Văzând şi înţelegând lipsa unei astfel de lucrări la nivelul localităţii Fundulea ori numai încercări timide din partea unor oameni de a reţine foarte puţine date despre localitatea în care îşi au înfipte rădăcinile, am găsit de cuviinţă să obţin cât mai multe informaţii din cele mai vechi timpuri, începând cu primele descoperiri arheologice, concluzii desprinse despre modul de viaţă, perioada istorică cea mai îndepărtată, despre cultura şi civilizaţia primilor trăitori pe aceste meleaguri, din imediata apropiere a râului şi văii Mostiştei.

1. MONOGRAFIA LOCALITĂŢII FUNDULEA
„Să nu uităm niciodată istoricul locurilor unde ne-au fixat străbunii-străbunilor. Să săpăm cât
mai adânc după el, cu orice mijloace, să-l aducem la suprafaţă, pentru a fi cunoscut şi de cei
care ne vor urma nouă, iar la rândul lor, să-l lase în Altarul Luminii, cât va fi neamul acesta.
Să nu rupeţi file din acest istoric, adăugaţi cât mai multe amănunte, scrieţi întocmai cum a
fost! Scrieţi despre toţi conducătorii, de la nivelul obştilor, urbelor şi a ţării, şi despre faptele
lor bune şi rele, pentru a dovedi oricărui neavenit pe aceste locuri, că numai Dumnezeu ne-a
fixat pe noi, popor creştin aici, dăruindu-ne această ţară, mică gradină a Edenului. Pe cei ce
vremelnic ne-au aruncat în «Răscrucea vânturilor», ne-au răpit porţiuni din ţară şi ne-au
asmuţit unii împotriva altora, fiinţe de acelaşi neam şi sânge, aceeaşi credinţă, să avem
puterea de a-i ierta, dar şi de a nu uita nici una din faptele lor care au provocat milioane de
victime, şi de aceea să consemnăm şi acestea toate."
Deşi satele sunt puţine la număr, comunele, oraşele de asemenea, le putem număra în fiecare
zi de mai multe ori, locuitorii acestora sunt mulţi şi amintirile peste timp sunt foarte multe
despre satul, comuna, oraşul lor pe care fiecare poate să le redea în felul lui. Dar, paradoxal,
oricât de mulţi am trăi în oricare dintre acestea de pe acest Pământ, foarte puţini, sau deloc,
vom scrie aceste amintiri, ca ele, să dăinuie peste ani, şi să se transmită generaţiilor viitoare.
Este lucrul ce încerc eu să-l fac acum, să scriu în locul celor ce nu pot a scrie din motive care,
uneori, nu ţin de lipsa harului în ale scrisului, ci mai degrabă de motive care nu au ţinut de
voinţa lor. Încerc să rescriu cele scrise până la mine, cu încrederea că, altcineva va continua
cât de sumar, să reţină orice crede de cuviinţă şi că interesează pe cei ce vor veni; şi a fi
continuatori atenţi, chiar a îndrepta şi unele inserate de mine.
Satul în care tu şi eu ne-am născut, este satul meu, al tău, al tuturor celor ce au trăit în el, şi ni
l-au lăsat nouă să trăim aici, să-l întărim chiar dacă vom mai pleca vremelnic, convinşi fiind
că cei mai mulţi ne vom întoarce pentru puţin, a-l săruta sau a ne îngropa în pământul său. De
aceea şi noi trebuie să ne primenim sufletele, să-l lăsăm cu drag urmaşilor noştri de aiurea, să-
i întărim zestrea fie şi spirituală, prin a lăsa scrise tot ce ni se povesteşte de înaintaşi, chiar
dacă povestea adevărată ce ne este mărturisită, slobozeşte de multe ori valuri de lacrimi şi
tristeţi. Să spunem urmaşilor cum a fost, la noi în sat, cum a fost la tine şi cum a fost la ea.

2. Mai întâi să le ascultăm durerea aşteptând să-şi şteargă ochii de lacrimile fierbinţi; să ofteze
uşuraţi de dorul năvalnic din piept de satul lor.
Să scriem cât mai multe despre ce a însemnat trăire, despre viaţa acestor comunităţi cu toate
ale lor: istorie, cultură, civilizaţie, să însemnăm câteva cuvinte despre personalităţile ridicate
de pe aceste vetre, şi operele lor, rolul acestora în viaţa socială, economică, culturală, a
localităţii şi, de ce nu, a ţării, despre tradiţiile locale, obiceiuri, folclor, legende şi mituri, date
despre evoluţia climei, faună şi floră, evoluţia chiar pe perioade mai lungi de timp. Să scriem,
să scriem despre toate acestea şi cele ce vor mai fi, pentru că timpul este neiertător cu fiecare,
şi numai el îngroapă tot ce-a fost odată pe fiecare palmă de pământ pe care a existat o vatră de
sat sau o altă aşezare. Văzând şi înţelegând lipsa unei astfel de lucrări la nivelul localităţii
Fundulea ori numai încercări timide din partea unor oameni de a reţine foarte puţine date
despre localitatea în care îşi au înfipte rădăcinile, am găsit de cuviinţă să obţin cât mai multe
informaţii din cele mai vechi timpuri, începând cu primele descoperiri arheologice, concluzii
desprinse despre modul de viaţă, perioada istorică cea mai îndepărtată, despre cultura şi
civilizaţia primilor trăitori pe aceste meleaguri, din imediata apropiere a râului şi văii
Mostiştei. Şi ar fi inutil să amintesc că asemenea lucrare a apărut numai din dorinţa interioară
a autorului, dornic de a cotrobăi prin rafturile pline cu cărţi ale bibliotecilor, de a cerceta şi
studia documentele din arhive ce nu de puţine ori lipsesc, de a deschide inimile celor încărcaţi
de povara anilor, pentru a afla de la ei amintirile nescrise şi chiar documentele învelite cu grijă
în hârtia îngălbenită şi uitată sub grinda camerei. Este adevărat că aceste răspunsuri obţinute
la întrebările adresate în stânga şi în dreapta, acestor bătrâni, se dovedesc izvoare nesecate ale
cunoaşterii locurilor pe care au trăit şi ni le-au lăsat moştenire, iar la rândul nostru să ne
pregătim să le lăsăm celor ce vor veni după noi. Pentru că de nu vom lăsa nici o urmă, un
înscris pe o filă de carte, pe o piatră, bornă de hotar, urmaşii ne vor trece la index. Să fim
vrednici măcar pe cât au fost înaintaşii noştri, deşi de ei ne despart secole şi altele au fost
vremurile. Dar, lor să le mulţumim că au fost prevăzători şi au consemnat în cronici, atât cât
au putut ori cât li s-au părut că vor trebui celor după ei, cu obiectivitatea de care au putut da
dovadă; Miron Costin şi Nicolae Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Constantin Milescu,
Radu Popescu, stolnicul Constantin Cantacuzino, dar şi domnitori care au dorit să li se
cunoască faptele din timpul domniilor lor. Şi cât de imense ni se par acum perioadele istorice,
golurile pe care, din motive voite sau nu, pana acestor înaintaşi nu le-au consemnat, de nu or
fi dispărut distruse din nechibzuinţă, ori mistuite de flăcările incendiilor provocate de prea
mulţi invadatori asupra acestei ţări de-a lungul secolelor. Vorbeam la început că această

3. dorinţă a autorilor de asemenea lucrări nu este suficientă dacă nu se contopeşte cu a celor
doritori de a-şi cunoaşte istoria locurilor unde Dumnezeu a hotărât ca oamenii aceştia să-şi
fixeze în marea lor majoritate locurile veşniciei şi de care arareori unii să se dezrădăcineze
ademeniţi sau poate altele să le fie motivele dezrădăcinării, dar cu siguranţă amintirile despre
natalele locuri, rana deschisă la plecare în sufletele lor, le sângerează tot timpul vieţii şi
oriunde s-ar afla, vor fi tot timpul ispitiţi de fireasca întrebare: "Cum s-au ivit ori cum s-a ivit
satul lui, într-un anume loc şi nu în altul?." O singură certitudine există: la început şi la
început, a fost un foc. Tuturor acesta le-a fost începutul. Cândva, în vremuri de mult uitate, un
pâlc rătăcitor din cine ştie ce seminţie a poposit pe înserat în pustietatea câmpiei. O adiere de
aer mai viu, şoapta unui pârâu sau vreo altă nedefinită chemare vor fi fost de ajuns. La
flăcările focului pe care l-au aprins, bărbaţii cu cântat, au fript vânatul şi-au îmbrăţişat
femeile. A doua zi au plecat şi nu s-au mai întors niciodată. Dar, sub cenuşa celui dintâi foc,
viitoarele colibe încolţiseră în adâncime şi chiar, din acea clipă, începeau să urce spre
suprafaţă. Peste un an sau peste o sută răsăreau din pământ. Şi satul a început să trăiască.
Încet, neînchipuit de încet, ca şi cum ar fi făcut un altoi în sânul naturii, rânduri de oameni,
mereu alte rânduri de oameni, au adus lemnul şi piatra în noua matrice a vieţii – lemnul
pădurii din a cărei frunză cântau, piatra râului al cărui cântec îl ascultau – după ce mai întâi le
cumpăniseră îndelung trecând în ele o parte din sufletul lor. Şi satul a continuat să trăiască,
potrivindu-si respiraţia cu marile cicluri cosmice şi cu trecerea largă a veacurilor. Totul s-a
petrecut încet, neîntrerupt, şi nesimţit ca într-un corp care îşi primeneşte celulele, ca într-un
univers cu legi de univers. Ca în lumea fiinţelor vii, unde atâtea pier înainte de a se naşte, de-a
lungul vremii, în zare, între ape şi munţi, câte focuri nu vor fi pâlpâit! Dar n-au dat rod şi s-au
stins pe vecie. Poate că nu toţi cei care l-au aprins aveau har de întemeietori, poate că acolo
ţărâna va fi fost stearpă de miracolul vieţii.
De atâtea ori, case ridicate pe temelii trainice, cu gândul duratei, n-au putut prinde rădăcini, s-
au năruit, iar cenuşa li s-a împrăştiat în cele patru vânturi. În timpul acesta, prin cine ştie ce
urgisite meleaguri, un biet cătun făcea faţă tuturor potrivniciilor trecând dintr-un veac în altul,
încorporate în sânul naturii şi în marea familie a satelor, a acestor fructe uriaşe ale pământului,
sensibile şi vii străbătute de o nesecată sevă." Câtă încărcătură în chiar simpla imaginaţie că
aşa au stat lucrurile demult, deşi numai acesta poate fi marele adevăr. Şi spunem şi noi: El va
continua să existe cât va exista Universul, şi tot sat se va chema. Izvorul adevăratei vieţi
creatoare a fiecărui popor îl formează, după credinţa noastră, populaţia de la sate.

4. Şi nu este vorba neapărat de satul acesta pe care-l vedem, ori l-am cunoscut şi noi. Sigur,
poate fi vorba şi de viaţa creatoare a omului care a trăit pe aceste locuri încă din vremi
imemorabile, preistorice, a primilor căutători şi descoperitori ai focului prin frecarea a două
lemne uscate sau lovirea cremenei şi care s-au aşezat cât mai aproape de firul de apă, de-a
lungul văilor, la adăpostul teraselor mai joase sau cu timpul mai înalte, să fie astfel ferit vara
de arşiţa ucigătoare a soarelui, iar iernile de gerurile năprasnice ale câmpului deschis. Apele
râurilor bogate în peşte, pământul fertil şi codrii întinşi de-a lungul teraselor joase la început,
au fost locurile preferate ale multor civilizaţii în Bărăganul nostru cuprins între Ialomiţa şi
Dunăre. De-a lungul timpului, viaţa dusă în bordeiele subterane, se va ridica la suprafaţă,
desfăşurându-se în locuinţe spaţioase. Se vede că cel ce-a aprins focul pe aceste locuri a fost
unul cu har de întemeietor, din moment ce în zilele noastre din vetrele bordeielor subterane,
construite mii de ani în urmă, chiar din imediata apropiere a actualelor vetre ale satelor
Gostilele, dar şi Măriuţa şi Mataraua, ne-au rămas urme ale acestor civilizaţii creatoare de
culturi şi pe care în măsura posibilităţilor înaintaşii, dar şi contemporanii, s-au străduit şi se
străduiesc cu puţinele mijloace materiale şi mai ales financiare să le aducă la suprafaţă pentru
a înţelege mai mult, mai bine, cine suntem şi de unde venim.
Cercetările şi descoperirile arheologice efectuate de către Muzeul de Istorie al României de
astăzi, (pentru urmaşi şi denumirea de Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România), şi
publicate în lucrarea "Muzeul Naţional" III – 1976, pag. 231-233, precum şi "Ilfov – file de
istorie" – 1978, pag. 7-12 ne stau mărturii despre vechimea multimilenară a vieţii pe aceste
vetre. Multe dintre acestea, au fost scoase la iveală în urma lucrărilor de amenajare pentru
irigaţii a perimetrului din jurul Mostiştei, din anul 1972 (încă din primăvara anului 1971 s-au
început lucrările de cercetare a terenului).
În anii ’70 colective formate din arheologi de la Institutul de Arheologie, Muzeul Naţional de
Istorie şi Muzeul de Arheologie din Olteniţa au executat ample săpături de salvare a
vestigiilor arheologice de pe valea Mostiştei. Aceste vestigii de pe valea Mostiştei au atras
atenţia arheologilor, determinând efectuarea de săpături sistematice în mai multe puncte, dar
cu deosebire şi în împrejurimile satului Gostilele.
Aşezările prefeudale şi feudale timpurii descoperite cu prilejul acestor săpături arheologice la
suprafaţă care s-au efectuat între anii 1970 şi 1974 şi cu prilejul sondajelor efectuate de cei
care semnează articolele din lucrările amintite, atestă vechimea aşezării de astăzi Gostilele.
La doi kilometri în partea de sud a satului Gostilele, pe malul stâng al Mostiştei s-a găsit o
aşezare tip Dridu. Imediat la sud de satul Gostilele, pe malul stâng al Mostiştei de pe ostrovul

5. Berechet, s-au adunat fragmente de ceramică din mai multe epoci, unele aparţinând culturii
Gumelniţa, fără a se descoperi însă resturi de locuire aparţinând acestei culturi atât cât s-a
cercetat, câteva cu luciu caracteristic, negre la exterior şi cărămizii în interior, au fost atribuite
Hollstat-ului timpuriu (cultura Mediaş). Numeroase fragmente ceramice, urme de chirpic în
arătură, gropile care se văd în malul Mostiştei, indică existenţa unei aşezări aparţinând culturii
Sântana-Cerneahov suprapusă de o aşezare Dridu. Asemenea cercetări şi descoperiri
arheologice s-au făcut şi în împrejurimile satelor Măriuţa şi Mataraua situate în apropierea
satului Gostilele. La numai doi kilometri de satul Măriuţa, pe malul stâng al Mostiştei, lângă
confluenţa unei văi, se găseşte o aşezare de tip Sântana. De asemenea, la o distanţă de 1
kilometru sud de satul Măriuţa, tot pe malul stâng al Mostiştei, s-au descoperit urmele unei
aşezări din secolul al IV-lea e.n. suprapusă de o aşezare Dridu. La sud-est de satul Măriuţa, în
cotul râului se află un ostrov, iar la sud de acesta s-a descoperit o aşezare de tip Sântana-
Cerneahov. Vis-à-vis de satul Măriuţa, tot pe malul stâng al Mostiştei, se găseşte un tell-
neolitic aparţinând culturii Gumelniţa.
Deosebit de interesant este şi faptul că însuşi denumirea râului Catana, afluentul Mostiştei, ar
veni tot de la o veche aşezare care ar fi fost situată tot pe malul stâng al Mostiştei, între
Belciugatele şi localitatea Fundulea, dispărută de foarte mult timp, rămasă cunoscută doar din
auzite din generaţie în generaţie. Despre această aşezare, Catana, se spune că ar fi fost
întemeiată de către oameni veniţi din diferite părţi ale judeţului care s-au refugiat aici din
calea năvălitorilor străini. Despre oamenii acestei aşezări, se ştie că trăiau în bordeie săpate în
pământ şi în cruntă mizerie. Despre aşezare se crede că aceasta ar fi dispărut în urma unui atac
de ciumă care a secerat viaţa locuitorilor. În locul unde se crede că ar fi existat această aşezare
se pot observa multe fragmente de ceramică şi a fost descoperit şi un cuptor de ars vase. Deci,
prin aceste descoperiri şi cercetările lor, se poate demonstra că râul Mostiştea, bazinul său,
este o zonă a continuităţii permanente de viaţă omenească. Întorcându-ne la acest tell-neolitic,
aparţinând culturii Gumelniţa, din împrejurimile zonelor Gostilele-Măriuţa şi, de ce nu, poate
fi şi mai aproape (se pot descoperi dacă se caută), specialiştii au ajuns la concluzia că
populaţia respectivă, gumelniţeană, trăia din pescuit, vânătoare şi agricultură. Ca o concluzie
de necontestat ce se desprinde de pe urma acestor cercetări arheologice care au dus la
descoperiri indubitabile, este aceea că: cenuşa focului de care vorbeam la început, răspândită
în cele patru vânturi, a ajuns pe pământul fertil de lângă importantele surse de apă – Dunărea,
lacurile şi râurile Mostiştea, Gălăţui, Ialomiţa – bogate în peşte şi păduri întinse, favorizând
aici, apariţia unor civilizaţii strălucitoare în Bărăganul Ialomiţean şi Călărăşean, de care ne

6. vom ocupa foarte pe scurt cu ajutorul arheologiei şi a materialelor puse în circulaţie de
specialiştii în domeniu, care atestă că, prezenţa pe acest teritoriu a omului datează începând cu
perioada neoliticului mijlociu. Descoperirea unor resturi de fosile de Mammuthus
Tragantherii şi Mammuthus Primegenius în localităţi ca Sultana, Luica, Codreni, Gurbăneşti,
Vlad Ţepeş, Alexandru Odobescu, Unirea, Jegălia, dovedeşte posibilitatea existenţei omului
chiar din paleoliticul superior (10.000 î.e.n.). Nu se pot cunoaşte populaţiile care au trăit
înainte de mileniul al V-lea î.e.n. Astfel, cea mai veche populaţie atestată prin descoperiri
arheologice, purtătoare a culturii Dudeşti, a dat naştere unei civilizaţii pe deplin formată, rod
al unor procese istorice care nu ar fi fost posibile fără o continuitate de locuire a mai multor
populaţii în sud-estul Munteniei. Comunităţile Dudeşti au preferat câmpia, întemeindu-şi
aşezările pe marginea teraselor joase ale diferitelor cursuri de apă sau pe văile aflate în
imediata lor apropiere. Astfel de aşezări au fost descoperite atât la Măriuţa, cât şi la Mataraua
şi nu este exclus ca lucrări arheologice să ducă la descoperiri şi în vatra localităţii Fundulea.
De la începuturile evoluţiei acestei populaţii, teritoriul locuit era destul de întins. Pe măsură ce
înaintăm în timp el se restrânge ca arie, ajungând să ocupe doar sud-estul Munteniei, sud-estul
Olteniei şi nordul Bulgariei. Locuinţele de suprafaţă spaţioase iau locul bordeielor mici.
Acestei civilizaţii Dudeşti îi succed, după cum consideră specialiştii, ca primă fază a culturii
Boian, populaţia Bolintineanul, deşi săpăturile arheologice duc la ipoteza existenţei acestei
populaţii de sine stătătoare. Aşadar, aşezările acestei populaţii au fost construite pe marginea
unor terase joase sau înalte, aflate în imediata apropiere a unei surse de apă. Una din cele mai
uimitoare civilizaţii preistorice sud-est europene, cultura Boian, le-au avut comunităţile
Bolintineanul încadrate de cercetătorul Eugen Comşa în prima fază a acestei culturi. Cultura
Boian a fost împărţită în mai multe etape de dezvoltare, numite Giuleşti, Vidra şi Petru Rareş.
Triburile giuleştene ocupau o arie de răspândire mare în raport cu populaţiile Giuleşti şi
Bolintineanul.
Aşezarea de terasă rămâne principala formă de locuire a populaţiei Giuleşti. Bordeiele sunt
încă predominante, dar numărul locuitorilor de suprafaţă este în creştere. Transformări
importante atât în plan socio-economic, cât şi în plan spiritual, au loc în timpul fazei Vidra.
Aşezările Vidra au o foarte bună vizibilitate, exploatează la maximum resursele terenului.
Acestea sunt primele comunităţi care prelucrează arama şi aurul în zona Dunării de Jos.
Aceste transformări socio-economice declanşează o adevărată explozie demografică.
Aşezările de acest tip sunt semnalate şi în zona Mataraua, Măriuţa, comuna Belciugatele,
vecină cu localitatea Fundulea. Creşterea demografică nu ar fi fost posibilă fără asigurarea

7. hranei datorită saltului calitativ determinat de cultivarea cerealelor. Acest fenomen, dar şi cel
al înmagazinării surplusului de cereale în vase mari de provizii, cu pereţi groşi, arată că deja
se producea mai mult decât strictul necesar, ceea ce demonstrează şi un mod de viaţă stabil,
documentat de aşezări Vidra de durată, cu mai multe nivele de locuit. Dacă în pragul
mileniului al V-lea populaţia Dudeşti, iar mai apoi populaţia Bolintineanul şi parţial Giuleşti,
duceau un mod de viaţă semi-stabil datorat în principal insuficientei dezvoltări a forţelor de
producţie, începând cu populaţia Boianu-Vidra, asistăm la încheierea procesului de
sedentarizare. Începând cu mileniul al V-lea î.e.n., numărul indivizilor este în creştere, de la 6
aşezări de tip Dudeşti la 35 de aşezări Vidra în perioada cea mai fertilă a civilizaţiei Boian.
Creşterea demografică în decursul a peste un mileniu a fost lentă dar continuă, înregistrând
două momente importante legate de naşterea civilizaţiei Boian în aceste ţinuturi şi de marile
procese din faza de apogeu a acestei culturi.
Noi date aflăm despre locuinţele aparţinând culturii Dridu pe locurile actualelor localităţi
Gostilele, Măriuţa şi Mataraua. De asemenea, încă o dovadă a culturii Gumelniţa s-a
descoperit tot în apropierea satului Măriuţa (statuetă feminină a mileniului al IV-lea î.e.n.).
În aceste mici comunităţi rurale se producea atât cât era nevoie pentru traiul familiilor
respective. Diviziunea muncii şi a rolurilor legate de ea era realizată pe sexe în felul următor:
femeile lucrau ogoarele, fierbeau grânele, torceau lâna pentru veşminte, modelau oalele şi
fabricau podoabele şi obiectele magice. Bărbaţii desţeleneau pământurile, construiau colibele,
aveau grijă de vite, vânau şi fabricau uneltele şi armele. Satul neolitic fiind autarhic,
contactele cu lumea exterioară erau accidentale. Ele erau nevoite să se adapteze din punct de
vedere economic unor medii strict determinate. Aceste împrejurări au determinat societăţile
să-şi facă tradiţii proprii legate de mediul geografic, social. Poate aceasta este explicaţia,
justificarea ştiinţifică a faptului că există mai multe civilizaţii neolitice deosebindu-se între ele
prin plantele pe care le cultivau, prin animalele pe care le creşteau, prin modul de construcţie
a caselor, prin decoraţia şi forma vaselor. Dar iată că niciodată nu am terminat şi nu vom
termina ceea ce am început în domeniul cunoaşterii trecutului istoric al locurilor pe care ne
mişcăm noi cei de astăzi.
Un nou studiu vorbeşte de data primei cercetări în zona Măriuţa (1984) realizată de către
cercetătorii Muzeului de Istorie şi Arheologie al Dunării de Jos. Valentin Pranic, Eugen
Paveleţ şi regretatul Mihai Şimon, care ne aduc multe date noi despre cultura Gumelniţa, care
până acum nu erau semnificative. Studiile preistorice (1/2001), întocmite de aceşti cercetători
scot la iveală mai multe noutăţi: "În ceea ce priveşte elementele culturii materiale care au fost

8. descoperite la Măriuţa, acestea au confirmat faptul că ne aflam cel puţin în acel moment în
faţa unei comunităţi care aparţine fazei B a culturii Gumelniţa." Din punct de vedere tehnic,
ceramica este caracterizată de vase executate dintr-un lut bine ales şi frământat. Repertoriul
formelor ceramice este deosebit de variat. În primul rând se remarcă din punct de vedere al
frecvenţei, străchinile cu marginea îndoită sau îngroşată în interior, precum şi cele cu umărul
carenat sunt destul de frecvente. Alte forme de vase pe care le-am întâlnit în cursul
cercetărilor noastre, spun specialiştii, sunt: vasele borcan, vase piriforme, paharele, bolurile.
Uneltele din silex sunt foarte numeroase, se ridică la peste 900, dintre care şi 12 topoare. Din
categoria uneltelor de piatră fac parte 42 de râşniţe şi 7 herminete. O altă categorie de unelte
este reprezentată de cele din os: străpungătoarele – spătulele, dălţile. Cel mai important obiect
din punct de vedere al rarităţii descoperirilor îl reprezintă un împungător de cupru descoperit
întreg şi cu mânere de os. Din categoria uneltelor de cupru fac parte şi patru ace descoperite în
cursul campaniilor 1984-1990. Plastica este reprezentată de şapte statuete antropomorfe
întregi şi patru zoomorfe din lut, precum şi şase figurine antropomorfe din os. În fond,
obiectivul cercetărilor arheologice a fost iniţial de salvare şi a debutat printr-un sondaj care
urmărea să pună în evidenţă strategrafia aşezării. Ulterior, cercetările au căpătat un caracter
sistematic urmărindu-se dezvelirea întregii suprafeţe a osului eneolitic. Un obiectiv al
campaniei 2000 a fost cercetarea zonei sudice a satului neolitic. Stratul propriu-zis de cultură
a fost descoperit între 0,35-0,40 şi 1,55-1,65 m grosime, aceasta variind între 1,15-1,30 m.
Deşi marea majoritate a materialului din stratul vegetal aparţine tot culturii Gumelniţa, au mai
apărut şi rare fragmente ceramice din perioada feudală târzie (secolul XVI-XVII). Aşezările
descoperite de arheologi pe valea Mostiştei sunt datate în general în secolul al IV-lea e.n. şi
prezintă o populaţie eterogenă formată din daci, goţi şi sarmaţi. Aşezări geto-dacice au fost
descoperite şi la Boanca, sat aparţinător comunei Fundulea (arheolog Radu Vulpe, 1923).
Dispariţia acestor aşezări este pusă în legătură cu înfrângerea goţilor şi invazia hunilor. Din
perioada de cristalizare a formării poporului român corespunzătoare secolului VIII-X e.n. au
fost descoperite peste 50 de aşezări pe valea Mostiştei. Alegerea şi în această perioadă ca loc
de aşezare în aceste forme de relief, pe care le-au preferat şi putătorii culturilor anterioare,
este explicabilă prin identitatea ocupanţilor.
Comparând desimea localităţilor existente pe valea Mostiştei, circa 47, cu cele care au existat
în mileniul I (e.n.), 45 de aşezări de tip Sântana-Cerneahov şi 48 de aşezări de tip Dridu, se
constată că, în mileniul menţionat mai sus, teritoriul cercetat a fost întins şi continuu locuit de

9. populaţia autohtonă sedentară care a contribuit la procesul de formare şi închegare a poporului
român.
Deci, şi actuala localitate Fundulea, situată pe valea Mostiştei, poate avea aceeaşi istorie
îndelungată, precum a întregului popor român.
Din punct de vedere geomorfologic, zona Mostiştei reprezintă şi azi o asociere de câmpuri
netede, coline, văi, dar elementul care predomină este câmpul deschis şi neted, iar valea
constituie principalul ax de legătură pentru aşezările de pe ambele maluri şi totodată canalul
colector ce adună apele tuturor afluenţilor mici din direcţiile lor diferite. Cercetători de
renume – George Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Romulus Vuia, Ion Donat, ş. a. – caracterizează
zona Mostiştea atât parte integrantă a şesului Bărăganului, cât şi a Vlăsiei.
De-a lungul acesteia se înşiruie zeci de aşezări, precum şi comunele Petrichioaia, Sineşti,
Belciugatele, Tămădau, Fundulea, Săruleşti, Gurbăneşti, Valea Argovei, Frăsinet, până la
Mânăstirea, iar pe malul stâng al Mostiştei inferioare, localităţile Făurei, Ulmu, Boşneagu,
Dorobanţu, Vărăşti. Aceste localităţi, spre deosebire de cele mai îndepărtate, constată
specialiştii, au aspectul morfologico-structural şi al fixării geografice în teren, trăsături
distincte (unele) care le deosebesc într-o anumită proporţie de cele din zonele învecinate.
Observaţiile efectuate de aceştia asupra unor sate precum Mănăstirea, Curcani, Sultana,
Tăriceni, Luptători, Frăsinetul de Sus şi de Jos, Dăneşti, Valea Argovei, Preasna Veche,
Coţofanca, Preasna Cojeni, Săruleşti, Măgureni, Săruleşti-gară, Gostilele, Fundulea, Brăneşti,
i-au condus la concluzia foarte interesantă în ceea ce priveşte modul de amplasare în teritoriu.
Astfel, se constată existenţa mai multor tipuri de sate:
- sate situate în micro-depresiuni uşor suspendate. Astfel de aşezări au vetrele
amplasate într-un fel de adâncitură între două coline domoale şi ele pot fi observate doar
de pe colinele ce le înconjoară. Din această categorie fac parte aşezările care au o vechime
foarte mare, precum Săruleşti, Frăsinetul de Jos, Gurbăneşti, Odaia Vladului (înglobată
astăzi în Sultana), Gostilele aparţinător de Fundulea;
- sate de şes. Acestea sunt aşezate în zonele netede ale câmpiei, precum satele mai noi,
de prin jumătatea a doua a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea –
Coconi, Sultana (comuna Mînăstirea), Luptători, Dăneşti (Frăsinet), Vlădiceasca şi o parte
din Valea Argovei, Săruleşti-gară, Sănduliţa, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza
(Fundulea). Privind morfologia acestor aşezări se poate constata, spun specialiştii, că în
toate împrejurările forma satului este determinată în mare parte de configuraţia terenului
pe care ele se află. În special, este un fenomen caracteristic numai pentru aşezările sau

10. părţile mai vechi ale unor centre populate mai mari, care au fost şi ele împărţite în mai
multe categorii:
- sate cu o formă regulată cum ar fi cele studiate de către specialişti – Mânăstirea,
Frăsinet, Valea Argovei, Săruleşti, Gurbăneşti, Fundulea – care au în anumite cazuri şi
tendinţe de configuraţie de-a lungul unor drumuri sau văi mai mici;
- sate geometrice – acele sate care au forme bine conturate (poligon, patrulater), precum
Alexandru Ioan Cuza, aparţinător comunei Fundulea.
Din punct de vedere structural, concluzionează specialiştii, rolul principal în determinarea
fizionomiei structurale a satelor l-a jucat tipul (regimul) de proprietate, anume cui aparţineau
aceste terenuri în trecut. Cum cele mai multe sate din Câmpia Română au fost în trecut sate
boiereşti sau mânăstireşti, acestea apărând pe domeniile vaste boiereşti, mânăstireşti, acest
fapt a determinat restrângerea la minimum a suprafeţei vetrelor acestora, în scopul de a avea
cât mai mult teren agricol. Caracteristic pentru satul Câmpiei Române este aspectul de sat
adunat, cu case despărţite între ele prin curţi şi grădini relativ mici. La unele din aceste sate se
mai observă şi aspectul de sat răsfirat, în special în zonele mărginaşe. Din timpuri străvechi,
valea Mostiştei a fost un loc de trecere, un coridor de legătură dintre Carpaţi şi Dunăre. Pe aici
s-au încrucişat diferite drumuri care veneau dinspre Transilvania, cu cel al Bucureştilor, spre
Dunăre. Printre menţiunile scrise despre satele care au fost cercetare de specialişti, unele se
referă la secolele XIV-XVI, dar desigur ele pot fi mult mai vechi ca origine. Conform unei
menţiuni din anul 1394, se vorbeşte despre un sat Băjenari, format din locuitori veniţi din
Bulgaria, după marea răscoală care a dus în acelaşi an la căderea oraşului Târnovo. Totodată
se crede că printr-un proces de roire, o parte din locuitori ar fi părăsit acest loc şi s-ar fi
stabilit lângă Bucureşti formând satul Băjenari aparţinând astăzi de comuna Brăneşti. Acest
fapt ne duce cu gândul şi la originea populaţiei localităţii Fundulea, care în majoritate, la
începutul secolului al XVIII-lea a fost, după cum se cunoaşte, de origine bulgară, iar după
unele surse, aceştia ar fi provenit din regiunea “Garveanul”, iar de data aceasta exodul
populaţiei ar fi avut loc mult mai devreme. Unele sate, destul de vechi, şi-au schimbat în
decursul vremii denumirile, însă, unele şi le-au păstrat, cum ar fi Curăteştii (denumire
provenită de la “curătură” care înseamnă defrişare) amintit în hrisoave pe la 1394, Fundulea,
Gostilele. Vechiul sat Băjenari încetează a mai fi pomenit în documente, în schimb apar tot
mai des menţiuni despre satele Pârlita (Măgureni) şi Satul din Codru (Codreni), iar într-un act
de pe vremea lui Radu cel Frumos, din anul 1463, se amintesc satele: Satul din Codru,
Sulimanu (Săruleştii de Jos) şi Fundulea.

11. Problema complexă este aceea în legătură cu compoziţia foarte eterogenă a populaţiei care a
venit din diferite părţi stabilindu-se aici. Vintilă Mihăilescu vorbeşte de trei direcţii de sosire a
populaţiei spre această zonă, cursul mijlociu şi inferior al Mostiştei:
- dinspre nord, ardeleni cu turmele de oi, care au creat un drum al mocanilor;
- dinspre sud, locuitori veniţi din Bulgaria (Turtucaia şi Silistra) şi care s-au ocupat cu
grădinăritul;
- dinspre vest, în căutare de noi terenuri agricole.
Urmărind prima atestare documentară a localităţii Fundulea, uşor se ajunge la concluzia că
această localitate, apare mult mai târziu decât Gostilele şi că este de dată relativ recentă.
Fundulea lipseşte de pe harta Ţării Româneşti întocmită la 1700 de către marele stolnic
Constantin Cantacuzino, hartă pe care apar circa 50 de aşezări din judeţul Ilfov.
Satul Gostilele este amintit la 1583, într-un act de danie al lui Mihnea Voievod, apoi la 1613,
1677, 1680, 1757, 1759. Fundulea apare pentru prima dată la 1778 în “Memorii istorice şi
geografice asupra Valahiei” publicată la Leipzig de către generalul Baner, care la întoarcerea
lui din războiul ruso-turc (1774-1776) întârzie în Principate observând starea de lucruri la
această dată. În “Petit village sur le ruisseau de Katora” (Gaustil de Baner), Fundulea este
citată alături de Crângul lui Vlădilă, sat cu pământ arabil, biserică şi o casă boierească de
Cruceru, situate pe Mostiştea (astăzi dispărut) şi Gostilele, sat cu un eleşteu mare, autorul
urmărind localităţile în înlănţuirea lor de-a lungul văilor, în acest caz al Mostiştei. Lipsa
bisericii, consemnată în schimb la Crângu, este o dovadă că Fundulea era o aşezare recentă la
data culegerii acestor elemente de ordin geografic, născută poate, în urma stabilirii pe acest
teritoriu a unor comunităţi bulgăreşti emigrate din sudul Dunării, cu o structură etnică
apropiată de ce a populaţiei din Brăneşti, a cărei onomastică şi patronimice – Nedelea, Ivana,
Cernica etc. – de origine sud-slavă, sunt prezentate în documente încă de la începutul
secolului al XVII-lea. Originea străină a grupului etnic stabilit în perimetrul satului Fundulea
şi asimilat ulterior de către populaţia din împrejurimi se întrevede şi în diferenţele pe care le
operau localnicii înşişi când îi considerau pe locuitorii satelor învecinate “rumâni”, în raport
cu ei. Conform hărţii topografice alcătuite la 1826 de către inginerul Răducanu, aşezarea este
situată la marginea unei păduri (harta se află în inventarul Mânăstirii Văcăreşti şi Gorgota a
Mitropoliei Bucureşti), şi din aceasta rezultă că Fundulea evoluase deja spre un sat cu
biserică, probabil din lemn, atestată însă pentru prima dată în 1833 (vezi harta).
Pentru să suntem întotdeauna dornici să aflăm cât mai multe date despre locurile pe care
continuăm să ne trăim viaţa, dar mai ales când descoperim date consemnate într-un vechi

12. document, măreţia acestora creşte şi mai mult, iar noi ne mândrim că suntem urmaşii celor
dintâi locuitori de acum câteva secole. Cine nu ar tresări când, răsfoind un catalog al
documentelor Ţării Româneşti, întâlneşte un act ce poartă numărul 527 referitor la satul
Gostilele menţionat la 1589, la o distanţă de 187 de ani faţă de Fundulea, şi emis la
Târgovişte, capitala Ţării Româneşti 1613 (7121) aprilie 7. Cităm: “Radu Voievod, fiul lui
Mihai Voievod, herţeg al părţilor, întăreşte sătenilor Pătru, Cristea, Gherghina, Radu şi alţii
cu fraţii şi fii lor, stăpânire peste satul Băjeşti, de pe Mostişte, din câmp, pădure, apa şi vatra
satului şi tot hotarul pentru că le-a fost moşie de la moşi strămoşi încă din zilele lui Mihai
Voievod s-au dăruit domnului, iar el a dat satul slugii sale credincioase, Gruia căpitanul,
care s-a învoit cu moşnenii de mai sus şi i-a lăsat să se răscumpere, să fie iar cnezi, cu 13.600
de aspri, dată înaintea întregului divan şi a curţii domneşti, martori fiind la învoială
Bratahan din Goştile, Fratea din Belciugatu, Oana din Piscure şi Fierea logofăt, Ageşti.
Blestem Martori: Vintilă mare vornic, Meca mare logofăt, Dediu vistier, Cârstea spătar,
Panait stolnic, Bratu comis, Lupu paharnic, Foti mare postelnic. Ispravnic însă spusă
domnului. Scrie Neagoe logofăt.”
Cât despre satul care este denumit şi Crângul lui Vlădilă cu acele case boiereşti menţionate de
Baner şi care au fost conform tradiţiei păstrate până în zilele noastre proprietatea unui
demnitar Ghica, poate marele postelnic Alexandru Ghica în documente, deşi numele se
asociază cu ranguri boiereşti diferite (logofăt, mare postelnic) supranumit Căciulă mare sau
Ghica Cămăşoiu, deşi se pare că aceste două porecle vizează pe doi boieri Ghica – Alexandru
Ghica şi Ioan Alexandru Ghica, proprietari, pe rând, ai moşiei. Se presupune că acele case
boiereşti cu ziduri de peste o jumătate de metru grosime şi zid înconjurător, au devenit la un
moment dat castel de vânătoare ţinând cont de decoraţiunile interioare care existau pe
plafonul a două dintre încăperile fostei case boiereşti (sediul staţiunii de plante medicinale),
care prezenta în una dintre încăperi, arme şi instrumente de vânătoare, puşti, ca şi vânat
constând în păsări, iar în cea de-a doua încăpere era ilustrată vegetaţia caracteristică zonei:
stuf, trestie, stânjenel de baltă. Toate elementele făcând dovada unei construcţii zidită a dura,
fiind singura din zonă.
Dintr-o altă sursă aflăm că în acest cătun se află un palat care în ultima vreme a adăpostit,
într-o aripă, şcoala acestui cătun şi că mai există aici o biserică zidită de marele logofăt, fiu de
domn, Alexandru Grigore Ghica, supranumit Căciulă mare. Urmaşii acestuia au vândut
palatul, împreună cu moşia, inginerului C. Stoienescu (primul constructor al Căilor Ferate
Bucureşti-Constanţa), iar acesta în 1906 le-a vândut lui Anton Carp, fost guvernator al Băncii

13. Naţionale. Anton Carp a lăsat totul fiicei sale, Maria A. Carp, iar aceasta le-a vândut
inginerului Dumitru Alexandrescu în posesia căruia s-au aflat ultima dată până la expropriere.
Frumosul palat, ca şi biserica, sunt în bună stare şi în zilele noastre, numai şcoala din Crângu
are local separat, la câteva case de biserică. Totuşi, palatul şi biserica au rămas aici de strajă,
mărturie a atâtor vremuri apuse. Din felul cum am văzut că este aşezată comuna, găsindu-ne
în apropierea vestiţilor vânători tămădăieni de care aminteşte Alexandru Odobescu în opera sa
“Pseudokinegeticus”, fiul generalului Ion Odobescu ce avea moşie la Călăreţi, vedem că
suntem gata de a păşi în câmpia Bărăganului. Stepa începe să se simtă tot mai mult când
începe să sufle crivăţul aspru. Comuna Fundulea şi istoricul său sunt legate mai spre zilele
noastre de populaţia următoarelor sate: Crânguri, Fundulea, Gostilele, Boanca şi Alexandru
Ioan Cuza. Satul Crângu este cel mai vechi, iar din populaţia acestuia, ulterior, a fost posibil
să renască localitatea Fundulea. Nu se dispune de menţiuni scrise din perioada Evului Mediu
cu privire la înfiinţarea satului, însă prin tradiţie orală, s-a transmis informaţia că satul s-a
constituit din robi pe moşia unui boier, Carpu.
Satul Boanca s-a înfiinţat imediat după împroprietărirea de la 1864, de către colonişti
proveniţi din comunele Brezoaiele şi Slobozia Moară din judeţul Dâmboviţa. În prezent,
această localitate nu mai există deoarece în 1962, ea a fost dezafectată pentru sporirea
suprafeţelor agricole, printr-o politică a statului român, a conducerii acestuia care nu
întotdeauna ţinea cont şi de tradiţia existentă la sate, a oamenilor în general.
Satul Alexandru Ioan Cuza a fost înfiinţat în anul 1921, după reforma agrară din acelaşi an,
prin colonizarea pe teritoriul acestei localităţi a unei populaţii de mocani din judeţele
Dâmboviţa şi Câmpulung Muscel. În perioada 1921-1927, satul a aparţinut comunei Fundeni-
Frunzăneşti şi se numea Principele Nicolae. Din anul 1928, satul şi-a schimbat denumirea în
Alexandru Ioan Cuza, iar din punct de vedere administrativ aparţine comunei Fundulea. În
urma inundaţiilor din 1972, s-a început dezafectarea acestuia, care a durat până în 1978. Cea
mai mare parte a populaţiei din satele Boanca, Alexandru Ioan Cuza, care au fost dezafectate,
a rămas în continuare în localitatea Fundulea.
Să privim în continuare colţul acesta de Bărăgan, cu aşezările de care ne ocupăm căutând să
construim, conform surselor, un tot unitar, ordonat în cuprinsul acestei lucrări, iar asupra
paginilor sale, cititorii să aibă posibilitatea să întârzie puţin, aflând, sperăm, lucruri
interesante.

14. DESPRE AŞEZAREA ŞI POZIŢIA LOCALITĂŢII FUNDULEA
Localitatea Fundulea este aşezată în partea de sud-est a ţării şi în partea de nord a judeţului
Călăraşi, la aproximativ 44º 30” latitudine nordică şi 24º 20” longitudine estică, într-o zonă cu
climat continental extrem.
Aflată la o distanţă de 33 de kilometri faţă de Bucureşti, localitatea Fundulea beneficiază de
condiţii favorabile de amplasare în teritoriu fiind străbătută de linia principală de cale ferată
Bucureşti-Constanţa. Localitatea este aşezată în mănoasa câmpie a Mostiştei, în prag de
Bărăgan lângă Tămădăul copilăriei lui Alexandru Odobescu.
Vecinii localităţii sunt:
- la nord-est, comuna Belciugatele;
- la sud-vest, comunele Fundeni şi Plătăreşti;
- la sud, comuna Sohatu;
- la sud-est, comuna Săruleşti;
- la est, comuna Tămădău;
- la nord-est, comuna Drăgoieşti.
Teritoriul localităţii Fundulea este, prin excelenţă, o zonă de câmpie cu altitudini ce nu
depăşesc 50 – 60 de metri.
Localitatea Fundulea este situată pe râul Catana, râu propriu satului Fundulea, deoarece
bazinul său hidrografic se întinde în cea mai mare parte a lui pe teritoriul acestei localităţi, la
2 kilometri de confluenţa cu Mostiştea cu care are legături puternice întrucât satul component
Gostilele este situat pe malul drept al acestui râu. Atât pe Catana, cât şi o pe parte din bazinul
Mostiştei care udă pământul comunei, sunt amenajate iazuri de peşte.
Satul Gostilele face parte din comuna Fundulea şi este aşezat în partea de nord a şoselei
naţionale Bucureşti-Călăraşi-Constanţa, la o depărtare de circa 5 kilometri de oraşul Fundulea,
şi se învecinează la:
- nord, cu satul Măriuţa;
- sud, cu oraşul Fundulea;
- vest, cu comuna Belciugatele, iar pe marginea de est a satului Gostilele curge râul
Mostiştea dincolo de care începe să se simtă mirosul Bărăganului.

15. În prezent, localitatea Fundulea, devenită oraş din 1989, mai este alcătuită din satul Gostilele
şi cătunul Crângul.
Au existat, după cum am arătat mai sus, alte două cătune care au fost dezafectate: Alexandru
Ioan Cuza şi Boanca. Precum istoria întregii ţări, secole de-a rândul zbuciumată, şi această
localitate din Câmpia Română a avut parte de ea. La fel şi locuitorii ei, ţăranii au năzuit la o
viaţă mai bună, demnă şi îndestulată de care nu au avut parte, perioade îndelungate.
CADRUL NATURAL ŞI GEOGRAFIC
Doar câţiva kilometri de mers pe jos, în arşiţa zilelor de vară, spre sud-est de Fundulea şi
boarea caldă îţi aduce viziuni de fata morgana. Câteva unduiri de terenuri, nasc colţuri
pitoreşti între Fundulea şi comuna învecinată, Brăneşti, căci în monotonia şesului e de ajuns
un val-două de pământ, un ochi de apă ţărmurit de papură, câţiva arbori răzleţi, pentru ca să
nască o variaţie înviorătoare, fie şi de o clipă. Sunt unele elemente pe care le preţuieşti numai
când eşti lipsit de ele. Un locuitor de la munte nu se va gândi niciodată ce dar dumnezeiesc
este apa. O are din belşug, ba uneori o şi blestemă. Dincolo de şes, viaţa se strânge lângă apă.
Mostiştea e râu şi totuşi pare stătătoare. Cât de binecuvântată este această apă, aici în stepa
mereu însetată! Vitele au unde fi adăpate, boarea ce se ridică din apă aduce locuitorilor o
slabă răcorire, pe malul său creşte papura pe care locuitorii o foloseau la acoperişuri şi
garduri.
Satele nu prea se depărtează de cursul Mostiştei. Ea devine o arteră pentru viaţa omenească,
deşi este un fir aproape mort în viaţa apelor. De asemenea, valoarea estetică şi ocrotitoare a
arborilor n-o poţi aprecia nicăieri mai bine ca în această regiune de stepă sub arşiţa soarelui.
Localitatea Fundulea are un relief de câmpie, suprafaţa ei făcând în totalitate parte din Câmpia
Română, şi anume din Câmpia Mostiştei. Este un relief cu câmpuri întinse străbătute din loc
în loc de văi, cele mai importante fiind cele ale Mostiştei şi ale afluentului său, Catana. Stepa
ţi-o anunţă popândăii care, câteodată, curioşi stau în două picioare în preajma deschiderii de la
casa lor subpământeană, altă dată ţi-o anunţă turmele tot mai mari de oi care de departe păreau
nişte insule într-un ocean verde, aşa cum stăteau una în umbra alteia. Câteodată, seara, cerul
îmbracă o mantie purpurie, peste care se lasă tainic o noapte plină de adâncă linişte. Luna
străjuită de stele, este singura stăpânitoare a acestei întinderi.
Dar omul de-a lungul vieţii, datorită muncii sale, şi nevoii de a-şi uşura viaţa, a luptat
permanent şi pretutindeni, reuşind să aducă schimbare în starea sa materială, dar şi spirituală.
Şi, de fiecare dată, un tablou din această viaţă a sa a fost înlocuit cu un altul. Astfel, şi

16. acestuia descris mai sus, locul i-a fost luat de altul. Drumul oilor cu dâra lăsată de paşii lor
mărunţi, a devenit şoseaua bine pietruită la început, ori drumul de fier, ca o sfoară întinsă de
la Bucureşti la Feteşti, şi mai apoi la Constanţa.
Hanurile de odinioară, popas necesar în drumeţiile nesigure, au fost înlocuite cu gările
spaţioase cu oaze de verdeaţă în jurul lor. Dintr-o imagine de stepă sălbatică, în scurtă vreme
s-a ajuns la un grânar.
Numai iarna revin condiţiile vechi; zăpada acoperă totul, iar crivăţul poartă nămeţii din loc în
loc. Cârdurile de ciori, ca nişte nori negri dau târcoale în jur, ca odinioară în jurul târlelor de
oi.
EVOLUŢIA MORFOLOGICĂ ŞI HIDROGRAFICĂ, NATURA, SOLUL, CLIMA,
VEGETAŢIA ŞI INFLUENTELE FELURI DE TRAI
Întinderea acestei localităţi nu este prea mare şi nu reprezintă o unitate morfologică specială
şi, de aceea, descrierea tehtonică a acestui ţinut este necesară.
Suprafaţa moşiei este, în total, de 5.556,38 hectare, din care 4.849,50 hectare pământ arabil,
155,25 hectare imaş, 213,36 hectare păduri, 153 hectare haltă şi 180 hectare vii. Vatra satului
este de 140 hectare. Moşia Crângului este de 443 hectare şi vatra satului de 15 hectare. Moşia
Prinţului Nicolae este de 250 hectare, cu vatra satului de 10 hectare. Subdiviziunile acestei
comune sunt: la răsărit, regiunea Dâlvari, la miazănoapte, regiunea Crânguri, la miazăzi,
regiunea Ratescu şi la apus, regiunea Frunzăneasca.
Localitatea se află în regiunea întinsei câmpii pe unde curge Mostiştea, a cărei vale rămâne să
fie ca o oază şi căreia trebuie să-i dăm o deosebită atenţie. De altfel, pentru a ne da seama de
evoluţia tehtonică trebuie să aruncăm o privire asupra întregii regiuni a acestui râu. În apa
Mostiştei s-a găsit pietriş sub loess; numai în puţine locuri s-a găsit loess-ul direct peste argilă
ca aici. Reţeaua de văi a Mostiştei pe direcţia N-V şi S-V, este dovada că depresiunile
structurilor anterioare n-au putut fi cu totul şterse şi că ele au continuat să joace un rol
important în îndrumarea eroziunii normal reînviate.
Depresiunile din est ale Mostiştei sunt invadate de aluviuni care împing cursul apelor spre
sud. De altfel, pietrişul şi nisipul aflate sub loess alături de lacuri cu loessul direct peste argilă
dovedesc o comunicare în epoca depozitelor torenţiale de la Bucureşti, a Mostiştei ca un râu
din nordul actualei linii a Ialomiţei. O eroziune puternică anterioară loessului şi care a putut,
pe de o parte contribui la sculptarea depresiunii ce se observă acum la suprafaţă, pe de altă
parte, a golit de aluviuni torenţiale în largi ocoluri, fundul văii primitoare, dovedind energia

17. agentului respectiv incapabil însă într-o fază anterioară de noi transformaţiuni aşa cum se
vede din umplerea cu loess a acestui meander străvechi şi a văilor secunde ante-loessiene.
Câmpul în care se află râul Mostiştea îţi dă impresia de şes monoton, perfect orizontal, uscat
şi neted după o scurtă strângere între Cernica – Brăneşti, Belciugatele – Fundulea, şi se
lărgeşte din nou către Dunăre. Mostiştea, deşi pare stătătoare, este totuşi un râu. Ea formează
lacuri ici-colo în drumul său. Bazinul râului Mostiştea este alimentat de apele de ploaie scurse
în vale prin şerpuiri sau revenite din partea mijlocie a talvegului principal pe care izvoarele cu
excepţia regiunii din apropierea Dunării, în balta Mostiştei în cursul primăverii şi începutul
verii (maximum) în mai şi iunie. Forţa transformatoare a apei în această regiune este redusă.
În drumul său, acest râu formează mici lacuri. De la Măriuţa către Fundulea, Mostiştea începe
să aibă mai multă apă. Ceea ce este de observat pe malurile verzi ale acestei văi este că, din an
în an, aceste maluri sunt supuse acţiunii de eroziune a apelor tocindu-se sau chiar găurindu-se
formând numeroase trepte. În această regiune solul este de mare importanţă. Peste tot este
câmpie, rar câte o ridicătură de pământ. Este un sol arabil foarte productiv, cernoziom bogat
în humus şi alte substanţe hrănitoare. Pe alocuri de cea mai bună calitate, prin zonele în care
s-au defrişat întinsele păduri seculare. Nisipul din această regiune se găseşte sub argilă.
Specifice zonei sunt nisipurile de Mostiştea, formaţiuni geologice din pleistocenul superior,
acoperite cu depozite loessoide cu o grosime de până la 20 de metri. Nisipurile de Mostiştea
sunt favorabile cantonării apei freatice la o adâncime de 14 metri. Tipul de sol dominant este
cernoziomul cambic cu o textură mijlocie spre grea, format din loess eolian şi profund
carbonatat. Reacţia solului este neutră până la slab acidă (PH 6,4 – 6,8), iar conţinutul în
humus variază între 2,8 şi 3,2. solul este bine aprovizionat în azot (0,17 – 0,18) şi potasiu
(K2O 16 – 20 mg/100 g. sol sau 135 – 170 ppmk) şi este slab spre mediu cu fosfor (P2O5 2 –
5 mg/100 g sol sau 10 – 25 ppmP). Are o mare fertilitate potenţială fiind capabil să dea recolte
mari în anii cu precipitaţii suficiente şi bine repartizate în perioada de vegetaţie.
CLIMATUL este continental, cu o temperatură medie anuală de 10,4º C. Luna cea mai rece
este ianuarie (temperatura de -15º C) şi cea mai caldă lună este iulie cu temperatură medie de
+22º C). Minima absolută este de –26,5º C, iar maxima absolută de +41º C.
Cele mai puternice contraste, relativ iarna, iar absolute toamna în octombrie şi până primăvara
în aprilie, ceea ce dovedeşte instabilitatea temperaturilor în lunile de tranziţie către
anotimpurile tipice ale climei continentale (vara şi iarna), în sfârşit tendinţa către veri
excesive, influenţa continentului şi ierni cu zile de vară – răsăritul Europei Centrale şi
Mediteraneene.

18. VÂNTURILE ŞI PRECIPITAŢIILE
Vânturile dominante sunt crivăţul de est şi nord-est cu o frecvenţă de 20% şi austrul din vest
şi sud-vest cu o frecvenţă de 15%. Temperaturile coboară atât vara, cât mai ales iarna, iar
ivirea iernilor mai calde se întâmplă când vânturile din sud-vest şi sud-est au fost în procent
mai mare decât cele din est. Crivăţul aduce, după cum se ştie, precipitaţii abundente şi scăderi
de temperatură; vânturile din sud-vest aduc seceta şi cer senin. Cu toată predominarea
vânturilor din est şi nord-est, din acest joc al marilor şi micilor presiuni, regiunea se alege cu o
cantitate de ploaie sub normală, ca în tot restul câmpiei de altfel. Avem ploi de primăvară şi
început de vară, secetă de vară şi, în sfârşit, cantitate mică a precipitaţiilor anuale, sunt toate
semnele unei clime continentale extreme, pe când secetele de toamnă dovedesc influenţa
Mării Mediterane. Regiunea aceasta se poate caracteriza: o regiune cu temperaturi anuale sub
a ţării, 9,2º faţă de 9,5º, dar mai ridicată decât în estul şi nordul ei. Contraste puternice de
temperaturi între anotimpuri, predominarea vânturilor din est şi, mai presus de toate,
înclinarea spre secetă cu toamne cu ploi şi ierni călduroase (cu temperaturi supra normale).
Aceste contraste de temperaturi cu îngheţuri din iernile lungi, cu secete de vară accentuate
prin prelungirea lor în anii cu toamne lipsite de ploi şi ierni calde, ne-egala distribuire în timp
şi spaţiu a precipitaţiilor se resimte în chip deosebit asupra apelor, formelor de teren, asupra
vegetaţiei şi a aşezărilor din această regiune.
Privind asupra climei, ploi, vânturi, temperaturi, putem observa: verile sunt foarte călduroase,
ca urmare munca pe câmp se face din zorii zilei, până vine căldura de peste zi care-l
copleşeşte pe ţăranul ce nu găseşte în această câmpie nici un mijloc de a se adăposti. Foarte
puţini pomi, fie şi răzleţi. Ploile de vară, vin repezi şi destul de rar. Trecerea de la aceste
temperaturi ale verii la cele joase ale iernii, se face uneori pe nebăgare de seamă, dar în ultimii
ani temperaturile joase se instalează destul de brusc. Cea mai înaltă temperatură se instalează
în luna lui Cuptor, adică în luna iulie.
Toamnele fiind câteodată capricioase, totuşi sunt mai lungi, iar iernile sunt foarte geroase
simţindu-se tăria crivăţului. Acesta aduce viscolul şi îngheţul puternic. Tot în această regiune
se simte şi influenţa austrului care bate din sud-vest şi căruia i se mai spune şi sărăcilă fiind
un vânt foarte uscat. Mai bate "băltăreţul" de la baltă cu multă umezeală şi "munteanul"
dinspre munte şi care împrăştie cel mai adesea norii, limpezind cerul după ploaie.
Frecvenţa anilor secetoşi este extrem de mare, de peste 40%. Sunt frecvente perioadele de
secetă de 10-14 zile în lunile mai-iulie şi în jur de 30 de zile la începutul primăverii şi mai ales
la începutul toamnei. În general, iernile nu sunt bogate în zăpezi, iar cele căzute sunt, în

19. general, viscolite, troienite pe la adăposturi, de cele mai multe ori câmpul rămâne descoperit
şi profund îngheţat.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 580 mm din care 72% cad în timpul perioadei de vegetaţie
îndeosebi în lunile mai-iunie. În anotimpul de vară cad numai 35% din totalul precipitaţiilor şi
acestea cu caracter torenţial.
FLORA spontană caracteristică localităţii Fundulea este alcătuită din specia stejarului
brumăriu crescut în pădurile dimprejur, salcâmul, iar cea acvatică din salcie, rogoz,
stânjenelul de baltă, stuf, păpuriş, brădiş. De asemenea, creşte şi rodeşte în livezi sau pe lângă
gospodăriile oamenilor, arbuşti şi pomi fructiferi precum mărul, părul, gutuiul, prunul, cireşul,
caisul, piersicul, vişinul turcesc, alunul, dudul negru, dudul alb, corcoduşul, nucul, teiul, tuia,
iar dintre legumele zarzavat se cultivă în grădinile oamenilor morcovul, pătrunjelul, ţelina,
cartoful, pătlăgelele roşii, ardeiul, ceapa, usturoiul, castravetele, ş. a. Prin pădurile din
împrejurimi, restrânse şi ele ca arie, se întâlnesc plantele de pădure, precum zmeurul, fragii,
urzica, ghiocei, vâscul, lichenii, toporaşii, iar pe apele bălţilor, pe malurile râurilor Catana şi
Mostiştea cresc papura, rogozul, mătasea broaştei, răchita, nuferii, stuful.
Pe câmp, în această zonă se întâlnesc plante ierboase precum trifoiul, murul de mirişte, laptele
cucului, dracila, nalba, urzica moartă, cânepa, cucuta, tătăneasa, păpădia, rapiţa, neghina,
mătrăguna, troscotul, pirul, costreiul, muşeţelul, coada şoricelului, ciulini, pălămida, colţii
babei, nalba albă, rostopasca, levănţica, măzărichea, cicoarea.
Unităţile agricole, dar şi ţăranii proprietari de pământ, cultivă pentru asigurarea hranei proprii,
cât şi a animalelor din unităţi şi gospodării, culturi precum grâul, porumbul, floarea soarelui,
de la o vreme, mai puţină sfeclă de zahăr, rapiţa, ricinul, soia, năutul, lintea, viţa de vie,
orezul, ovăzul, secara, lucerna, mazărea, inul, fasolea, triticale, meiul pe scară redusă.
Împrejurul locuinţelor, în grădini, se plantează flori de grădină precum trandafirul de diferite
culori, lalele de diferite culori, bujori, regina nopţii, busuiocul, izma, cârciumărese, narcisele,
florile de piatră, viorele, stânjenei, crini albi; în casă, dar şi afară, muşcatele, zambilele,
liliacul.
FAUNA
Ca pretutindeni, după cum cunoaştem, viaţa a apărut şi s-a dezvoltat în apă. De la cele mai
simple forme spre cele mai dezvoltate. De la cele mai puţin observabile cu ochiul liber, dar şi
la cele care se pot observa atât în apă, cât şi pe uscat, moluştele din clasa gasteropodelor
(melcii). Se întâlnesc în apele care brăzdează aceste ţinuturi peşti din specia crap, caras,
mreana, plătica, crapul chinezesc (fitofag), ştiuca, caracuda, roşioară. Pe lângă această bogăţie

20. ce constituie din totdeauna o sursă de hrană a omului, în apele bălţilor, râurilor, trăieşte şi o
altă lume, mult mai bine organizată, chiar superioară peştilor, clasa tetrapodelor, vertebratele
cu patru picioare, broaştele, reptilele, păsările şi mamiferele. Amfibienii constituie o clasă de
vertebrate cunoscută şi sub numele de broaşte care trăiesc în apă şi pe uscat. Dintre acestea se
cunosc, şi le vedem la orice pas pe care-l facem pe malul apei, brotăcelul verde, broasca
râioasă de apă şi de uscat, broasca de apă cu o linie gălbuie pe spate, broască de iarbă de o
culoare roşiatică. Reptilele sunt tetrapode ca şi broaştele, dar au deosebiri marcante. Se
întâlnesc şopârlele, guşterul, şarpele de apă care trăieşte atât în apă, cât şi pe uscat. Pe lângă
casa omului, de-a lungul timpului, au fost domesticite rase de păsări sălbatice. Astăzi,
întâlnim în crescătorii sau pe lângă casa omului, păsări precum găina, raţa, curca, bibilica, dar
şi porumbeii.
Pe lângă toate acestea, într-o gospodărie, în stare de libertate, sălbăticie, trăiesc păsări care se
hrănesc cu rodul pământului, adică seminţele culturilor. Unele dintre ele sunt păsări răpitoare
care ajută la menţinerea echilibrului ecologic. Astfel, se pot întâlni fazanul care trăieşte în
pădure, fiind din acest punct de vedere ocrotit, potârnichea care este foarte ţintită de vânători,
prepeliţa care se aseamănă foarte bine cu potârnichea. Prepeliţa este o pasăre călătoare, apare
primăvara şi se retrage toamna spre ţinuturi mai calde. Rândunica, cea mai gingaşă pasăre,
care primăvara dă roată caselor şi-şi face de cele mai multe ori cuibul sub streaşină, este foarte
folositoare în stârpirea insectelor. Este, de asemenea, pasărea pe care o vedem toamna pe
firele de telegraf cum îşi adună suratele, cu puii lor, şi-i pregătesc de lungi călătorii.
Barza, cioara, stăncuţa, eretele, prigorile, ciocănitoarea, trăiesc viaţa lor supusă, ca şi a
omului, la multe capricii. De asemenea, prin luncile şi zăvoaiele din apropiere, se aude glasul
măiestru al privighetorilor, mierlelor. Sub arşiţa soarelui se pot întâlni foarte des, stând într-un
picior, cu ciocul lor lung şi picioarele ca două catalige galbene, berzele, de asemenea păsări
migratoare, precum şi stârcul vânăt. Pe lângă brădişul bălţii, în dimineţile ceţoase, pluteşte
lişiţa – o pasăre de baltă de culoare neagră-cenuşie cu o pată albă pe cap ce are la picioare
membrane interdigitale cu care se ajută la înot. Şi lişiţa este o pasăre migratoare, la noi
poposeşte din februarie până prin a doua jumătate a lunii octombrie.
Dintre mamiferele, care în majoritatea lor sunt vivipare, adică nasc pui, sunt animale cu păr.
Întâlnim în zona noastră calul, fiind mamiferul cel mai apreciat şi este folosit la tracţiune;
măgarul, catârul, alte două mamifere folosite de om, din vremuri străvechi, la tracţiune şi
povară; vitele (cornute) sunt animale mari care provin din cele sălbatice, domesticite de-a
lungul timpului de către om; vaca, femela, dă lapte şi carne pentru familia omului, după ce dă

21. naştere viţelului; boul, în general, se folosea la tracţiune; caprele, oile sunt crescute de om în
gospodărie atât pentru laptele şi lâna lor, cât şi pentru carne. Porcul, de asemenea, creşte în
gospodăria ţăranului, dar şi în ferme specializate. Pisica, câinele sunt animale domesticite şi
trăiesc pe lângă om.
Mai completează spectrul faunei în zonă, iepurele comun, dar care creşte şi în captivitate
pentru blana şi carnea lui.
Dintre rozătoare, întâlnim hârciogul, şoarecele de câmp, popândăul, orbetele, şobolanul de
câmp, dihorul, nevăstuica. Rar întâlnim veveriţa pe lângă gospodăria omului, însă în păduri
din împrejurimi, da. De asemenea, mai dau târcoale gospodăriilor oamenilor, vulpea, iar
printr-un vânat energic, a fost îndepărtat de foarte mult timp, lupul. Prin scorburile din
malurile lacurilor, bălţilor şi râurilor, îşi găseşte culcuşul nurca, un mamifer carnivor cu o
blană foarte frumoasă, din care cauză este şi vânată.

22. ISTORICUL LOCALITĂŢII FUNDULEA
Despre originea primilor locuitori aşezaţi pe această vatră de sat, se spune că ar fi fost de
origine bulgară. Prezenţa lor în această regiune se poate explica prin mai multe feluri: că
aceştia ar fi fost aduşi de turci, în timp ce aceste două popoare se găseau în război sau că, ar fi
fugit chiar ei. Ceea ce se ştie sigur, este că sunt dintr-o regiune bulgărească numită Garveanul.
La începutul aşezării lor, au venit unii pe moşia Văcărească, iar alţii pe moşia Mitropolia.
Românii nu erau deloc la venirea lor, abia mai târziu au început să apară unul câte unul, fie ca
cioban, fie ca îngrijitor de vite. Aşezarea acestor bulgari datează cam de la 1800-1810.
În Fundulea sau Fundulele (de la Fundurile) cum i se mai spunea în trecut, cam 15% dintre
locuitori erau de origine curat românească, 10% ţigani şi restul de 75% îl formau urmaşii
acestor bulgari, veniţi de bunăvoie prin locurile noastre sau aduşi. Generaţia tânără şi
generaţiile de astăzi, nu mai ştiu bulgăreşte şi cei mai mulţi dintre bătrâni sunt crescuţi în
spiritul şi idealurile românilor din rândurile cărora fac astăzi parte integrantă şi cu care s-au
identificat.
De altfel, tradiţia orală vorbeşte despre fuga „în căruţa cu două proţape” folosită probabil în
Balcani, prin locuri înguste, accidentate, unde nu ar fi fost loc de întors. Dovada aşezării a
grupului etnic în discuţie pe actualul teritoriu o face şi corectitudinea limbii vorbită de
populaţia respectivă, limba însuşită într-un stadiu avansat al dezvoltării sale, cu mai puţine
palatizări şi iotocizări , prezente la vorbitorii din satele componente ale comunei. Demnă de
reţinut este tradiţia orală privind satul Cruceru, dispărut în urma unei epidemii de ciumă, sat
component al comunei, cândva proprietatea vreunui dregător cu rang de clucer, de la care un
drum îşi lua numele, drum folosit ca punct de reper în diferite acte de hotărnicie. Prin
etimologia populară, denumirea iniţială va evolua în Cruceru, de la „cruce”, cu atât mai mult
cu cât în apropiere se afla o cruce mare de piatră cu inscripţii, acum în apa bălţii Mostiştea, la
Boanca, poate crucea lui Radu-Vodă menţionată în actele de hotărnicie ale moşiei Crângu-
Gostilele din 1853.
Interesante sunt informaţiile culese de învăţătoarea Ecaterina Prahoveanu într-un început de
monografie, care ne lasă consemnări despre localitatea Fundulea cu privire la viaţa
locuitorilor, preocupările acestora, obiceiuri, despre evoluţia localităţii din punct de vedere
social, cultural, administrativ, care merită cu prisosinţă reţinute, pentru a putea şi noi să
aducem la lumină evoluţia satului de acolo de unde consemnările dânsei s-au întrerupt şi a le
urmări până în zilele noastre sub spectrul obiectivităţii şi cu cât mai multe amănunte, a ne

23. compara cu prezentul, dar şi cu trecutul. Pentru că „descriind trecutul, lăsăm prezentului ştiri
din trecut care sunt de mai mare importanţă şi pentru viitorul spre care dorim să ne
îndreptăm.”
Fiind în zona stabilirii originii populaţiei aşezate pe aceste locuri, încă o dovadă despre
originea bulgară a primilor locuitori, despre obiceiurile şi preocupările localnicilor, este şi
tradiţia ca în săptămâna postului mare flăcăii să se îmbrace în haine femeieşti şi să umble cu
un bici mare în mână, lovind pe cine întâlnesc în cale. Aceştia şi obiceiul se cheamă „Cucii”,
propriu la bulgari, crezându-se că cel lovit va scăpa de friguri tot anul. Despre firea
locuitorilor, nu numai de origine bulgară, pentru că, ulterior, aşa cum se va vedea, se vor
aşeza aici, venind din diferitele direcţii: muntenii, moldovenii, ardelenii, de prin toate
ţinuturile ţării, fenomen ce are loc chiar şi în zilele noastre. Învăţătoarea Ecaterina
Prahoveanu, ne lasă mărturie: „Am trăit patru ani aici, în mijlocul acestor oameni veseli şi
primitori, mi-am făcut prieteni şi nu-i voi uita niciodată! Am avut totdeauna înţelegerea şi
concursul celor de care am avut nevoie. În special nu voi uita, şi voi păstra mereu vii în
sufletul meu, amintirile pline de farmec şi duioşie din casa bătrânului preot Ştefan Popescu,
exemplu viu pentru generaţiile tinere, de muncă fără preget, pentru binele obştesc. Nostalgia
vieţii patriarhale de la Fundulea, o voi păstra cu mine, pe toate meleagurile pe unde voi
umbla.”
Cântăreţul şi creatorul popular Ion Ioniţă, născut la Fundulea, mărturiseşte concis la
întrebarea: De unde sunteţi, de unde veniţi?
„Sunt din comuna Fundulea, zona folclorică Ilfov. Fac parte dintr-o familie de ţărani care a
crescu şase copii cu frica lui Dumnezeu, eu fiind al treilea născut. Darul cântecului precis a
venit de la bunici şi în special de la părinţi, din două viţe: din partea tatălui sunt puţin bulgar
(încă o dovadă a existenţei acestei populaţii de pe aceste meleaguri), din partea mamei,
fecior de muntean. Mama-mare din partea tatălui cânta foarte bine cântece bulgăreşti.”
Profesorul Petre Ioniţă, născut la Brăneşti, scrie romanul „Porunca Blestemului” unde
surprinde, tocmai momente de la sosirea primelor familii de bulgari în zona Brăneştilor,
refugiaţi de teama turcilor. „După asasinarea vizirului din Valea Kazanlâcului, bulgarii nu
mai avură trai buni cu turcii. Pretutindeni se înălţau spânzurători de care se legănau trupuri
nevinovate de bulgari de la care turcii nu reuşiseră să afle măcar o vorbă despre Minco şi
rudele sale. Nu era sat să nu fi dat dajdie în sufletele ucise sau luate în robie, iar jaful şi
pârjolul puseră pecingine şi scrum peste casele bieţilor bulgari. Valuri, valuri de bulgari, au
plecat în bejenie, mulţi dintre ei stabilindu-se în târgurile din Valahia şi în special în satele

24. din jurul Bucureştiului şi chiar la periferia oraşului, în Dudeşti-Cioplea, Dobroieşti, Popeşti-
Leordeni, Chiajna şi Brăneşti. Alte neamuri şi prieteni de-ai lui jupân Minco, veniră la
Brăneşti, unde găsiră înţelegere şi bunăvoinţă din partea brăniştenilor.
Dar spre nefericirea lor, n-avură parte de o viaţă prea bună, căci în Ţara Românească
urmară ani de secetă şi mizerie, căci domnitorul Caragea Vodă, fost dragoman al Porţii
Otomane, jefui ţara în tot chipul, agonisind o avere colosală. Abia în anul 1818 scăpară bieţii
oameni de această năpastă, când domnitorul fugi în Austria cu toate comorile sale.”
Aşadar, locuitorii acestei localităţi aveau o fire veselă, vioaie şi plină de încredere, săritori la
nevoie. Le plăceau petrecerile şi nu doreau să le scape niciodată prilejul. Dar nu trebuie să
înţelegem că din totdeauna în viaţa acestora aveau loc numai asemenea stări.
Chiar bulgari ori români, "rumâni" sau "vecini" şi unii şi alţii au dus o viaţă grea de clăcaşi pe
moşiile Văcăreasca şi Mitropolia. Exploatarea clăcaşilor nu era niciunde mai cruntă decât pe
aceste moşii mânăstireşti. În afară de şerbi şi de ţiganii robi, mânăstirile mai aveau la
dispoziţia lor, pentru executarea diferitelor munci, o categorie care nu plătea dăjdii, dar era
obligată să facă un anumit număr de ore de lucru. Aceştia erau poslujnicii, proveniţi mai ales
din colonişti străini, aşezaţi pe moşiile mânăstireşti. Prin abuzul proprietarilor de pământ,
"rumâni" şi "vecini" au fost reduşi la condiţia de robi. Unii din stăpânii satelor, spune actul de
dezrobire al lui Constantin Mavrocordat din 1749, s-au obişnuit „a vinde pe "vecini" ca pe
robi şi a-i împărţi cu împărţeala ca pe ţigani şi a da numele lor în foi de zestre, şi a-i despărţi
pe copii de părinţi, luându-i în casă la slujba lor şi a-i muta de la un loc la altul.”
Constantin Mavrocordat a dezrobit pe „rumâni" în 1746. Reforma sa acordă ţăranilor, în
anumite limite, libertatea personală, dar menţinea servitutea reală. În acest caz, boierii nu
aveau dreptul să scoată mai mult de un om dintr-o casă: "măcar câţi feciori va avea omul".
"Că vecin va să zică, sătean megieş fără moşie, atât numai că din sat nu este volnic ca să
iasă". Vecinul şi rumânul dezrobit de Constantin Mavrocordat, este liber numai în sensul că
nu poate fi vândut, dar rămâne legat de glie. În Ţara Românească, claca era fixată la 12 zile pe
an pentru rumâni şi la 6 zile pe săptămână pentru rumânii boiereşti şi mânăstireşti care fugiţi
fiind, s-ar întoarce. Totuşi îndreptarea nu trebuie să fi fost prea vizibilă deoarece pitacul lui
Alexandru Ipsilanti, din 1780, constată că locuitorii urmează uneori pravile împărăţeşti, iar
alteori obiceiul pământului. În realitate, "când cu pravilele strica obiceiurile, când iarăşi cu
obiceiurile se împotriveau pravilelor."
În afară de clacă, ţăranul este obligat să dea zeciuială din toate roadele lotului concedat de
proprietar (a zecea parte din fân, grâu, din orz, predate la aria stăpânului, trei bani de stup şi

25. doi bani de capră). Râmătorii nu sunt impuşi, dar ţăranii nu-i pot băga la jir în pădurile
stăpânului. Tot astfel se interzice ţăranilor să pescuiască în bălţile moşiei. În bălţile Dunării
pot pescui cu condiţia să dea boierului a zecea parte din peşte. "Aşezământul” lui Ipsilanti
cuprinde şi unele dispoziţii considerate favorabile ţăranilor. Astfel se recunoaşte dreptul
cultivatorului asupra ogrăzii şi locurilor defrişate de el asupra curăturilor şi, în caz de
arendare, dreptul de protimisis, faţă de alţi amatori. În opozit, „aşezământul” acordă la
lucrările efectuate în regie, o urcare de tarif: pogonul arat de la 60 de bani la un leu, praşila
unui pogon de porumb de la 60 de bani la 90 de bani, ziua de coasă de la 24 la 39 de bani,
ziua de seceră de la 18 la 36 de bani. Dar faţă de urcarea preţurilor, majorarea era pur
nominală. Aceasta era numai teoretic avantajoasă ţăranilor, dar convertirea clăcii în bani era
numai la latitudinea boierilor. De aceea, ţăranii protestează şi vor să li se recunoască şi lor
dreptul acordat boierilor. Barbu Văcărescu, mare boier, se plânge demnitarului la 1814, că
ungurenii aşezaţi pe moşia lui refuză să facă clacă, oferind în schimb zlotul de răscumpărare.
Acest „aşezământ” al lui Alexandru Ipsilanti a rămas în vigoare până la 1818, când Caragea
domnitor îl modifică adăugând la cele 12 zile de clacă încă două: una primăvara sau toamna,
alta de Crăciun pentru cărat lemne. Stăpânul moşiei avea dreptul de a cere un leu pe zi de
clacă şi să desfiinţeze dreptul de protimisis al ţăranilor la arendarea moşiei. După răscoala lui
Tudor Vladimirescu, ţăranii se arată mai refractari şi mai dârzi faţă de proprietari. Conform
unor investigaţii făcute de autorităţi în anul 1831, legiuirea lui Caragea se aplica în întregime
în circa 2.144 de sate din cele 3.556 de sate înregistrate la acea dată, adică în proporţie de
60%. În restul de 1.416, în unele se aplica regimul clăcii de 12 zile stabilit de Pravilniceasca
condică (1780), iar în altele claca se presta conform unor învoieli între stăpâni şi clăcaşi".
Dacă este să aruncăm fie şi o privire fugară peste perioada pe care am parcurs-o, consemnând
numai anii şi acţiunile în plan social desfăşurate de înaintaşii din perioada României moderne
până la anumite date din a doua perioadă, numele acestor aşezări sunt pomenite mai multe
datorită neînţelegerilor dintre marii proprietari de terenuri agricole, imense moşii de la care au
luat nume şi satele şi pe care le deţineau tot marii boieri, chiar domnitorii şi clerul. Multe
dintre aceste documente semnate, menţionează, de cele mai multe ori, întărire domnească de a
avea unii drept de stăpânire în faţa altora, asupra ocinilor, ori vânzarea-cumpărarea a una,
două sau trei funii din acestea, ori constata strâmbătatea lucrurilor întărite, şi de multe ori
motiv de ajungere în faţa justiţiei, a celor nemulţumiţi. Şi dacă totul pare numai o înşiruire de
ani, bine că ea există şi aceasta este adevărată şi trebuie adusă la lumina spre cunoaştere,
continuată în toate amănuntele câte pot fi reţinute, nutrind speranţa că la un moment dat, la

26. capătul acestor eforturi se va naşte, zămisli, o operă care va păstra pe mai departe, momente
din viaţa acestui neam, din zilele lui, ale acestui ţăran aşezat la talpa ţării de când se naşte, şi
care ar trebui să fie altele, traiul lui să fie altul.
De-a lungul celor 225 de ani de atestare a localităţii Fundulea, locuitorii acesteia şi, de bună
seamă, cei din vechile sate Gostilele, Crângul şi, a mai recentelor înfiinţate, Boanca (1864) şi
Alexandru Ioan Cuza (1921), au trăit viaţa cu toate ale ei, până în zilele noastre, uneori mai
lină, dar mai tot timpul dură, deosebit de dură pentru omul acesta, de fapt un dur şi el, care a
suportat-o cu stoicism, în pragul prăbuşirii uneori, sub povara atâtor greutăţi şi necazuri, s-a
ridicat singur luând-o de la capăt, şi tot aşa au luat parte la întreaga istorie a acestei ţări, chiar
şi atunci când cei din afară dar şi din „lăuntru” i-au împilat voinţa de viaţă şi dreptul la o
bucată de pământ pentru care bunii şi străbunii plecau la luptă întorcându-se după acte de
eroism cu pieptul plin de decoraţii agăţate de prinţi sau regi, pe o uniformă zdrenţuită. Aceşti
eroi deveneau tot mai săraci în timp de pace la întoarcerea în bătătura casei, observând cum
după plecarea lor, boul din jug le-a fost luat, nevasta şi copii le vânduseră şi bucata de pământ
avută ori, chiar le muriseră. Dar cine a fost aproape de el, cine să-i aline suferinţele? Nici cei
care l-au trimis să lupte pretinzând că luptă pentru păstrarea fiinţei naţionale şi a gliei străbune
nu s-au mai uitat la el după scurt timp, nici cel care, cu ajutorul tot al obiditului de el, se
urcase în Divanul ţării, nu-şi mai găsea timp pentru a da legi drepte. Dar toate acestea au fost
trecute sub tăcere de toţi care promiteau binele lui şi al ţării, toate trecute fiind în uitare. De
aceea, nu este bine să le lăsăm acolo. Nicolae Bălcescu, marele revoluţionar de la 1848, cu
durere mare remarca acum 155 ani: "O istorie adevărată ne lipseşte. Ea zace încă sub praful
Hronicilor şi documentelor contemporane. Toţi câţi s-au îndeletnicit în scrierea istoriei nu
ne-au dat decât biografia stăpânitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acurateţe instituţiile
sociale, ideile, sentimentele, comerţul şi cultura intelectuală a vremurilor trecute. Cât de
mare trebuinţă avem însă de asemenea istorie. Soarta părinţilor noştri a pregătit pe a
noastră: instituţiile lor sunt baza instituţiilor noastre. Însă mai cu seamă am vedea că în acele
veacuri ce le numim barbare, părinţii noştri adoptaseră instituţii întemeiate pe nişte
prinţipuri pe care publiciştii de acum ai Europei luminate le găsesc ca cele mai raţionale.
Într-însa am vedea că drepturile sfinte ale omenirii au găsit totdeauna apărători într-această
ţară, că părinţii noştri le-au cunoscut, le-au preţuit, s-au jertfit pentru dânsele şi dacă nu ni
le-au lăsat întru întregimea lor, vina n-a fost a lor, ci a grelelor împrejurări în care s-au
aflat, căci ei se luptară vitejeşte şi-nvinseră mai multe stavile decât am avea noi a întâmpina
dacă am avea inima să urmăm păsurile lor. Dar a face un tot din amănunturile ce se află

27. răspândite în deosebitele uvrajuri şi documente, este o lucrare lungă şi anevoie. Ea cere, pe
lângă alte calităţi, o răbdare, o erudiţie şi o agerime de minte care se pot întâlni într-un
acelaşi om." (N. Bălcescu, "Scrieri alese").
Toate cele observate de marele cărturar, istoric şi revoluţionar Nicolae Bălcescu, acum 155
ani, sunt limpezi ca lumina zilei şi tot atât de curente în zilele de astăzi când totul pare a se
îngropa, mai ales viaţa acestor vetre ţărăneşti de care nimeni parcă nu mai vrea să se ocupe
măcar a consemna pe cât s-a consemnat pentru ca aceste consemnări să fie încorporate în
marele zid al istoriei naţionale şi nu numai din aceste locuri. Să se scrie şi despre viaţa
ţăranului sortit să trăiască, să construiască oraşele ţării, despre munca lui pe mari şantiere. Să
nu se încerce a se îngropa aiurea, fie şi pentru faptul că ţara era condusă de unii sau de alţii.
Să privim în jurul nostru, să privim şi la ce se zăreşte la orizont, cum oamenii nu numai că
muncesc, dar şi distrug. Despre cei ce îi împing pe oameni în braţele sărăciei, ale deznădejdii,
la distrugerea a tot ce a însemnat civilizaţie, sub pretextul noii civilizaţii care nu şi-ar avea loc
lângă cea care a fost!
Tot Nicolae Bălcescu semnala într-o viziune de adâncime, contrastul dintre oraş şi sat,
exploatarea intensă a săteanului. El observa, la aproape trei decenii de la revoluţia lui Tudor
Vladimirescu (1821), că singurul producător de bogăţie în ţară era ţăranul, că cel care trăieşte
în bordeie pe sub pământ înalţă acele frumoase palate, că el, care umblă desculţ şi mai
despoiat în vigoarea iernii, produce diamantele, hainele cele mândre ce împodobesc pe
orăşeni şi echipajele, briliante ce plimbă lenea lor, că el, care se hrăneşte numai cu mămăligă,
puţin lapte şi fasole, creează banchetele cele strălucite şi îmbelşugate ale orăşenilor, că el
despoiat necurmat de toţi aceiaşi oameni când în numele statului, când al proprietăţii, că el, n-
are nimic, nici drepturi, nici stare, nici măcar proprietate braţele sale, cea mai dintâi şi mai
sacră proprietate, dă tot şi bani şi tribut în muncă, şi tribut în persoană, în vreme ce, cei ce au
tot, şi pământ şi capital, şi drepturi de stat, nu dau nimic, nu ajută întru nimic. Statul, atunci
călătorul străin, oricât de inimă rece ar avea, nu poate a nu blestema amar această clasă
părăsită şi ucigătoare de frate.
"L-am văzut adesea pe ţăran, arăta Bălcescu, despicând cu greutate, în arşiţa soarelui brazda
rebelă. L-am văzut aruncând pe pământ sămânţa roditoare, inima-i era tristă, fruntea plecată
spre pământ şi suferinţa zugrăvită pe faţă."
"Este oare drept, se întreba revoluţionarul, ca un popor întreg să geamă în degradare şi
mizerie? Este oare drept ca el să robească pentru interesele egoiste ale câtorva indivizi? Este

28. oare legea dreptăţii aceea care îndrumează o societate unde unii au totul, iau totul şi înghit
totul, în timp ce poporul n-are măcar ce-i trebuie pentru trai?"
Cât adevăr şi tristeţe totodată în cele spuse de marele revoluţionar. Nicolae Bălcescu nu a avut
timp să trăiască o zi ca cele la care tânjea alături de poporul său, dar a plecat convins precum
şi Tudor Vladimirescu cu trei decenii mai devreme, că sămânţa semănată de el şi "fraţii" lui în
ale luminăţiei poporului avea să răsară şi să rodească. Formele acelor revolte au precedat, de
fapt, lungile dezbateri care începuseră în 1859 şi ce aveau să dureze cinci ani până la
legiferarea din 1864.
Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, deşi înăbuşită şi conducătorul său trădat şi apoi ucis de
beizadelele noastre, a reuşit să ridice la luptă poporul, să zăgăzuiască relaţiile nemiloase ale
feudalismului şi, mai important, să înlăture domniile fanariote, a marcat începutul istoriei
moderne a României, un moment de cotitură în lupta pentru libertate şi dreptate socială,
pentru scuturarea dominaţiei străine şi oprimarea drepturilor naţionale ale poporului român.
Deşi înfrântă, ea a zbuciumat puternic vechea orânduire, vestind transformările revoluţionare
viitoare. (Programul Partidului Comunist Român, Ed. Politică, Bucureşti, 1975, pag. 31)
Aspiraţiile sociale şi naţionale afirmate de revoluţia de la 1848, sunt păstrate adânc în inimile
şi acţiunile ţărănimii, ca şi istoricul an al revoluţiei, întărind observaţia că toate aceste lupte şi
frământări ale satelor, de după 1848, s-au desfăşurat sub semnul politic şi social al revoluţiei.
Reforma agrară instituită în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a constituit un
remarcabil rezultat al luptei ţărănimii pentru îmbunătăţirea condiţiei sale.
Nicolae Iorga scria, în 1908, că prin reformă agrară de la 1864 se înlătura primejdia unor
răscoale ţărăneşti, căci pe alocuri ţăranii refuzau boierul şi-şi îndreptau spre el coasele în
formă de suliţă. Totuşi, în preajma Unirii şi ulterior, agitaţia ţărănimii pentru desfiinţarea
clăcii nu a încetat. Această reformă nu a satisfăcut nevoia de pământ a ţăranilor, o parte dintre
săteni nu au primit pământ de loc, lucru ce face ca practicile de nuanţă feudală să se menţină
şi să se perpetueze până la 1945. O astfel de eliberare a ţărănimii în 1864 şi împroprietărirea
acesteia, au creat premisele pentru creşterea nivelului economic al gospodăriilor ţărăneşti.
Clăcaşii de pe moşiilor Văcăreasca şi Mitropolia, locuitori ai localităţii Fundulea şi ai satelor
din împrejurimi, au fost şi ei împroprietăriţi la 1864. Împroprietărirea acestora s-a făcut ca
peste tot, după cele trei categorii: fruntaşii, cei care munceau, cel mai mult pământ; mijlocii,
cei care munceau mai puţin pământ şi pălmaşii, cei care nu aveau vite şi munceau numai cu
palmele. Deci, de aceste categorii s-a ţinut seama şi aici când s-a dat pământ doar celor care
munceau pe moşii. În 1864, s-au împărţit fruntaşilor câte 11 pogoane (adică 5,5 hectare) şi un

29. loc de casă, mijlociilor câte 7 pogoane şi un loc de casă, iar pălmaşilor câte 4 pogoane şi un
loc de casă. Deosebit de importante sunt datele conţinute în actul de hotărnicie alcătuit de
generalul Brătianu la 1895, privind înfăptuirea reformei agrare din timpul lui Cuza la 1864 la
Fundulea şi Gostilele.
Din suprafaţa de 2.587 de hectare, suprafaţa moşiei Crângu-Gostilele, ţăranii, până atunci
clăcaşi la boieri, primesc numai 553 de hectare, diferenţiat după numărul de vite, după cum
urmează:
Locuitorii din Crângu:
• Pentru 9 locuitori deţinători a câte 4 boi, au primit fiecare câte 11 pogoane, în total 99
de pogoane.
• Pentru 11 locuitori cu 2 boi, s-au dat câte 7 pogoane şi 19 prăjini, în total 85 de
pogoane şi 17 prăjini.
• Pentru 5 locuitori cu mâinile (pălmaşii), s-au dat 4 pogoane şi 15 prăjini, în total 23 de
pogoane şi 3 prăjini.
• Pentru o biserică, s-au dat 17 pogoane şi 17 prăjini.
• Pentru 66 de locuri de casă a câte 498 stânjeni, s-au dat 25 de pogoane şi 863 de
prăjini.
Total pământ primit: 250 pogoane şi 856 prăjini.
Locuitorii din Gostilele:
• Pentru 14 locuitori cu câte 4 boi, a 7 pogoane şi 19 prăjini, s-au dat 85 de pogoane şi
17 prăjini.
• Pentru 5 locuitori cu mâinile a 4 pogoane şi 15 prăjini, s-au dat 23 de pogoane şi 3
prăjini.
• Pentru o biserică s-au dat 17 pogoane şi 19 prăjini.
• Pentru o văduvă cu drept de 2 vite, s-au dat 7 pogoane.
• Pentru 41 de locuri de casă a 498 de stânjeni pătraţi, s-au dat 15 pogoane şi 18,6
prăjini.
Total pământ primit: 203 pogoane şi 96,7 prăjini.
Printre cei împroprietăriţi se numără: Stan Dobre, Mihai Blăndaran, Barbu Blăndaran, Simion
Prodan, Vasile Jalbă, Ion Ioniţă.

30. Dar şi această lege agrară, care rămâne cea mai importantă şi mai progresistă, nu a făcut ca
viaţa ţăranilor români să devină mai bună sau să rezolve problema pământului pentru cei
mulţi. Pământul, principalul mijloc de producţie în agricultură, reprezenta elementul
fundamental al chestiunii ţărăneşti din România sfârşitului de secol XIX.
Starea economică şi socială înapoiată a ţărănimii, lupta ei de veacuri pentru un trai mai bun,
au determinat oamenii politici ai vremii să se aplece cu devotament şi abnegaţie asupra
problemei centrale a ţăranului şi a satului românesc din a doua jumătate a secolului XIX –
problema pământului. Unul dintre aceştia, care s-a dat cu totul ţăranului şi problemelor
acestuia, a fost Constantin Dobrogeanu-Argeş.
Constantin Dobrogeanu-Argeş şi grupul democrat din Camera Deputaţilor, considerau, pe
baza studiilor, calculelor şi analizelor detaliate, că dacă fiecărui ţăran i s-ar fi asigurat sau
completat şapte hectare de pământ prin împroprietărire, suprafaţa respectivă i-ar fi garantat şi
libertatea lui şi întreţinerea familiei. Aşadar, statul ar fi trebuit să dea ţăranilor aproximativ
2.000.000 hectare peste ce dăduse în 1864 şi 1889. “Dar statul nu posedă, după cum declara
un economist, n-are acum decât 1.800.000 de hectare”, diferenţa până la 2 milioane de
hectare, arăta Constantin Dobrogeanu-Argeş în Parlament, “ar putea să se cumpere de stat
într-un timp mai îndelungat, spre a se împărţi pe urmă la săteni.” Trebuie precizat că el a
recunoscut totdeauna caracterul progresist al legii rurale iniţiate de Cuza şi de Kogălniceanu
în 1864 (“Cine nu-şi aduce aminte de marea bucurie cu care legea rurală a fost primită de
naţiune” declara el la 3 iulie 1894, dar, în acelaşi timp, a relevat lacunele acestei legi, faptul
că nu s-a aplicat în totalitate sau deloc, exact acele părţi bune ale ei. Aceste motive îl făceau
să afirme: “Astăzi, de fapt, ţăranul este tot sub robia clăcii, dar cu o clacă mizerabilă,
ascunsă, omorâtoare.” Pe baza articolului 15 din legea rurală de la 1864, statul avea obligaţia,
iar ţăranii dreptul să li se măsoare pământul primit la împroprietărire, să-l parceleze, să-l
hotărnicească şi să-l împrejmuiască. Nici la 30 de ani de la apariţia legii rurale nu fuseseră
înfăptuite aceste prevederi ale articolului 15. Neaplicarea acestui articol, a creat multe
probleme de ordin social: ”însuşirea pământului ţăranilor săraci de către cei înstăriţi şi cu
putere materială deosebită.” El cerea statului, în Parlament, revizuirea Legii rurale din 1864,
să se facă parcelarea pământului, relimitarea loturilor cuvenite şi astfel se va uşura cu trei
părţi din patru soluţionarea problemei. Dar proiectul de lege iniţiat în acest sens la iniţiativa sa
şi a socialistului V. G. Morţun, nu a fost aprobat.
Referitor la legile pentru împroprietărirea ţăranilor adoptate în România după anul 1864, el le
caracteriza în următorii termeni: ”Legi de împroprietărire aplicate după arbitrariul tuturor

31. slujbaşilor iresponsabili: împroprietăriri făcute fără control şi fără pricepere, pe care le
puteau desfiinţa perceptorii şi comisiile de recensământ de la sate, luând pământul de la unii
şi dându-l altora!” Aşa s-a întâmplat şi în 1887 când s-a elaborat o lege de revizuire a tuturor
împroprietăririlor făcute în anii 1879, 1882-1883 şi 1886, dar care, din păcate, nu s-a aplicat
niciodată.
Învoielile agricole orânduite prin act normativ în anul 1866, odată cu votarea “Legii pentru
tocmelile de lucrări agricole şi pentru executarea lor”, ca şi celelalte reglementări din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, au avut în vedere cu precădere interesele moşierilor şi
arendaşilor şi mai puţin sau deloc pe cele ale ţăranilor.
Şi la Fundulea, aplicarea strâmbă a legii, a dat naştere la procese. Astfel, are loc procesul între
Ministerul Agriculturii, Industriei şi Domeniilor cu inginerul C. Stoenescu, care era
proprietarul moşiei Crângu-Gostilele. Aceşti clăcaşi nu sunt împroprietăriţi din moşia pe care
trăiau şi munceau, ci din moşia vecină, pe atunci proprietatea mânăstirii Văcăreşti, devenită
după secularizare, a statului. Procesul dintre acesta şi minister se judecă de tribunalul Ilfov,
care stabileşte: Să se facă acţiune în contra dlui inginer C. Stoenescu pentru a fi condamnat la
valoarea pământului dat locuitorilor din moşia statului, despăgubiri care se ridică la suma de
19.315 lei. Şi această strâmbă aplicare a legii se produce în condiţia în care Stoenescu poseda
ca avere lăsată prin testament de către un prieten decedat în tinereţe, moşia în discuţie, trei
corpuri de casă la Crângu, pătulele pentru porumb, magazii pentru producţie, moara şi casa
din Str. Batiştei nr. 37 din Bucureşti, unde domicilia. De altfel, tratamentul pe care-l aplică
“legea învoielilor” este cauza revoltei din anul 1888.
“Focarul de unde a pornit agitaţiunea care s-a întins în toate celelalte comune” scria atunci
ziarul România Liberă, a avut la bază un fapt de expresie politică. La 20 martie 1888, ţăranii
de la Urlaţi s-au ridicat la luptă întrucât au fost înşelaţi de autorităţi care vroiau să-i atragă de
partea acţiunilor pentru susţinerea guvernului condus de I. C. Brătianu. Liberalii din Urziceni
“alcătuiesc un memoriu către rege, prin care vroiau să arate popularitatea guvernului Brătianu,
pe atunci compromis după 12 ani de guvernare. Ei îi pun pe ţărani să semneze, minţindu-i că
prin această petiţie cer guvernului pământ şi porumb de hrană. Opoziţia din localitate denunţă
această acţiune şi peste câteva zile guvernul Brătianu este înlocuit de guvernul Th. Rossetti.
Ţăranii, de teamă că nu vor mai primi pământ, se adună în ziua de 20 martie la primărie
cerând să li se citească petiţia. Nerealizându-se acest lucru, ei caută pe primar care se afla la
subprefect. Acesta începe să-i înjure. Ţăranii îl bat atât pe el, cât şi pe primar. Armata este
chemată “de urgenţă”, dar până să sosească, ţăranii bat toate autorităţile. De la Urziceni, ea s-a

32. extins cu repeziciune şi în judeţul Ialomiţa ca mai apoi să cuprindă întreaga ţară. La 28 martie,
ea s-a propagat şi în judeţul vecin, Ilfov.
Cele mai multe ridicări din judeţul Ilfov împotriva autorităţilor au avut loc la 3 aprilie.
Interesant este că acea zi era o zi de duminică, iar organizatorii au considerat că în această zi
pot fi mai uşor de adunat şi în număr mai mare pentru a mări forţa de luptă. În 3 aprilie la
Frăsinet răsculaţii, imediat după plecarea unităţilor militare care veniseră să înăbuşe răscoala,
au alungat pe primar şi pe consilieri, punând lacăte la primărie. Ei l-au urmărit pe primar până
la moşia unde se refugiase şi au cerut plata muncii efectuate de ei. Notarul de aici informa
prefectura Olteniţa că, la 6 aprilie, au venit la primărie aproximativ 88 de săteni din satul
Pupăza şi în unire cu cei din Frăsinet au voit “să aleagă primar şi întregul consiliu”. Este una
din numeroasele acţiuni cu direcţie exclusiv politică, după cum va rezulta mai departe.
Acelaşi şef al cabinetului junimist Th. Rossetti, constata că, după atacarea autorităţilor,
“mişcările unora din populaţiunile rurale au luat o direcţiune devastatoare în contra
proprietarilor”.
Această răscoală ţărănească nu le-a adus victorie ţăranilor în lupta cu moşierii şi arendaşii,
dar, cu siguranţă, de la această dată, flacăra răzvrătirilor nu s-a mai stins. Ea va lumina foarte
curând alte momente de luptă ale satului românesc precum la 1889, 1892, 1894, 1899, 1900,
1906 şi culminând cu 1907.
Viaţa ţăranului român s-a dovedit permanent o luptă care va continua în alte condiţii după
anul 1918.
“O luptă-i viaţa,
Deci te luptă
Cu dragoste de ea,
Cu dor.” – precum afirma poetul ţărănimii George Coşbuc.
Ziarul "Rezboiul" scria, la 2 aprilie 1888, că: "Ţăranii demolează casele proprietarilor şi
arendaşilor… arestează, bat şi omoară atât pe aceştia dacă reuşesc a pune mâna pe ei, cât şi
pe orice funcţionar care cade pe mâinile lor şi pe care au pică."
Procurorul tribunalului judeţean Ilfov s-a deplasat la Afumaţi în 1 aprilie, constatând că aici
"cât şi prin comunele pe unde am trecut, capii revoltelor sunt cea mai mare parte dorobanţi cu
schimbul, care sunt pe la casele lor neconcentraţi şi, mai cu seamă, rezervişti…” (pag. 170).
Judecătorul de instrucţie de pe lângă tribunalul judeţului Ilfov, la 29 martie, arăta că, locuitorii
s-au ridicat datorită faptului că ”modul de învoială este prea oneros şi nu execută contractul

33. de învoială. Administraţia locală, departe de a fi la înălţimea ei, este mai mult un instrument
în mâinile arendaşului, care uzează chiar şi cu bătăi.”
Când ţăranii din Piteasca-Pasărea s-au ridicat la acţiune, “primarul şi notarul au dispărut de
frică din comună. Casele primarului au fost devastate.” În Valea Pasărei “notarul este rău
bătut, nu se ştie dacă mai trăieşte” – relata judecătorul de instanţă către procuror, la 29
martie, iar primarul din Brăneşti a scăpat cu viaţă numai cu ajutorul escadronului de călăraşi.
Primarul din Belciugatele, în procesul verbal încheiat la 29 martie, scria că s-a pomenit la
primărie cu o ceată de ţărani, în frunte cu şeful de garnizoană, însoţit de rezervişti şi
dorobanţi. Răsculaţii au intrat în “biroul primăriei înarmaţi cu ciomege şi topoare” şi au cerut
schimbarea dijmei şi desfiinţarea legii monopolului tutunului. Ei au acuzat autorităţile
comunale – după cum informa acelaşi primar – “zicând că ne-am unit cu proprietarii şi
arendaşii”.
La Tămădău, sătenii l-au maltratat pe primar, iar unul dintre ei “se urcase pe casă şi aţâţând
pe ceilalţi striga să i se aducă gaz să dea foc casei”.
Proprietarul moşiei Crângu, C. Stoenescu, a fost “bătut crunt” de răsculaţii din gara Fundulea.
Un alt mare proprietar, Amira, care fugea spre Bucureşti, “a fost oprit în drum de ţărani şi
maltratat” (pag. 180).
Din documentele studiate despre localităţile judeţului Ilfov, de dată mai recentă, (“Localităţile
Judeţului Ilfov”, M. Grigori, D. Mihalache, Gh. Balint, I. Ştefan), aflăm că în perioada când
moşia Fundulea era arendată mânăstirii Văcăreşti şi Mitropolia, 1888-1898, la 20 martie 1888,
răscoala ţăranilor izbucneşte la Urziceni şi atinge şi comuna Fundulea. În legătură cu
evenimentele din 20 martie 1888, răscoala ţăranilor, care a atins şi comuna Fundulea,
învăţătorul gradul unu, acum pensionar, Iorga Vasile, ne povestea în casa domniei sale la data
de 13 decembrie 2001, din Fundulea, alături de soţia sa, că este nepotul lui Vasile Iorga, cel
care l-a prins şi “scuturat” în gara Fundulea pe boierul Stoenescu, proprietar de moşii pe raza
comunei, iar străbunicul său, Gheorghe Iorga a făcut închisoare un an. Bunicul fiind însă
minor, nu l-au arestat, ci îl ţineau pentru a transmite diferite lucruri pentru deţinuţi, iar la
închisoare l-au dus din post în post cu greutăţi legate de spate până la Bucureşti. Gheorghe
Iorga avea atunci 24-25 de ani (de văzut pozele bunicului şi străbunicului).
Despre localitatea Fundulea din “Marele Dicţionar Geografic al României” alcătuit de
George Ion Lahovari, volumul III, fascicolul II, Bucureşti, până în anul 1900, mai aflăm că de
denumirea Fundulea se leagă şi numele staţiei de drum de fier, în judeţul Ilfov, plasa
Mostiştea, judeţul Dâmboviţa, cătunul Crângul-Fundulea, pe linia Bucureşti-Ciulniţa, pusă în

34. circulaţie la 17 noiembrie 1886. Se află între satele Brăneşti, 12,2 km şi Săruleşti, 11,6 Km.
Înălţimea deasupra nivelului mării 61,87 m. Mai aflăm că venitul la anul 1886 a fost de
126,282 lei şi 10 bani. Dar cu 15 ani mai devreme, aflăm tot din sursa citată, că, Fundulea de
Sus, era şi denumirea moşiei din judeţul Ilfov, plasa Mostiştea-Dâmboviţa, Cătunul Crângul-
Fundulea şi că era proprietatea statului. Înainte de secularizare aparţinea Mitropoliei din
Bucureşti. La 1871 această moşie a fost ipotecată cu alte 380 proprietăţi ale statului pentru
asigurarea împrumutului de 78 de milioane. Despre Fundulea de Jos se cunoaşte, din aceeaşi
sursă, că făcea parte, la acea vreme, din comuna rurală Crângu-Fundulea, , plasa Mostiştea,
judeţul Ilfov, formată din două trupuri: Fundulele de Sus şi Fundulele de Jos, spre est de
Bucureşti, pe malul drept al văii Mostiştei. Aici are reşedinţă primăria. Statul avea 1.100
hectare din care cultiva prin arendaşii săi 830. Erau 125 de hectare sterpe, 130 de islaz, restul
vie. Locuitorii aveau 650 hectare şi cultivau 350 (100 erau sterpe, 150 islaz şi 50 vie). Mai
avea o biserică cu hramul Sfântului Nicolae deservită de un preot şi doi cântăreţi; o şcoală
mixtă, frecventată de 12 elevi şi 5 eleve de întreţinerea căreia se ocupa statul şi comuna,
cheltuiala lunară era de 2.162 lei. Moşia Fundulea era a statului, dependentă de mânăstirea
Văcăreşti şi Mitropolia, fiind arendată pe perioada 1888-1898 cu 32.250 lei anual. În anul
1897, s-a mai făcut o împroprietărire dându-se câte 10 pogoane celor cu copii şi fără pământ,
posedând şi inventar agricol. După anul 1900, prima reformă s-a făcut în 1918 formându-se
pentru aceasta în fiecare judeţ câte o comisie din conducătorii administrativi ai judeţului,
legiuitori şi reprezentanţi legali ai poporului. S-au împroprietărit atunci toţi cei care au luptat
pentru reîntregirea ţării, precum şi văduvele şi orfanii celor care şi-au pierdut viaţa pe câmpul
de onoare (a se căuta liste). Pământul a fost luat de la marii proprietari expropriaţi şi
despăgubiţi de stat şi împărţit după categoria celor în drept. Numai că problema ţăranilor, a
pământului nu a rezolvat-o pe deplin nici reforma din 1918 atât la Fundulea, cât şi în toată
ţara. Şi să nu uităm că de la răscoalele din 1888 nu trecuseră decât două decenii, iar viaţa
ţăranilor devenise şi mai apăsătoare, încât nemaiputând îndura aprind flacăra marii răscoale de
la 1907. Chiar dacă răsunetul acesteia în zona noastră a fost slab, în împrejurimi, cum ar fi în
satul Cojeşti, comuna Belciugatele, evenimentul îi găseşte pe săteni nemulţumiţi de viaţa pe
care o duceau şi dispuşi să lupte pentru a obţine pământ. De altfel, în partea de nord, pe moşia
lui Marghiloman, începuseră luptele ţărăneşti. Creându-şi condiţiile favorabile, ţăranii Ion
Chiriţă şi Vasile Gavrilă stabiliseră să se ducă împreună cu alţi ţărani la luptă. Dar, a fost
trimisă imediat armata şi aceştia au fost prinşi şi legaţi la „Crucea Fetelor” pentru a fi