale, etc.;
4) de a ridica nivelul protecţiei drepturilor omului şi, în cele din urmă, de a compensa pagube-
le cauzate victimelor infracţiunilor, de a contribui la micşorarea contrastelor sociale şi materiale din
societate, de a introduce nişte puternice antistimulente pentru corupţie” [139, p.5-6].
Fără a face o analiză temeinică a concepţiei în cauză, considerăm că a sosit timpul de a reve-
dea rolul pedepsei, de a o face mai adecvată aşteptărilor sociale, de a o compila în cazurile necesare
cu alte măsuri, inclusiv sociale, de reacţie la criminalitate.
Argumentele enunţate, precum şi criza sistemului tradiţional de pedepse legate de izolarea de
societate a condamnaţilor de la începutul sec. XX au dus la apariţia în ştiinţa dreptului penal şi a
dreptului penitenciar (pe atunci) a noilor pedepse menite să sancţioneze criminalitatea minoră şi
medie. În aşa mod, a fost cristalizată, de la început în sistemul de drept al statelor străine, iar recent
şi în dreptul penal naţional, o subsistemă a măsurilor alternative privaţiunii de libertate.
Spre regret, în pofida faptului că în legislaţia naţională există un arsenal destul de variat al pe-
depselor şi altor măsuri juridico-penale de constrângere, care nu sunt legate de izolarea de societate,
trebuie totuşi să constatăm că instanţele de judecată aplică încă destul de frecvent privaţiunea de
libertate acolo unde s-ar putea utiliza o alternativă a ei. De menţionat în context că în ultimul timp
atât mass-media, cât şi unele organizaţii obşteşti propagă importanţa măsurilor alternative privaţiu-
nii de libertate în justiţia naţională, cu siguranţă – fapt benefic. Considerăm că în vederea schimbării
mentalităţii judecătorilor, care susţin că pedeapsa severă reprezintă un mijloc eficient de contracara-
re a criminalităţii, este necesar de a face şi remanieri la nivel legislativ pentru a accentua prioritatea

32. 32
alternativelor privaţiunii de libertate. Aceasta poate fi realizat prin acordarea unui caracter excepţi-
onal pedepsei privative de libertate, la care urmează să se recurgă doar în ultimul rând, ca ultimo
ratio, când alte pedepse sau măsuri alternative, cu siguranţă, nu şi-ar atinge eficacitatea.
Deşi la alin.(2) art.75 CP RM se menţionează că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alterna-
tive prevăzute pentru săvârşirea infracţiunii, se stabileşte numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,
din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei, aceasta nu subliniază caracte-
rul excepţional al pedepsei privative de libertate. În plus, alternativele nu se reduc doar la pedepsele ne-
privative de libertate, însă în privinţa priorităţii utilizării altor măsuri juridico-penale legea penală în ge-
neral nu spune nimic. Considerăm că în Codul penal ar trebui să fie consfinţit în calitate de principiu
faptul că pedeapsa privativă de libertate se aplică, în calitate de excepţie, când nu există posibilitatea de
a recurge la alte pedepse sau măsuri juridico-penale alternative. Aceasta ar corespunde şi spiritului acte-
lor internaţionale în domeniu, deoarece, potrivit pct.1 al Anexei la Recomandarea nr. 22 (99) a Comite-
tului de Miniştri către statele membre cu privire la supraaglomerarea închisorilor şi inflaţia populaţiei
închisorilor, adoptată de către Comitetul de Miniştri la 30 septembrie 1999, „privarea de libertate trebuie
considerată o sancţiune sau măsură extremă şi, de aceea, trebuie impusă numai când, din cauza gravităţii
infracţiunii, orice altă sancţiune sau măsură ar fi inadecvată” [11].
Carenţele legislative, precum şi discrepanţa dintre prevederile legale şi practica judiciară ur-
mează a fi înlăturate, inclusiv prin studii teoretice în domeniul alternativelor privaţiunii de libertate.
Deşi avantajele măsurilor alternative privaţiunii de libertate faţă de pedepsele privative de li-
bertate sunt evidente, la elaborarea acestora are importanţă nu numai conţinutul lor, dar şi faptul cât
de real ele pot fi contrapuse privaţiunii de libertate. Profesorul rus V.A. Utchin menţionează în acest
sens că „…un spectru prea larg al alternativelor poate provoca aşa-numita „întindere a plasei”, adică
situaţia când răspunderea penală începe a fi utilizată în cazurile în care în trecut avea loc liberarea
de răspundere…” [256, p.15]. În plus, tendinţa de modernizare a sistemului sancţionator prin intro-
ducerea măsurilor alternative privaţiunii de libertate nu trebuie să depăşească limitele normalităţii şi
nu trebuie privite ca un substituent absolut al privaţiunii de libertate.
În doctrină se avertizează, pe bună dreptate, că în ultimul timp „pedepsele alternative sunt pri-
vite ca o panacee, reieşindu-se doar din singurul fapt că ele nu reprezintă o închisoare” [210]. Desi-
gur, alternativele îşi au rostul şi locul lor în politica penală a statului, iar implementarea, precum şi
aplicarea acestora în practică trebuie să fie ştiinţific argumentate.
În pofida popularităţii pe care au câştigat-o măsurile alternative în politica penală a statelor
contemporane, aspectele juridice ale acestei instituţii juridico-penale au rămas practic nestudiate.
Mai mult ca atât, nici în doctrină, nici în legislaţie, până în prezent un termen unic care să înglobeze
totalitatea măsurilor alternative privaţiunii de libertate nu a fost elaborat.

33. 33
Termenul „alternativă” este utilizat pentru a desemna diferite fenomene juridico-penale, sar-
cina noastră constând în încercarea de a clarifica esenţa acestui termen şi de a determina propriul
concept al „alternativelor”, explicând conţinutul lui şi argumentând alegerea.
De la început ar fi bine să clarificăm sensul termenului „alternativă”, care provine de la lati-
nescul alter – una din două. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, alternativă înseamnă
„posibilitatea de a alege între două soluţii, între două situaţii care se exclud” [86, p.30].
În doctrina de specialitate se întâlneşte noţiunea „alternative ale justiţiei penale” [190, p.511]
sau „alternative în sistemul juridico-penal” [188, p.362]. Ambele concepte desemnează de fapt o
parte a politicii penale a statului prin care se urmăreşte scopul de a descărca sistemul penal tradiţio-
nal de multitudinea de dosare intentate ca rezultat al comiterii infracţiunilor de o gravitate redusă.
Pentru a caracteriza această activitate a organelor statale, cel mai des este utilizat termenul englez
„diversion”, ceea ce înseamnă „abatere” sau franţuzescul „dejudiciarisation” [102, p.147], dat fi-
ind că esenţa acestor „măsuri alternative” constă, de regulă, în tentativa de a restabili echitatea soci-
ală, violată prin săvârşirea infracţiunii, fără a supune infractorul masurilor juridico-penale.
În doctrina rusă această activitate este desemnată prin sintagma „alternative ale urmăririi pe-
nale” [115].
În ultimul timp această tendinţă a devenit atât de globală în plan mondial şi european, încât şi-
a găsit reflectare în acte cu caracter internaţional. Astfel, prin Recomandarea nr. R (87) 18 din 17
septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind simplificarea justiţiei pena-
le [12] a fost aprobată ideea soluţionării extrajudiciare a „litigiilor juridico-penale” şi propuse pro-
cedee concrete pentru o astfel de soluţionare.
Prin intermediul acestor mecanisme alternative de reacţie împotriva infracţiunii comise se ho-
tărăsc nu numai probleme ce ţin de realizarea justiţiei, ci şi probleme legate de optimizarea procesu-
lui penal, iar, în consecinţă, sporeşte şi calitatea justiţiei penale, ea având posibilitatea de a se axa pe
criminalitatea mai periculoasă.
Un alt termen utilizat este cel de „alternative în dreptul penal” care reprezintă „...toate tipuri-
le de reacţie la faptele interzise de legislaţia penală, care nu este legată de privaţiunea de libertate”
[105, p.67]. Acest concept este şi el destul de larg, deoarece desemnează orice măsură juridico-penală,
fie ea pedeapsă, fie o măsură de siguranţă, fie o liberare de răspundere penală sau de pedeapsă penală.
În literatura de specialitate rusă frecvent se întrebuinţează termenul „pedeapsă alternativă”
[117, p.10] şi termenul „alternativele pedepsei” [230, p.123]. Primul desemnează pedepsele în al
căror conţinut nu se include izolarea de societate; al doilea cuprinde măsurile juridico-penale, altele
decât pedeapsa. Este de specificat că la alternativele pedepsei se atribuie măsurile juridico-penale
care înlocuiesc oricare pedeapsă, nu neapărat una privativă de libertate.