Mărgăritarul ascuns de Traian Dorz este o lucrare spirituală care explorează profunzimea credinței în Hristos, descriind relația personală a autorului cu divinitatea și importanța mântuirii prin Iisus. Dorz subliniază că adevărata fericire și bogăție spirituală se află în Hristos, iar singura cale spre mântuire este prin dragoste și prin faptele noastre. De asemenea, lucrarea invită cititorii să își întărească credința și să îmbrățișeze suferința ca parte a experienței spirituale, învățând să ajute și să sprijine pe cei nevoiași.

1. Mărgăritarul ascuns 1
Traian Dorz
Mărgăritarul ascuns
110
Tot ce vă spun aici cu lacrimi
e adevăr curat şi greu,
mărturisit pe conştiin ă
şi-n Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda i nici o frântură
din tot ce spun aici şi scriu,
că tot ce nu-n elege i astăzi
ve i în elege mai târziu.

2. 2 Traian Dorz
Coperta I: Claudiu Cândea
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului», Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 0269/216677; fax 0269/216914
ISBN 978-973-710-135-8

3. Mărgăritarul ascuns 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
2
TRAIAN DORZ
MARGARITARUL
ASCUNS
Gânduri duhovniceşti şi împărtăşiri tainice în Hristos
– Scurte şi scumpe medita ii –
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale
Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2009

4. 4 Traian Dorz
Mărgăritarele ascunse
Mărgăritarele ascunse
sunt lumini ele de har
ce-n noaptea lumii îndrumează
spre Unicul Mărgăritar.
Spre-Acel nepre uit şi veşnic
Mărgăritar ascuns: Iisus,
în Care e şi via a asta
şi Via a fără de apus.
Ferice sufletul ce-L află
şi-şi vinde tot, spre a-L avea;
aceluia Hristos îi este
Comoara unică şi grea.
Aceluia nimic pe lume
nu-i este-atât de scump ca El,
credin a Lui e-un unic aur,
iubirea Lui e-un unic el.
Ferice-acel care-L păstrează
prin toate-a’ lumii prăbuşiri,
aceluia Hristos i-aduce
nebănuite moşteniri...
...Munceşte, suflete, şi luptă,
şi roagă-te să po i să ai
Mărgăritarul Scump şi Unic
prin care moşteneşti un rai!

5. Mărgăritarul ascuns 5
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Mărgăritarul nostru cel de pre etern,
Slavă veşnică ie!
Pentru că Tu ne-ai făcut să Te aflăm pe Tine în ă-
râna acestei lumi şi în ărâna acestei scurte vie i,
noi Î i mul umim numai ie, Căruia Î i datorăm
aceasta.
Pentru că, în clipa când Te-am aflat, Tu ne-ai făcut să
putem da TOT ce aveam, spre a Te putea câştiga pe Tine,
noi Î i mul umim numai ie, Căruia Î i datorăm şi
aceasta.
Şi, pentru că avem în inimile noastre o dorin ă mai
presus ca oricare alta, de a Te păstra pe Tine, chiar dacă ar
trebui să dăm pentru aceasta tot ce mai avem pe lume,
plătind această dorin ă cu sânge, cu sudoare şi cu lacrimi,
noi Î i mul umim tot numai ie şi pentru aceasta,
fiindcă numai datorită ie Te-am putut păstra în trecut...
şi Te putem avea în prezent...
şi Te vom putea avea şi în viitor din ce în ce tot
mai ferici i.
Tu – Bucuria noastră negrăită,
Tu – Lumina dulce a sufletelor noastre,
Tu – Comoara nebănuită a dragostei, a vie ii şi a
veşniciei noastre,
Slavă veşnică ie,
Mărgăritarul nostru cel de pre etern,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu
Iisus Hristos!

6. 6 Traian Dorz
Am întrebat Lumina...
Am întrebat Lumina: de unde vii spre mine,
şi Care i-e izvorul: în soare sau mai sus,
şi Cine mă iubeşte de-mi face-atâta bine?
Şi mi-a răspuns Lumina: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Credin a: de unde eşti, ce Stâncă
te ine şi-ntăreşte când undeva te-ai pus
şi Care-i Temelia: înaltă, ori adâncă?
Şi mi-a răspuns Credin a: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Nădejdea: din Cine ai avântul
ce- i dă puteri să birui când toate i-au apus
şi Cine- i re-nnoieşte curaju-mprospătându-l?
Şi mi-a răspuns Nădejdea: Iisus, Iisus, Iisus...
Şi-am întrebat Iubirea: din Cine eşti, din Cine,
tu, scumpo, tu, frumoaso, tu, dulceo de nespus?
Şi Cine-mi dete mie tot cerul Lui cu Tine?
Şi mi-a şoptit iubirea: Iisus,
Iisus,
Iisus...

7. Mărgăritarul ascuns 7
1. MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA
1. Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor s-a
petrecut pe Golgota, Ea va străluci peste toate veacurile
şi peste toată veşnicia, atât de aproape şi atât de depar-
te, încât nimeni nu-i va putea nici cuprinde adevărata
măre ie şi frumuse e, nici socoti adevăratul ei pre .
To i cei ce vor vrea să se mântuiască va trebui să
privească spre Crucea ei şi to i cei ce s-au mântuit o vor
privi la fel, cu aceeaşi veşnică recunoştin ă.
Nimeni nu s-a putut, nici nu se va putea mântui
vreodată în alt fel decât prin răscumpărarea Ei.
Iisus Hristos, Domnul nostru, este singurul, unicul
şi veşnicul Mântuitor.
2. Hristos face toate lucrurile noi.
El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.
În curând El va veni din cea mai mare strălucire,
făcând ceruri noi şi un pământ nou în care va locui ne-
prihănirea. Atunci toate lumile înnoite Îl vor slăvi nu-
mai pe El.

8. 8 Traian Dorz
To i cei ce au fost smeri i vor fi înăl a i atunci,
to i cei nedreptă i i vor căpăta o răsplată veşnică
şi to i cei ce L-au iubit vor primi o strălucire ca a Lui.
O, ce înnoire va fi atunci!
Dacă tu te naşti acum din nou, şi tu vei fi atunci acolo.
3. Când Hristos Iisus, Domnul nostru, va veni, El
va înnoi întreaga Crea iune... Toată firea de acum sus-
pină şi aşteaptă cu o dorin ă înfocată descoperirea fiilor
lui Dumnezeu... în nădejdea izbăvirii ei din robia stri-
căciunii, spre înfiere...
Suspină şi tu, suflete al meu, şi-L aşteaptă, ca să te
bucuri şi tu de înfierea Lui Slăvită…
4. Nu predicatorii, nici preo ii îi vor primi pe oa-
meni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, du-
pă cum este scris: Face i-vă prieteni cu ajutorul bogă i-
ilor, ca, atunci când ve i muri, să vă primească în cortu-
rile veşnice (Luca 16, 9).
5. Priveşte la Iisus Domnul nostru: El a fost atât de
lipsit, încât orice sărac I-ar fi putut da ceva.
El a fost atât de smerit, încât oricine ar fi putut
privi de sus la El
şi a fost atât de blând, încât orice învă at ar fi putut
învă a de la El.
Ce pildă pentru fiecare dintre noi!
6. Hristos Domnul nostru a spus: Schimba i-vă,
adică naşte i-vă din nou... Acesta este în elesul cuvân-
tului „pocăi i-vă!“

9. Mărgăritarul ascuns 9
Dar acum şi acest cuvânt al Lui este atât de răstăl-
măcit, încât şi-a pierdut cu totul în elesul lui cel adevă-
rat, rămânându-i numai în elesul cel fals şi gol.
Fals pentru cei rătăci i şi gol pentru cei nepăsători.
Astăzi cei ce se pocăiesc nu se schimbă.
Şi cei ce se botează nu se nasc din nou...
7. Numai un Hristos nevăzut nu ar fi putut mântui
lumea. A fost nevoie de un Hristos văzut... De Hristos Ii-
sus, Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Răstignit între noi.
Este nevoie ca Adevărul să devină o realitate vie şi
trăită în via a noastră, prin învă ătura Lui...
Şi dragostea să devină vie, prin unitatea şi umbla-
rea fră ească – altfel nu vom putea fi mântui i.
Trebuie Cuvântul să se facă trup, învă ătura să se
facă faptă şi milă între noi şi prin noi.
Numai o credin ă fără fapte este ca un cuvânt fără
împlinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi...
8. În chinurile vie ii mele, o, iubire mântuitoare, eu
nu voi dori nimic altceva decât să te am pe tine şi să- i
pot spune fericit că i-am fost credincios, iar tu să sim i
în tot adâncul tău că eu spun numai adevărul, că te-am
iubit până la ultima mea suflare...
Iisuse, Domnul meu, încredin ează-Te de acest lu-
cru: Tu ai fost cea dintâi şi cea din urmă Comoară a
inimii mele. Numai Tu, Iisuse, Preaiubitul meu.
9. Focul inimii mele pentru Tine, Domnul şi Mân-
tuitorul meu Scump, n-a fost un foc potolit şi mic, ci
unul mare şi puternic, alb şi înalt...
Aşa îl vreau până la moarte. Nu pot trăi altfel.

10. 10 Traian Dorz
10. La tot ce mi-ai încredin at Tu, Preaiubitul meu
Mântuitor, am lucrat mereu cu mult drag, fiindcă am
vrut să- i slujesc ie cu toată puterea dragostei din
inima mea.
Tot ce am putut face a fost cu cea mai curată iubire
pentru Tine şi am vrut să-l fac cât a putut sufletul meu mai
frumos, mintea mea mai limpede, mâinile mele mai curat...
Pentru Tine, Preaiubitul meu, Care m-ai iubit atât
de mult...
11. O clipă de iubire înaltă şi deplină este pentru
Tine, Iisuse, Domnul nostru, atât de pu in, dar pentru
noi este atât de mult…
Pentru Tine anii sunt clipe,
pentru noi clipele valorează ani.
12. Ceea ce este din Tine, Dumnezeul nostru, ră-
mâne veşnic frumos, veşnic nou, veşnic sfânt; şi singu-
re acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevărat,
bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.
13. Părin ii noştri cei veşnici sunt Cuvântul şi Du-
hul Sfânt – adică Adevărul şi Dragostea, după cum este
scris: Fiul Tatălui în Adevăr şi în Dragoste (II Ioan 3).
Cuvântul ne-a născut mintea cea nouă, iar Duhul
inima cea nouă. Cei doi Părin i ne-au crescut pentru a
ne iubi şi a ne ajuta împreună, îndemnându-ne la dra-
goste şi la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit... Şi
numai când vie uim astfel între noi, atunci Aceşti Doi
Părin i ai noştri locuiesc cu drag între noi şi lucrează cu
bucurie prin cuvintele şi roadele noastre.

11. Mărgăritarul ascuns 11
Le mul umim Amândurora că ne-au născut şi cres-
cut aşa.
14. O, de-ar fi mereu zi,
mereu soare
şi mereu frumos...
– Dar trebuie să fie şi noapte şi nor şi ploaie, căci
toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos şi bun.
Fără noapte, n-ar fi frumoasă ziua; fără nor, n-ar fi
plăcut seninul; fără ploaie, n-ar rodi nici o floare.
15. Să luăm cu mul umire tot ce ne dă Dumnezeul
nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouă
şi care ne face pe noi ferici i.
Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bu-
curia Lui.
16. O, când Te-am cunoscut, Iisuse, Domnul meu
iubit, ce drag mi-ai apărut – şi ce frumos erai!
Am sim it cum iubirea inimii mele toată a zburat
spre Tine... şi n-a mai voit să vină înapoi. A rămas la
Tine pentru totdeauna.
Aşa este şi acum după ani şi ani...
Şi aşa va fi în veci şi în veci.
17. Fericirea Ta, Domnul meu Iisus, care am gus-
tat-o în mijlocul primejdiilor şi al suferin elor, a fost
atât de mare, de unică şi de frumoasă, că n-a mai între-
cut-o nici una până azi.
O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor şi
al flăcărilor!…

12. 12 Traian Dorz
18. Adeseori noi trebuie să plângem, pentru ca al ii
să poată cânta.
Să veghem, pentru ca al ii să se poată odihni,
să flămânzim, pentru ca al ii să poată să se sature,
să rămânem, pentru ca al ii să poată merge,
să ne smerim, pentru ca al ii să se poată înăl a
şi să murim, pentru ca al ii să se poată naşte.
Să facem asta cum o face grăuntele de grâu semă-
nat... Cum a făcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.
19. O, Iubire Cerească... am fost de atâtea ori neli-
niştit în via a mea, dar totdeauna am fost încrezător în
Tine.
Ştiam că Tu îmi vei purta întotdeauna de grijă,
fiindcă am fost încredin at pazei Tale prin sânge şi prin
lacrimi.
Nu mă lăsa niciodată nici să mă îndoiesc, nici să
uit asta.
20. Ce mul i se roagă cu gura lor pentru cei neferi-
ci i – dar ce pu ini dintre ei se duc să-i caute şi să-i
ajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu pâinea lor, cu dra-
gostea lor.
O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere,
gura fără mână, sfatul fără pâine...

13. Mărgăritarul ascuns 13
Ce mult mi-ai dat
Ce mult mi-ai dat – şi ce comori nespuse!
Nu-i împărat aşa de-avut ca eu,
dar ce- i fac eu, o, ce- i fac eu, Iisuse,
îndatorat şi-ndatorat mereu?...
O, cum să- i pot, pu inul ce-l ştiu, face?
Căci nici acest pu in nu pot să-l fac
şi sufletu-mi în lacrimi se desface
îndatorat şi-ndatorat în veac.
De ce nu pot să- i dau fiin a toată
cu tot ce am, cu inima din sân,
când Tu Te-ai dat în totul dintr-o dată?
Ce-ndatorat şi-ndatorat rămân!
Dezleagă-mă, Iubitul meu, de toate,
cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat,
să- i pot da tot ce-n inimă se zbate
atât de-ndatorat şi-ndatorat...

14. 14 Traian Dorz
2. BIRUIREA GREULUI VIE II
1. Iisus Hristos, Domnul meu, tot greul vie ii mele
l-am biruit când am avut gândul inimii îndreptat spre
Tine.
Toate valurile vie ii le-am despicat şi am trecut
prin ele privind la Tine şi ascultând chemarea iubirii
Tale.
Peste to i mun ii am trecut cu o încredere biruitoare
când Fa a Ta am văzut-o deasupra lor şi Mâna Ta mi se
întindea luminoasă şi iubitoare.
O, Preaiubitul meu Iisus, prin Tine şi numai prin
Tine am primit tot ce poate da mai frumos Dumnezeu
cuiva aici, pe acest pământ...
Totul!
2. De dragul Tău, Iisuse, Domnul meu, nu m-am
dat înapoi de la nici o suferin ă şi nu am răspuns nicio-
dată cu rău vorbelor rele care mi s-au spus din pricina
iubirii mele pentru Tine.
Eram prin toate cu inima fericită că le îndur pentru
Tine, Preaiubitule Scump, căci toată fiin a mea era a Ta.

15. Mărgăritarul ascuns 15
Precum şi Tu erai întru totul al meu când sufereai
pentru mine.
3. Vrăjmaşii Tăi loveau în mine, dar ochii mei nu ve-
deau decât Fa a Ta care mă îmbărbăta să sufăr cu bucurie,
pentru a fi vrednic de Tine, de suferin a Ta pentru mine.
Urletele fiarelor se năpusteau spre mine – dar eu nu
auzeam decât glasul Tău dulce care îmi şoptea: Te iu-
besc...
Poate să mi se nimicească trupul, pot să mi se întu-
nece ochii aceştia de lut, poate să-mi piară auzul ure-
chilor acestora – sufletul meu cel nou, fiin a mea cea
eternă Te va vedea, Te va auzi şi Te va sim i mereu
iubindu-mă.
Şi, când cea din urmă putere a trupului meu se va
stinge, sufletul meu va dobândi biruin a iubirii.
O, iubire biruitoare, iubirea mea fericită şi veşnică!
4. Ce mult mă bucură toate cântările noi şi vechi pe
care cu Domnul meu preaiubit le ascult!
Recunosc în ele şi retrăiesc toate clipele fericite
sau amare prin care le-am primit, le-am cules şi le-am
ales una câte una, ca pe nişte mărgăritare albe sau ne-
gre, înalte sau adânci, uşoare sau grele.
Toate le-am înşirat pe firul de aur al dragostei Tale
şi le împletesc în jurul Crucii Tale, pe care mi-ai arătat
cât mă iubeşti de mult.
5. Ce fericit mi-e sufletul, Iisuse, Domnul meu,
când mă gândesc că mai am azi şi mâine, iar poimâine
ne vom revedea!

16. 16 Traian Dorz
Inima mea se va umple de Tine şi nimeni nu mi Te
va mai putea răpi şi îndepărta, niciodată.
Ştiu că atunci mi se va închide graiul şi ochii – şi
numai lacrimile şi mişcarea buzelor mele Î i vor putea
spune: Te-am iubit atât de mult... Te iubesc, Te iubesc,
Te iubesc... atât de mult Te iubesc, Iubitul şi Preaiubitul
meu...
6. Mi-e dor să Te ascult vorbindu-mi, Iisuse, Prea-
iubitul meu scump.
Mi-atât de dor ca Tu să-mi vorbeşti mereu, iar eu
să Te ascult stând în genunchi la picioarele Tale şi săru-
tându- i-le sub lumina dulce a ochilor Tăi sfin i, fru-
moşi, albaştri şi dragi.
Ce fericit voi fi aşa... Ca la o masă grasă şi gustoa-
să mă voi îndulci şi îndestula din tot ce-mi vei da Tu...
7. Iisuse, dulce Preaiubitul meu, ştiu că şi Tu do-
reşti de mine şi mă vrei al Tău, cum tot sufletul din mi-
ne şi cum toată fiin a mea Te vrea pe Tine al ei.
Te rog, trimite pe Duhul Sfânt să netezească toate
cărările dintre noi, să îndepărteze orice piedică şi orice
vrăjmaş, grăbind ajungerea mea cât mai repede la Tine.
Sau ajungerea Ta la mine, Preaiubitul meu.
8. Ce mult mă bucur eu, Doamne Iisuse, ce mult
mă bucur eu când putem face binele împreună: Tu îmi
dai mie, eu dau altora.
Tu mie – eu lor. Tu mă atragi pe mine, eu atrag pe
al ii. Tu îmi spui mie, eu le spun lor. Tu prin mine şi eu
prin Tine spre ei.

17. Mărgăritarul ascuns 17
În toate acestea Tu eşti Începutul şi Tu Sfârşitul.
Eu nu sunt decât nimicul dintre aceste două veşnice
valori, albia dintre Izvor şi Mare.
9. Preafericită este inima mea de tot ce-mi dăru-
ieşte Domnul meu prin tine, iubirea mea dulce, primită
de la El.
Mi se înfioară toată fiin a când îmi aduc aminte de
stările pe care mi le-a dăruit Dumnezeul meu prin tine
şi cu tine.
Poate să mi se ia toate, dacă îmi vei rămâne tu, eu
nu voi mai avea nimic de cerut, niciodată – voi avea
totul deplin, deplin…
10. O, Doamne Iisuse, într-adevăr, cum ai spus Tu,
ce mult este secerişul – şi ce pu ini sunt secerătorii!
Ce grăbite sunt holdele spre seceriş, dar ce înce i
sunt cei trimişi să le secere!
Iar diminea a şi seara sunt atât de apropiate…
Grăbeşte-ne, Doamne Iisuse – şi grăbeşte-Te.
11. Toate gândurile inimii mele i le-am dăruit ie,
Preaiubitul meu scump, fiindcă toată fericirea mea eşti Tu.
Oricât de departe ai fi de mine, Tu îmi eşti tot-
deauna cel mai aproape.
Oricât de frumoşi ar fi to i cei ce mă cer, eu nu
vreau să mai fiu al nimănui altuia, fiindcă Tu m-ai răs-
cumpărat cu un pre atât de mare ca să fiu pe veşnicie
numai al Tău.
Sufletul meu petrece liniştit numai în preajma Ta,
Preaiubitul sufletului meu, Iisuse...

18. 18 Traian Dorz
12. Iisuse, Domnul şi Binefăcătorul meu veşnic,
toate amintirile mele n-au uitat nimic din ce mi-ai făcut
Tu şi mi-ai dăruit Tu.
Nici unul dintre cuvintele Tale, pe care mi le-ai
spus Tu, inima mea nu le-a uitat.
Toate cântările Tale le-am învă at întocmai şi le
cânt cu lacrimi de drag de fiecare dată. Şi eu sunt feri-
cit, iar Tu Te bucuri dulce.
Lumina ce mi-ai arătat-o Tu mi-a rămas mereu cu-
rată şi frumoasă în toată fiin a mea.
O Iisuse, bogatul meu Binefăcător şi dragul meu So ,
ce pline îmi sunt sufletul şi casa de tot ce mi-ai dăruit Tu...
13. Când aud sau văd pe cineva că nu- i dă cinstea
cuvenită, Iisuse, Domnul meu, mă doare de parcă se
zdrobeşte inima din mine,
Ocările celor ce Te ocărăsc mă acopăr pe mine şi
sufăr de fiecare dată cum mi-ar fi străpuns sufletul cu
un fier înroşit.
O, dacă ai fi iubit de to i atât de mult cât se cuvine,
atât de mult cât ai dori Tu, cât doresc eu!...
14. Iisuse, Domnul şi Preaiubitul meu, Te iubesc
cu o dragoste şi cu o durere la fel de mari amândouă.
Şi n-am cum spune nimănui nici dragostea, nici du-
rerea mea, ci numai inima mea trebuie să le poarte sin-
gură şi tăcută în adâncul ei toată greutatea amândurora.
Cu o fericire şi cu o suferin ă la fel de mari...
15. Mângâietorul şi Dumnezeul meu, Î i mul umesc
că mi-ai lăsat rugăciunea şi lacrimile cu care să-mi în-

19. Mărgăritarul ascuns 19
carc şi să-mi descarc sufletul spre Binefăcătorul meu şi
spre binefăcătorii mei.
Ce mult dau şi ce mult primesc prin aceste două
mijloace divine!
Cât de fericit sunt primind şi dând cu ele!
Î i voi mul umi veşnic că mi le-ai dat şi că mi le îm-
prospătezi neîncetat, Mângâietorul şi Dumnezeul meu.
16. O, cât de mare şi de bună este inima Ta, Prea-
iubitul meu Sfânt! Eu văd crâncena luptă pe care ai dus-
o şi o duci printre cei ce nu Te iubesc şi nu pot în elege
Jertfa Ta pentru ei.
Ei Te dispre uiesc, Te alungă, Te batjocoresc şi Te
leapădă, fiindcă nu Te cunosc.
Iar Tu Te întorci la ei mereu şi mereu, rugându-i,
chemându-i, aşteptându-i, iubindu-i până la moartea
lor, a fiecăruia.
Dar şi atunci nu Tu Te despar i – ci ei.
O, cât de mare este bunătatea Ta, Dumnezeul meu!
17. O, ce pândit este tot drumul meu cu Tine, Mân-
tuitorul meu Iisus!
Îmi este atât de teamă uneori în mijlocul nop ilor
care ne înconjoară…
Cerule iubit, acopere-ne cu lumina ta,
iubire divină, învăluie-ne cu umbra Ta,
oştiri cereşti, înconjura i-ne cu paza voastră,
ca să nu ne simtă ghearele vrăjmaşe,
să nu ne vadă ochii răi
şi să nu ne apuce cursele primejdioase,

20. 20 Traian Dorz
până ce vom trece cu bine de această vale a umbrei
mor ii şi de aceste zile rele.
18. Domnul şi Dumnezeul meu Binecuvântat, cât
de mult mă bucur eu când pot face câte ceva pentru
mângâierea celor care sufăr săraci şi chinui i!
Şi asta de la Tine, Binefăcătorul meu, am învă at-o...
Tot ce eu pot face este numai din al Tău, căci cu
sărăcia mea, Doamne, nimic n-aş fi în stare, niciodată.
O, numai când Tu îmi dai, atunci am şi eu şi atunci
pot da.
Tu ştii, Tu singur ştii cât sunt de nefericit când văd
că este atâta nevoie – şi eu n-am cu ce s-o acopăr.
Nu mă lăsa niciodată să văd sărăcia fără s-o pot
ajuta, foamea fără s-o pot potoli, lacrima fără s-o sărut.
19. Domnul meu şi Iubirea mea cea sfântă...
Toată fiin a mea este cuprinsă în Tine –
şi Tu eşti cuprins în toată fiin a mea.
Serile mele de rugăciune sunt cele mai dulci îm-
părtăşiri, care se prelungesc fericit în tăcerea ceasuri-
lor adânci şi tainice ale celei mai fericite singurătă i cu
Tine.
Adorm... dar inima mea continuă să se roage,
sufletul meu continuă să- i vorbească,
dorul meu continuă să cânte lângă Tine
şi iubirea mea continuă să Te ină îmbră işat.
Când mă voi trezi, doresc să fiu tot aşa...
Apoi tot ce s-a continuat în vis, să reînceapă aievea
iarăşi.
Şi aşa, veşnic şi veşnic.

21. Mărgăritarul ascuns 21
O, Preaiubitul meu dulce, toată fiin a mea vreau să
fie cuprinsă în Tine pe totdeauna.
20. Iisuse – Mama mea, Iisuse – So ul meu, Iisuse
–Nedespăr itul meu Prieten, Iisuse – Dumnezeul şi
Mântuitorul meu, fie binecuvântată iubirea Ta nedes-
păr ită de mine.
Singurătatea nu-i un gol pustiu pentru mine de
când Te ştiu al meu şi de când via a mea este a Ta. Ci
pustia îmi este o plinătate fericită, fiindcă Tu îmi umpli
totul.
În afară îmi este lumină şi bucurie totul, fiindcă
înăuntrul meu este aşa.
Toate întinderile mele sunt pline de Tine, Soarele
meu, căci Tu îmi luminezi totul.
Aerul meu este totdeauna plin de mireasma Ta, ca
o diminea ă de flori...
Umbrele mele sunt totdeauna răcoroase şi izvoa-
rele mele nu seacă niciodată.
Iarba mea este totdeauna moale şi proaspătă, iar
roua ei este totdeauna strălucitoare.
Oriunde m-aş duce sau aş privi, Tu îmi zâmbeşti de
peste tot şi Prezen a Ta fericită îmi răspunde prieteneşte
şi binevoitor.
Oriunde aş sosi, Te regăsesc pe Tine tot aşa de iu-
bitor şi fericit, precum Te-am avut şi de unde am plecat.
O, Preaiubitul şi Nedespăr itul meu Mântuitor, So-
ul meu, Mama mea şi Ocrotitorul meu, dragoste veşni-
că ie...

22. 22 Traian Dorz
Toate laudele noastre
Toate laudele noastre
şi mai mult de mii de ori
nu pot spune-n veci, Iisuse,
cât Î i suntem de datori.
Buze îngereşti să- i cânte
laude de nepătruns,
pentru slava Ta cea mare
niciodată nu-i de-ajuns;
nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,
niciodată nu-i de-ajuns.
Toate lacrimile noastre
şi-ai evlaviei fiori
nu pot spune-n veci, Iisuse,
cât Î i suntem de datori.
Pentru mila Ta cu care
ne-ai privit şi ne-ai răspuns,
jertfa mul umirii noastre
niciodată nu-i de-ajuns;
nu-i de-ajuns, nu-i de-ajuns,
niciodată nu-i de-ajuns.
Avu ia noastră toată,
de i-am da-o, nu putem
să plătim în veci, Iisuse,
datoria ce-o avem.
Dar, când inima curată
cu-al iubirii strop ascuns,
noi i-o dăm, Iisuse, toată,
atunci ie i-e de-ajuns;
i-e de-ajuns, i-e de-ajuns,
atunci ie i-e de-ajuns.

23. Mărgăritarul ascuns 23
3. FERICIREA DE A FI CU DOMNUL
1. O, Iisuse, Domnul meu, eu sunt cu Tine şi aici
unde am ajuns, după cum am fost şi acolo de unde am
plecat.
Sunt cu Tine şi astăzi, cum am fost şi ieri.
Sunt şi după aceşti ani mul i-mul i, după cum am
fost şi înainte de ei.
Ce dulce e lumina acestei stări pe unde trec legănat
şi cu ochii înlăcrima i de dragul Tău...
Şi, când mă întrebi: „E bine?“ – eu nu- i pot
răspunde decât cu dulcea aplecare a genelor mele
umede de lacrimi: „Sunt fericit, Preaiubitul meu, atât
de fericit!“
O, rugăciunea mea cu Tine, lângă Tine, în Tine...
Preaiubitul meu!
2. Ce greu păcat este necuviin a fa ă de cele sfinte!
Oare cum să po i vorbi necuviincios despre fiin ele
şi lucrurile pe care Însuşi Dumnezeu le-a cinstit şi le-a
binecuvântat?
Ferici i sunt şi vor fi numai cei care vorbesc cu

24. 24 Traian Dorz
evlavie şi cu temere despre tot ce este sfin it de Dum-
nezeu.
Şi neferici i vor fi veşnic to i cei ce vorbesc necu-
viincios. Aceştia vor aluneca tot mai adânc şi nu se vor
opri decât în iad. Căci nu există păcat pe care să nu-l
facă necuviin a fa ă de fiin ele şi lucrurile sfin eniei.
Sufletul meu, îngrozeşte-te de acest păcat şi fugi cu
teamă de oricine îl face!
3. Niciodată o sărbătoare nouă nu-mi vine singură;
cu ea vin toate surorile ei cele de dinainte de ea.
Nici una dintre frumoasele noastre sărbători nu
le-am putut uita. Tot ce mi-au adus ele păstrez într-un
loc sfânt, din care nici un fur nu le poate răpi şi din care
nici o furtună nu le poate smulge.
O, ce nepre uită este comoara pe care mi-ai dat-o Tu!
4. Iisuse, darnicul nostru Stăpân, slavă veşnică ie!
O, cât de mult ne-ai îmbogă it Tu pe noi în harul
Tău!
Cât de pline sunt vistieriile noastre,
cât de scumpe sunt bogă iile nop ilor noastre,
cât de strălucit este aurul amintirilor noastre,
cât de îmbelşugate rugăciunile noastre,
cât de fericite ne sunt lacrimile sfin ite de sărutul
Tău,
cât de cereşti ne sunt cântările noastre acompaniate
de îngerii Tăi!...
O, darnicul nostru, bogatul nostru Stăpân, cine oare
ar mai putea fi atât de boga i ca noi
şi atât de îndatora i fa ă de Tine!

25. Mărgăritarul ascuns 25
5. Cântarea noastră po i s-o începi de oriunde, ca şi
dragostea Ta, fiindcă ea nu are un sfârşit sau un înce-
put, cum nu are ceea ce este între noi sau în noi.
Înainte de începutul cunoscut, era un neînceput în
care eram înainte de a fi.
După sfârşitul de acum, va fi o continuare în care
vom fi pe totdeauna, fiindcă tot aşa avem şi un nesfâr-
şit, după cum am avut un neînceput, în amândouă fiind
numai acest prezent fericit...
6. Înainte nu ştiam ce ştim acum, după cum azi nu
ştim ceea ce vom şti mâine.
Starea de tot-mai-lumină prin care trecem astăzi ne
încredin ează că totul va merge şi în viitor, cum a venit
din trecut, crescând în strălucire, în frumuse e, în putere
şi în întindere până la contopirea cu ceea ce nu se poate
nici grăi acum, din mult în mai mult,
din frumos în mai frumos,
din fericit în mai fericit,
din larg în mai larg,
din înalt în mai înalt,
aşa şi aşa,
veşnic şi veşnic…
– Şi, o, Iisuse, Domnul nostru, Mântuitor Nemărginit,
toate acestea numai prin Tine, din Tine şi pentru Tine.
Slavă veşnică ie!
7. Nu ştiu prin câte va trebui să mai trec – dar ştiu
unde trebuie să ajung.
Nu ştiu câte amenin ări va trebui să mai aud – dar
ştiu că la urma tuturora voi auzi binecuvântarea Ta.

26. 26 Traian Dorz
Şi dacă aici, în lumea asta, pentru o sărbătoare, uit
atâtea osteneli, ştiu că, pentru Sărbătoarea Dragostei
Veşnice, nimic nu poate fi prea greu sau prea mult de
îndurat.
O singură bucurie a Ta, Preaiubit Iisuse, Domnul
meu, răscumpără o mie de necazuri ale mele.
8. Via a pe care o mai trăiesc încă este numai o în-
găduin ă foarte mărginită. Simt că ea îmi poate fi luată
în orice clipă, fiindcă ea nu mai este de mult a mea.
Port în mine conştient posibilitatea mor ii la orice
pas şi sămân a ei în mine poate rodi oricând.
De aceea caut să trăiesc cât pot mai folositor, spre
a merita prelungirea scaden ei mele.
Cumpăna şi ceasul sunt în Mâna Ta.
9. Oare când îmi voi putea plăti eu, Doamne, marea
mea datorie a binelui pe care trebuie să-l fac în schim-
bul marelui şi multului bine ce mi se face?
Cu cât îmi cunosc mai mult mărimea datoriei mele
– mi-o simt mereu crescând în loc să scadă, amenin ând
în loc să liniştească şi împovărând în loc să uşureze.
O Dumnezeule, cât de dator sunt să fac binele ori-
când şi oricui, spre a-mi plăti cât mi se face mie de că-
tre Tine prin to i, totdeauna.
10. O, Duhule al Preaiubitului meu Sfânt, Te rog,
ajută-ne să lăsăm urme frumoase ori pe unde trecem, ca
Sfântul Tău Cuvânt şi scumpa Ta Lucrare să nu fie vor-
bite niciodată de rău din pricina noastră.
În felul acesta greul ne va fi uşor, întunericul lumi-

27. Mărgăritarul ascuns 27
nos, iar cerul de deasupra noastră va coborî tot mai jos,
până ce se va cuprinde pe totdeauna statornic în noi. Şi
noi veşnic în el.
11. O, Mărgăritarul scump al inimii mele, Iisuse...
Când Tu erai dincolo de ziduri, cum mergeam
plângând de-a lungul lor, plângând şi chemându-Te!
Cum întrebam pe oricine credeam că ştie ceva des-
pre Tine
şi cât am cheltuit din sufletul meu ca să aflu ceva
despre Tine!
Cât de fierbin i erau căutările mele, întrebările
mele, strigătele mele, rugămin ile privirilor mele spre
to i cei care, nădăjduiam că vor vrea să-mi spună ceva
despre Tine, Comoara şi Preaiubitul inimii mele!
Câtă pâine mi-am mâncat udată cu plânsul meu, cel
şi mai amar ca fierea, de suferin a despăr irii Tale!
Dumnezeul meu, nu-mi mai întoarce niciodată ast-
fel de zile în via a mea.
12. Dulce Binefăcătorul meu Sfânt, Tu ai venit în
casa mea chiar în ceasul când aş fi murit dacă n-ai fi
venit Tu.
Î i spăl cu lacrimi picioarele Tale însângerate şi i
le zvânt cu sărutări... Picioarele care au alergat atât de
mult şi au înfruntat atâtea depărtări pentru a Te aduce la
mine care zăceam în cea mai adâncă singurătate, şi să-
răcie, şi deznădejde.
Tu mi-ai luat dintr-o dată toate poverile mele.
Tu ai luminat dintr-o dată toate încăperile sufletu-
lui meu.

28. 28 Traian Dorz
Tu mi-ai alinat dintr-o dată toate neliniştile, toate
arşi ele, toate chinurile fiin ei mele.
Niciodată nu voi uita cât de mult bine mi-ai făcut Tu!
13. Scumpul meu Binefăcător şi Dumnezeu, Prea-
iubitul sufletului nostru, Martorul credincios şi ocrotitor
al legămintelor noastre cereşti – fii binecuvântat!
Tu ai acoperit pădurile noastre şi mun ii noştri cu
seninul Tău.
Tu ai spălat cu picurii Tăi de rouă sau ploaie ur-
mele noastre – şi nimeni n-a mai aflat că a călcat cineva
pe acolo.
Tu ai acoperit florile căpătâiului nostru cu frunza-
rul toamnelor frumoase şi noile primăveri fericite le-ai
înlocuit iarăşi cu altele noi.
O, priveşte în adâncul inimilor noastre şi vezi. Ni-
ciodată ele nu vor putea să- i spună cât de mult Te iu-
bim, pentru cât de mult ne-ai iubit Tu...
14. Doamne, ajută dragostei noastre să primească
în tăcere şi fără murmur tot ce bunătatea grijii Tale a
hotărât mai dinainte pentru noi.
Fă-ne să rămânem atât în via ă, cât şi în moarte
credincioşi legământului făcut: una şi pe totdeauna.
15. O, ce Minunat eşti Tu, Minunatul Dumnezeu al
nostru şi al părin ilor noştri minuna i!
Nu numai prin felul vie ii lor, ci şi prin felul mor ii,
părin ii noştri Te-au slăvit şi binecuvântat pe Tine.
Aşa dorim şi noi să Te slăvim şi să Te slujim nu
numai cu via a noastră, ci şi mai mult cu moartea noas-

29. Mărgăritarul ascuns 29
tră, fiindcă mai însemnat este sfârşitul vie ii decât înce-
putul ei.
Ajută dorin ei noastre să se împlinească fericit şi
frumos.
Numai aşa vom putea vedea cu bucurie Fa a Ta.
Şi fe ele lor.
16. Să stăm tot mai strâns alipi i de Domnul nostru
şi de rugăciunea noastră.
Ajutorul Lui să-l aşteptăm în tăcere.
Şi să ascultăm de El în răbdare.
Lucrul pe care mai avem a ni-l face, să căutăm a-l
împlini cât mai frumos, mai deplin, mai repede.
Ca să putem merge tot mai slobozi şi tot mai feri-
ci i spre întâlnirea cu Preaiubitul nostru.
17. Să nu mai amărâm pe nimeni.
Să ne fie milă chiar şi de vrăjmaşii noştri, fiindcă ei
au şi mai mare nevoie de mântuirea lui Dumnezeu de-
cât prietenii.
Să le înlăturăm pe cât putem orice piedică din
drumul lor spre Hristos, Domnul nostru, ca să-L poată
afla şi ei pe scumpul nostru Mântuitor, Care a suferit pe
Crucea Lui şi pentru ei.
Şi să facem slujba aceasta cu bucurie, cu milă, cu
dragoste – şi nu de silă, ca ei s-o poată primi.
Puterea şi iubirea Lui ne va ajuta.
18. Eu am iubit acest pământ al părin ilor şi al
înaintaşilor mei cu tot atâta putere cu câtă iubesc cerul
acesta, tot al lor.

30. 30 Traian Dorz
Fiindcă în acest pământ sunt trupurile lor, după
cum în acest cer sunt sufletele lor.
Ori de câte ori am atins acest pământ cu picioarele
mele, cu plugul meu sau cu sapa mea, am dorit să-l
mângâi totdeauna cald şi iubitor, cu o dulce dragoste de
fiu, cum atingi un suflet viu şi drag.
Şi tot aşa mă ating de acest cer scump, cu mâinile
mele, cu ochii mei, cu rugăciunea mea.
Fiindcă în acest pământ suspină trupurile părin ilor
mei şi în acest cer cântă sufletele lor.
Iar eu sunt între amândouă cu ei.
19. Primele spice de grâu le sărut totdeauna cu
evlavie, ca pe ceva sfânt.
Pe cele trei mai frumoase le aşez frumos, în semn
de cruce, le duc cu fior la fruntea mea, pe buzele mele,
pe ochiul drept, apoi pe cel stâng: în Numele Tatălui, şi
al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi le aşez pe inima mea,
numindu-le, pe unul pentru Trecut, pe unul pentru Pre-
zent şi pe unul pentru Viitor, după cum la altar aprind
totdeauna trei lumânări: una pentru cei ce au fost, una
pentru cei ce sunt şi una pentru cei ce vor fi.
Dumnezeul nostru, între ce taine trăim noi!
20. Cea mai dulce odihnă a mea n-am avut-o în
patul meu cald şi între pernele mele moi, ci întins cu
toată fiin a mea peste fiin a acestui pământ, cu fa a
mea pe fa a lui, cu inima mea peste inima acestui
pământ drag, a acestui pământ gol şi plin, şi cu frun-
tea mea odihnind-o pe iarba verde de pe sânul lui
moale şi tare.

31. Mărgăritarul ascuns 31
Ca pe sânul cel mai drag şi odihnitor mie.
Oare nu hrăneşte acest sân mai îndelung şi mai iu-
bitor decât al mamei mele?
Oare nu din el sunt eu născut întâi?
Oare nu în el voi odihni curând şi nu din el mă voi
renaşte la învierea cea veşnică?
O, ce odihnitor este sânul tău, pământul meu drag!
Cea mai dulce odihnă a mea este pe tine!
* * *
Orişicare fel de muncă
are-n ea ceva divin;
Dumnezeu a pus în muncă
har din cerul Lui senin.
El a pus în muncă pâinea
şi-a pus mul umirea-n ea;
e ceva din rugăciune
chiar şi-n munca cea mai grea.

32. 32 Traian Dorz
Binecuvântate fie
Binecuvântate fie focul şi furtuna,
care de la Tine, Doamne, vin întotdeauna
să sfin ească şi s-aleagă grâul din neghină.
Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vină.
Binecuvântate fie lacrima şi rana,
care ne lovesc când, Doamne, merităm dojana;
nu ni le cru a când, Doamne, este-n noi mândrie.
Fă-le, Doamne, totdeauna când ştii Tu să vie.
Binecuvântate fie ruga şi cântarea,
care ne păstrează-n Tine mai curată starea;
primeneşte-ni-le-n harul mare şi fierbinte.
Fă-le, Doamne, totdeauna cum vrei Tu de sfinte.
Binecuvântate fie pacea şi iubirea,
care cresc şi-nfrumse ează fapta şi vorbirea
în lumina Ta curată dulce-mbră işate.
Fă-le, Doamne, mai frumoase, astea decât toate.

33. Mărgăritarul ascuns 33
4. DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI
1. O, pământule sfânt în care odihnesc osemintele
sfin ilor noştri înaintaşi, fii binecuvântat!
Cu palmele noastre cele mai bătătorite de munca
cinstită, dorim să- i închidem cât mai moale şi mai
blând rănile brazdelor greşite, să- i netezim marginile
răzoarelor tale dureroase, să- i aşezăm cât mai frumos
pernele semănăturilor tale.
Pentru ca să i se vindece cât mai repede orice durere
pe care i-am pricinuit-o şi să i se liniştească orice rană.
Ca să fii cât mai frumos şi mai fericit, tu, pămân-
tule sfânt în care odihnesc ca într-un chivot de altar
sfintele oseminte ale minuna ilor noştri înaintaşi sfin i.
2. Pe aici, iată, chiar pe aici unde in eu picioarele
mele înfiorate au călcat picioarele tatălui meu, s-au
aplecat genunchii bunicului meu şi au sângerat palmele
străbunilor mei.
De aici au luat spicele de aur străbunele mele, bu-
nica şi mama mea, atunci când erau fete tinere, frumoa-

34. 34 Traian Dorz
se şi harnice – făcându-şi din ele cununa secerişului şi
punând-o peste părul lor bogat, frumos, strălucitor şi
auriu, tot ca spicul grâului acestuia
sau ca raza soarelui ceresc
prin care mergeau ele, la fel de frumoase, ca grâul
şi ca soarele.
O, ce nalte şi adânci sunt lacrimile şi rugăciunile
acestor gânduri!
3. După cum am dorit să înfrumuse ez acest pă-
mânt cu munca drăgăstoasă a mâinilor mele,
tot aşa am dorit să înfrumuse ez acest cer cu lacri-
mile drăgăstoase ale rugăciunilor şi cântărilor mele.
Pentru ca şi holdele pământului meu sfânt,
ca şi livezile cerului meu slăvit
să fie la fel de însorite şi de îmbelşugate.
Toate pentru bucuria Preaiubitului meu Scump.
4. Ori de câte ori văd acest sfânt pământ batjocorit
de vreun plug,
de vreo sapă
sau de vreun păcat
– mă cutremur şi mă doare
ca atunci când aud acest Cer sfânt înjurat sau învi-
nuit.
Pentru că şi cerul, şi pământul sunt alcătuite de
aceeaşi mână sfântă, bună şi iubitoare a Tatălui nostru.
Şi pentru că şi în pământul, şi în cerul acesta, atât
de apropiate unul de celălalt, sunt sfin ii noştri înain-
taşi, printre care umblăm ca printre spice şi ca pe sub
stele.

35. Mărgăritarul ascuns 35
Să ne atingem cu aceeaşi sfin enie atât sapa, cât şi
genunchii noştri de acest pământ, cât şi rugăciunea şi
ochii noştri de acest cer.
Să fie binecuvântat şi de pământ şi de cer acela ca-
re va face aşa!
5. Scumpă semin ie a sufletului meu, familia mea
duhovnicească, fii binecuvântată în veci de Domnul şi
Dumnezeul tău.
În tine mi-a dat harul dumnezeiesc tot ce am în
inima şi în fiin a mea mai frumos şi mai vrednic, mai de
pre şi mai etern.
În tine şi prin tine să-mi aduc spre Dumnezeul
meu, ca o plăcută şi sfântă ardere de tot, întreg avutul
sufletului meu.
Tu eşti partea şi locul dăruit mie de Dumnezeul
meu, Care mi-a rânduit să am atât în via a asta, cât şi în
cealaltă numele tău, soarta ta, drumul tău şi răsplata ta.
O, familie scumpă a sufletului meu, fra ii mei şi su-
rorile mele, părin ii mei şi fiii mei, so ii mei şi prietenii
mei – fie în veci binecuvântat Dumnezeul şi Mântuito-
rul nostru Care m-a înfiat şi m-a înfră it între voi.
6. Slavă veşnică ie, dragoste a lui Dumnezeu, ca-
re ai atâta grijă şi atâta lărgământ fa ă de ai Tăi
şi care nu priveşti nimic rău sau necurat în ai Tăi,
între ei şi pentru ei
atunci când toată dragostea lor eşti numai Tu,
este numai în Tine
şi numai pentru Tine;
şi când toată fericirea lor este să umble în asculta-
rea Ta.

36. 36 Traian Dorz
7. Iată, Marea Tiberiadei este vie, pentru că ea şi
primeşte, şi dă. În jurul ei trăiesc mul i oameni, pentru
că ea le dă lor, iar ei dau altora.
Dar Marea Moartă este moartă, pentru că ea numai
primeşte, dar nu dă. În jurul ei nu trăieşte nimic, pentru că
ea nu dă niciodată nimic nimănui din tot ce primeşte în ea.
Vai celor răi, cu sufletul şi cu mâna închisă. În ju-
rul lor va fi numai pustiu şi înăuntrul lor numai moarte.
8. Când soseşte vremea unei mari lucrări, Dumne-
zeu aduce şi omul mare prin care o va face.
Astfel oamenii mari au fost aduşi totdeauna de
Dumnezeu pentru împrejurări, iar nu împrejurările
pentru ei.
Când fructele unei grădini sunt coapte, vine şi
vântul sau culegătorul care să le scuture.
9. Energiile şi experien ele noastre nu merg tot-
deauna împreună, ci, pe măsură ce se înmul esc cele din
urmă, scad cele dintâi.
Când aveam multă energie, aveam pu ină experi-
en ă, iar acum, când avem multă experien ă, ne-a mai
rămas doar pu ină energie.
Oare nu cumva se întâmplă astfel pentru că pu ina
noastră energie ne este dată pentru via a asta spre a ne
câştiga cu ea multă experien ă pentru via a viitoare?
Cine investeşte ceva pentru un mormânt, şi nu
pentru o înviere?
10. Fericit omul cel ales şi iubit lui Dumnezeu, că-
ruia El îi dă cunoaşterea ascunsei lumi a tainelor lui
Hristos, Domnul nostru!

37. Mărgăritarul ascuns 37
Fericit sufletul care a aflat drumul minunat spre
lumea cea mereu senină a păcii şi părtăşiei sale cu
Dumnezeu!
Aceasta este, încă de pe acest pământ trecător, um-
blarea cu Dumnezeu prin raiul veşnic.
11. O, cât de mult m-ai îndatorat, Preaiubitul meu
Mântuitor, Care mi-ai dat atât de mult, cât nu pot cu-
prinde cuvintele nici unei limbi omeneşti!
Sunt bogat-bogat. Am o avu ie mai scumpă decât
orice aur din lumea asta:
am pacea cu Tine,
am dragostea Ta,
am dulcea făgăduin ă a mântuirii şi moştenirii Tale
veşnice.
O, cum să- i pot fi eu de folos, măcar în a mia
parte din cât inima mea este datoare fa ă de Tine?
12. Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot fa-
ce pentru Tine măcar ceva din multul cât aş fi dator,
spre a răsplăti bogă ia cea mare şi darnică a binefaceri-
lor Tale necurmate fa ă de mine? De câte ori am spus şi
voi mai spune aceasta...
Oricât aş face, eu Î i voi rămâne îndatorat, îndato-
rat, îndatorat pentru totdeauna,
fără să pot plăti niciodată.
13. Mi-e dor atât de mult de Tine, Preaiubitul
scump al inimii mele, Iisuse, Domnul meu!
Iubirea mea arde ca o candelă plină cu untdelemn,
în aşteptarea Ta.

38. 38 Traian Dorz
Deasupra uşii mele sunt aşezate cele trei steaguri
ale Tale, iar toată calea Ta până în odăi a mea ascunsă
este presărată cu crini albi şi trandafiri roşii.
Albi de cură ie şi aprinşi de dragoste.
Sunt ca o mireasă care este bolnavă de dragostea
Ta şi care, plângând, Te strigă:
– Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!
14. Veşnică slavă şi dragoste ie, Preaiubitul inimii
din mine, pentru toată bunătatea dragostei pe care mi-a
arătat-o – de la început şi până în veşnicie – inima Ta.
ie şi numai ie i se cuvine toată via a şi fiin a
mea:
Aceasta îmi este şi dorin a, şi rugăciunea mea: să
ajung odată a i le preda ie pe totdeauna, arzând ca pe
un altar sfin it pentru Tine.
Iisuse, Martorul Credincios al legămintelor noastre!
15. O, eu am cerut atât de pu in, iar Tu mi-ai dat
atât de mult! Cum voi putea eu măsura adâncimea şi
înăl imea dragostei în care mă învălui Tu?
Cu ce cuvinte să- i ştiu mul umi îndeajuns, Doamne,
şi cu ce fapte să fiu în stare să- i mul umesc?
Iartă-mă că nu pot nici să cânt şi nici să plâng atât
de frumos sau de recunoscător cât simt că ar trebui s-o
fac pentru Tine.
Înva ă-mă neîncetat să ştiu şi eu face la fel altora,
cum îmi faci Tu mie.
Pentru ca şi al ii să Te binecuvânteze pentru ce le
faci Tu lor prin mine, după cum şi eu Te binecuvântez
pentru tot ce-mi faci Tu mie prin al ii.

39. Mărgăritarul ascuns 39
16. Doamne Iisuse, Preaiubitul meu, ajută-mă să- i
dau cea mai mare iubire de care este în stare inima mea
şi cele mai sfinte lacrimi,
şi cele mai smerite binecuvântări,
şi cele mai dulci roade duhovniceşti şi trupeşti,
şi cele mai fierbin i rugăciuni,
şi cea mai deplină ascultare,
şi cei mai frumoşi paşi,
şi cea mai totală alipire de Tine
– pentru ca şi Tu să po i avea atâta bucurie de mi-
ne, câtă am eu de Tine.
17. Binecuvântatul meu Părinte şi Binefăcător, ce
nemăsurat de mult mi-ai dat Tu mie!
Şi totuşi mereu îmi dai şi îmi mai dai încă...
Nu ştii oare cât Î i sunt eu de dator?
Nu ştii câte daruri am primit?
Şi eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic şi
chiar nimic!
Cum aş putea face oare să ştiu să- i plătesc măcar
ceva atât de curat, de frumos şi de vrednic cât aş dori,
fa ă de marile Tale binefaceri?
O, să nu uit niciodată că eu sunt în totul-totului-tot
al Tău, cu tot ce am, pe totdeauna.
Să nu mă socotesc altfel niciodată, decât robul Tău.
18. O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, lumina şi vi-
a a noastră... Nu este nimeni dintre noi care să nu aibă
cea mai mare nevoie totdeauna de tine, mai mult ca de
pâine, de apă sau de aer pentru via a sa.

40. 40 Traian Dorz
Umple-ne, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, de tine,
de puterea şi de lumina ta întregi fiin ele noastre şi fii
pentru noi pâine, apă şi aer, fiindcă numai aşa noi vom
putea avea via a şi rodirea.
Pentru veacul acesta şi pentru veacul cel viitor.
19. Dumnezeul nostru şi Via a noastră, noi to i avem
cea mai mare nevoie să venim la Tine chiar acum.
Cei bătrâni trebuie să vină pentru că ei to i pot fi
siguri de moarte,
iar cei tineri, pentru că nici unul nu poate fi sigur
de via ă.
Ci cu to ii ne putem avea toată siguran a noastră
numai în Tine.
20. Scumpul şi Unicul nostru Mântuitor, Iisuse
Doamne, fiecare dintre noi avem cea dintâi şi cea mai
mare nevoie de Tine, chiar dacă n-am trăi pe pământul
acesta decât o singură zi.
Nici această zi n-am putea-o trăi fără Tine.
Atunci cum ne-am putea trăi veşnicia?
Iisuse Doamne, nu lăsa nici un suflet omenesc nici
să trăiască şi nici să moară fără Tine!
Amin.

41. Mărgăritarul ascuns 41
Doamne, inima mea toată
Doamne, inima mea toată
ie i-o predau.
Fă să nu pot niciodată
înapoi s-o iau.
Î i predau a ei sim ire
cu tot focul ei,
toată dulcea ei iubire
numai Tu s-o iei.
Pune-n slujba Ta,
Doamne, via a mea;
sunt al Tău cu tot ce-am eu,
Dumnezeul meu.
Î i predau a mea fiin ă
cu tot ce-am cuprins,
pune-n ea a Ta credin ă
ca un jar aprins,
pune-n mine-a Ta lumină
cât un soare-ntreg,
căci de Calea Ta divină
via a mea mi-o leg.
Fă-mă să- i predau mai dulce
rodul vie ii tot,
împletit pe după cruce
cât mai strâns mi-1 pot.
– Azi sub Crucea Ta se-aşază,
Doamne, via a mea,
fă mai sfântă să se vază
Fa a Ta pe ea.

42. 42 Traian Dorz
5. BOLILE ŞI SUFERIN ELE
DE PE PĂMÂNT
1. Boala este totdeauna grea,
suferin a este totdeauna dureroasă,
iar moartea, totdeauna înspăimântătoare.
Fiecare om luptă cât poate ca să scape de ele,
sau să le uşureze,
sau să le amâne cât mai mult.
O, ce pu ine suflete ştiu, Iisuse Doamne, că singurul
care îi po i ajuta pe cei ce ajung în ele eşti numai Tu.
2. Păcatul este singura cauză a bolilor, a suferin ei
şi a mor ii.
Iisuse, numai Sângele Tău ne poate izbăvi de pă-
cat, de orice păcat, de tot păcatul, pe fiecare dintre noi
şi pe to i.
Adu-ne, Iisuse Doamne, sub puterea răscumpără-
toare a Sângelui Tău pe fiecare dintre noi şi pe to i, spre
a putea fi izbăvi i cu biruin ă şi bucurie prin toate, până
la slava Ta veşnică.

43. Mărgăritarul ascuns 43
3. Nici un loc al nostru de pe pământ nu este veşnic.
În curând vom părăsi pe totdeauna această locuin ă
frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a al-
tuia şi acest scaun de cinste sau de ocară pe care stăm
acum în lumea asta.
Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veşnic, al
nimănui.
În curând, la învierea tuturor mor ilor, noi to i vom
părăsi sau monumentul frumos, sau iarba uscată a
mormântului nostru – cunoscut sau necunoscut, unde
vom fi fost înmormânta i – şi vom ieşi la Judecată în fa a
marelui nostru Dumnezeu şi Judecător, Iisus Hristos.
Şi numai locul unde vom merge din fa a înfricoşa-
tului Judecător va fi al nostru pentru totdeauna:
fie raiul fericit – dacă L-am urmat pe Hristos,
fie iadul blestemat – dacă L-am respins.
Să nu uite asta nici un împărat
şi nici un cerşetor!
4. Să nu fim zdrobi i niciodată la vestea mor ii alto-
ra sau la apropierea mor ii noastre. Să privim dincolo
de moarte, la înviere şi la plata veşnică ce o urmează.
Dacă suntem ai lui Hristos Iisus, Domnul nostru,
atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrăm
în casa şi fericirea Lui şi a noastră.
Şi cine nu doreşte pragul unei case fericite?
5. Chiar dacă trăim prin credin ă şi avem înfierea
slavei, cât suntem în lume, noi trăim în trupul acesta.
Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina pă-
catului în care s-a născut firea noastră pământească, de

44. 44 Traian Dorz
care nu putem scăpa decât o dată cu încetarea existen ei
noastre pământeşti şi trecerea în existen a cealaltă.
Dar, trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pămân-
teşti va scădea mereu, până ce puterea firii duhovniceşti
va stăpâni întreagă fiin a noastră încă de pe acum.
Ferici i şi sfin i sunt cei care au putut ajunge starea
asta cât mai curând.
6. Nu întotdeauna bolile şi suferin ele sunt o pe-
deapsă.
Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări pe
Dumnezeu,
sau pot fi nişte pregătiri pentru o lucrare minunată
a Lui prin noi,
sau nişte înlesniri pentru al ii de a-L afla pe Dum-
nezeu prin noi,
sau nişte feriri de alte nenorociri şi mai mari,
sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale
lui Dumnezeu prin noi,
sau prilejuri ca răbdarea noastră prin ele să fie o
pildă pentru al ii.
Oricare ar fi scopul suferin elor noastre, să-L lău-
dăm pe Dumnezeu Care prin ele nu urmăreşte decât bi-
nele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedea
aceasta, ferici i, la El.
7. Oricât de lungă şi de grea ar fi Săptămâna Pati-
milor, după ea vine totdeauna Ziua Învierii, Praznicul
Biruin ei.
În zilele necazului deci – sus inima! După ele tot-
deauna Dumnezeu ne va aduce zilele bucuriei.

45. Mărgăritarul ascuns 45
8. Bucura i-vă voi, to i cei care munci i, sau lupta i,
sau suferi i pentru Hristos Domnul şi Împăratul Veşnic.
Paştile nostru – Iisus – este aproape.
Cununa şi slava celor care sufăr pentru El şi cu El
vin întocmai ca pentru El: numai după moarte, şi nu
înainte de ea.
Nu vă teme i de moarte! Ea este uşa de aur prin ca-
re vom intra în strălucirea unde ne aşteaptă cununa şi
cununia noastră fericită.
Clipa mor ii este ajungerea noastră la premiul aler-
gării.
Este dobândirea cununii pentru care am luptat.
Este îmbră işarea pentru care am suferit.
O, fericită şi dorită moarte, tu eşti cea mai mare bi-
ruin ă pentru noi în Hristos şi a Lui în noi.
Vai de cei care se tem de tine!
9. La oameni, mărimea se măsoară cu înăl imea, dar
la Dumnezeu se măsoară cu smerenia, cu micşorarea.
Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ci
acela care se poate micşora pe sine cel mai mult.
Ioan Botezătorul era socotit cel mai mare pentru că
el se socotea ca un nimic, ca un glas stins şi fără ecou,
cum sunt glasurile în pustiu.
Numai Hristos Domnul nostru, Care S-a smerit pe
Sine şi mai mult, El singurul a fost mai mare ca Ioan,
fiindcă S-a făcut cel mai mic.
Atât de mare este cel smerit!
10. Orice om şi orice popor are un destin mântuitor
pe lume.

46. 46 Traian Dorz
Dacă şi-l în elege şi şi-1 împlineşte, el a realizat
voia lui Dumnezeu.
Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de la
împlinirea destinului său mântuitor va fi osândit de
Dumnezeu.
Şi, o, câ i inconştien i sau ticăloşi fac aceasta, spre
osânda lor veşnică!
11. Ce dureros este spre Dumnezeu strigătul orică-
rui muribund!
ipătul unui iepuraş împuşcat, al unei vietă i ucise,
al unei dreptă i sugrumate.
Fiecare astfel de ipăt este un strigăt către Dumne-
zeu, împotriva celui care ia o via ă sau un drept sfânt.
12. Mormintele iubi ilor noştri sunt în mijlocul
nostru locuri de popas sufletesc, de amintiri neuitate, de
îmbărbătare sfântă.
La căpătâiul iubi ilor noştri, dragostea şi recunoş-
tin a noastră trebuie să ridice monumente vrednice de
numele lor.
Peste mormintele lor, flori; iar peste florile lor, la-
crimi.
Dar fără urmarea pildei lor, toate acestea nu folo-
sesc prea mult.
13. Dumnezeu este Acela Care te-a pus acolo unde
eşti acum, oricare i-ar fi locul acesta unde stai, sau lu-
crezi, sau suferi.
i-e bine? – Mul umeşte-I Lui şi fă cât bine po i
astăzi.

47. Mărgăritarul ascuns 47
i-e greu? – Laudă-L pe El şi roagă-te, suferind cât
mai liniştit.
În curând se va sfârşi totul.
Şi tu î i vei primi mâine urmarea a tot ceea ce su-
feri sau lucrezi astăzi.
14. Tot ce- i aud urechile şi î i văd ochii trebuie să
împlineşti tu.
Nu refuza, nu neglija, nu amâna şi nu lăsa în grija
nimănui nimic din ceea ce trebuie să faci tu.
Fă acum! Fă frumos! Fă deplin!
Ca să po i vedea liniştit şi bucuros mâine Fa a
Dumnezeului tău.
15. Dumnezeu Însuşi va arunca ocara celor ce ocă-
răsc Numele Său şi al copiilor Săi asupra acestor ocă-
râtori.
El va dărâma pe to i dărâmătorii, va dezbina pe to i
cei ce dezbină. Va strica pe cei ce strică şi va zdrobi pe
cei ce zdrobesc.
Dar, cu cât aşteaptă mai mult, cu atâta pedeapsa
celor răi va fi mai cumplită.
Voi, cei ce suferi i, ruga i-vă, crede i şi aştepta i!
Există o vreme a lui Dumnezeu. Şi El intervine
numai atunci. Dar niciodată prea târziu.
16. Să nu te laşi împiedicat nici de numele, nici de
renumele unui dezbinător sau potrivnic al Lucrării lui
Dumnezeu.
Hotărât şi curajos, ridică-te împotriva oricărui dez-
binător şi potrivnic. Apără unitatea familiei tale sufle-

48. 48 Traian Dorz
teşti şi scoate-1 fără cru are afară pe stricătorul Casei
lui Dumnezeu, potrivnicul învă ăturii şi călcătorul dra-
gostei, oricine ar fi el.
Orice slăbiciune fa ă de el va fi un păcat fa ă de
Dumnezeu.
17. Iubirea este singurul mijloc prin care putem
comunica şi ne putem în elege cu tot ce este mai sus şi
mai jos ca noi.
Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cu
cele dedesubtul şi cu cele din jurul nostru.
Fără iubire suntem izola i în inutul straniu al tăce-
rii şi al despăr irii atât de lumea superioară, cât şi de
cea inferioară nouă.
Numai Dumnezeu şi Natura sunt binefăcătorii care
ne dezrobesc din grozăvia singurătă ii.
Iar cu aceşti binefăcători putem comunica numai
prin iubire.
18. Opreşte-te din când în când şi priveşte spre cer.
Acesta te va face să cunoşti cât de mic eşti.
Să priveşti spre soare, ca să vezi cât de dator eşti.
Să priveşti spre semeni, ca să vezi cât de om eşti.
Să priveşti spre timp, ca să vezi cât de trecător eşti.
Să priveşti spre pământ, ca să vezi ce vei fi.
Şi, văzând cum trăieşti, să în elegi cum vei muri.
19. Numai când Hristos te asigură, atunci fii sigur.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este întreg, adevă-
rat şi veşnic. La EI nu-i nimic nici de adăugat, nici de
scăzut de către nimeni.

49. Mărgăritarul ascuns 49
Vai oricui îl adaugă, ori îl scade, ori îl strică, ori îl
calcă!
20. Tot ce n-am dăruit lui Dumnezeu am pierdut,
tot ce am pierdut pentru Dumnezeu este singurul
meu câştig.
O, de le-aş fi pierdut pe toate pentru El!
* * *
Vremea bucuriei tale este când eşti fericit,
bucură-te-atunci, cântându-I Celui ce-astfel a voit;
vremea încercării tale este când eşti întristat,
plânge-atunci răbdând, dar crede...
– tot de El eşti încercat!
*
Dărnicia este-n lume lucru foarte rar şi greu,
căci ea cere să-ai o mare dragoste de Dumnezeu
şi o milă tot asemeni de-al aproapelui amar
– iar în lumea lăcomiei, asta-i foarte greu şi rar.

50. 50 Traian Dorz
Doamne-nlătură-l pe răul
Doamne-nlătură-l pe răul din a noastră cale,
a lui curse şi primejdii rupe-le şi ia-le
şi pe noi, de-a lui căi, Doamne,
pururi ne departă,
zid de îngeri, zări de soare
fă să ne despartă.
Lasă binele să vină către noi de-oriunde,
a lui fa ă niciodată nu ne-o mai ascunde
şi pe noi ne du de-oriunde către el întruna,
până când va fi-n noi totul el pe totdeauna.
Nu lăsa-ntre fra i vreodată, Doamne, dezbinare,
depărteaz-o şi topeşte-o ca pe-o noapte-n soare.
Şi pe noi de ea departe pururea ne ine,
cum e soarele cu ziua, să fim una-n Tine.
Doamne, lasă părtăşia între fra i curată,
de ea nu ne mai desparte via a niciodată
şi pe ea cu noi de-a pururi dulce o cunună,
să fim împleti i în Tine
veşnic împreună.

51. Mărgăritarul ascuns 51
6. LINIŞTIRE ŞI VINDECARE
1. Oamenii îşi caută liniştirea şi vindecarea lor prin
spitale, sanatorii, locuri de odihnă... Şi uneori li se pare
că o află.
Dar salvarea şi vindecarea adevărată atât pentru
trupul, cât şi pentru sufletul omului se află numai într-
un singur loc: la Golgota, la picioarele Crucii Mântuito-
rului nostru Iisus Hristos. Acolo Domnul nostru Iisus
Hristos, purtând păcatele noastre, cauza bolii şi neliniş-
tii noastre, ne-a câştigat singura noastră salvare. Vinde-
când sufletul nostru, El ne vindecă şi trupul. Cele mai
multe boli trupeşti au cauza în boli sufleteşti. Hristos le
vindecă totdeauna.
Însă numai dacă venim cu adevărat la El.
2. A fost o vreme când eram mici, de aceea să nu-i
uităm pe cei ce ne-au crescut.
Şi am fost slabi – să nu-i uităm pe cei ce ne-au purtat.
Şi am fost săraci – să le fim recunoscători celor ca-
re ne-au îmbogă it.

52. 52 Traian Dorz
Şi am avut nevoie să fim ajuta i... Când nu mai avem
nevoie de cei care ne-au ajutat, să nu uităm că am avut.
3. Durerea are numai trecut,
fericirea are numai prezent,
speran a are numai viitor;
– dragostea le are pe toate.
4. Via a mea se aseamănă cu via a fiecărui semen
al meu; şi via a fiecărui semen al meu se aseamănă cu
via a mea.
Tot ce am trăit eu poate să trăiască oricare alt om.
Şi tot ce i s-a putut întâmpla fiecăruia mi se poate în-
tâmpla şi mie.
Astfel fiecare semen al meu să se regăsească în vi-
a a mea, în scrisul meu, în experien ele mele, pentru ca
pe fiecare să-l pot ajuta să pornească de la starea sa,
până la inta fericită, care este Hristos, Mântuitorul
nostru al fiecăruia şi al tuturor.
Acesta este scopul meu, rostul meu, destinul meu.
Şi pentru aceasta, numai pentru aceasta, exist.
5. Râul vie ii mele a curs atât de pu in printre lu-
minişuri şi atât de mult printre scrâşnete…
Dar din toate s-a alcătuit Cântarea Cântărilor mele,
fiindcă dragostea Preaiubitului meu mi-a fost totdeauna
nedespăr ită şi dulce.
6. Păcatul este cancerul văzut sau ascuns, care duce
totdeauna la pierzare pe acel care-l are şi căruia nu i-1
operează Hristos, Răscumpărătorul,
singurul Vindecător al acestei ucigătoare boli.

53. Mărgăritarul ascuns 53
7. Hristos, Binefăcătorul nostru, cere consim irea
voin ei noastre la orice vindecare a noastră.
– Vrei să te faci sănătos? întreabă El.
Fără voin a ta puternică, Dumnezeu nu- i face nimic.
Voieşte deci să te mântuieşti – şi te vei mântui!
8. Numai Vindecătorul nostru Iisus Hristos, singu-
rul, poate să ne tămăduiască de suferin a de orice fel –
şi trupească, şi sufletească. El ni le-a luat pe toate asu-
pra Lui.
Cauza tuturor suferin elor e păcatul, iar El a venit
să înlăture această cauză.
Iertarea lui Hristos deci poate însănătoşi atât trupul,
cât şi sufletul.
Întăreşte, Doamne, voin a noastră, ca să primească
voin a Ta.
Aşa vom fi vindeca i deplin.
9. Ra iunea noastră trebuie să aibă un sentiment,
sentimentul nostru trebuie să aibă o ra iune;
amândouă împreună duc numai la bine –
una fără cealaltă duce numai la rău.
10. Fiecare om este dator să crească pe urmaşul său
întocmai cu aceleaşi cuvinte şi în aceeaşi credin ă cu
care l-a crescut pe el înaintaşul său.
Acesta este drumul păstrării învă ăturii sănătoase şi
al continuării credin ei adevărate.
Oricine rupe acest lan de aur va păcătui nu numai
împotriva sufletului său, ci şi împotriva sufletelor între-
gului său neam.

54. 54 Traian Dorz
11. Frumoasă este medita ia asupra Cuvântului
Sfânt când este împreună cu rugăciunea şi mai ales cu
binefacerea.
Numai îndeletnicirea cu acestea trei fereşte de păcat.
Şi aduce creşterea în harul lui Dumnezeu.
12. Înva ă pe fiul tău să muncească harnic şi să
trăiască smerit
şi înva ă-l să caute totdeauna mai întâi folosul alto-
ra, apoi pe al său, în temerea de Dumnezeu;
– aceasta este adevărata învă ătură mântuitoare şi
fericită pentru sufletul şi via a fiului tău
şi pentru a ta.
13. Adevăratul slujitor al lui Hristos, Domnul şi
Mântuitorul nostru, nu-şi vinde pâinea lui, ci o dăru-
ieşte.
Învă ătura bună şi dragostea adevărată n-au pre ...
Cine le dă pentru bani şi le dispre uieşte singur.
Fericit cine îşi câştigă pâinea cu sudoarea sa, şi nu
cu a altora.
Fericit cine şi-o aruncă pe ape... ea se va întoarce la
el prin cer.
14. Mai bine fără nici un prieten decât cu unul ti-
călos.
Mai bine să nu mergi nicăieri decât să apuci pe un
drum rătăcit.
Şi mai bine să nu ştii nimic decât să ştii stricat.
Fiindcă cine n-are nici un prieten, cine nu merge
nicăieri şi cine nu ştie nimic – acela nu se pierde tot-

55. Mărgăritarul ascuns 55
deauna, dar cine are un prieten rău, cine apucă pe un
drum rătăcit şi cine ştie stricat – acela da.
15. Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Iubirea din inima ta î i modelează inima după for-
ma comorii pe care o iubeşti.
Iubeşte frumosul – şi vei avea o inimă frumoasă.
Iubeşte cură ia – şi vei avea o inimă curată.
Iubeşte sinceritatea şi smerenia – şi vei avea o ini-
mă sfântă.
16. Toate lucrurile au însemnătate, dar numai pen-
tru clipe sau ceasuri – cel mult pentru zile.
După câteva zile totul se învecheşte, se obişnuieşte,
se uită.
Singurul lucru cu însemnătate veşnică este mântui-
rea sufletului, este naşterea din nou, este dobândirea lui
Hristos. Singura clipă netrecătoare este clipa mântuirii.
Şi singura Comoară veşnică este Domnul Hristos.
Nu te linişti şi nu te odihni până ce nu le vei do-
bândi pe acestea trei.
17. Necazul este cu adevărat o nenorocire pentru
om numai când acesta nu-L are pe Hristos Mântuitorul.
Pentru că singura nenorocire este lipsa mântuirii
şi singura pierdere adevărată este numai pierderea
sufletului, fiindcă toate celelalte comori sunt pieritoare.
Singură aceasta este veşnică.
18. O singură îmbră işare fierbinte răscumpără ze-
ce despăr iri, pentru că nimic nu vindecă sufletul ca o
iubire adevărată.

56. 56 Traian Dorz
O bucurie dulce răscumpără o sută de amărăciuni,
fiindcă nimic nu-i mai dulce pentru o inimă omenească
decât o bucurie mare aici, unde totul este mic.
Şi o mântuire adevărată răscumpără o mie de că-
deri şi lupte, pentru că toate acestea au fost în pre ul pe
care ea l-a cerut pentru dobândirea ei.
Dacă sfârşitul e fericit, tot ce ai dat pentru el era
nevoie să dai.
Nu- i pară rău!
19. O inimă bună nu îmbătrâneşte niciodată, pentru
că bunătatea o ine mereu fragedă, proaspătă, frumoasă.
Cu un om bun, nu te urăşti niciodată, fiindcă el este
un izvor curat şi o pâine caldă. Pe acestea le doreşti şi
le iubeşti totdeauna.
Şi pe o dragoste adevărată o pre uieşti mai mult de-
cât via a, fiindcă via a fără dragoste este un chin de neîn-
durat, pe când dragostea adevărată î i dă via a veşnică.
20. Niciodată să nu- i pierzi speran a.
Totdeauna când î i va părea că totul e pierdut,
Dumnezeu va face să- i apară de undeva o lumină sal-
vatoare.
Atunci inima ta va tresări şi va dori iarăşi via a.
Speran a poartă cu uşurin ă orice povară. În ea este
putere şi curaj, pentru că este credin ă şi dragoste.
Cea mai mare crimă este să ucizi speran a cuiva
când mai este
şi cea mai mare binefacere este s-o învii când a
murit.
În tine sau în al ii.

57. Mărgăritarul ascuns 57
O, scoate-ne, Iisuse
O, scoate-ne, Iisuse, din veacul bănuielii
şi scoate bănuiala, Iisuse, dintre noi,
nu ne lăsa pe cuget noroiul învoielii,
nici învoiala, Doamne, cu-al veacului noroi.
Ci-ntoarce-ne, Iisuse, în umbletul Luminii
şi umbletul Luminii întoarce-ni-l mereu,
iubirea să ne poarte pe căile Grădinii
prin care împreună umblăm cu Dumnezeu.
Fereşte-1 pe satana din calea noastră-ntruna
şi calea noastră-ntruna fereşte-ne-o de el;
din felul nostru n-aibă nimic el totdeauna,
nici noi întotdeauna nimic din al lui fel.
Ci ine-ne în totul în Duhul Tău, Iisuse,
şi Duhul Tău Îl ine în totul între noi
– apoi să se sfârşească via a
sau să nu se,
vom fi pe veşnicie nedespăr i i apoi.

58. 58 Traian Dorz
7. ASPRIME ŞI BUNĂTATE
1. Nu fii niciodată aspru şi fără bunătate fa ă de su-
fletele apropiate de tine, fiindcă asprimea şi răutatea vor
măcina propria ta inimă şi vor otrăvi propria ta via ă.
Să nu te împingă niciodată necugetarea până la ră-
tăcire, fiindcă o mie de regrete nu vor putea vindeca o
rană şi un râu de lacrimi nu vor putea despăgubi o pier-
dere.
2. Să nu fim ca nebunii care nu pricep niciodată,
nici ca proştii care pricep prea târziu.
Ci să fim ca în elep ii care văd înainte şi pricep la
timp.
Fiindcă adevărul pierdut nu se mai află,
prilejul pierdut nu se mai întoarce
şi sufletul pierdut nu se mai poate înlocui.
Aceste bunuri sunt unice.
3. Ceasul existen ei noastre este atât de scurt şi de
trecător, iar prilejul binelui ne vine atât de rar în via ă.

59. Mărgăritarul ascuns 59
De multe ori ai cui, dar n-ai cu ce. Sau ai cu ce, dar
n-ai cui. Când ai şi cui şi cu ce – fă-l!
A cunoaşte şi a folosi prilejul cel rar, în ceasul cel
scurt, este cea mai mare în elepciune şi cel mai mare
noroc al unei vie i pe pământ.
4. Cu cât avem mai multă pace, avem mai pu ină
ceartă.
Cu cât avem mai multă bunătate, avem mai pu ină
gelozie.
Cu cât avem mai mult adevăr în prezent, vom avea
mai pu ină minciună în viitor.
Cu cât spunem mai mult noi, vom spune mai pu-
in eu.
Şi cu cât vom avea mai multă voin ă, vom avea
mai pu ine căderi.
Şi cu cât ducem mai multe flori în via ă, vom duce
mai pu ine păreri de rău la morminte.
5. Deschide- i inima spre bucurie, pentru ca să nu
i-o deschizi spre regrete.
Nu fi niciodată nepăsător, ca să nu te sugrume sin-
gurătatea.
Dacă vei semăna totdeauna un cuvânt bun, vei cu-
lege totdeauna o privire prietenoasă.
6. Nu te ruga niciodată numai pentru tine singur.
Cine nu se roagă şi pentru al ii nu va câştiga nimic
pentru sine.
Nu te bucura niciodată numai pentru că ai reuşit tu.
Bucură-te când reuşesc şi al ii; atunci eşti om.

60. 60 Traian Dorz
Nu căuta niciodată numai mântuirea ta singură.
Mântuirea ta este condi ionată şi de a altora. Numai
când îi aju i pe al ii, te aju i cu adevărat pe tine,
fiindcă fericirea ta este legată totdeauna de a seme-
nilor tăi.
Nu po i fi tu fericit când semenii tăi sunt neferici i.
Deci ajută-i!
7. Preamăreşte-L pe Dumnezeu ori de câte ori vezi
o lucrare a Lui mărea ă.
Trezeşte- i toate sim urile, pentru ca prin toate să-L
lauzi pe Dumnezeu pentru fiecare minune a Lui.
Când toate în afara ta cântă, lasă să cânte şi înăun-
trul tău, sufletul şi inima ta.
Nota cea mai înaltă să vibreze nu în afara ta, ci
înăuntrul fiin ei tale, pentru slava şi frumuse ea Dum-
nezeului tău. El este Dragoste şi Cântec atât în ceruri,
cât şi pe pământ.
Când dragostea şi cântecul sunt în tine, ele te vor
ferici de peste tot.
8. Tot ce i-a dăruit ie Dumnezeu, dăruieşte-I şi
tu Lui.
Aceasta este singura condi ie pentru a i le păstra
toate ale tale frumoase, proaspete şi dulci pe veşnicie.
Aceasta î i va îndulci întristarea, î i va creşte bucu-
ria şi î i va ferici dragostea.
Numai ce ai dăruit lui Dumnezeu î i va rămâne cu
adevărat.
9. Predă-I lui Dumnezeu în fiecare diminea ă şi
seară pe cei pe care îi iubeşti – şi El îi va face ferici i.

61. Mărgăritarul ascuns 61
Încredin ează-i cu lacrimi şi cu rugăciuni în paza
Lui – şi El îi va ocroti.
Adu-i la Hristos Mântuitorul – şi El îi va binecu-
vânta pe veşnicie, pe ei cu tine.
Şi pe tine cu ei.
10. Dacă îl conduci pe fiecare om spre Dumnezeu,
El îl va conduce pe fiecare om spre tine.
Dacă vei căuta neîncetat foloasele lui Hristos,
Mântuitorul şi Domnul tău, El va căuta neîncetat foloa-
sele tale.
Căci Dumnezeu se poartă cu fiecare om după ini-
ma lui, după cum este scris.
11. Îndrumă sufletele oamenilor spre cer şi ele te
vor ajuta şi pe tine să ajungi cât mai fericit acolo.
Orice suflet pe care îl îndrumi spre păcat te va
atrage şi pe tine cu el în focul iadului său.
12. Închină lui Dumnezeu lucrul mâinilor tale – şi
El î i va întări mâinile când vor slăbi, le va odihni când
vor fi obosite şi le va umple când vor fi goale.
Binecuvântează în Numele Domnului orice zi şi
orice noapte – şi El le va însenina pe cele întunecate, le
va linişti pe cele zbuciumate şi le va vindeca pe cele
bolnave.
Cu tot ce binecuvântezi pe Dumnezeu, El te va bi-
necuvânta pe tine.
Şi tot ce faci spre slava Lui va fi spre slava ta.
13. Vino la Domnul nostru Iisus Hristos cu ispitele
tale şi El te va face biruitor în lupta cu ele.

62. 62 Traian Dorz
Te biruie numai ispita pe care n-o aduci în fa a lui
Iisus.
Deci îndată ce sim i vreo ispită venind spre tine,
vino cu ea la Domnul nostru şi Domnul tău.
Şi ea va dispare îndată, ca şi când nici n-ar fi fost.
Satana fuge numai din fa a lui Hristos.
14. Închină-I Domnului nostru Iisus Hristos voin a
ta de a fi bun – şi vei putea fi bun.
Închină-I Lui dorin a ta de a izbuti într-o lucrare –
şi vei izbuti.
Luptă-te spre salvarea sufletelor iubi ilor tăi – şi le
vei vedea salvate.
Hristos, Dumnezeul nostru, poate tot ce voieşti tu
prin El.
15. Predă-I Domnului Iisus singurătatea ta – şi ea
nu va mai fi niciodată un pustiu gol, ci o plinătate feri-
cită.
Predă-I Domnului viitorul tău – şi fii sigur că El i-l
va face fericit atât aici, cât şi în veşnicie.
Dar ceea ce I-ai predat Domnului odată, nu mai lua
din Mâna Lui.
Singura fericire este aceea pe care o dă Mântuitorul
Hristos. Nu este o alta afară de asta.
Toate celelalte vin numai din ea şi pentru ea.
16. Este oare prea departe răsplătirea lui Dumne-
zeu? Se poate... Dar asta e o părere amară urmată de o
realitate veşnic fericită.
Este mai aproape răsplata lumii? Se poate... Dar

63. Mărgăritarul ascuns 63
aceasta este o părere înşelătoare urmată de o realitate
veşnic amară.
17. Cei mai necru ători vrăjmaşi sunt fra ii căzu i
şi cei mai primejdioşi vânzători sunt ucenicii vi-
cleni, cărora le-ai făcut odată cel mai mare bine.
Când alimentele cele mai bune se strică, ele devin
cele mai otrăvitoare.
18. Nu pentru o răsplătire să munceşti, ci pentru
împlinirea datoriei tale.
Nu pentru a primi, să iubeşti, ci pentru a da.
Aceasta este cea mai mare răsplată în muncă,
aceasta este cea mai mare fericire în dragoste.
19. Ce arată în afară starea ta lăuntrică?
La ce ai renun at tu pentru Hristos?
Cu ce te deosebeşti tu de chipul lumii acesteia?
Ce ai realizat tu cu adevărat din iubirea pentru
Domnul?
Ce lucru neobişnuit faci tu pentru Iisus, Mântuito-
rul tău?
Cu ce se alege Lucrarea lui Dumnezeu în urma ta?
Pentru ce mergi tu la biserică, la adunare, la al ii?
Ce fire stăpâneşte fiin a ta: a Duhului sau a tru-
pului?
Al cui chip se vede pe îmbrăcămintea ta, pe vor-
bele tale, pe gesturile şi umblările tale: al lui Hristos
sau al lui satana?
Al aceluia eşti!

64. 64 Traian Dorz
20. Dragostea nu ine seama de costul darului ei.
Ea pre uieşte totdeauna mai mult decât orice dă.
Dragostei nu-i pasă de nici o judecată.
Ea ştie totdeauna mai mult decât to i cei ce o ju-
decă.
Iar Dumnezeu face totdeauna dreptate dragostei –
nu judecă ii.
* * *
Cu iubire merg oriunde,
lângă ea îndur oricâte;
ea le face minunate
toate câte-ar fi urâte;
ea le face fericite
toate câte-ar fi prea grele;
ziua ei e-n veci cu soare,
noaptea ei e-n veci cu stele.
*
Dărnicia către-orfanii şi lipsi ii lui Hristos
are cea mai mare plată şi cel mai etern folos.
Binefacerea uneşte sufletul cu Dumnezeu;
ai mereu un suflet darnic – şi eşti fericit mereu.

65. Mărgăritarul ascuns 65
Fericită-i ascultarea
Fericită-i ascultarea de Hristos şi fra i,
to i, prin ea, suntem întruna binecuvânta i;
stările de har şi lacrimi ce le-avem în ea
nicăieri pe lumea asta nu le-avem aşa.
Doamne, Te rugăm,
fă-ne s-ascultăm
voia Ta smeri i,
să fim ferici i.
Fericită-i rugăciunea cu Hristos şi-ai Lui,
stare ca în ea, cerească, nicăierea nu-i;
binecuvântat e-oriunde ceasul ei de har,
între cer şi adunare nu-i atunci hotar.
Binecuvântat e plânsul fiului aflat
când la sânul mântuirii cade-mbră işat,
când via a lui întoarsă se sfârşeşte-n rai –
stări ca asta niciodată n-au pe lume grai.
Doamne, Duhule Preasfinte, dă-ni-le mereu,
ine sufletele noastre una-n Dumnezeu,
să nu fie nici o uşă între El şi noi,
iar din cea mai naltă stare, nu ne-adu ’napoi...

66. 66 Traian Dorz
8. LACRIMI ŞI MÂNGÂIERI
1. Lacrimile care curg înăuntru sunt cele mai grele
lacrimi
şi durerile îndurate singur sunt cele mai amare du-
reri.
De aceea mângâierile Domnului nostru Iisus Hris-
tos sunt totdeauna cel mai aproape de acestea.
2. Aşa să- i duci to i paşii tăi prin lume, încât orici-
ne te va urma să ajungă la Mântuitorul nostru Iisus
Hristos.
Aşa să- i fie toate cuvintele tale spre semenii tăi,
încât oricine te va auzi să dorească să vină la El.
Atunci, în Ziua cea Mare a Înfricoşatei Judecă i, tu
vei putea privi cu bucurie nu numai în ochii tuturor ce-
lor pe lângă care au trecut paşii tăi şi cuvintele tale, ci şi
în Ochii Aceluia la care au ajuns.
3. Dacă vei avea încrederea unui copil,
iubirea unui copil,

67. Mărgăritarul ascuns 67
seninătatea unui copil
şi nevinovă ia unui copil
– vei putea trece prin via ă şi cu neîngrijorarea unui
copil.
Atunci vei intra în cer cu uşurin a şi bucuria cu ca-
re intră în camera de sărbătoare un copil la părin ii săi.
4. Cântările Domnului î i trezesc atâtea rezonan e în
inimă şi î i aduc atâta liniştire şi bucurie în duhul tău...
Deci caută cântările Domnului şi iubeşte-le!
Ele sunt aripile pe care fiin a ta zboară în cer
şi miresmele care te fac să te sim i în grădina raiului.
5. Aceea este adevărata iubire, care nu-şi caută ni-
ciodată folosul ei personal.
Te iubeşte cu adevărat numai acela care nu urmă-
reşte nici un câştig, de nici un fel, de la tine
şi care nu trage nădejde să-i fii nimic... Ci caută el
să- i fie ie, ca o mamă copilului ei.
Iubirea noastră este curată şi fericită numai cât ră-
mâne la jumătatea noastră de sus.
O, Dumnezeul nostru, păstrează-ne iubirea noastră
totdeauna sus, spre a ne fi totdeauna vrednică de Nu-
mele Tău
şi de numele ei.
6. Adevărata în elepciune este a şti să spui la timp:
„Ajunge!“.
În toate lucrurile tale – în mâncarea ta, în odihna ta,
în munca ta, în rătăcirea ta – să ştii spune la timp:
„Ajunge!“.

68. 68 Traian Dorz
Fericit acela care nu spune niciodată acest cuvânt
prea târziu.
7. Dragostea adevărată trăieşte numai atâta cât
flămânzeşte şi însetează mereu, cât nu se satură nicio-
dată.
Când ajunge să se sature, dragostea moare.
De aceea, flămânzeşte şi însetează mereu după
dragostea lui Dumnezeu, după dragostea fra ilor şi a
semenilor tăi, ca să fii totdeauna fericit – şi când o ca-
u i, şi când o primeşti!
8. Cea mai înaltă iubire este iubirea vrăjmaşului tău
şi cel mai mare suflet este acela care a crescut până la
nivelul iubirii pentru vrăjmaşi.
Aceasta este singura unitate de măsură a înăl imii
duhovniceşti
şi, dacă vrem să ne cunoaştem cât am crescut în
Domnul, să ne măsurăm cu aceasta.
Împăcarea adevărată nu-l ocoleşte pe celălalt, ci îi
iese înainte cu bucurie şi seninătate.
Împăcarea fericită nu ocoleşte, ci întâmpină.
9. Nu cuvinte despre iubire, nu cântări despre ea,
nu scrisori de iubire – ci fapte de iubire adevărată; pe
acestea ni le cere Dumnezeu, pe acestea ni le cere ade-
vărata dragoste.
Cine prea vorbeşte, acela nu face, iar cine face,
acela nu prea vorbeşte.
Dar numai la Izvorul Crucii aflăm această putere.

69. Mărgăritarul ascuns 69
10. Cum tratăm noi pe cel ce ne-a făcut răul?
Cum răspundem noi celui ce ne-a iubit?
Aceasta ne va arăta ce fel de suflet avem şi ce răs-
plată merităm de la Dumnezeu.
Numai cine rămâne la coarnele plugului său până
la capătul brazdei sale
şi numai cine rămâne statornic lângă iubirea sa pâ-
nă la sfârşit
acela va fi binecuvântat.
11. Dacă ai necazuri în via a ta, mergi să- i afli
mângâierea lor la cel care a suferit.
Dacă î i este greu pe calea vie ii tale, înso eşte-te
cu cel care poartă şi el o povară grea
şi dacă ai nevoie să ceri vreodată ceva, du-te şi cere
celor săraci,
pentru că cel care nu a suferit nu te va mângâia ni-
ciodată, cel care nu poartă el însuşi povara nu te va în-
elege niciodată şi cel bogat nu te va împrumuta bucu-
ros niciodată.
Fiindcă to i aceştia sunt străini de Dumnezeu. Şi
totdeauna vor zice că nu au.
12. De nimic să nu- i fie frică atât de mult ca de
frică.
Nimic să nu iubeşti atât de mult ca iubirea
şi pentru nimic să nu te rogi atât de puternic ca
pentru harul de a te putea ruga întotdeauna puternic.
Cine face aşa va fi totdeauna biruitor în toate lup-
tele sale şi binecuvântat în orice vreme a lui.

70. 70 Traian Dorz
13. Sunt multe rele pe care le faci în via ă fără să
vrei. Acestea au şi ele urmările lor nefericite.
Dacă tu eşti bun, urmările nefericite ale relelor tale
le vei suporta tu.
Dacă eşti rău, vei lăsa să le suporte al ii.
14. Celui iubitor, iubirea îi surâde de pretutindeni.
Celui curat, cură ia îi înveseleşte privirea la orice pas.
Şi celui ce doreşte după Dumnezeu, El îi iese în
întimpinare pe orice drum. Şi la orice întoarcere.
15. Temerile cele prea uşoare şi îndrăznelile cele
prea grele fac să crească în inima noastră îndoielile cele
mai stăruitoare.
În elepciunea este a şti întotdeauna să afli calea cea
de mijloc dintre acestea,
de a o ine mereu şi de a nu o pierde niciodată,
nici noaptea şi nici iarna.
Nici când umbli singur,
nici când ajungi în gloată.
16. Dumnezeu este atât de departe de noi – şi totuşi
nu este străin nici unuia.
Este atât de apropiat de fiecare – şi totuşi nu este
familiar nimănuia.
Este atât de Nemărginit – şi totuşi neîndestul.
Atât de pretutindeni, încât parcă nu-i nicăieri.
17. Istoria datoriilor noastre este o zbuciumare în-
tre cerin ele împără iilor lumii acesteia şi cerin ele îm-
pără iei lui Dumnezeu.

71. Mărgăritarul ascuns 71
Şi tocmai acesta este semnul că vremea împără ii-
lor lumeşti a trecut şi că vremea împără iei lui Dumne-
zeu este aici.
Fiindcă ceea ce este sigur şi prezent nu te zbuciumă.
18. Doamne, când va veni încercarea în via a mea,
adu-mi aminte că eu i-am cerut-o pentru cură irea mea.
Când va veni lenevirea inimii mele, adu-mi aminte
că eu am mustrat pe al ii pentru ea.
Când îmi va veni ispita, adu-mi aminte că eu am
judecat pe al ii pentru că s-au lăsat birui i.
Iar în clipele de frică, adu-mi aminte de tot ce i-
am promis eu cu legământ veşnic.
Şi nu mă lăsa niciodată să cad, uitând acestea.
19. Doamne, pe cei ce sunt slabi, întăreşte-i
şi pe cei care dorm, trezeşte-i. Ca pe nici unii să
nu-i prindă satana dormind, ci să-i afle treji, pentru a
lupta cu el şi a-l birui.
Astfel fă-ne, Doamne, să vezi Tu la sfârşitul lup-
telor fa a noastră biruitoare şi capul şarpelui zdrobit.
20. Mi-am sim it sufletul ca un vrej îndrăzne care
se răsuceşte, sprijinindu-se de o rază, spre Lumină.
Am găsit coloana fără de sfârşit a dragostei Tale...
Şi acum sufletul meu urcă în spirale fericite, în jurul ei,
spre cer.
Curând va ajunge dincolo de Timp.
Şi, oprindu-se la picioarele Tale, va deveni imn,
ori va deveni o rază de aur,
ori va deveni un suspin de dragoste împlinită.

72. 72 Traian Dorz
Şi Tu îl vei săruta de patru ori:
pe fruntea care a gândit frumos,
pe gura care a vorbit dulce,
pe ochiul cel care a privit drept
şi pe ochiul cel care a plâns iubitor: în Numele Ta-
tălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
* * *
Dacă Domnul i-e averea cea de mare pre căutată,
fericirea ta rămâne pe vecie neschimbată.
Însă dacă-a ta avere stă-n noroc sau nenoroc,
po i să tremuri pe-orice vreme, po i s-o pierzi în orice loc.
*
Înva ă-te să-L lauzi de-aici pe Dumnezeu,
ca să doreşti în ceruri a-L lăuda mereu.
*
O, iubire îngerească, tu nu-mbătrâneşti nicicând,
perii-ncărun esc – şi totuşi inima-i la fel bătând,
greută ile pot curge, încercările la fel,
dar iubirea cea din Domnul e-n veci tânără – ca El.

73. Mărgăritarul ascuns 73
Doamne, în ce har ne-nvălui
Doamne, în ce har ne-nvălui via a uneori,
când în inimile noastre Tu întreg cobori,
când Cântarea şi Cuvântul dulce se-mpletesc!
Atunci fa a, ochii, gândul – totul ni-e ceresc.
ine-ne mereu,
Sfinte Dumnezeu,
stările de har
unde nu-i hotar.
Ca s-avem mereu,
Sfinte Dumnezeu,
Coardele cereşti
ce Tu le doreşti.
Doamne, cum e rugăciunea din al Tainei loc,
când în suflete-i cutremur şi-n cuvinte-i foc
şi când sfânta adunare toată-i pe Tabor,
când Hristos străluce Soare dulce tuturor!
Doamne, fă-ne-n stări de-acestea ne-ncetat să fim,
în cântare şi-n iubire to i să ne-mpletim,
dintr-o astfel de-adunare să pornim în Sus
la a Nun ii Sărbătoare, Tu şi noi, Iisus...

74. 74 Traian Dorz
9. COMORILE CARE RĂMÂN VEŞNIC
1. La capătul timpului nu ne mai rămân decât amin-
tirile scumpe, jertfele iubirii şi mul umirea binefacerilor;
pe toate celelalte le pierdem
sau le uităm pe totdeauna.
2. Iubire, numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ce-
va să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumuse ezi, ceva
să dezvinovă eşti, ceva să înal i.
Iubire, numai tu po i ceea ce nimeni altcineva nu
poate,
ştii ceea ce nimeni altcineva nu ştie,
ier i ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta
şi birui ceea ce nici o altă putere din lume nu poate
birui.
3. Nu te uita niciodată înapoi decât pentru a şti să
vezi mai bine înaintea ta,
nu te odihni niciodată decât pentru a- i relua şi mai
harnic munca ta

75. Mărgăritarul ascuns 75
şi nu te opri decât pentru a te arunca şi mai cu
avânt înainte.
Până ce vei ajunge la inta fericită a mântuirii tale.
Atunci să stai.
4. Doamne Iisuse, So ul şi Mântuitorul Scump al
inimii mele, binecuvântată este Taina cerească ce ne-a
unit, făcându-ne pentru totdeauna unul: Butuc şi mlă-
di ă, Trunchi şi ram, astfel că rădăcinile noastre se îm-
pletesc sub pământ, iar mugurii noştri sub cer.
Seva Ta se ridică în roadele mele, iar respira ia ru-
găciunii mele se coboară în inima Ta.
Binecuvântare veşnică Tainei care a făcut această
desăvârşită părtăşie!
5. Să nu regre i niciodată bunele hotărâri, oricât de
repede le-ai luat aici, chiar când ele cer un pre greu.
Greul lor trece, dar bunele hotărâri care te-au dus la
făptuirea binelui rămân asigurări spre o răsplată netre-
cătoare.
6. Regăseşte mereu puterea de a duce la îndeplinire
orice hotărâre bună pe care ai luat-o fără să te laşi nici-
odată oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori do-
borât de nereuşită.
Nu te opri decât atunci când ai reuşit să închei bine
un lucru pe care l-ai început
şi bucură-te totdeauna în fa a lui Dumnezeu, spre
a-I face şi Lui bucurie... Fii fericit cu Domnul numai
atunci când El este fericit cu tine.
7. Noi, cei care ne-am predat în Mâna Domnului
via a, nu mai suntem nici în mâinile sor ii, nici în ale

76. 76 Traian Dorz
oamenilor, nici în ale vrăjmaşilor noştri, ci suntem
pentru totdeauna în Mâinile bune şi puternice ale iubirii
lui Dumnezeu.
Şi soarta, şi oamenii, şi vrăjmaşii noştri sunt în
Mâinile Lui. Nimeni şi nimic nu ne mai poate face nici
un rău cât rămânem în aceste Mâini dumnezeieşti.
8. Conştiin a este în noi Sfânta Sfintelor din tem-
plul nostru duhovnicesc, sanctuarul nostru cel tainic,
locul nostru sfânt în care nu trebuie să lăsăm să pătrun-
dă nimic necurat, niciodată.
Conştiin a noastră trebuie să ne fie nouă altarul pe
care să nu-l spurce nimic,
respira ia care să nu fie sugrumată niciodată,
clopotul pe care să nu-l poată da nimeni jos din
turnul cel înalt al personalită ii noastre.
De înştiin ările ei totdeauna să ascultăm!
9. Biserica este Mireasa cea curată a lui Hristos.
Nimeni nu trebuie s-o logodească cu alt so .
Nici să o robească altui stăpân, nici să o supună
altui împărat.
El trebuie să fie So ul ei, Stăpânul ei, Împăratul ei.
Nimeni nu trebuie să uite că ea a promis: Eu sunt a
Preaiubitului meu, întreagă şi pe totdeauna (Cânt. Cânt.
7, 10).
Cine strică dragostea asta va fi blestemat pe veci.
10. Pentru un credincios adevărat, care este fiul ce-
rului, moartea este ceea ce era pentru el în copilărie
poarta casei părinteşti. Pe uli ă, mergând spre casă, erau
câini, erau igani răi, erau primejdii care îl puteau ajun-
ge până la poartă.

77. Mărgăritarul ascuns 77
Dar, o dată ajuns, ce fericită era pentru el poarta
casei! Intrat pe ea, el era scăpat de orice primejdie.
Tot aşa vom fi după ce vom trece de poarta mor ii,
în Casa noastră fericită şi ocrotitoare.
11. Spre Cetatea Poeziei nu po i merge pe urmele
altora decât foarte pu in. Îndată trebuie să- i afli dru-
mul tău propriu. Şi încăl ămintea ta de aur. Şi urma ta
prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren vir-
gin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată.
Numai urmele lui Iisus să le cau i.
Ale nimănui altcuiva.
12. Hristos are numai fii unici. Nu are nici măcar
doi la fel.
Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decât cei-
lal i.
Toate operele lui Dumnezeu sunt numai exemplare
originale, fără cópii, nici una nu este o copie a alteia.
Într-un codru întreg nu sunt două frunze absolut la fel.
Într-un câmp de iarbă sau de flori, nu sunt două fire ab-
solut la fel.
Aşa sunt copiii lui Dumnezeu, aşa sunt operele
Celui desăvârşit şi unic.
13. O, Mama dulce şi Sfântă a Domnului Iisus!
Cum îi va fi legat ea degetul sau picioruşul împuns
sau rănit la lucru sau la joacă…
Cum Îl va fi sărutat să-I treacă durerea şi cum Îi va
fi şters ea cu dragoste lacrimile când plângea…

78. 78 Traian Dorz
Când va fi căzut alergând, cum Îl va fi ridicat de cu
drag, spălându-I cămăşu a şi mângâindu-I locul lovit...
Cum va fi vegheat nop ile la căpătâiul Lui bolnav
şi cum va fi tremurat ea de teamă pentru El, ca mama
cu un Singur Copil Preasfânt şi drag!
Ca mama căreia îi era încredin at să crească pe Fiul
lui Dumnezeu. Şi căreia, pentru a avea de El atâta grijă
câtă trebuia, i-a fost dat ca Fiu al ei.
O, Dumnezeule Slăvit, cum ai binecuvântat-o Tu!
O, arhanghel slăvit, cum te-ai închinat tu înain-
tea ei!
O, om nesocotit care nu vorbeşti cu un respect
sfânt despre ea, şi nu-i dai plecăciunea cuvenită ce
osândit vei fi!
14. Binecuvântate să fi i voi, bucurii ale noastre cu
Iisus Domnul nostru, şi voi, suferin e ale noastre cu El!
Acum mi se pare că n-a fost nimic pământesc în
voi în toate, ci numai un vis fericit, numai o sărbătoare
de primăvară, numai o cunună cerească.
O, dulce Iisuse scump, ce fericire că Te-am cu-
noscut!
15. De trei sute optsprezece ori se vorbeşte în Noul
Testament despre venirea Domnului nostru Iisus Hris-
tos. Aproape pe fiecare pagină a lui.
Oare noi de câte ori vorbim despre venirea Sa în
zilele noastre, în aceste pagini ale căr ii vie ii noastre?
O, dacă în fiecare seară, când întoarcem pagina zi-
lei, am spune şi noi cu lacrimi „Vino, Doamne Iisu-
se!“... ca pe ultima pagină a Bibliei!
Pentru că şi a noastră poate fi ultima.

79. Mărgăritarul ascuns 79
16. Niciodată să nu doreşti lauda. Să nu lucrezi şi
să nu lup i pentru ea. Să nu suferi şi să nu cân i pen-
tru ea.
Să n-o ascul i şi să n-o spui decât pentru Domnul şi
Mântuitorul tău şi pentru Lucrarea Lui.
Totdeauna să te jenezi de laudă şi numai atunci să
te bucuri de ea când se va răsfrânge toată asupra Dom-
nului tău, singurul Care are tot meritul că eşti ceva şi că
ai făcut ceva vrednic de vreo laudă.
17. La lumina stelelor, noi nu ne vedem umbrele –
n-avem umbre. Numai la lumina soarelui le avem şi ni
le vedem.
Nici o în elepciune omenească nu te poate face să-
i recunoşti păcatele şi umbra.
Numai în elepciunea şi puterea lui Hristos te con-
vinge de păcat.
18. Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea
aceasta printre trupuri, ci printre suflete.
Nu se uită la fe e, ci la conştiin e.
Nu vede râsul oamenilor, ci tragediile lor.
Şi n-ar trebui să caute altceva decât mântuirea lor.
Cât încă se mai poate afla.
19. Răzbunarea este cumplită şi n-ar trebui să vină
niciodată. Nici n-ar veni dacă faptele crude şi nedrepte
n-ar cere-o.
O, dacă orice om ar gândi bine la tot ce face
mai înainte de a veni răzbunarea, nu după ce a
venit!

80. 80 Traian Dorz
20. Oamenii vorbesc despre moarte ca despre un
sfârşit.
Dumnezeu vorbeşte despre ea ca despre un început.
Pentru că ea este numai trecerea în adevărata exis-
ten ă a noastră, a adevărului şi a dragostei.
Ferice de acela care se pregăteşte frumos şi vrednic
pentru această trecere!
* * *
Dumnezeu stă în lumina unde altă cale nu-i,
cine însuşi nu-i lumină nu găseşte Fa a Lui.
*
Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotărâtă,
să nu cadă-n deznădejde nici o inimă-amărâtă.
Hotărâtă-i vremea jalei şi când vine, şi când pleacă;
nu-i nimic să ină veşnic, ai nădejde
– o să treacă!

81. Mărgăritarul ascuns 81
Întinde- i Mâna Ta
Întinde- i Mâna Ta spre mine,
Preascump Mântuitorul meu,
că-atunci sunt stările divine
şi-mbră işez pe Dumnezeu.
Iisus, cu Mâna Ta
cuprinde-mi via a mea
că-atuncea sînt, atuncea sînt
ca-n cerul sfânt.
Întinde- i Mâna luminoasă
prin întunericul amar,
că-atunci spre via a mea se lasă
cel mai divin şi dulce har.
Întinde- i Mâna iubitoare
peste-ale mele depărtări,
că-atunci în cel mai dulce soare
gust cele mai divine stări.
Întinde- i Mâna liniştită
către-al meu chin însingurat,
că-atunci o pace negrăită
mi-alină duhu-nvolburat.
Şi-ntinde- i grabnic Mâna bună,
strângându-mă la scumpu- i Sân,
că vreau de-a pururea-mpreună
şi trup, şi suflet să- i rămân.

82. 82 Traian Dorz
10. ADEVĂRATA PRE UIRE
1. Dacă cineva ar putea să ne cumpere pe noi cu
atâta pre cu cât merităm după valoarea noastră ade-
vărată
şi dacă ar putea să ne vândă cu atâta cât credem
noi, după părerea noastră, că merităm
– dintr-un singur târg s-ar îmbogă i.
Pentru că fiecare avem despre noi o părere nespus
mai înaltă decât se cuvine în adevăr.
Numai cel smerit face nespus mai mult decât se
pre uieşte el însuşi.
2. Frica nu stă în caracterul omului, ci în păcatul
lui. Câtă vreme omul este nevinovat, el n-are frică. Şi
cu cât este mai vinovat, cu atâta este mai fricos.
3. Doamne Iisuse, Bunule Păstor Ceresc, fă-ne să
auzim glasul Tău cel bun ori de câte ori ne rătăcim,
pentru ca să ne grăbim iarăşi către Tine înainte de a fi
sfâşia i de fiarele diavolului.

83. Mărgăritarul ascuns 83
Înva ă-ne să ne conducem şi mieluşeii noştri pe
căile Tale neprihănite, către via a veşnică.
4. Singurătatea sufletului mi-o simt cel mai mult şi
cel mai apăsător mai ales în locurile unde sunt în mijlo-
cul gloatei...
dar durerea inimii mele mi-o îndur cel mai greu
acolo unde sunt în mijlocul veseliilor zgomotoase.
Fiindcă acolo sunt locurile cele mai fără Hristos.
5. Există hotare peste care n-avem voie să trecem
chiar dacă imediat dincolo de ele ne-am găsi potolirea
foamei, stâmpărarea setei sau adăpostul frigului.
Mântuitorul, ispitit, a refuzat ceea ce nu-I dădea
Dumnezeu, ci satana, de aceea a biruit. Voia mai bine
să moară de foame decât să mănânce o pâine neprimită
din mâna lui Dumnezeu.
Adam n-a făcut aşa. El a primit ceea ce îi îmbia
şarpele, de aceea a căzut.
Să învă ăm şi noi unde este hotarul peste care
n-avem voie să trecem.
6. Cel mai mare păcat este acela de a nu te mul-
umi cu ceea ce i se dă de la Dumnezeu cu dreptate şi
cinstit.
Toate păcatele vin din această nemul umire. Dia-
volul numai atunci vine să- i îmbie ispita, când eşti
flămând... El ştie ce repede cade cel biruit de foame.
Dar mai bine mori flămând la uşa lui Dumnezeu
decât să te saturi de la masa diavolului.

84. 84 Traian Dorz
7. Vreau mai bine să mănânc o pâine uscată şi ama-
ră, dar din mâna lui Dumnezeu decât un cozonac dulce
din mâna lui satana.
Mai bine să mă sting uscat de foame şi de sete la
uşa neprihănirii decât să mă veselesc la masa păcatului.
Fiindcă Dumnezeu mă poate învia iarăşi dacă mor
pentru El, dar păcatul mă ucide pe totdeauna şi pe veci
dacă mă robesc lui.
8. Egoismul este păcatul care ne desparte cel mai
repede de Dumnezeul nostru, Care este Dumnezeul
dărniciei.
Cel ce se iubeşte numai pe sine este cel mai urât
înaintea bunătă ii lui Dumnezeu Care ne iubeşte pe to i.
Dragostea este singura neprihănire care ne uneşte
cel mai sigur cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este
dragoste şi totdeauna cele ce sunt de acelaşi fel se
unesc între ele.
9. Ce cumplit a ajuns astăzi acest creştinism fără
Hristos, fiindcă oamenii s-au obişnuit să se mul umească
numai cu o religie şi nu mai au nevoie de Dumnezeu!
Religia se mul umeşte cu banul omului sau cu vor-
ba lui şi nu mai are nevoie de sufletul său.
Iar omul dă bucuros orice, numai să nu-şi dea ini-
ma sa.
Dumnezeu însă îi cere inima. De aceea omul vine
aşa de greu la Dumnezeu, dar merge uşor la orice religie.
10. La naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos
au cântat mul i, iar la moartea Lui au plâns pu ini.

85. Mărgăritarul ascuns 85
Pentru că a cânta este foarte uşor, pe când a plânge
este foarte greu.
11. Cei ce văd numai cele ce se văd sunt nişte orbi.
Cei ce trăiesc numai via a trupească sunt nişte
mor i.
Cei ce aud numai cuvintele sunt nişte surzi.
Cei ce umblă numai cu picioarele sunt nişte ologi.
Şi cei ce se îmbră işează numai cu trupul sunt nu-
mai nişte animale.
12. Când î i este lumea prea aproape, î i este Dum-
nezeu prea departe.
Când î i este prea uşoară via a, î i va fi prea grea
moartea.
Când râzi prea mult în lumea asta, o să plângi prea
mult în cealaltă.
Gândeşte-te la toate acestea cel mai târziu până cu
o zi înaintea mor ii tale, pentru că cel mai devreme cu o
clipă după moartea ta va fi prea târziu pe vecii vecilor.
13. Cel mai vinovat răufăcător este acela care între-
buin ează nişte mijloace frumoase pentru un scop urât
şi nişte cuvinte cereşti pentru un scop satanic.
Nu vă lăsa i înşela i de mijloace, privi i la scop!
Nu vă lăsa i înşela i ascultând vorbe, uita i-vă la
fapte!
Oricine ajută la o nelegiuire se face vinovat de ea.
Nelegiui ii duhovniceşti sunt cei mai vinova i dintre
to i, fiindcă ei nu păgubesc numai pe oameni, ci Îl je-
fuiesc şi pe Dumnezeu, prădând Casa Lui.

86. 86 Traian Dorz
14. Creştin devii în clipa când te naşti din nou, din
apă şi din Duhul Sfânt, prin Taina Sfântului Botez.
Dar naşterea din nou a omului conştient de păca-
tele sale este naştere din nou, nu numai botez.
Apa naşterii din nou pentru acesta este Cuvântul
lui Dumnezeu şi lacrimile de pocăin ă, nu apa pămân-
tească.
Şi singură naşterea din nou dă făptura duhovni-
cească cu care moştenim împără ia lui Dumnezeu.
Iar naştere din Duhul Sfânt este numai aceea care
are roadele Duhului Sfânt şi dovada Lui prin trăire, nu
prin vorbe lăudăroase şi goale.
15. Cât ine ispita, atâta trebuie să ină şi lupta
noastră cu ea.
Şi cât ine lupta aceasta, atâta trebuie să ină şi ru-
găciunea noastră, postul nostru şi vegherea noastră.
Nici lupta fără rugăciune, nici rugăciunea fără luptă
nu pot birui.
Numai amândouă aduc biruin a sigură.
16. Să ne rugăm puternic şi neîncetat unul pentru
altul.
Când ştim că cineva se roagă pentru noi, avem cea
mai mare putere în luptele noastre şi cel mai frumos
spor în munca noastră.
Biruin a se câştigă mai întâi în rugăciune şi apoi în
lupta cu vrăjmaşul şi cu ispita.
17. Magii şi-au ridicat ochii în sus şi apoi au aflat
drumul pe care îl pierduseră.

87. Mărgăritarul ascuns 87
Când pierzi calea Domnului, când pierzi drumul
cel bun, ridică- i ochii în sus, prin rugăciune, şi o vei
afla iarăşi.
18. Nimeni nu-I poate cere lui Dumnezeu atât de
mult cât El să nu-i poată face, numai dacă rugăciunea
prin care cere aceasta este plină de atâta credin ă ca să
merite cât cere.
19. Cele mai multe rugăciuni spre Dumnezeu nu
sunt de cerere, ci de laudă şi de mul umire.
Aceasta este dovada că Dumnezeu ne dă tot ce
avem nevoie chiar mai înainte de a-I cere
sau îndată după ce I-am cerut.
20. Tot ce ni se pare că avem nu este al nostru, ci
este bunul lui Dumnezeu. Numai cele ce suntem gata să
le dăm altora – din aceste bunuri care sunt ale lui Dum-
nezeu, dar pe care le stăpânim noi – acelea devin cu
adevărat ale noastre.
În veşnicie vom avea numai ceea ce am dat altora
fără să aşteptăm nimic în schimb.
* * *
Pierdut-ai pe vecie tot ce ai cheltuit,
şi altora lăsa-vei tot ce-ai agonisit –
al tău rămâne veşnic doar ce ai dăruit!

88. 88 Traian Dorz
Iubirea mea-ndrăzneşte
Iubirea mea-ndrăzneşte
când eşti cu Dumnezeu,
Îi ia şi-I dăruieşte
tot ce-i mai scump şi greu,
Îi cere chiar ce pare
că n-ar fi-ngăduit
şi vei vedea cât are
să- i dea Cel Preaiubit.
Cere-I lui Iisus
tot ce-i mai nespus,
dă-I lui Dumnezeu
tot ce ai mai greu.
Credin a mea-ndrăzneşte
când mergi pentru Hristos,
la mun ii nal i priveşte
ca la un praf de jos,
treci tare peste toate,
cu pas biruitor.
– Şi vei vedea cât poate
Cerescul ajutor.
Nădejdea mea-ndrăzneşte
să ceri de la Iisus
ce mintea nici gândeşte,
ce gura nici n-a spus;
acel copil Îi este
mai drag lui Dumnezeu
ce-I dă şi-I îndrăzneşte
tot ce-i mai scump şi greu.

89. Mărgăritarul ascuns 89
11. IERTARE ŞI IUBIRE
1. Dacă Dumnezeu te-a iertat cu adevărat, atunci
învinuirile oamenilor nu mai au nici o putere asupra ta.
Dar când într-adevăr Dumnezeu te-a iertat, atunci
nu numai tu, ci şi al ii vor sim i sau vor vedea aceasta.
2. Trebuie să i se descopere limpede din cer care
este voia lui Dumnezeu când ai de luat o hotărâre mare.
Numai aşa vei avea şi puterea, şi lumina de care ai
nevoie de a o lua şi de a o împlini.
Să ştii însă bine: primul gând e de la El.
Nu-l mai ispiti – ascultă-L!
3. La ceasul cel fără de umbră al amiezii, când
Adam şi Eva şi-au întins mâinile spre măr, atunci Şi-a
întins şi Hristos, Mântuitorul nostru, Mâinile Lui pe
Cruce pentru a ispăşi păcatul lor.
Şi păcatele noastre, către care la fel ne-am întins
mâinile la îndemnul şarpelui, le-am săvârşit tot în lumi-
nă şi noi.

90. 90 Traian Dorz
La ceasul acesta când toate tac, să auzim numai
suspinul de pe Cruce al Mântuitorului nostru rugân-
du-Se pentru noi.
Acolo să ne aducem, la Crucea Lui, pentru a fi cu-
ră ite, şi închipuirea, şi cunoaşterea noastră.
Pentru că amândouă au păcătuit.
Toate să tacă în noi, numai căin a şi lacrimile nu.
4. Nu există lipsă de răspunsuri, ci de întrebări.
Fiindcă oricine întreabă pe Hristos, află sigur şi
limpede răspunsul la orice întrebare a sa.
Dar cine nici nu întreabă, cum să afle?
Hristos răspunde!
Dar numai întrebându-L.
5. Iisuse, Nume Preaiubit şi Scump, binecuvântat
să fie oricine Î i rosteşte acest nume, cu lacrimi curate
ca picăturile de rouă,
cine i-l îngână suspinând tainic ca murmurul iz-
voarelor,
şi cine i-l zice cu drag, ca şi cântecul privigheto-
rilor...
– acela să aibă parte veşnică de harul Tău cel
scump.
6. Gândi i-vă, prieteni, fra i, surori, părin i şi co-
pii, to i:
ce minunat Mântuitor avem noi,
ce Patrie strălucită, fericită şi eternă
şi ce Slavă sărbătorească, iubitoare şi dulce
şi spune i dacă şti i, dacă cunoaşte i, dacă pute i:

91. Mărgăritarul ascuns 91
mai este ceva asemeni acestor comori veşnice, mai este
ceva pre ios ca Mărgăritarul nostru Ascuns şi mai aste
cineva atât de bogat ca noi, care le avem pe toate aces-
tea chiar de pe acum, prin iubire?
Într-adevăr, nimeni!
7. Ce irizări de lumini, de ape, de raze şi de zări
sunt aici unde am ajuns!
Totul miroase aici a crini înroura i, a trandafiri săr-
bătoreşti, a mir de nard curat de mare pre .
Iubirea ne şopteşte atât de dulce din fiecare verset
sfânt, ne îmbră işează din fiecare cântare, ne încălzeşte
din fiecare rază.
Cerul este atât de străveziu, încât se văd corurile
îngereşti cântând pe cele douăsprezece trepte ale Lumi-
nii... şi fericitele mii de mii de biruitori îmbrăca i în in
strălucitor, legănându-şi finicii Cântărilor Biruin ei şi
cântând psalmi din harfele lui Dumnezeu pe marea de
cristal.
Suntem atât de tineri şi semănăm atât de bine, încât
ei parcă ar fi noi.
8. Iisuse, Preadulce Domn şi Mirele nostru Ceresc,
o, ce strălucire şi măre ie înconjoară tronul Tău!
Şi ce fericire odihneşte la picioarele Tale!
Lângă Tine ne-am întâlnit cu soarele,
ne-am învăluit cu luna
şi ne-am încununat cu stelele.
Lângă Tine ne-am culcat cu capul pe mun ii cei
înal i ca pe nişte albe perne cereşti, cuprinzând sânul lui
Dumnezeu

92. 92 Traian Dorz
şi sub fiorul sărutului gurii Tale
ne-am primit numele cel nou: Minune. Şi Har.
Slavă veşnică ie!
9. Iisuse, Nume Preafericit şi Scump...
legănat între cele şapte ceruri
şi cele şapte stele
de cele şapte candele ale celor şapte cântări ascunse,
fii binecuvântat de toate cele şapte coruri ale trep-
telor Luminii.
Tu, Nume înmiresmat cu rugăciunile cele mai fier-
bin i,
scăldat de lacrimile cele mai curate şi mai dulci,
Te sărutăm noaptea în visele noastre fericite,
când în toată lumea este tăcere şi întuneric de prea
multă lumină
şi numai sufletele noastre strălucesc, cântând şi
şoptindu- i – în starea cea mai dulce, cu fiorul cel mai
dulce şi cu glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai de
miere – Te iubim, Te iubim, Te iubim...
Şi apoi murim de dragoste pe bra ele Tale...
10. Există împrejurări care nu vin decât o singură
dată într-o via ă. Dacă nu le prinzi atunci, le-ai pierdut
pe totdeauna.
Există oameni pe care nu-i întâlneşti decât o singu-
ră dată; dacă nu le spui sau dacă nu-i întrebi ce eşti da-
tor atunci – nu mai po i face asta niciodată.
Şi există lucruri pe care nu le po i face decât într-
un singur timp; dacă nu le faci atunci, rămân nefăcute
pentru totdeauna.

93. Mărgăritarul ascuns 93
Prilejul mântuirii tale şi chemarea de azi a Mântu-
itorului tău, pentru tine, pot fi dintre acestea.
11. Circuitul dulce al părtăşiei noastre fră eşti...
mergerea iubitoare a unora la al ii, înconjurând ara şi
căutându-ne cu drag Familia, este circula ia sângelui
nostru cald şi proaspăt prin toate mădularele Trupului
lui Hristos, între inând proaspete via a, vigoarea şi să-
nătatea noastră sufletească.
Aceasta ne creşte pe to i la fel şi ne ine unitatea
cât mai strânsă.
Suflete scumpe, merge i cu drag unii la al ii, împros-
pătându-vă, mângâindu-vă, îmbărbătându-vă mereu.
Binecuvântările cele mai mari stau în îmbră işările
cele mai dese.
Şi spini cresc acolo unde călca i prea rar.
12. Încă de pe drumul spre tine, Casa noastră ce-
rească,
cu mâinile straşină la ochii noştri înlăcrima i, pri-
vim depărtările ca să putem desluşi lumina ta.
O, Doamne Iisuse, îndepărtează cea a care ne-o
acoperă, înfioară-ne inima şi înveseleşte-ne ochii măcar
o clipă cu priveliştea ei strălucită,
ca să mai urcăm încă un deal spre ea.
13. Binefacerea nu este darul tău... ci este aurul
dragostei tale în care ştii să învălui cât mai frumos ceea
ce dai.
14. Pentru fiecare om există numai un drum spre fe-
ricire: drumul acela pe care îl cheamă Dumnezeu la El.

94. 94 Traian Dorz
Cine ascultă glasul chemării Domnului şi vine,
acela îşi dobândeşte aşa propria sa fericire.
Altfel o va căuta toată via a în zadar acolo unde nu
există.
Neferici i sunt cei care nu-L află pe Hristos niciodată.
Dar şi mai neferici i sunt acei care, aflându-L, Îl
părăsesc.
15. Gândurile care zboară numai în vorbe sunt
pleavă,
cele care cad în fapte sunt grâu.
Soarta amânduror acestor feluri este cunoscută. Şi
cu ea, şi a celor care le-au avut.
16. De ce oare celor buni le merge rău în via a asta,
iar celor răi le merge bine?
Pentru că celor buni, pu inele lor fapte rele din via-
a asta li se pedepsesc pe pământ, iar multele lor fapte
bune vor fi răsplătite în ceruri.
Iar celor răi, pu inele lor fapte bune li se răsplătesc
în via a asta şi multele lor fapte rele le vor fi pedepsite
în via a veşnică,
fiindcă Dumnezeu este drept fa ă de to i.
17. Oare de ce oamenii răi îşi îngroapă atât de re-
pede pu inele lor gânduri bune înainte de a le înfăptui?
Ele sunt singurii lor copii frumoşi pe care însă îi
ucid în faşă, fiindcă nu-i pot creşte.
18. Acum, când toată lumea cere şi pretinde drep-
turi tot mai mari, credincioşii ar trebui să iubească şi să

95. Mărgăritarul ascuns 95
rămână la unul singur: dreptul de a renun a la orice ce-
rere de drepturi pe pământ.
E singurul drept cel mai uşor de câştigat. E singu-
rul drept nerâvnit de lume şi neinvidiat de nimeni.
Dar cel mai răsplătit de Dumnezeu. Acesta e drep-
tul lui Iisus.
19. Nu există frumuse e care să nu fie în Hristos şi
pentru care să nu fie cuvânt care s-o arate.
Numai că noi n-avem puterea de a pătrunde încă
până la această frumuse e şi până la exprimarea ei.
O, dar dacă am afla această putere şi dacă am găsi
acest mijloc, ce poezie s-ar naşte şi ce cântări s-ar auzi!
20. Slavă veşnică ie, Dumnezeul şi Domnul nos-
tru, Care ne-ai ferit şi ne-ai fericit în atâtea feluri şi în
atâtea locuri, arătându-ne că po i face asta nu numai în
moarte, ci şi în via ă; şi nu numai în ceruri, între îngeri,
ci şi pe pământ, între demoni.
Slavă veşnică ie!
Amin.
* * *
N-ai dreptul niciodată să fugi de datorie,
oricât de grea, de mare şi aspră-ar fi să fie.

96. 96 Traian Dorz
Nu–i nimeni mai dator
Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Iisus, Mântuitorul meu,
căci nimeni altul de la Tine
n-a mai primit atât cât eu!
Mie Tu mi-ai dat
har aşa bogat,
o, cât sunt dator,
Scump Mântuitor!
Din câte oi pierdute-odată
aveai căzute cel mai jos,
eu am fost cea mai depărtată,
pe mine cel mai greu m-ai scos.
Din câ i fii rătăci i în moarte
au părăsit pe Tatăl Bun,
eu mă dusesem mai departe
şi eu trăisem mai nebun.
Din câ i i-au fost datornici ie,
Stăpâne Sfânt şi Prea-ndurat,
n-a trebuit să ier i cât mie,
eu cel mai mult i-am datorat.
Şi totuşi, Doamne-atât cât mie
la nimeni parcă n-ai adus,
o, ce datornic pe vecie
i-s eu, Preascumpul meu Iisus!

97. Mărgăritarul ascuns 97
12. OMUL CEL MAI FERICIT
1. Dacă, având mâna pe cugetul tău smerit şi curat,
po i spune: Nu m-am purtat necinstit fa ă de nimeni ni-
ciodată... nu cred că este nimeni care să poată spune pe
dreptate: „M-ai înşelat“ şi dacă într-adevăr nu te-ai
purtat niciodată nici în inima ta necinstit fa ă de nimeni,
– atunci într-adevăr po i fi fericit.
2. Nimeni din cei ce dispre uiesc familia noastră n-
a fost în ea pe dinăuntru, ci numai pe dinafară.
Familia noastră duhovnicească este o taină. Chi-
ar din mijlocul ei, atât de mul i nu o cunosc şi nu o
în eleg.
De aceea n-o ştiu pre ui cât se cuvine. De aceea o
pot părăsi.
Dar cei ce-o cunosc şi o în eleg mor pentru ea.
3. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia o părticică din veş-
nicie – şi această părticică se numeşte timp,
şi ne-a dat insuflare din El – şi aceasta se numeşte
suflet,

98. 98 Traian Dorz
pentru ca în acestea să ne realizăm pe noi înşine
– pentru veşnicie şi pentru Dumnezeu.
4. Nu există nici un om fără vreun dar dumneze-
iesc.
Dar există atât de mul i care nu folosesc deloc
acest dar sau îl folosesc rău.
Răsplata sau pedeapsa noastră vor fi numai pentru
felul în care am vrut noi înşine să folosim acest dar.
Sau n-am vrut.
5. Binefacerea este o poruncă... Deci este un act de
ascultare, urmat de o răsplătire.
Dumnezeu Se va purta fa ă de noi întocmai cum s-
a purtat inima noastră fa ă de binefacere.
6. Ce bună este acea inimă care poate plânge lângă
tine şi cu tine pentru durerea ta!
Pre uieşte-o întotdeauna şi n-o părăsi niciodată,
căci singură aceasta te iubeşte cu adevărat.
7. Celui statornic bun, statornic iubitor, statornic
credincios, ziua nu-i şterge vorbele nop ii,
înăl area nu-i şterge chipul smereniei,
bogă ia nu-i seacă izvorul dărniciei
şi depărtarea nu-i stinge focul dragostei.
8. Cel ce crede şi iubeşte rămâne pururea de ace-
eaşi vârstă tânără la care dorin a este biruitoare, iar dra-
gostea fierbinte, din pricina marilor şi fericitelor lui iz-
voare lăuntrice.

99. Mărgăritarul ascuns 99
Aceluia luptele îi fac credin a şi mai puternică.
Furtunile îi fac focul iubirii şi mai mare.
Iar suferin ele lui pentru biruin a în aceste două
lupte şi munci îi fac aceste comori cu atâta mai nepre-
uite, cu cât a dat pentru ele o jertfă mai mare.
9. În ceasul marii mele dureri, lăsa i-mă numai cu
marea mea durere.
Lăsa i-mă cu lacrimile, singur cu marile mele la-
crimi lângă mormântul marii mele iubiri.
Iubirea şi durerea au fost marile şi credincioasele
mele surori care au plâns cel mai adesea împreună cu
mine.
10. Nu ştiu unde mă voi opri pentru odihna mea,
nici unde îmi voi apleca fruntea pentru alinarea mea
– ci numai că acolo vei fi Tu,
fiindcă pe acestea două nu le pot avea decât în Tine,
Dulce Preaiubitul meu...
11. De prea multă floare, adesea nu putem aduce
nici un rod.
De prea multe promisiuni, nu putem da nici o îm-
plinire.
De prea multă vorbă, nu putem face nici o faptă.
Şi de prea multe cântări, nu putem vărsa nici o la-
crimă.
Să ne îngrozim atunci de starea noastră.
12. Ne asemănăm cu salcia plângătoare – când pri-
vim prea mult în jos.

100. 100 Traian Dorz
Şi cu spicul cel gol – când inem capul prea sus.
Între aceste două stări se arată în elepciunea celui
ce ştie umbla cumpătat.
13. Preaiubitul meu Mântuitor şi So , de acum, mi-
nunea binecuvântării Tatălui peste noi şi-a pus pecetea
sa deplin.
Eu nu mai sunt eu – ci sunt Tu. Cununa mea s-a
aşezat, tremurând fericită, pe totdeauna sub cununa Ta
şi, îmbră işându-se fericite, s-au făcut una pe totdeauna.
O, cât de fericită bate inima mea arzând la Sânul
Tău, şoptindu- i: sunt a Ta, sunt a Ta pe totdeauna, în
Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
14. Lacrimile mele să se facă rouă pe iarba Ta,
cântările mele – sărutări pentru picioarele Tale,
rugăciunile mele – miresme pentru capul Tău,
inima mea o pernă albă şi moale pentru odihna Ta
– dar, pentru iubirea Ta, ce mă fac, Preaiubitul meu
dulce?
i-aş spune veşnic: Te iubesc, Te iubesc, Te iu-
besc!...
Dar este aşa de pu in…
15. Iubire dulce, iubire scumpă, iubire frumoasă a
dulcelui meu Iisus, numai pe tine te ador,
numai tu mă liberezi din lan urile cruzimii,
din robia lumii
şi din primejdia lăcomiei.
Tu m-ai unit cu El prin despăr irile de to i,
tu îmi creşti cu atât mai tânără, cu cât se-nmul esc
anii,

101. Mărgăritarul ascuns 101
şi-mi lup i cu atât mai puternică, cu cât se înmul-
esc împotrivirile,
şi îmi eşti cu atât mai scumpă, cu cât dau mai mult
pentru tine...
Este oare un loc unde să-mi sfârşeşti tu?
Da, unde începi iarăşi!
16. Din ochii Tăi, Iisuse, se prelungesc spre mine
numai raze,
din glasul Tău vin spre mine numai mângâieri,
din răsuflarea Ta vin spre mine numai miresme,
– fiindcă din inima Ta vine iubirea.
17. Spre unde mă duci Tu oare, când mă tragi după
Tine prin extaz ca prin Eden?
De unde sunt aceste privelişti pe care nu le pot
spune,
aceste cuvinte pe care nu le pot rosti, aceste cântări
cereşti care se topesc în clipa când doresc să le ating?
Şi de ce trebuie iarăşi să vin înapoi de unde sunt
atât de fericit, uitând pe unde am fost?
18. Iisuse, Preaiubit Mărgăritar al inimii mele,
Podoabă a sufletului meu,
Frumuse e a fiin ei mele,
Soare al cerului meu,
de când îmi eşti Tu totul, lumea mea este alta,
durerea mea nu mai este durere,
noaptea mea nu mai este noapte,
golul meu nu mai este gol,
singurătatea mea nu mai există pentru mine,

102. 102 Traian Dorz
nici iarnă, nici vară,
nici depărtare,
nici lacrimi decât de fericire, de dragoste, de recu-
noştin ă, de mul umire.
Toate izvoarele mele sunt pline de cerul ochilor Tăi.
19. Închid ochii – Te văd,
deschid bra ele – Te cuprind,
înal buzele – Te sărut,
toată casa mea este de aur,
toate zilele mele sunt mărgăritare,
Nemuritoarea mea Iubire, Nepre uitul meu Mărgă-
ritar!
20. Toate gândurile noastre merg împreună,
toate amintirile noastre vin îmbră işate.
De oriunde plecăm, noi sosim în aceeaşi clipă
şi oriunde ne rugăm, suntem alături,
pretutindeni suntem la noi Acasă.
Fii binecuvântat în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi
al Sfântului Duh! Amin.
* * *
Dragostea e cel mai mare bun al sufletului meu;
eu nu-mi pot lăsa iubirea orişicât mi-ar fi de greu,
de ea nu mă voi desparte orişicâte-ar fi să trag.
Ce mi-ar mai rămâne vie ii dac-aş pierde ce mi-e drag?

103. Mărgăritarul ascuns 103
Pe treptele acestea
...Pe treptele acestea din piatră albă, dreaptă,
Te sui pieziş nainte, iubitul meu Iisus,
şi numai urma albă i-o văd din treaptă-n treaptă,
chemându-mă: Urmează-Mi, curând ajungem Sus.
Îmi pun cu drag genunchii pe urmele- i divine
şi mâna mea se ine de raza ce mi-o laşi.
Sunt fericit, Iisuse, că pot să urc ca Tine,
că pot pe-aceleaşi urme să calc cu-aceiaşi paşi.
Ce dreaptă şi frumoasă-i această albă scară,
ce calmă şi uşoară-i fiin a mea urcând
şi ce nepământeană lumină-mi înfăşoară
silin a bucuriei s-ajung cât mai curând!
O, cât Te rog, Iisuse, dă-mi zarea Mâinii Tale,
s-ajung şi mai degrabă spre unde năzuim;
chiar dacă eu sunt încă mult prea napoi pe cale,
fă amândoi acolo deodată să sosim.

104. 104 Traian Dorz
13. SINGURUL TEMPLU ETERN
1. Avem etern un singur templu,
la mijlocul singurei noastre Cetă i,
iar în Sfânta Sfintelor lui, un singur altar,
pe care arde un singur foc:
Iubirea.
2. O, unde sunt atunci când stau lângă Tine în ge-
nunchi – că nu mai sunt pe pământ?
Cine sunt atunci când, cu ochii strălucind în la-
crimi, mă strângi la inima Ta – că nu mai sunt eu?
Şi ce vorbesc eu oare atunci când grăiesc cu Tine –
căci nu mai ştiu ce spun?
O, ce pu ine poate să explice iubirea! Ce rareori
răspunde şi ce pu ine întreabă ea!
Că nici nu are nevoie
şi nici nu are timp.
3. Ce ne leagă peste atâtea depărtări?
Ce ne apropie peste atâtea piedici?

105. Mărgăritarul ascuns 105
Ce ne întăreşte în atâtea împotriviri?
Ce ne trece printre atâ ia spini şi duşmani?
Ce ne poate ine în atâtea furtuni?
Iubirea, numai ea!
4. O, harule dumnezeiesc, atât de rar şi atât de scump,
ferice inima care te-a putut dobândi şi păstra!
Tu eşti Mărgăritarul cel de mare pre , atât de ascuns
şi atât de unic, pentru care oricine Te cunoaşte e gata
să-şi vândă îndată tot ce are ca să Te poată cumpăra.
Tu eşti Comoara cea tainică pentru care se merită
să dai totul ca să o po i păstra!
Pentru Tine am dat şi noi totul...
Şi aş da de o mie de ori mai mult.
5. Tu eşti oare Iubirea, cea pe care eu nu o ştiu
numi?
Eşti atât de îmbătătoare, dar nu eşti vinul,
eşti atât de dulce, dar nu eşti mierea,
eşti atât de strălucită, dar nu eşti soarele,
eşti atât de răcoritoare, dar nu eşti izvorul,
eşti atât de arzătoare, dar nu eşti focul.
Ce putere este mai biruitoare decât a Ta?
Ce rai este mai fericit decât al Tău?
Ce stare mai poate fi ca aceea pe care ne-o dai Tu?
Care este numele Tău adevărat?
Căci încă nu-L ştim!
6. Când vine lumina Ta, eu nu mă mai văd,
când mi Te apropii Tu, eu nu mai văd decât lumi-
nile ochilor Tăi cereşti...

106. 106 Traian Dorz
În izvoarele lor albastre mă văd fericit,
mă cufund adânc-adânc şi închid totul în urma mea,
nu mai vreau să vin înapoi niciodată.
Atunci, dacă aş avea cu ce spune, i-aş şopti numai
cele două străluciri.
Dar n-am cu ce spune, decât cu cele două aplecări
de pleoape:
– Te iubesc!
Şi altceva nu mai ştiu
sau nu mai pot.
7. Spinii între care m-ai îmbră işat se vor usca.
Umbrele care ne-au acoperit vor pieri.
Căile pe care am umblat se vor uita.
Semnele pe care le-am pus se vor pierde.
Dar tot ce am strâns din toate acestea este de aur, este
de cântec, este de rugăciune, este de har
şi nu se va mai usca,
nu va mai pieri,
nu se va mai uita
şi nu se va mai pierde niciodată.
– Nu-i aşa, Preaiubitule Frumos?
8. O, clipa întâlnirii cu Tine, clipa legământului
nostru, clipa cununiei noastre veşnice...
Apropierea îngenuncherii Tale mă cuprinde şi
acum.
Fiorul strângerii Tale îmi arde inima mea şi îmi fe-
riceşte sânul meu,
lumina lacrimilor Tale îmi străluceşte şi acum pe
buzele mele.

107. Mărgăritarul ascuns 107
Simt fericit răsuflarea caldă şi înmiresmată a gurii
Tale,
puterea dumnezeieştii Tale îmbră işări,
dulcele ecou al şoaptelor Tale spuse ochilor mei
şi cele patru binecuvântări ale Crucii Tale peste mi-
ne. Îmi tremură toată fiin a mea, numai gândindu-mă!
9. O, dacă este atât de dulce via a cu Tine,
cu cât va fi mai dulce moartea, căci moartea mă va
ine pe totdeauna cu Tine, dar via a nu mă lasă pe tot-
deauna.
Dacă strălucirea Luminii Tale este atât de fericită,
cât de fericit trebuie să fie întunericul ei, care este de
mii de ori mai strălucitor!
Şi dacă cele văzute sunt atât de minunate, cât de
minunate trebuie să fie cele ascunse!
Îmi tremură toată fiin a mea, numai gândindu-mă!
10. O, Tu n-ai nume şi n-ai seamăn. Eu nu mai pot
şti altceva asemenea ie.
În odăi a noastră Tu ai adus tot raiul... Nimic n-ai
mai lăsat în altă parte. Tot cuprinsul cerului Tău este
aici. O casă de aur străveziu s-a prefăcut totul, iar în ea,
noi, numai noi, numai noi...
Aruncă-i cheia şi zideşte-i uşa.
Să nu mai poată intra nimeni altcineva aici... să nu
mai putem ieşi nici noi nicăieri niciodată.
Apoi acopere-ne şi înconjoară-ne aşternutul nostru
cu to i crinii lumii, ca să ne adoarmă cu miresma lor.
Şi să nu ne mai trezim.

108. 108 Traian Dorz
11. Pe cine nu Te poate iubi pe Tine, aruncă-1 în
cuptor, ca să ardă cum am ars eu.
Pe cine nu ştie cum este dragostea Ta, du-l departe,
ca să vadă ce pâine udată cu lacrimi am mâncat eu,
şi ine-l în ghea ă, să vadă cum am tremurat eu,
şi scaldă-l în flăcări, să vadă cum am trăit eu şi Tu;
– acolo va afla ce este iubirea.
12. De unde îmi sunt rănile frun ii, mă întrebi?
De la spinii şi pietrele alor mei.
De unde îmi sunt rănile mâinilor şi ale picioarelor
mele?
De la munca şi drumurile Domnului meu.
De unde îmi sunt rănile inimii?
De la iubirea Lui şi a alor mei.
13. Mlădi ele s-au făcut pomi şi pârâiaşele râuri.
Casele puternice s-au prefăcut ruini, iar vecinii îm-
bătrâni i s-au dus...
Pietrele s-au tocit de paşii trecătorilor mul i...
Au albit perii noştri, ochii ne-au slăbit, iar mersul
ni s-a îngreuiat;
numai inima ne-a rămas parcă tot mai tânără şi
dragostea şi mai puternică decât la început:
Noi, Preaiubitule drag, de ce nu îmbătrânim?
14. Tu mi-ai dat văzul care vede fără ochi,
aripile care mă duc fără zbor,
picioarele care merg fără paşi,
gura care vorbeşte fără cuvinte,
lacrimile care curg fără stropi

109. Mărgăritarul ascuns 109
şi rugăciunea care se înal ă fără şoapte
– şi când i le dau pe acestea aşa, Tu eşti cel mai
al meu.
15. Am întrebat porti a mea: Pe cine aştep i tu, me-
reu deschisă?
Şi grădina mea: Pentru cine înfloreşti tu aşa fru-
moasă?
Şi căsu a mea: Pentru cine te găteşti tu atât de săr-
bătoreşte?
Şi masa mea: Pentru cine te aşezi tu aşa de gustoasă?
Şi perna mea: Pentru cine eşti tu aşa de albă şi de
moale?
Şi toate mi-au răspuns:
– Pentru Preaiubitul scump Care vine!
16. – Ochi ai mei, în calea cui privi i voi, topin-
du-vă de dor?
Gândule al meu, la cine stărui tu zi şi noapte?
Inimă a mea, pentru cine tânjeşti tu şi suspini?
Pe cine aştepta i voi, toate ale mele?
– Pe El! Numai pe El…
– Vino, Preaiubitule dulce, ca un vânt răcoros şi ca
o dragoste fierbinte.
Tu îmi eşti amândouă.
17. Voi, cântări cereşti, opri i-vă o clipă!
Soare strălucitor, dă-te o clipă la o parte!
Flori înmiresmate, depărta i-vă!
Coruri nemuritoare, cântăre i neîntrecu i, minuni
veşnice, tăce i pu in, feri i-vă, depărta i-vă, pleca i!
Vreau să-L văd, vreau să-L aud, vreau să-L cuprind,

110. 110 Traian Dorz
să-L ştiu, să-L am numai pe El... Pe Preaiubitul dulce al
inimii şi vie ii mele.
Nimeni şi nimic nu-i asemenea Lui.
18. Oricât ar fi de tare furtuna şi de puternice ame-
nin ările,
oricât ar fi de mul i vrăjmaşii şi de mari primejdiile,
rămâi lângă mine, nu pleca! Nu mă tem!
Oricât ar fi de liniştite zările şi de fericite petrecerile,
oricât ar fi de iubitori prietenii şi de promi ătoare
toate,
rămâi lângă mine, nu-mi pleca! Te vreau numai pe
Tine!
19. Stropii lacrimilor mele
mi i-ai şters cu sărutări
şi suspinurile grele
mi le-ai prefăcut cântări
Tu, Iisuse, drag Iisuse,
mi Le-ai prefăcut cântări.
20. Atât de mult am aşteptat, încât părea că nu mai
vii... şi am a ipit.
Atât de mult am dormit, încât părea că a trecut
toată noaptea
şi atât de multe gândeam că- i voi spune când ne
vom revedea...
Şi când ai venit repede, Preaiubitul meu, i-am
putut spune numai cu mişcarea buzelor şi cu aplecarea
ochilor mei: Te iubesc!
Şi n-am mai dorit nimic decât să mor pe bra ele
Tale.

111. Mărgăritarul ascuns 111
Clopotul de Denii
Clopotul de Denii parcă sună-n Rai,
toate-n seara asta au un tainic grai.
Toate mă îndeamnă să mă rog aşa
cum aş fi, Iisuse, chiar în fa a Ta.
O, lumină lină, arde-mi liniştit,
aducându-mi dulce Chipul Lui iubit.
Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii mu i
Te văd doar pe Tine, Care mi-i săru i.
Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,
Tu în ochi la mine, eu în ochii Tăi.
Şi-orice dor se şterge,
şi-orice gânduri pier;
şi rămânem singuri numai noi în Cer...
După rugăciune, încă în genunchi,
sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi.
Şi Treimea Sfântă ne sărută blând
fruntea, gura, ochii, binecuvântând.

112. 112 Traian Dorz
14. CEEA CE NU SE POATE ASCUNDE
1. Aş fi vrut să-mi ascund cearcănul ochilor mei,
să-mi acopăr urmele lacrimilor amare,
să-mi netezesc oboseala fe ei mele,
să-mi îndulcesc amărăciunea glasului meu,
ca să nu ştie nimeni, să nu vadă nimeni şi să nu
spună nimeni:
Iată cât îi este de zdrobită inima!
Dar to i au ştiut că toate acestea sunt din iubirea
mea pentru Tine,
Lumina ochilor mei şi Mărgăritarul vie ii mele!
2. Nenorocit este cel ce cântă pentru cine nu-l aude,
nefericit este cel ce plânge pentru cine nu-l iubeşte,
chinuit este cel ce aşteaptă după cine nu vine,
nemângâiat este cel ce suferă pentru cine nu-l caută.
Dar Tu, Preaiubitul dulce al inimii mele, mă auzi,
mă iubeşti, vii să mă cau i de peste mun ii şi văile ce ne
despart...
O, cât de fericită este dragostea mea!

113. Mărgăritarul ascuns 113
3. Nimic nu-mi poate acoperi Soarele meu cel
strălucit,
nici împiedica Vântul meu cel dulce,
nici îndepărta Primăvara mea sărbătorească
– pentru că dragostea Ta este toată cu mine, Prea-
iubitul meu scump, Mântuitorul meu şi Mirele meu!
4. Iată că noaptea a şi trecut,
iată că răsar zorii trandafirii şi răcoroşi.
Străjeri ai cerului, da i-mi toate trâmbi ele voastre,
cocoşi ai dimine ii, da i-mi toate vestirile voastre,
privighetori ale zorilor, da i-mi toate cântările voastre,
florilor înrourate, da i-mi toate miresmele voastre!
Cu toate vreau să-L întâmpin pe Preaiubitul inimii
mele, Care vine ca o căprioară
să mă îmbră işeze
între mun ii albi ai soarelui meu nou.
5. Vai celui ce n-a privit zâmbetul Tău niciodată,
vai celui ce nu Te-a întâlnit pe Tine nicăieri,
vai celui ce n-a sim it iubirea arzându-i la nici un
cuvânt al Tău
şi buzele îndulcindu-i-se de nici o sărutare a Ta!
Vai celui ce n-are o mie de inimi, ca să i le dea pe
toate ie, strălucind de para iubirii Tale,
Iisuse...
6. Iubirea mea pentru Tine aş dori să fie atât de
strălucitoare, încât toată lumea s-o poată vedea.
Când n-aş mai avea cu ce s-o hrănesc, mi-aş sfâşia
inima, ca s-o adap cu tot ce-i mai dulce acolo.

114. 114 Traian Dorz
Pentru că unde arde ea este totdeauna numai fru-
muse e, şi primăvară, şi sărbătoare.
7. O singură dragoste este adevărată şi nemuritoare
– şi fericit este numai acela pe care Dumnezeu l-a în-
vrednicit să afle harul ei, comoara ei, mărgăritarul ei
în trecerea atât de grăbită a acestei vie i,
printre gunoaiele atât de multe ale acestei lumi
şi printre miile de minciuni ale acestor vremuri.
Fericit cel care pe toate acestea le dă la o parte,
le aruncă pe foc sau le calcă în picioare,
alergând, suspinând, asudând şi jertfind
până o află
şi apoi, după ce a aflat-o, până n-o mai pierde.
8. Să cuprindem tot câmpul lumii noastre într-o
floare,
şi toată primăvara noastră într-un cântec,
şi toate sărbătorile noastre într-o rugăciune,
şi toate strălucirile acestora într-o lacrimă
şi să I le ducem pe toate acestea, prosternu i în ado-
rare şi recunoştin ă, la picioarele Lui însângerate de iu-
birea noastră!
9. Deasupra noastră cerul este atât de jos şi din el
cu mii de urechi ne ascultă şi cu mii de buze ne sărută,
cu mii de ochi ne vede şi cu mii de inimi ne îmbră-
işează
Tatăl nostru cel Preaiubitor şi Bun.
Suspinele noastre se suie împreună spre El,
lacrimile noastre cad împreună, amestecându-se în
poala Lui.

115. Mărgăritarul ascuns 115
Dragostea nemuritoare ne cuprinde la Sânul cel
mai fericit şi glasul ei şopteşte:
Binecuvântat este cerul şi pământul vostru, mun ii
şi copacii voştri... Fie peste noi cele patru pece i ale cu-
nuniei în cele Trei Nume ale Celui Ascuns şi Prezent
Veşnic. Amin.
10. O, preasfânt şi preadulce Izvor dorit,
apa Ta curge mereu şi vremea noastră curge mereu.
Cu sufletul meu aplecat peste Tine sărut fa a Ta din
care beau adâncime şi înăl ime...
şi apa Ta curge mereu şi vremea mea curge mereu.
Şi eu beau mereu şi setea mea rămâne, rămâne
mereu.
Te iubesc, până pe totdeauna Te iubesc!
11. Iubire, soarele meu şi umbra mea, pe tot acest
drum drag şi greu!
Închid ochii mei, căci vreau să Te văd veşnic nu-
mai pe Tine cum mergi lângă mine.
Acopăr urechile mele, căci vreau să Te aud neîn-
cetat numai pe Tine, numai paşii Tăi uşori şi dulci ală-
turi de paşii mei.
Care dintre noi oare se va opri întâi?
12. Rămâi lângă mine şi mă încălzeşte; e atât de
frig aici!
Rămâi şi răcoreşte-mă, căci îmi e fierbinte tot tru-
pul meu.
Rămâi şi luminează-mi, e totul întuneric în jurul meu,
rămâi şi îmbră işează-mi totdeauna toată inima mea,
căci totdeauna este singură.

116. 116 Traian Dorz
13. Tu, Care erai înainte de mine aici, cât de mult
trebuie să fi aşteptat venirea mea!
Şi cât de mult trebuie să Te fi durut că eu nu ştiam
că mă aştep i!
Când eram învăluit de nori, Tu, umbră a mea, ce
trist trebuie să fi mers lângă mine, când eu nu Te ve-
deam!
O, dacă aş putea să Te despăgubesc de toate prin
vreun cuvânt, i-aş spune de mii de ori pe zi, fără să
obosesc spunându- i:
Te iubesc...
14. O, lacrimi fericite şi ceasuri fericite; o, locuri
fericite şi şoapte fericite,
nu ne ve i fi oare niciodată înde-ajuns?
15. Nimic nu mai pot să- i spun, Preaiubitul meu...
ci numai strâng la sânul meu Crucea Ta
care bate ca o inimă sub buzele mele
şi, cu ochii mei şiroind de lacrimi,
stau mut şi privesc departe-departe
minunea viitoare a cununiei noastre în Casa noastră
de aur, sub cununile noastre împreunate,
în iubirea nemaidespăr ită niciodată.
O, cât e de frumos!
16. Cred că în veşnicia noastră noi nu vom avea
decât această singură Casă de aur pe care mi-ai arătat-o
Tu, iar în ea vom locui noi, cei pe care Tatăl ne-a făcut
unul şi una.
Dintr-o singură pâine vom mânca veşnic.

117. Mărgăritarul ascuns 117
O singură apă vom bea...
Sub o singură vi ă vom odihni şi o singură cunună
va fi atunci pe capul nostru.
Aceeaşi Cântare Biruitoare o vor cânta glasurile
noastre şi vom fi înfăşura i în acelaşi Steag,
sub care am învins.
17. Ce plăcut este aici la marginea cântării, ca la
marginea unei păduri frumoase,
să stăm la umbra rugăciunii ca la a unui fag înalt,
pe aşternutul moale al medita iei ca pe o iarbă
proaspătă
şi să privim cum soarele răsare printre frunze ca
dintr-un cer deschis,
văzând în el Fa a Ta...
18. Se leagănă florile în tot jurul meu, dar de ce oa-
re nu le văd?
Plutesc miresme pretutindeni, dar de ce oare nu le
simt?
E atât de moale iarba pe care îmi culc capul, dar de
ce oare nu pot să adorm?
Cum să pot, Preaiubitul meu drag, când Tu eşti cu
mine?
19. Cerul Tău este atât de larg şi pretutindeni văd
norii Tăi.
Casa mea de aur este atât de plină de lucrurile Tale,
dar inima mea plânge, plânge...
Pretutindeni văd lucrurile Tale, urmele Tale, sem-
nele dragostei noastre,

118. 118 Traian Dorz
iar Tu nicăieri!
Vino, Doamne Iisuse!
20. O, Preaiubitul meu, nimic din tot ce am n-are
nici un pre fără Tine.
Ce bucuros le-aş da pe toate, pe toate, pe toate
pentru Tine Singur, fără nimic, numai Tu Singur!
Când mă voi sătura oare spunându- i:
Te iubesc!...
Vino!…
* * *
Să po i ierta, întâi se cere
să po i iubi-n via a ta;
uşor dai celor dragi iertare,
dar celorlal i n-o dai aşa.
*
A dragostei lucrare întrece-al vremii plin
şi trece-n veşnicie ca tot ce e divin.

119. Mărgăritarul ascuns 119
Te-aş aduna, Iubire
Te–aş aduna, Iubire, de-oriunde te-aş afla,
oricum ai fi-mbrăcată, mi-e dragă fa a ta.
Oriunde- i văd o floare sau î i aud un grai,
le strâng cu drag, că toate îmi par că sunt din rai.
Tot ce-mi ară i oriunde rămas de la părin i
adun, şi spăl, şi mângâi cu lacrime fierbin i.
Tot ce-mi ştiu de la tine, păstrez ca-ntr-un chivot,
ce-i din al tău, iubire, e sfânt şi-i aur tot.
În casa ta, când intru, eu î i sărut pios
tot ce-mi aduce-aminte de chipul tău frumos.
Iar când te văd stropită cu hule şi noroi,
eu î i sărut cu lacrimi obrajii amândoi.
Ajută-mă, credin ă, să-mi împlinesc în veac
tot ce mi-a spus iubirea să sufăr şi să fac.
Ajută-mă, nădejde, să lupt cu-adevărat,
tot ce mi-a dat iubirea să pot păstra curat.
Şi, când se va întoarce pe veci în casa mea,
s-o afle-mpodobită cum a lăsat-o ea.

120. 120 Traian Dorz
15. CEEA CE NE-A FĂCUT UNUL
1. Tu eşti de atâtea vremuri, Preaiubitul nostru
Mântuitor şi Domn, dar parcă suntem din acelaşi an şi
născu i în acelaşi fel.
Parcă am stat în aceeaşi iesle a aceluiaşi staul,
parcă aceeaşi Sfântă Maică iubitoare ne-a legănat
pe o mână şi pe cealaltă a ei, adormindu-ne pe fie-
care lângă sânul care ne-a hrănit dulce
cu acelaşi lapte sfânt
care ne-a făcut să avem ochii la fel.
O, fă-mă să- i semăn în totul şi pe totdeauna!
2. Am crescut parcă alături din veşnicie,
Tu ceva mai mare şi ceva mai drag, eu ca o umbră
a Ta, totdeauna un pas mai înapoi.
Când mergem împreună, to i mă întreabă de Tine şi
eu doresc să Te arăt, ca să Te privească numai pe Tine,
Cel frumos, şi puternic, şi dulce, şi bun...
Când se uită spre noi, eu mă dau după Tine, ca
ochii tuturor să se oprească numai asupra Ta.

121. Mărgăritarul ascuns 121
Şi nimeni să nu spună că noi suntem doi, ci că
suntem numai unul. Tu.
3. Nu mă mai trimite singur... O umbră, cum sunt
eu, nu poate merge singură niciodată.
Eu sunt numai umbra Ta. De aceea nu pot merge
decât cu Tine. Ia-mă, dar nu mă lăsa să Te acopăr cu
întunericul meu niciodată,
ci Tu acoperă-mă cu lumina Ta.
4. Nu-mi da armura Ta, Împăratul meu, Viteazule
uriaş şi puternic;
este prea grea pentru mine: n-o pot purta.
Ci numai inelul Tău să mi-l dai,
numai el mi se potriveşte.
5. Sunt fericit, Preaiubitule al inimii mele, când
văd că Tu Te încrezi în dragostea mea,
când ochii Tăi n-au nevoie să se uite pe furiş, să
mă surprindă la cine privesc ochii mei.
Ştii că toată lumina ochilor mei eşti numai Tu,
pe totdeauna.
6. Sunt fericit, Domnul meu şi Comoara mea, că
inima Ta poate odihni fericită în sânul meu,
fără să se teamă nici măcar o clipă că ar putea-o
clinti de acolo vreun străin.
Pe tot cerul şi pământul inimii mele stăpâneşti nu-
mai Tu şi ele sunt pline toate numai de lauda Ta. Lo-
cuieşte fericit acolo, Preaiubitul meu,
pe totdeauna!

122. 122 Traian Dorz
7. Sunt fericit, Domnul meu şi Preaiubitul meu Sfânt,
când Duhul Tău este mul umit de mine şi când Tu
mă aju i şi mă faci ca în fa a vrăjmaşului Tău să n-am
nici cea mai mică frică sau ruşine, să stau hotărât lângă
Numele Tău iubit.
Tu mă faci plin de îndrăzneală liniştită, ca eu nici
să nu mă linguşesc şi nici să nu mă lepăd în fa a lumii
de nimic din ceea ce este al Tău.
Toată liniştea curajului meu este numai din dra-
gostea Ta.
8. Spicele holdelor de aur sunt frumoase ca pletele
capului Tău, dar auriul părului Tău strălucitor este nes-
pus mai frumos, pentru că sunt razele soarelui meu.
Florile şi crinii câmpiei sunt ca obrajii Tăi proas-
pe i, albi şi rumeni, dar obrajii Tăi sunt nespus mai
frumoşi ca ele.
Izvoarele albastre şi limpezi sunt frumoase ca ochii
Tăi, dar ochii Tăi cei cura i şi limpezi sunt nespus mai
frumoşi ca ele.
Ce frumuse i să mai caut eu oare pe lumea asta sau
pe cealaltă, când toate acestea sunt în Tine?
Tu eşti nespus mai mult ca ele, ca toate...
9. Spicele trec, florile se usucă, izvoarele scad şi
toate frumuse ile lor pier.
Ci Tu, Preaiubitule frumos şi scump, eşti în mine
mai nemuritor şi mai minunat decât toate frumuse ile
pământului şi ale cerului la un loc.
O, cum tremură toată fiin a mea de înfiorarea iubi-
rii Tale fericite, la orice atingere a Ta!

123. Mărgăritarul ascuns 123
10. Când văd pădurea verde, îmi amintesc de Tine,
când privesc râurile limpezi, la Tine mă gândesc,
când aud un cuvânt care îmi străpunge inima, ştiu
că este al Tău şi simt că Tu mi l-ai trimis.
Când o mare bucurie vine în sufletul meu, simt că
Tu mi-o dăruieşti ca pe o mireasmă a gândirii Tale, în
care mă doreşti să ajung.
Atunci cum să nu Te cânt şi cum să nu mă alipesc
de Tine cu toată fiin a mea?
O, cât de mult mă iubeşti Tu, Preaiubitule Scump!
11. Tu nu eşti pentru mine nimica pământesc,
şi totuşi Tu eşti pentru mine tot pământul acesta
frumos.
Eu am gustat pentru Tine atâta amărăciune în lu-
mea asta şi m-am adăpat cu atâta fiere,
şi totuşi nu-i miere şi nectar pe lume să mi le simt
atât de dulci acum, ca pe toate acestea
prefăcute, de dragostea Ta, lumină şi iubire.
12. Din zâmbetul Tău se nasc dimine ile mele şi
răsar to i zorii mei.
Din glasul Tău se zămisleşte cântarea mea
şi din Chipul Tău, frumuse ile mele...
De nimic altceva nu vreau să ştiu, nimic altceva nu
mai pot iubi.
13. Eşti aşa de aproape de mine, dar câteodată îmi
pari atât de departe de parcă n-ai fi din lumea asta.
Vii uneori mai de departe decât cântarea mea,
decât gândul meu,

124. 124 Traian Dorz
decât liniştirile inimii mele.
Vii din dragostea infinită care este dincolo şi din-
coace de toate acestea...
şi nu ştiu cum apoi, dar parcă din veşnicie suntem
tot împreună.
14. Nu-mi pasă unde mergem, nici unde stăm.
Pretutindeni unde sunt cu Tine, suntem acasă la noi.
Oriunde stăm mi se pare că trăiesc un vis dulce în ca-
re cele două cununi ale noastre strălucesc împreună, iar la
urmă a mea coboară totdeauna, aşezându-se sub a Ta
şi devin una.
Atunci îmi pare că Tu şi eu suntem numai Tu.
15. Ce trist mă trezesc când, după ce tot timpul ai
fost aici,
deschid ochii, îmi văd casa goală, iar în inima mea
– nimeni,
ci aud numai paşii Tăi pe sub fereastra mea, apoi
por ile închizându-se în urma Ta...
O, de n-ai fi plecat niciodată!
16. Ochii cei care nu cunosc niciodată zâmbetul fe-
ricit sunt ochii care nu Te-au cunoscut pe Tine nicio-
dată, Iisuse...
Inima care n-a sim it niciodată adevărata bucurie
este inima care nu Te-a primit pe Tine în ea niciodată,
ca s-o locuieşti Tu.
Bra ele ce se vor întinde în zadar şi duhul care se
va chinui în veşnicul plâns sunt cele care nu Te-au cu-
prins pe Tine...

125. Mărgăritarul ascuns 125
– O, frumuse e veşnică a Iubirii, numai cei ce Te
cunosc pe Tine nu plâng în zadar!
17. Atât de însetat î i spun: mi-e aşa de dor de Ti-
ne, de parcă de ieri s-au scurs zeci şi zeci de ani.
Atât de dornic î i şoptesc: o, cât eşti de departe de
mine..., de parcă ai fi la depărtări de ani şi ani,
iar nu aici, întins pe aceeaşi cruce frumoasă cu
mine!
Te-aş vrea mereu şi mai al meu decât eşti.
O, când vei fi oare?
18. Nimic nu se vede între noi şi totuşi î i spun:
Preaiubitul meu, o mie de lan uri de aur ne leagă
împreună!
Nimic nu se aude în afară şi totuşi, ca o mie de
cântări îngereşti, răsună în jurul inimii mele ecoul cu-
vintelor Tale de dragoste, în care adorm şi mă trezesc
fericit.
Şi de pretutindeni Te aud şoptindu-mi:
– Te iubesc...
19. „Să nu ui i ziua aceasta niciodată“, mi-ai zis Tu.
Dar care zile aş putea să le uit, Preaiubitul meu, din
toate minunatele şi fericitele zile pe care le-am trăit îm-
preună cu Tine în casa Ta, în preajma Ta, în slujba Ta?
Căci toate zilele noastre sunt ca o scară cu trepte de
aur pe care ne suim de pe pământ la cer.
Pe fiecare treaptă am lăsat un legământ, un psalm,
o rugăciune
şi de pe fiecare am luat o cunună de aur.

126. 126 Traian Dorz
20. Dragostea mea, Preaiubite, nu poate spune nu-
mele Tău; ea îl şopteşte numai... sau îl cântă, sau îl
scaldă în lacrimi.
Po i smulge inima mea de o mie de ori, dar dra-
gostea Ta din ea niciodată.
Ia-o, Iisuse Doamne, cu ea cu tot!
Amin.
* * *
Dragostea este lumina inimii curate;
– inima adevărată fără ea nu poate!
*
Dragostea aprinde via a
şi o ’nal ă, şi-o sfin eşte,
dar, cu cât mai tare arde,
cu atâta se topeşte.
*
Omului, credin a-i cere ca să-i dea fiin a-ntreagă;
dragostea îi cere numai inima, căci ea-i e dragă,
dar nădejdea cere numai o fărâmă doar şi-o rază –
când le are ea, credin a şi iubirea le salvează.

127. Mărgăritarul ascuns 127
Despăgubeşte, Doamne
Despăgubeşte, Doamne, iubirea jertfitoare,
iubirea care tace, purtându-şi crucea grea,
iubirea care arde, şi sufere, şi doare…
– că numai Tu ştii singur ce lupte duce ea.
Despăgubeşte, Doamne, iubirea-nsingurată,
ascunsă şi lăsată să sufere-ntre spini,
că ea-şi deschide rana ferită şi curată
în ceasul tainic numai spre ochii Tăi divini.
Despăgubeşte, Doamne, iubirea tăinuită,
ce-şi are-ascuns în sine tot mirul ei frumos,
iubirea ce rămâne adânc ne-mpărtăşită,
că ea păşeşte-n lume mai greu după Hristos.
Despăgubeşte, Doamne, iubirea cheltuită
în lacrimi şi în jertfă spre cel nedemn de ea,
iubirea ce se frânge călcată şi zdrobită
– că-aceasta-i cea mai sfântă iubire şi mai grea.

128. 128 Traian Dorz
16. VIA A NOASTRĂ ŞI TAINELE EI
1. Via a fiecăruia dintre noi este ca un vis tainic şi
nedesluşit.
Numai moartea îl tălmăceşte şi numai veşnicia va
arăta ce a însemnat acest vis pentru fiecare dintre noi.
2. Oamenii au făcut atâtea legi, încât este cu nepu-
tin ă să nu calce fiecare om, în fiecare zi, vreuna din ele.
Hristos Domnul şi Împăratul nostru a făcut o singu-
ră Lege, Legea Iubirii, pentru a fi cu putin ă să o ină fi-
ecare dintre noi în fiecare zi...
3. Iubirea este temelia statornică a tuturor datoriilor
dintre om şi Dumnezeu
şi dintre om şi om.
Cine nu cunoaşte iubirea şi n-o foloseşte este un
om fără de lege atât în fa a lui Dumnezeu, cât şi în a
semenilor săi.
În Ziua Judecă ii va trebui să dea seamă atât Lui,
cât şi lor.

129. Mărgăritarul ascuns 129
4. Indiferent de credin a cuiva, de neamul său sau
de culoarea sa, singură iubirea de semenii săi dovedeşte
iubirea lui fa ă de Dumnezeul său.
Pentru că este scris: Dacă nu iubeşti pe semenul tău
pe care îl vezi, cum vrei să-L iubeşti pe Dumnezeul cel
Nevăzut?
Fără semeni, omul n-are nici Dumnezeu.
5. Dumnezeu ne-a făcut robii Dragostei,
pentru a ne face slobozii Adevărului.
Nu poate fi nimeni un rob al ei fără a fi slobod al
lui; şi invers.
Şi numai cine cunoaşte amândouă aceste stări este
cu adevărat al lui Dumnezeu.
Căci fiii lui Dumnezeu sunt numai cei care sunt şi
în Adevăr, şi în Dragoste.
Adică şi în învă ătura fră ească, şi în unitatea fră-
ească.
Fără fra ii tăi, nu po i fi în Dumnezeu.
6. E mai uşor să învinuieşti decât să aperi. De ace-
ea este mai greu cu Adevărul decât cu Iubirea.
Numai neprihănirii îi este uşor cu amândouă; fiind-
că ea nu numai că n-are nimic nici împotriva Adevăru-
lui, nici împotriva Dragostei, dar este pentru amândouă,
fiindcă amândouă sunt în ea.
7. Hristos Domnul şi Lumina noastră este atât de
aproape de fiecare dintre noi şi totuşi cât de pu ini ochi
Îl văd!
Este atât de frumos şi totuşi atât de pu ine inimi Îl
iubesc.

130. 130 Traian Dorz
Este atât de dulce şi totuşi atât de pu ine suflete
Îl gustă.
Nu-i oare de mirat asta?
8. Între Alfa şi Omega se cuprind toate semnele
gândirii şi sim irii vie ii omeneşti.
Iisus Hristos, Dumnezeul şi Desăvârşirea noastră,
cuprinde toată istoria şi gândirea omului şi a omenirii.
În acest în eles s-a zis că, dacă ar fi fost scrise toate
câte le-a făcut Iisus, poate nici în toată lumea asta n-ar
fi încăput căr ile câte s-ar fi scris.
Abia mai încap în lume căr ile care scriu despre câte
fac oameni, dar cele despre câte a făcut Dumnezeu?
9. De câte ori auzi spunându-se: Dacă s-ar scrie
câte am pă it eu, ar fi o carte atât de mare...
În fiece via ă de om, Domnul Dumnezeu a făcut
atâta cât nimeni nu poate să scrie.
Dar în via a tuturor oamenilor, de la facerea omeni-
rii pe lume?
Dar în via a tuturor lumilor, de la facerea Univer-
sului?
10. În fiecare fruct nou, fiecare pom îşi aduce spre
cer sacrificiul şi ardoarea lui recunoscătoare.
În fiecare şoaptă iubitoare a frunzelor sale, pădurea
Îl laudă cu toată dragostea sa pe Creatorul ei.
Nu sunt în limba omenească laude şi mul umiri mai
frumoase şi mai dulci decât cele ce s-au spus şi s-au
şoptit lui Dumnezeu pentru dragostea cu care iubeşte şi
lucrează El totul.

131. Mărgăritarul ascuns 131
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Binefăcătorul
tău cu tot ce iese mai frumos din mâinile tale, din inima
ta, din gândurile şi din cuvintele tale.
Cu dragostea Ta.
11. Timpul meu este al Tău, Binefăcătorul meu şi
al Timpului.
Munca mea este a Ta, Dăruitorul puterii mele şi al
locului meu.
Roadele şi laudele mele sunt ale Tale, Stăpânul şi
Domnul meu, Căruia i se cuvin toate. Eu însumi sunt
al Tău, Care m-ai făcut şi m-ai zidit. Ajută-mă!
12. Spre mila Ta aduc rugăciunile mele.
Spre Harul Tău aduc inima mea,
spre dragostea Ta aduc lacrimile mele;
înva ă-mă cum să mă rog, înva ă-mă cât să Te iu-
besc şi înva ă-mă ce nemărginit de recunoscător şi cald
trebuie să le aduc eu pe toate acestea, spre a fi vrednic
de Tine.
13. Dumnezeul şi Mântuitorul meu Slăvit, la pute-
rea Ta vin cu slăbiciunile mele,
la bogă ia Ta vin cu lipsurile şi cu sărăcia mea,
la Crucea Ta vin cu păcatele şi cererile mele
şi la dragostea Ta vin cu suspinul sufletului meu;
ai milă de mine, în toate acestea.
14. Tot ce am putea împlini noi este numai rezul-
tatul ajutorului pe care ni l-ai dat Tu.
Fără de acest ajutor nimeni n-ar fi putut şi n-ar pu-
tea face niciodată nimic bun.

132. 132 Traian Dorz
Dăruieşte-ne, Te rugăm, şi mai departe acest sfânt
ajutor pentru tot ce mai avem datoria sfântă să facem
încă pentru Tine şi pentru noi.
15. Când stai mai departe de lucruri, de oameni şi
de întâmplări, atunci vezi mai bine totul, îi cunoşti mai
bine pe to i, le în elegi mai limpede pe toate.
Atunci vezi cel mai bine că podoaba iubirii este
în elepciunea,
podoaba în elepciunii este sfin enia,
iar podoaba sfin eniei este umilin a.
Acestea îi aleg pe sfin ii din Casa lui Dumnezeu.
16. Suferin ele cele mai dureroase ale vie ii noastre
ne sunt cele mai necesare, pentru că numai ele ne înva ă
cel mai bine să-L cunoaştem pe Dumnezeul nostru,
şi pe semenii noştri,
şi pe noi înşine.
Cine nu le are rămâne fără aceste cunoaşteri.
17. Hristos Domnul şi Răsplătitorul nostru ne va da
o fericire nespus mai mare decât aceea la care am re-
nun at noi din dragoste pentru El.
Şi ne va da o avu ie mai strălucită decât toate pe
care noi le-am lepădat sau le-am pierdut pentru Numele
Său şi pentru slava ascultării Sale.
Dar amintirile sodomelor plăcute trupului, din care
Domnul ne-a smuls, se vor lupta toată via a cu noi ca să
ne întoarcă privirile înapoi spre păcatul părăsit.
Să nu uităm însă niciodată ceea ce a pă it nevasta
lui Lot.
Nu vă uita i înapoi!

133. Mărgăritarul ascuns 133
18. Binecuvântat este acela care vede cu ochii su-
fletului, care aude cu urechile duhului, care simte cu
inima bunătă ii, care aleargă cu picioarele râvnei sfinte,
care lucrează cu ostenelile mâinilor milei.
Acesta este harul pe care îl dobândesc cei mai pu-
ini oameni.
19. Să te temi mai întâi de Dumnezeu,
iar apoi să te temi de omul care nu se teme de
Dumnezeu.
Să-l iubeşti mai întâi pe Dumnezeu,
iar apoi să-l iubeşti pe omul care Îl iubeşte mai
mult pe El.
20. Nu po i ajunge un fiu al Luminii decât atunci
când ai biruit tot întunericul dinăuntrul tău.
Nici un fiu al Iubirii decât atunci când nu mai ştii
în inima ta ce este ura de nici un fel.
Şi fa ă de nimeni.
Să fii un astfel de fiu al Luminii şi al Iubirii.
Amin.
* * *
Acel ce dă cu mâna largă
va fi-ascultat în rugăciune,
dar gol se-ntoarce de la Domnul
acel ce-i gol de fapte bune.

134. 134 Traian Dorz
Ce taine-mi sunt
Ce taine-mi sunt atâtea, Doamne,
şi cât să le pătrund aş vrea,
– mai câte cruci erau pe lume,
de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?
Când ai intrat în Sărbătoare
şi to i doreau atât să- i dea,
– mai câte flori veneau spre Tine,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?
Când soarele ardea-n pustie
şi-atât de sete Î i era,
– mai câte căni erau cu apă,
de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?
Când şi pe uli ele noastre
odată drumul Tău trecea,
– mai câte por i erau în cale,
de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?
Când cu săge ile iubirii
Cuvântul Tău aprins trăgea,
– mai câte inimi erau strânse,
de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?
Când i-ai dorit pe-altarul jertfei
o ardere atât de grea,
– mai câte vie i erau, Iisuse,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?

135. Mărgăritarul ascuns 135
17. LUPTA CREDIN EI
1. Când glasuri neliniştitoare se ridică în sufletul tău,
luptă să le înăbuşi prin credin ă.
Când gânduri tulburate se grămădesc cu putere în
inima ta,
luptă să le răzbeşti prin nădejde.
Şi când întristări dureroase î i copleşesc duhul tău,
luptă să le supui prin iubire,
fiindcă numai astfel te vei putea păstra în pacea lui
Dumnezeu.
2. Căi sunt numai două – cea bună şi cea rea;
pe lângă ele şi printre ele pot fi mii.
Dar şi alegerea este numai una şi numai a uneia,
însă de ea depinde veşnicia sufletului nostru.
Să gândim bine la asta.
3. Dumnezeu nu are gură omenească, dar cuvintele
Lui sunt pe în elesul tuturor oamenilor.

136. 136 Traian Dorz
Cele nevăzute, le putem pricepe numai prin cele ce
se văd, acestea fiind numai mijloacele prin care ni Se
descoperă El, Cel Nevăzut...
Şi aşa sunt căile pe care putem pătrunde la El, Cel
Nepătruns.
Şi singură credin a este însuşirea care le poate cu-
prinde şi avea.
4. Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, le-a
ales pe cele mai dumnezeieşti dintre virtu ile omeneşti,
pentru ca prin ele noi să ne putem apropia de fiin a Lui,
până la cât le putem realiza pe acestea în via a noastră.
Prin ele ne realizăm pe noi în El.
Cine dintre noi nu se luptă să le ajungă, acela ră-
mâne pe totdeauna un străin pentru Dumnezeu.
Şi Dumnezeu rămâne un străin pentru el.
5. Noi suspinăm cu duioşie după vremea când
Dumnezeu umbla împreună cu omul prin Eden.
Dumnezeu suspină şi El după bucuria de a umbla
cu noi şi astăzi pe acolo.
Dar El Se poate coborî spre noi până la virtu ile
omeneşti în care locuieşte E1.
Dacă noi ne ridicăm până la ele, Îl întâlnim.
Dacă nu, rămânem pe totdeauna departe de El
– şi El de noi.
6. Prin mijlocirea virtu ilor, acesta e singurul fel de
a Se întrupa Dumnezeu printre oameni!
Sfin enia fiin ei duhovniceşti e singurul fel în care
noi oamenii putem umbla în părtăşie cu Dumnezeu, pu-
tându-L descoperi pe El în lucrurile care se văd.

137. Mărgăritarul ascuns 137
Numai în felul acesta ni Se arată Dumnezeu în lu-
mea aceasta şi în via a aceasta.
7. Iisuse, Domnul şi Mântuitorul sufletului meu, fii
binecuvântat!
Tot ce am aflat frumos în lumea asta, eu am păstrat
pentru Tine.
Dacă am găsit o floare frumoasă, ie i-am nu-
mit-o.
Dacă am găsit un cuvânt frumos, un cântec frumos,
un gând frumos, un nume frumos, un sărut frumos –
toate-toate ie i le-am pus de-o parte, să i le dau cu
drag în ceasul celei mai scumpe împărtăşiri a noastre.
O, ce bucurie am când aflu ceva şi mai frumos, ca
să i-l pot oferi ie, Celui pe Care-L iubesc atât de
mult, atât de mult...
8. O, scumpă Sărbătoare a Domnului meu Preaiubit,
ce dulce este odihna ta după truda mea îndelungată,
ce plăcute sunt razele soarelui tău sărbătoresc după
lunga mea oboseală departe,
ce răcoroasă este umbra ta iubitoare după umblarea
singurătă ii mele prin arşi a şi seceta durerilor şi întris-
tării...
Şi ce binecuvântate sunt îmbră işările tale după
lungile despăr iri prin care mi-am stors sufletul şi la-
crimile!
Veni i, fra ii mei dulci şi surorile mele scumpe, la
rugăciunile, la cântările şi la dulcele Cuvânt din scumpa
zi a Sărbătorii Domnului nostru iubit,
ca la izvoarele puterilor noastre veşnice.

138. 138 Traian Dorz
9. Acela care se poate despăr i de legământul său
nu mai are fra i. Şi nu va mai avea niciodată.
Acela care se desparte de dor nu mai are iubire
şi cel care se poate despăr i de morminte, acela nu
mai are părin i.
Cine se poate despăr i de rugăciune, de lacrimi şi
de ascultare nu mai are viitor.
Iar cine nu le are pe acestea nu-L mai are pe Dum-
nezeu.
Şi nici nu-L va mai avea, niciodată.
10. Fiecare cuvânt al Adevărului îşi are semnul lui.
Semnul adevărului este puterea.
Fiecare cuvânt al Dragostei îşi are semnul lui.
Semnul dragostei este lacrima.
11. Dacă dragostea este singura lege dumnezeias-
că, atunci cei care împlinesc această lege sunt singurii
fii iubi i ai lui Dumnezeu.
12. Noi suntem ca fra ii născu i îngemăna i unul cu
altul. Fiecare suntem lega i de ceilal i şi nu putem nici
unii trăi despăr i i.
Astfel fiecare putem ori îngreuia, ori ferici via a
semenilor noştri.
Ci numai iubindu-ne, uşurăm fiecare via a fiecăruia.
13. Până ce înva ă să umble, un copil cade de o mie
de ori. Dacă se ridică de fiecare dată, el ajunge o zi
când nu mai cade.
Până când ajunge biruitor şi statornic în credin ă, şi
sufletul nostru poate avea o mie de înfrângeri.

139. Mărgăritarul ascuns 139
Dacă de fiecare dată ne ridicăm cu rugăciune şi cu-
raj, Dumnezeu aduce o zi când nu mai suntem înfrân i
de nimic.
Să ne rugăm şi să luptăm cu credin ă, cu nădejde şi
cu răbdare, căci vom ajunge şi ziua aceea!
14. Steaua Naşterii Mântuitorului... s-a tot dus du-
pă ce i-a condus pe magi până la staul... S-a tot dus spre
capătul Miază-nop ii şi s-a oprit acolo, în dreptul locu-
in ei Celui Preaînalt, care este centrul şi îndrumătorul
tuturor lumilor Lui.
Acolo s-a unit cu celelalte trei, alcătuind Crucea
Polară.
Şi de atunci, Punctul Unic Nemişcat, după care se
conduce toată lumea, nu este o Stea, ci este o Cruce. Nu
este Steaua Polară, ci Crucea Polară.
Uita i-vă bine în nop ile înstelate şi ve i vedea
acolo nu o Stea,
ci o Cruce.
15. Cele mai desăvârşite statui ies din cele mai
multe lovituri.
Cei mai binecuvânta i credincioşi ies din cele mai
grele încercări.
Şi cele mai frumoase cântări ies din cele mai amare
lacrimi.
Acesta este rostul suferin elor noastre.
16. Transformarea, înnoirea, schimbarea, sunt
semnele lui Dumnezeu oriunde lucrează EI.
Cine n-a fost transformat într-un om nou, acela n-a
trecut prin mâinile şi lucrarea Duhului Sfânt.

140. 140 Traian Dorz
Un astfel de om poate fi în Lucrarea lui Dumnezeu,
dar el nu este din ea. Poate predica Cuvântul lui Dum-
nezeu, dar nu-L trăieşte.
Poate lucra la corabia mântuirii, dar nu va fi în ea.
17. Cel mai fericit lucru pentru un om este împlini-
rea datoriei sale
şi cel mai nefericit – neîmplinirea acestei datorii.
Cel mai bun ajutor dat cuiva este a-l învă a cum
să-şi împlinească cel mai bine propria sa datorie fa ă de
Dumnezeul său şi fa ă de semenii săi.
În felul acesta vei ajuta la fericirea lui şi a altora.
Dar nu împiedica pe nimeni de la împlinirea dato-
riei sale, fiindcă îl vei nenoroci şi pe el
şi te vei nenoroci şi pe tine.
18. Dacă cerul este atât de frumos pe dinafară,
cât trebuie să fie de frumos pe dinăuntru!
19. Prin credin a părin ilor tăi se vor mântui numai
părin ii tăi.
Prin credin a so iei tale se va mântui numai so ia ta.
Prin credin a fiilor tăi se vor mântui numai ei.
Prin credin a fra ilor tăi şi a surorilor tale se vor
mântui numai aceştia.
Ca să te mântuieşti tu însu i, este neapărată nevoie
ca tu însu i să vii la Hristos, Mântuitorul tău.
Fiecare om se poate mântui numai prin credin a şi
naşterea din nou a lui însuşi.
20. Cum se vine la Hristos? Cum se face întoarce-
rea la El?

141. Mărgăritarul ascuns 141
Aşa cum face copilul când înva ă să umble.
Mama întinde mâinile, îi face semn cu dragoste şi
îl cheamă: Vino la mine!
Iar el îndrăzneşte, păşeşte, vine, aleargă, şi cade în
bra ele şi în sărutul mamei dulci.
Aşa se vine la Hristos. Şi numai cine vine aşa este
fericit.
* * *
Nimic vrednic nu se face fără risc şi plată,
luptă fără de primejdii n-a fost niciodată.
Mântuire fără jertfă nimeni nu primeşte,
dar credin a care luptă totul biruieşte.
*
Rugăciunea este una dintre cele mai de pre
trebuin e ale muncii şi rodirii-ntregii vie i,
ca şi pâinea, ca şi apa, ca şi plânsul – care sunt
bunuri fără care via a n-ar putea fi pe pământ.

142. 142 Traian Dorz
Ce bine-a fost, Credin ă
...Ce bine-a fost, Credin ă, c-ai îndrăznit atunci
când bântuia furtuna cumplită-n jurul meu!
De nu era curajul frumoasei tale munci,
o, unde-aş fi-azi eu oare, străin de Dumnezeu?
Ce bine-a fost, Nădejde, că tu ai îndrăznit
când aripile frânte mi le târam mai greu!
De nu-mi ştiai aprinde curaju-ntinerit,
o, ce-aş fi azi eu oare, uitat de Dumnezeu?
Ce bine-a fost, Iubire, c-ai îndrăznit să vii,
să mi te-aşezi aproape şi să-mi rămâi mereu!
De-ai fi rămas departe de-a mele zări pustii,
o, unde-aş fi-azi eu oare, căutând pe Dumnezeu?
O, mul umesc, Iisuse, că nu m-ai părăsit
când gol mi-era lăuntrul şi gol în jurul meu,
ci, din apusul negru, un dulce răsărit
îmi creşti acuma tânăr şi drag spre Dumnezeu.

143. Mărgăritarul ascuns 143
18. ÎMPLINIREA VOII LUI DUMNEZEU
1. Împlineşte voia lui Dumnezeu cum ar fi voia ta
şi atunci Dumnezeu va împlini voia ta cum ar fi
voia Lui.
Şi nu-i o mai mare fericire pentru un suflet credin-
cios ca aceea când el iubeşte voia lui Dumnezeu, orica-
re ar fi voia aceasta, şi doreşte s-o facă oricât ar fi pre-
ul pe care i 1-ar cere împlinirea ei, ca pentru Domnul
Iisus în Ghetsimani.
2. Când sim i că nu- i po i stăpâni lacrimile, abia
atunci cân i frumos, vorbeşti frumos, te rogi frumos.
Când sim i că nu mai po i tăcea, abia atunci ai ce
vorbi,
şi numai când stai cel mai aplecat în fa a lui Dum-
nezeu po i sta cel mai drept în fa a oamenilor.
3. Nici un lucru pe care îl po i face ziua, nu-l lăsa
pentru noaptea.
Nici un bine pe care trebuie să-l faci acum, nu-l lă-
sa pentru mai târziu,

144. 144 Traian Dorz
pentru că noaptea viitoare sau clipa viitoare nu-i
sigură pentru nimeni.
4. Din Cer a mai venit pe pământ cineva... A venit
Hristos, au venit Moise şi Ilie pe Tabor, au venit Lazăr,
fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi al ii înainte de ei,
şi al ii după ei.
Dar din iad n-a mai venit nimeni.
Îngrozeşte-te!
5. Şi cei răi aleargă, dar ei au pierdut drumul...
şi cei înşela i aleargă, dar ei au rătăcit drumul…
şi cei necredincioşi aleargă, dar ei au schimbat
drumul.
Vai de to i aceştia, căci ei cu cât aleargă mai repe-
de, cu atât se depărtează mai mult de Dumnezeu şi de
mântuirea lor.
Mântuirea fericită stă în alergarea spre Dumnezeu
pe singurul drum: Iisus.
6. Să-i întărim pe cei tari... ei au şi mai multă ne-
voie de putere, spre a-i purta pe atât de mul i care se in
de ei.
Să le facem bucurie celor ce bucură pe al ii... şi să-i
ajutăm pe cei care ajută. Ei sunt sus inătorii familiei lui
Dumnezeu.
Au şi ei atâta nevoie de bucurie şi de ajutor în sluj-
ba cea grea pe care o fac.
7. Şi pe pământul acesta este un rai pentru unii.
Dar acest rai este aşa de scurt şi aşa de nesigur!

145. Mărgăritarul ascuns 145
De cele mai multe ori el se prăbuşeşte dintr-o dată
în iadul veşnic.
Luptă-te să-l câştigi pe celălalt rai, care nu se pră-
buşeşte niciodată, ci se înal ă pe veşnicie.
8. Lupta noastră duhovnicească îşi capătă un pre
veşnic când o privim în lumina păcii în care o vom sfârşi,
iar jertfa noastră îşi va dobândi adevăratul ei rost
numai la dobândirea slavei care ne este promisă.
Prăbuşirile şi ridicările noastre în aceste lupte şi
jertfe sunt cuprinse în pre ul biruin ei noastre veşnice
şi în eforturile alergării noastre frumoase pentru
cunună.
9. Mântuirea nu se află de-a gata. Trebuie să te ne-
voieşti, să munceşti, să rabzi, să lup i, să plângi şi să su-
feri pentru ea.
O vom dobândi cu adevărat numai la sfârşitul cre-
din ei noastre biruitoare, răbdătoare, ostenitoare, jertfi-
toare.
Acesta e pre ul ce ni se cere şi nouă, pe lângă cel
dat de Hristos.
10. Trebuie să ne suim cât mai des şi mai singuri
pe Taborul rugăciunii vii, în prezen a strălucitoare a lui
Hristos.
Numai acolo putem vedea fa a Lui unică,
putem auzi glasul dragostei lui Dumnezeu
şi putem în elege porunca ascultării desăvârşite;
şi vom aduce lumină nemuritoare în văile prin care
trebuie să umblăm acum.

146. 146 Traian Dorz
11. Minunile din afara noastră trebuie să ne îndru-
me spre minunile cele dinăuntrul nostru.
Un izvor să ne spună despre Dumnezeu cât o rugă-
ciune puternică sau cât o medita ie adâncă
şi o rândunică să ne grăiască tot atât de mult cât cea
mai frumoasă cântare sau cât cel mai minunat psalm.
Toate aceste minuni sunt strălucitele lucrări ale
Aceluiaşi minunat Mântuitor, Care este Preaiubitul
nostru Iisus Hristos.
12. Cea mai mare mântuire este a învia nădejdea
biruin ei şi salvării într-un suflet înfrânt sau prăbuşit.
Şi cea mai mare crimă este a le ucide pe acestea în
cel şi aşa pierdut.
13. Care este cea mai puternică stâncă a Credin ei?
Tu, Marele nostru Dumnezeu, Iisus.
Care este cel mai înalt el al Speran ei?
Tu, Minunatul nostru Mântuitor, Iisus!
Care este cel mai frumos nume al Dragostei?
Al Tău, Preaiubitul nostru Mire: Iisus!
14. Nu-i de-ajuns numai să crezi în descoperirea lui
Dumnezeu, ci trebuie să mergi până la dobândirea ei,
aşa cum s-au dus păstorii după ce îngerul Domnului le-
a vestit naşterea marelui Mântuitor Iisus.
Auzirea Adevărului te obligă la aflarea lui.
Aflarea lui te obligă la mărturisirea sa.
15. Mărturisirea Adevărului a fost totdeauna înso-
ită de primejdii şi riscuri, dar şi răsplătită de strălucire
veşnică.

147. Mărgăritarul ascuns 147
Mergând spre Hristos, păstorii şi pescarii erau nu-
mai păstori şi pescari.
Plecând de la Hristos, ei erau mărturisitori ai Lui,
sorti i pe pământ la prigoniri, iar în cer la via ă veşnică.
Nu vii înapoi de la Adevăr niciodată cum ai fost
când ai mers spre El.
Vii ori cu o osândă veşnică, ori cu o slavă veşnică.
16. Un om obişnuit se naşte numai pentru familia
lui şi, obişnuit, este numai al ei.
Un om al lui Dumnezeu însă nu. El se naşte şi
pentru familia lui Dumnezeu şi este şi al acesteia.
El este dator şi pe via ă, şi pe moarte în primul rând
fa ă de aceasta.
17. Chiar dacă ai fi dintre cei mai simpli oameni
sau dacă ai fi dintre cei mai învă a i, tu, omule, oricine
ai fi tu, trebuie să vii la Iisus Mântuitorul, în interesul
propriei tale mântuiri, fiindcă numai El este singurul
Mântuitor pentru to i oamenii.
Păstorii erau oamenii cei mai simpli, iar magii erau
oamenii cei mai învă a i.
Dar acelaşi lucru l-au făcut şi unii, şi al ii.
18. Ce pildă cutremurătoare ne este alegerea lui
Lot când s-a despăr it de Avraam!
El numai a luat drumul spre Sodoma, dar până la
urmă în ea a ajuns.
Ce drum iei când te despar i de fra i? La dreapta
sau la stânga?
Spre cine te îndrep i, acolo vei ajunge.

148. 148 Traian Dorz
Te îndrep i spre Adevăr? La Adevăr ai să ajungi!
Te aba i spre rătăcire? În ea vei pieri.
19. Femeia lui Lot a privit înapoi... Păcatul nu stă
numai în mergerea spre el,
ci şi în privirea la el.
La ce priveşti? Şi cum priveşti?
Po i merge spre munte şi totuşi să priveşti spre
Sodoma.
Po i merge spre Hristos şi totuşi să priveşti spre
satana.
Când rămâi ’napoi de fra i, ajungi să priveşti înapoi
spre iad.
Nu rămânea înapoi şi nu privi înapoi!
Te împietreşti!
20. Nu te ruşina de lacrimile pocăin ei. Cine n-a
plâns când i-a fost zdrobită inima?
Şi când oare trebuie să fie mai zdrobită o inimă ca
în clipa pocăin ei ei sincere?
Dumnezeu să ni le dea fiecăruia la vremea lor.
Amin.
* * *
Dă- i via a ta Acelui
ce i-a dat-o pe a Lui,
căci o dragoste mai mare
şi mai sfântă, alta, nu-i.

149. Mărgăritarul ascuns 149
Cât de trecător e ceasul
Cât de trecător e ceasul
care-l poposim aici,
totuşi ce pândit ne este
de dureri şi inamici!
Ce pu in ştim ce e bine!
– Şi chiar din acest pu in,
ce pu ini aleg ce-i dulce
şi ce mul i aleg venin!
Ce pu ini ştiu când e vremea
şi ce mul i văd când s-a dus,
cât de trist e să vezi ziua
numai când e la apus,
ce amar e să vezi toate
numai când sunt prea târzii!
Mântuirea cea pierdută
e mai dureros c-o ştii.
Suflet preaiubit, nu- i pierde
ultimul minut de har,
vino să-L primeşti pe Domnul,
că-n curând va fi-n zadar.
Ceasul tău e pe sfârşite,
poate-i ultimul minut:
vino, că-n zadar vei merge
după ce va fi trecut!

150. 150 Traian Dorz
19. MĂSURA CEA BUNĂ ÎN TOATE
1. Iubirea se măsoară numai prin ceea ce dă.
Iubirea lui Dumnezeu a dat pentru tine atât de
mult! Iubirea ta ce dă pentru El?
2. Face i ucenici pentru Hristos şi pentru Adevărul
Lui, iar nu prozeli i pentru voi şi rătăcirea voastră.
Pentru că ve i face ucenici, ve i fi binecuvânta i,
dar dacă ve i face prozeli i, ve i fi alunga i cu blestem şi
osândă.
3. Orice urmare a lui Hristos este împreunată cu o
amenin are.
Orice lucru pentru El este unit cu un risc.
Cine riscă ceva pentru Hristos face ceva pentru El,
cine nu este în stare să rişte nimic, acela nu va face
nimic.
4. Dacă priveşti la amenin ări, nu vei porni nicio-
dată.

151. Mărgăritarul ascuns 151
Dacă te temi de răcnetele leului, nu te vei ruga ni-
ciodată.
Dacă te înfiori de flăcări şi moarte, nu vei birui ni-
ciodată.
Dar dacă priveşti la Hristos, atunci da!
Priveşte numai la Hristos. Totdeauna numai la El.
5. Cine este ostaş, iar nu dezertor, acela trebuie să
fie totdeauna supus, ascultător, disciplinat şi statornic în
unitatea sa. Aceasta o cere Comandantul Iisus fiecărui
ostaş al Său.
Domnul nu cere mai mult, dar nu primeşte nici mai
pu in de la ostaşii Săi.
6. Un copil tot plângea, fără nici un motiv.
– Bine, zise tatăl supărat, lasă că am să te fac eu să
ai de ce plânge.
Dacă şi noi ne tot plângem, adesea fără motiv, Tatăl
nostru cel Ceresc ne poate face să avem de ce plânge.
Să nu-L supărăm pe Dumnezeu!
7. O luptă nu se poate câştiga numai prin apărare.
Trebuie date şi multe atacuri împotriva vrăjmaşului.
Împără ia lui Dumnezeu nu se poate dobândi nu-
mai ferindu-te de rău, ci trebuie mai ales să faci binele,
înfruntând răul.
8. E fericit să-L cunoşti pe Hristos Mântuitorul din
Cuvântul Său sau din cuvântul altora,
dar, dacă adevărata Lui cunoaştere n-o dobândeşti
prin experien a ta personală, prin părtăşia ta adâncă şi
intimă cu Iisus,

152. 152 Traian Dorz
atunci cunoaşterea ta este numai o amăgitoare, şi
nu o fericită realitate.
Abia atunci când vei spune şi tu ca samaritenii din
Ioan 4, 42: Acum am văzut noi înşine că este Hristosul,
Mântuitorul lumii – abia atunci începi să-L cunoşti pe
El cu adevărat.
Nu te mul umi cu mai pu in, ca să nu te afli nicio-
dată înşelat.
9. Nu- i face părerea înainte de a asculta, ci după!
Ascultă mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi spune
„da“. Nu spune „da“ sau nu spune „nu“ înainte de a as-
culta tu însu i ce spune Hristos despre El sau despre tine.
Ascultă mai întâi cuvântul fratelui tău şi apoi fă- i
o părere despre el.
Nu spune „ştiu“ înainte de a şti bine.
10. Crucea nu este chip cioplit. Nici icoanele sfinte
nu sunt aşa.
Nu crede şi nu spune rău înainte de a gândi bine.
Iată, însuşi Moise, care a adus legea cu porunca
împotriva chipurilor cioplite, cel dintâi el însuşi a făcut
un chip cioplit şi l-a înăl at în fa a poporului, ca un
simbol al lui Hristos.
Şi totuşi nimeni nu l-a învinuit pentru asta.
Depinde cu ce scop faci aceasta.
Depinde ce sim ământ te îndeamnă să o faci.
Şi cu ce scop spui.
11. Cuvântul Sfânt nu-i numai cuvinte,
ci el este duh şi via ă.

153. Mărgăritarul ascuns 153
Dacă îl ascul i numai cu urechile, şi nu cu inima ta,
el se preface în tine vorbă şi vânt.
Dacă îl ascul i cu duhul, el se preface în tine Duh.
Dacă îl ascul i cu via a, el se preface în tine Via ă.
12. Este scris: Dumnezeu îl scapă pe cel nenorocit
prin chiar nenorocirea lui.
Ceea ce omul consideră că e nenorocire a lui este
de fapt mijlocul prin care Dumnezeu îl scapă de marea
nenorocire a pierzării şi osândei lui veşnice.
O, dacă am învă a noi to i să privim aşa la orice
nenorocire prin care trecem!
13. Mântuirea noastră – primirea făgăduin ei ei –
stă în harul lui Dumnezeu şi în credin a noastră ascul-
tătoare de acest har.
Mântuirea noastră – dobândirea ei – stă în lucrarea
noastră neprihănită pentru păstrarea noastră în ea... şi în
munca noastră pentru mântuirea altora.
14. Mântuitorul nu i-a spus Sfântului Apostol Pe-
tru: „Paşte oile Mele“ pentru că el atunci ar fi fost mai
presus de ceilal i apostoli, ci pentru că atunci era mai
prejos din pricină că se lepădase şi el însuşi nu se mai
credea vrednic de încrederea Domnului său.
Şi nu i-a spus acest lucru pentru a-l ridica mai pre-
sus de fra ii săi, ci pentru a-l ridica până la starea lor.
Nimeni nu poate merge la păstorirea altora până
când mai întâi nu-i ridicat el însuşi din căderea în care
s-a prăbuşit în fa a lui Dumnezeu
şi în fa a fra ilor.

154. 154 Traian Dorz
15. Lacrimile adevărate izvorăsc mai mult din su-
fletul omului decât din trupul său.
Mai greu şi mai mult plângem pentru durerile su-
fleteşti decât pentru cele trupeşti.
16. Durerile trupeşti pot apăsa inima, dar numai
cele sufleteşti o pot zdrobi.
De aceea durerile trupeşti pot fi alinate şi de oa-
meni, dar pe cele sufleteşti numai Dumnezeu singur le
poate vindeca şi linişti.
17. Despre fiecare om se spune de obicei că s-a
născut şi a murit.
Nu prea are însemnătate câ i ani de via ă au trecut
pentru el sau pentru al ii între aceste două date scrise, ci
are însemnătate cât bine a făcut în aceşti ani.
Sau cât rău.
După asta îl judecă oamenii şi după asta, şi Dum-
nezeu.
18. Moartea noastră este numai un termen pus de
Dumnezeu până la care noi putem face binele, până la
care putem să ne întoarcem de la rău, până la care noi
putem să ne aflăm mântuirea sufletului nostru veşnic.
Sau data până la care Dumnezeu ne îngăduie să fa-
cem răul
Un minut după moarte, după acest termen, totul s-a
sfârşit pentru ceea ce putem face noi.
Şi va începe ceea ce ni se va face nouă pentru ce
am făcut prin faptele noastre

155. Mărgăritarul ascuns 155
19. Moartea nu este un prag care desparte, ci un
prag care uneşte.
Nu este un perete, ci o uşă.
Nu este un sfârşit, ci este începutul celeilalte exis-
ten e a noastre.
Al adevăratei şi eternei noastre existen e...
20. Hristos a avut totdeauna autoritate. El totdeau-
na a fost sus şi niciodată jos.
A vorbit totdeauna cu în elepciune, ca un în elept, şi
nici un cuvânt al Lui n-a fost de prisos şi nelalocul lui.
A mers totdeauna sigur şi biruitor şi nici un pas n-a
fost greşit sau corectat.
Şi a lucrat totdeauna cu putere şi nimic din ce a fă-
cut El n-a avut nici o parte slabă sau rea.
De aceea El este Dumnezeu.
Fiindcă nici un om din lume n-a mai putut face aşa.
Slavă veşnică Lui!
Amin.
* * *
Dragostea, când mai mult arde,
poate timp mai lung să poarte;
când se mistuie mai tare,
creşte mai fără de moarte.

156. 156 Traian Dorz
Deschide-te-nspre Domnul
Deschide-te-nspre Domnul ca mugurul spre soare
cât este primăvară şi vis şi sărbătoare,
că dacă Domnul pleacă şi visul tău va trece,
vai, în zadar în lacrimi amare- i vei petrece!
Primeşte mântuirea cât harul i-e aproape,
adapă- i fericirea din limpezile-i ape,
şi- i odihneşte fruntea pe umărul Lui dulce,
căci în zadar vei plânge când Domnul Se va duce.
Ascultă de cuvântul vie ii cât se spune,
şi, cât mai po i, genunchii i-i pleacă-n rugăciune,
şi plângi cât mai ai vreme păcatele făcute,
căci în zadar când toate acestea sunt trecute.
Deschide-te-nspre Domnul cât încă-i lângă tine,
ascultă cu iubire cât încă ai de cine
şi dragoste întoarce cui dragoste i-arată,
căci în zadar când toate s-au dus în niciodată.
Nimic nu ine veşnic, ci toate- i trec prea iute
şi toate-şi au o vreme a lor a fi făcute;
dacă s-au dus, zadarnic tot plângi după aceea,
zadarnic sufli-n spuză dacă s-a stins scânteia!

157. Mărgăritarul ascuns 157
20. MARELE PRE AL ADEVĂRULUI
1. Ce minunate gânduri pot fi zădărnicite câteo-
dată...
Ce nemuritoare opere pot fi arse...
Ce nemaiînlocui i oameni pot fi ucişi
şi ce unice momente şi prilejuri pot fi pierdute
de un singur om nebun sau de o singură clipă ne-
bunească!
Dar şi câte frumuse i pot fi salvate de un singur om
în elept sau de o singură clipă de primăvară!
2. Hristos n-a fost scriitor... Dar lumea întreagă e
plină cu mun i de căr i care au fost şi sunt scrise din
ideile Lui.
Hristos n-a fost artist, dar El a făcut pe cei mai
mari artişti ai lumii să creeze cele mai nemuritoare ope-
re ale lor.
Hristos n-a fost un constructor, dar El a ridicat cele
mai măre e catedrale, cele mai multe spitale, cele mai
înalte şcoli.

158. 158 Traian Dorz
Hristos n-a fost cântăre , dar El a inspirat cele mai
strălucite poeme, cele mai divine cântări, cele mai ce-
reşti melodii.
Nu este oare şi aceasta o dovadă că El este Dum-
nezeu?
3. Dumnezeu a avut mul i fii răbdători şi sfin i, dar
numai Unu1 a fost Fiul Său, fără păcat, care a fost Răb-
darea şi Sfin enia înseşi.
Pentru mul i oameni Hristos este un subiect de pre-
dică, sau de cântare, sau de discu ie, sau de câştig...
Dar, dacă nu este Mântuitorul personal şi unic,
Mărgăritarul Nepre uit şi Dumnezeul viu şi veşnic,
în zadar!
4. Cu cât lumea se va scufunda mai adânc în păca-
tul ei, cu atât mărturisitorii neprihănirii se vor împu ina
din ea tot mai mult.
Sfin enia şi evlavia sunt condi ii ale mântuirii, dar
ele sunt cunoscute şi împlinite tot mai pu in. Ele singu-
re cunosc calea mântuirii şi ele singure ştiu să conducă
sufletele spre ea. Dar azi aproape că nu mai au pe cine
să mai conducă.
Când oamenii nu le vor mai avea pe astea printre
ei, calea nebătătorită a mântuirii va fi năpădită de spini.
Şi nimeni n-o va mai afla.
Niciodată.
5. A face o slujbă omenească este un legământ cu
răspunderi trecătoare.

159. Mărgăritarul ascuns 159
A face o slujbă dumnezeiască este un legământ cu
răspunderi veşnice.
Tot ce facem pentru oameni să ne facă cinste în
fa a lor.
Tot ce facem pentru Dumnezeu, cu atât mai mult.
6. Cuvântul Domnului nostru trebuie să fie în gura
noastră puternic, mlădios şi ascu it, ca o elul săbiei tă-
ioase care taie şi străpunge până în străfund,
şi ca mierea cea dulce, ca picurul cel prelins din
fagurii cei cura i, care unge inima şi îndulceşte buzele
şi ca o piatră cioplită fin şi drept, aşezată pe o te-
melie de neclintit.
Numai atunci el va fi în gura noastră Cuvântul lui
Hristos.
7. Roadele nu vin singure în sacul mul umirii. Tre-
buie aduse de stăruin a unei munci harnice, a unei
ocrotiri călduroase, a unei griji iubitoare.
Aşa face un împreună-lucrător cu Dumnezeu, fi-
indcă, după cum prin mijlocirea sapei se arată valoarea
săpătorului,
tot aşa prin mijlocirea roadelor duhovniceşti se
arată aurul inimii unui slujitor al lui Dumnezeu.
8. Cine se adânceşte în căr i află cunoştin a,
cine se adânceşte în apă află peştii,
cine se adânceşte în pământ află aur,
cine se adânceşte în afaceri află câştig,
cine se adânceşte în păcate află iadul.
– Ci numai cine se adânceşte în Hristos
află via a veşnică.

160. 160 Traian Dorz
9. Nici o vietate nu se rătăceşte aşa de uşor ca oaia.
Păstorul trebuie să o caute, căci altfel ea nu ştie nicio-
dată veni singură. Şi ce uşor cade oaia în orice rătăcire!
Dar nici nu este altă vietate aşa de ascultătoare ca ea.
Hristos îi aseamănă pe ai Săi cu oile.
O, cât de frumos, dar şi cât de trist adevăr este în
aceasta!
10. Cum am ajuns noi nişte pierdu i? Fiecare mer-
gând singur pe căile sale.
Cum ajungem mântui i? Mergând cu to ii împreună
pe calea Domnului Iisus şi pe urmele Lui.
11. Copiii in minte numai bucuriile.
Oamenii mari in minte numai supărările.
Aceasta este deosebirea dintre cei care au o inimă
curată şi cei care nu o au.
Să fim toată via a copii, în privin a asta.
12. Căr ile de astăzi sunt citite şi uitate tot aşa de
repede cum de repede sunt şi scrise.
Fiindcă sunt tot aşa de uşoare şi de goale ca şi ca-
petele şi inimile din care au ieşit.
Ceea ce se scrie greu se uită greu.
13. Copiii unei familii, care nu se hrănesc bine, se
îmbolnăvesc şi mor, iar părin ii răspund de ei.
Sufletele unei biserici, care nu sunt hrănite cu Cu-
vântul lui Dumnezeu, tot aşa.
O, ce mare răspundere au înaintea lui Dumnezeu
acei care au datoria de a-i hrăni pe al ii şi nu o fac!

161. Mărgăritarul ascuns 161
14. Cât este cineva în unitatea fră ească, atâta vre-
me el este sub puterea şi paza Duhului Sfânt, iar lucră-
rile sale, izvorâte din inspira ia şi din lumina Duhului
Sfânt, au via ă şi putere.
Dar, când omul iese din unitatea fră ească, el iese
de sub paza şi puterea Duhului Sfânt, iar lucrările sale
mai izvorăsc doar din ambi ia şi din cunoştin a sa, însă
nu mai au nici via ă şi nici putere.
Nimeni nu doreşte să le audă de două ori. Sunt ca
ziarul care, după ce l-ai citit o dată, nu te mai interesea-
ză, îl arunci.
Aşa vor fi şi ei.
15. Noi suntem numai conducte, iar nu izvoare. Iz-
vor e numai Hristos singur.
Trebuie să fim mereu cura i, pentru ca Izvorul să
poată curge mereu neîmpiedicat prin noi spre al ii.
Altfel suntem seci şi noi şi-i secătuim şi pe al ii.
16. La altoit, pomul este tăiat pe lângă pământ.
La naşterea din nou, firea noastră veche trebuie să
fie tot aşa.
Pe dedesubt însă mai răsar mereu lăstari sălbatici
care trebuie neîncetat rup i şi îndepărta i.
Dumnezeu a îngăduit aşa, pentru ca să ne lase nouă
mereu grija şi lupta de a îndepărta lăstarii sălbatici ai fi-
rii noastre vechi, care vin să sece via a firii noi.
17. Duhul Sfânt n-a venit doar o singură dată, ci de
câte ori a fost nevoie.

162. 162 Traian Dorz
Nu limbile şi minunile sunt dovada plinătă ii Du-
hului. Dovezile acestei plinătă i sunt:
a – viata sfântă, asemeni vie ii Domnului Iisus;
b – puterea în lupta de aducere a sufletelor la
Domnul;
c – mărturia lăuntrică nevăzută, dar sim ită atât de
cel care o are, cât şi de al ii, în duhul şi în lucrările lui.
Cine n-are aceste dovezi nu are Duhul Sfânt; şi
acela se înşală singur, înşelând şi pe al ii.
Să nu ne amăgim: minuni face şi diavolul. Scriptu-
ra o cunoaşte şi el.
Numai via ă, putere şi mărturie nu are mincinosul.
18. Unii te izbesc, al ii te ating.
Sunt ochi care te lovesc, sunt ochi care te mângâie.
Sunt mâini care te mângâie, apropieri care te mângâie,
cuvinte care te mângâie. Ca şi mâini care te sugrumă.
Suntem de multe ori lovi i, dar de pu ine ori mân-
gâia i.
O, câte în lumea asta ne izbesc şi ce pu ine ne ating
mângâietor!
19. Bogatului nemilostiv i-a pierit numele, dar i-a
rămas pomenit veşnic numai păcatul şi iadul.
Săracului Lazăr i-a pierit suferin a, dar i-a rămas pe
veşnicie numele şi raiul.
Gândeşte-te la aceasta şi tu, care ai acum prilejul să
alegi ori una, ori cealaltă, făcând ca unul sau ca celălalt,
fiindcă amândouă sunt veşnice!
20. Hristos, Conducătorul nostru, plecând să ne
pregătească locul veşnic, nu a vrut ca pe pământ să lase

163. Mărgăritarul ascuns 163
un singur om care să conducă Lucrarea Lui, ci a lăsat-o
la mai mul i, dar ei să fie ca unul: una!
Oricine rămâne în unitatea fră ească este păzit de
rugăciunea Mântuitorului Hristos, făcută pentru cei una.
Oricine părăseşte unitatea fră ească iese de sub ru-
găciunea Domnului, fiindcă El a zis: pentru ei Mă rog,
pentru cei una, iar nu pentru lume.
Primul răzvrătit ieşit din unitatea sfântă a fost dia-
volul. Oricine iese din unitate ajunge cu el şi ca el.
Nu ne lăsa pe nici unul aşa, Doamne! Amin.
* * *
Cunoştin a sănătoasă nu numai din căr i s-adună,
ci din dragoste de Domnul şi cu fra ii împreună.
*
Nimeni nu e bun ca Domnul,
nici milos, din câ i trăiesc,
dar nici El nu iartă celor
care nu se pocăiesc;
deci, de vrei şi tu vreodată
pe deplin să fii iertat,
i se cere o deplină
pocăin ă de păcat.

164. 164 Traian Dorz
Doamne-alunga depărtarea
Doamne-alungă depărtarea
care-i între noi şi Tine
când ne biruie-ncercarea
şi ne frângem sub suspine;
– nu lăsa atunci să pună
noaptea peste noi orbie,
nici satanica furtună
să ne-ngroape-n vreo pustie.
Doamne-alungă disperarea
care-i între noi şi soare
când prea lungă-i depărtarea
şi-ntristarea prea ne doare;
– nu lăsa atunci în ghea ă
sufletul să ni se-ngroape,
fă ca Duhul de Via ă
iar să vină să ne scape.
Doamne, nu lăsa ca ura
între fra i să se aşeze,
fă iubirea şi căldura
între to i să privegheze,
dă-ne tuturor dorirea
de smerire şi iertare,
să ne fie întâlnirea
numai dor şi-mbră işare.

165. Mărgăritarul ascuns 165
21. PACE ŞI ADEVĂR
1. Pacea şi Adevărul sunt cei mai buni prieteni. A-
ceasta înseamnă unitate şi cunoaştere.
Nu-i adevăr fără pace şi nici pace fără adevăr.
Iar dacă totuşi pot fi, atunci acestea sunt mincinoase.
Nici pacea bazată pe minciună şi nici adevărul ba-
zat pe ură n-au dăinuit.
Fiii lui Dumnezeu trăiesc numai în acestea amân-
două, când sunt în cură ie şi dragoste.
2. Când se spune despre un bine sau despre o iubi-
re: a fost, aceasta este o durere.
Când se spune: vor fi, este o bucurie.
Când se spune: sunt, numai aceasta este o stare fe-
ricită.
3. Cel care nu mai întreabă este un om închis, un
om mort. Cunoaşterea şi iubirea sunt mereu întrebate.
Te întreabă numai cel ce te iubeşte.
Te iubeşte numai cel ce te întreabă.

166. 166 Traian Dorz
4. De ce este mai înaltă Golgota decât Sinaiul?
Pentru că locul unde Dumnezeu a dat Harul este
nespus mai sfânt decât locul unde El a dat Legea.
Şi pentru că Legea are o margine, iar Harul nici una,
şi pentru că Legea ucide, iar Harul dă via a,
şi pentru că Legea este Judecată, iar Harul este
dragoste.
5. Dimensiunea principală a Crucii nu este cea ori-
zontală. Aceasta înseamnă: noi şi noi... Şi nu mul imea
numărului nostru, nu lărgimea sau lă imea noastră...
– ci dimensiunea principală a Crucii este înăl imea
şi adâncimea, coborârea lui Dumnezeu la noi şi înăl a-
rea noastră spre El, dragostea Lui şi îmbră işarea Lui cu
noi şi a noastră cu El.
În sus deci, cât mai în sus spre Dumnezeu, aceasta
ne înal ă duhul, ne cură ă zările şi ne sfin eşte trăirea
inimii.
Aceasta ne sus ine, puternică şi dreaptă, şi legătura
noastră cu semenii noştri.
6. Dumnezeu vine la noi prin Cruce, iar noi mer-
gem la El tot prin ea.
Crucea ne uneşte pe noi cu El şi prin ea El Se
uneşte cu noi.
Prin ea merg la Dumnezeu binefacerile noastre, la-
udele noastre, rugăciunile noastre, împărtăşirile şi le-
gămintele noastre, iar de Sus, tot prin ea, vin ale Lui
spre noi.
De aceea tot ce începem, să începem prin Cruce: în
Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt. Amin.

167. Mărgăritarul ascuns 167
Şi tot ce încheiem să încheiem mul umind tot prin
Cruce: Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh. Amin.
Numai atunci totul este sfin it şi binecuvântat.
7. Dimensiunile Crucii, prelungite în cerc infinit,
cuprind tot Universul, toată Crea iunea; nu numai pă-
mântul, ci şi Cerul. Nu numai lumea văzută, ci şi pe cea
nevăzută. Nu numai Timpul, ci şi Veşnicia.
Iar în Centrul Crucii este El, Dumnezeu, Hristosul
cel Viu şi Adevărat, Fiul Dumnezeului Tată, Sus inăto-
rul tuturor, Izvorul şi Mişcarea, Echilibrul şi Durata,
Cel prin care sunt şi prin care se in toate.
De aceea în ea şi în El este toată via a şi lumina.
Şi, în afară de El şi de ea, numai moartea şi întune-
ricul.
8. Dumnezeul nostru cântăreşte fiecare lacrimă şi
numără fiecare suspin al alor Săi.
Cei răi să nu-şi închipuie că pot să facă ce voiesc şi
cât voiesc celor credincioşi...
Dumnezeu răzbună suferin ele acestora totdeauna
asupra celor ce le-au provocat.
9. Ceea ce păcătuieşte un părinte, poate îndrepta
fiul său, dar ceea ce păcătuieşte fiul, părintele nu mai
este ca să poată îndrepta.
De aceea părintele să-şi îndrepte fiul, pentru a nu
trebui el să-i ispăşească şi păcatul acestuia.
10. Cerul nu mai este izolat de pământ, nici pă-
mântul nu mai este rupt de cer, fiindcă între ele există
puntea Crucii.

168. 168 Traian Dorz
Şi omul poate comunica spre Dumnezeu, fiindcă
are prin ce. Şi Dumnezeu poate să Se împărtăşească cu
omul, fiindcă are cum.
Singură Crucea a şters vrăjmăşia, a îndreptat pă-
catul şi a restabilit armonia între aceste despăr iri.
11. Tot ce a trăit Hristos trebuie să trăiască şi ai Lui.
Istoria lui Iisus este istoria Bisericii Sale adevărate.
Şi istoria adevăratei Biserici a lui Hristos este isto-
ria vie ii fiecărui credincios.
După cum soarta clădirii este soarta fiecărei cără-
mizi din ea.
12. E foarte primejdios să ai a pozi ie statornică
fa ă de cele schimbătoare.
Dar şi mai primejdios este să ai a pozi ie schimbă-
toare fa ă de cele statornice.
Credin a şi învă ătura sunt aceste lucruri.
În ele trebuie să fim statornici până la moarte.
Vai de cei schimbători în acestea!
13. Fiecare lucru îşi are vremea lui.
În zadar mergi la secerat în vremea semănatului şi
la muncă în câmp după apusul soarelui.
La semănat, nimeni nu mai culege... şi noaptea ni-
meni nu mai poate lucra.
În zadar vei striga după milă în fa a Judecă ii şi du-
pă mântuire în fa a mor ii.
Vremea milei este acum! Ziua mântuirii este as-
tăzi, adică atâta vreme cât Hristos este Mântuitor şi
pentru tine.

169. Mărgăritarul ascuns 169
Şi câtă vreme este har şi pentru iertarea ta.
Mâine s-ar putea să nu mai fie.
Nu amâna!
14. Nu tulbura apele liniştite,
nu trezi dorin ele care dorm
şi nu stârni iubiri tulburătoare...
– pentru că în urma tuturor acestora rămâne adesea
numai noroi, zbucium şi ruine.
Dacă nu trece pe acolo Hristos ca să vindece, va
trece numai focul ca să ardă.
15. Sunt oameni care nu-L văd pe Dumnezeu ni-
căieri şi sunt oameni care Îl văd pe Dumnezeu pretutin-
deni.
O, ce uşor se poate vedea şi cunoaşte care dintre
aceştia sunt cei mai ferici i atât aici, cât şi în veşnicie!
Tu alege- i cu grijă şi cu grabă locul şi oamenii în-
tre care vrei să fii.
16. Sfânta Scriptură este Cartea Vie ii, pentru că ea
se potriveşte tuturor oamenilor din orice vreme, de ori-
ce stare, de orice vârstă, de orice sex, de orice neam.
Nici soarele însuşi nu este în aceeaşi măsură atât de
comun tuturor oamenilor şi atât de al fiecăruia cum este
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu cel Viu şi Sfânt.
17. Hristos nu Se depărtează de nimeni, decât de
sufletul care se depărtează de El.
Dar şi atunci nu Dumnezeu Se depărtează, ci omul.
Şi oricine doreşte să se întoarcă înapoi la Dumne-

170. 170 Traian Dorz
zeu Îl găseşte pe El tot acolo, aşteptând în locul unde
acesta L-a părăsit.
Dacă nu se întoarce, fără El rămâne pe totdeauna.
Dumnezeu a venit o dată după om până unde era căzut.
A doua oară nu mai vine.
18. Fiecare om este aşa după cum îi sunt căile şi
vorbele sale zilnice.
Surprinde-te tu însu i pe tine ce vorbe ai în gura ta şi
ce gânduri în inima ta, pentru ca să te cunoşti ce om eşti.
19. Cine rămâne în urmă să nu invidieze pe cine a
luat-o înainte.
Iar cine a ajuns înainte să nu dispre uiască pe cel
rămas în urmă.
Fiindcă uşor se pot întoarce lucrurile altfel.
20. O, mame creştine, învă a i-vă copiii voştri să
spună numele lui Iisus înainte de numele vostru.
Atunci ei vor spune numele vostru totdeauna cu
sfin enie. Toată răspunderea pentru moartea fiilor voştri
şi toată răsplata pentru via a lor le purta i voi, mamelor.
Copiii voştri vor fi ceea ce îi creşte i voi.
Şi toată răspunderea pentru so ii voştri, la fel, o
purta i voi, so iilor.
Fiindcă şi so ii voştri vor fi cum vi-i forma i voi.
O, cât de mult poate o mamă... şi o so ie!
O, cât de puternică este o femeie!

171. Mărgăritarul ascuns 171
La orice răspântie
La orice răspântie, alege calea bine,
că, după ce-ai ales-o, e greu să-ntorci apoi,
vezi cum de rău merg unii şi totuşi li-e ruşine
să-şi recunoască vina, să-ntoarcă înapoi.
La orice despăr ire, stai bine şi gândeşte,
că, după ce-ai făcut-o, zadarnic o mai plângi,
ce greu se află-un suflet,
ce iute se zdrobeşte
şi cum de greu mai creşte iubirea care-o frângi!
La orice-apus de soare priveşte cu-ntristare,
că înc-o zi din via a cea scurtă i s-a dus,
şi pe-asta ai pierdut-o,
mai ai vreo una oare?
– Ce-ai să răspunzi la toate când va-ntreba Iisus?
La orice-nştiin are, ia seama cât mai bine,
nu râde şi nu-ntoarce urechea dinspre ea,
căci via a ta se duce
şi vine ziua, vine,
când vei dori o clipă, dar n-o vei mai avea.

172. 172 Traian Dorz
22. ÎNVĂ ĂTURĂ ŞI DEPRINDERI
1. Învă ătura ta va trece în deprinderile tale, de
aceea însuşeşte- i numai învă ăturile frumoase.
Deprinderile tale vor trece uşor la copiii tăi. De ace-
ea, vezi ca ei să vadă la tine numai deprinderi frumoase.
Fiindcă nu numai al ii, ci şi tu însu i vei culege ce-
ea ce ai semănat în copiii tăi.
2. Ce ruşinos este când în bisericile creştine răsună
nume de filozofi, uneori chiar păgâni, şi nu nume de
profe i, de apostoli sau de Sfin i Părin i!
Ajungă cât se vorbeşte lumeşte în afară de biserică.
N-ar trebui să vorbim şi în ea.
3. Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare mare, Îşi
alege unealta cea mai mică
şi când vrea să facă o lucrare puternică, îşi alege vasul
cel mai slab.
Privi i la to i cei prin care Dumnezeu a făcut mari
şi puternice lucrări, căci to i au fost şi to i au mărturisit
despre ei înşişi că sunt cei mai mici şi cei mai slabi.

173. Mărgăritarul ascuns 173
Numai aşa s-a putut vedea cel mai limpede că nu
unealta, ci Maestrul a făcut lucrarea. Că nu vasului, ci
Stăpânului I se cuvine toată lauda.
4. Pentru a crea lumea, a fost nevoie de Cuvântul
lui Dumnezeu.
Pentru a o mântui, a fost nevoie de Jertfa Lui.
Pentru a naşte un copil este nevoie de o zi,
pentru a-l îndruma bine este nevoie de o via ă,
fiindcă începutul e scurt, dar sfârşitul e lung.
Bine este să inem seamă totdeauna că mai bun este
sfârşitul unui lucru decât începutul lui.
Şi mai însemnată este învierea decât via a.
5. Cât vor exista suferin e şi moarte, vor exista şi
credin a şi rugăciunea.
Câtă vreme va fi bătrâne e, boală şi moarte, oame-
nii vor avea totdeauna nevoie de Dumnezeu şi vor sim i
trebuin a să-L cheme şi să-L caute.
Pentru că singurul ajutor adevărat în toate acestea
este numai El.
6. În curând vremea harului se va sfârşi.
Hristos Mântuitorul şi Judecătorul va veni iarăşi,
ca să-Şi ia Duhul Său şi să închidă uşa, singura uşă care
duce la mântuire.
Atunci nimeni din cei ce n-au venit acum nu vor
mai avea pe unde să vină şi to i cei ce n-au căutat
mântuirea în unicul ei fel nu o vor mai afla nicidecum.
Tu, de ce oare nu vii?
Aştep i tu oare până atunci?

174. 174 Traian Dorz
7. Căderea şi decăderea vin pretutindeni şi de pre-
tutindeni, ca şi cum ar fi împinse de la spate, pentru a-i
prinde pe to i oamenii şi pentru a-i duce cât mai repede
şi cât mai sigur în iad.
Singur Hristos îi poate salva din ele pe cei care
sunt ai Lui.
Tu eşti sau nu al Lui?
Dacă nu, ce vei face fără Hristos?
Cine te va scăpa din ghearele diavolului dacă nu vii
acum alergând la El?
Vino!
8. Nu cârti împotriva vremii şi a vremurilor.
Încă plouă numai cu apă... în curând va ploua şi cu
foc...
Încă se cutremură numai pământul... în curând se
va cutremura şi cerul.
Atunci ce ve i face voi, care nu vre i să scăpa i
acum la Hristos?
9. Ridica i-vă capetele voi, cei care suferi i pentru
Hristos, şi aştepta i-L: în curând se va împlini şi dorul
vostru.
Trăi i veghind, spre a-I auzi glasul Lui când El vă
va chema pe nume, ca voi să ieşi i din mormintele
voastre.
To i cei ce L-au iubit în cură ie şi care L-au aştep-
tat cu dor vor vedea cu bucurie Fa a Lui
şi vor dobândi ferici i locul pregătit de El în cer, la
Nunta Lui strălucită.

175. Mărgăritarul ascuns 175
Ce aproape este Ziua aceasta!... Zorii ei parcă au
şi ieşit.
10. Drag Ierusalim Ceresc,
încă din drumul spre tine, încă pelerini şi străini
fiind prin toate aceste locuri pe unde trecem,
inimile noastre pline de dorul tău î i urează de bine
de departe: Pacea să fie peste tine, drag Ierusalim dorit!
11. Scumpă Cetatea noastră cerească,
suntem încă departe pe drumul spre tine, apropiin-
du-ne, dar lumina ta cea dulce ne înviorează inimile, ne
luminează fe ele, ne înlăcrimează privirile.
Dragostea care ne aşteaptă în tine ne umple de nă-
dejde,
îmbră işările pe care ni le promi i tu ne fac să te
dorim cu un tot mai mare dor:
Pacea fericită să fie cu tine, drag Ierusalim dorit!
12. O, Cer iubit, Cerule iubit,
de atâtea depărtări de câte privim spre tine,
picioarele ne-au obosit pe drum,
ochii ne-au obosit de lacrimi
şi inima, de singurătate... Cheamă-ne mai repede!
Pacea cea mai fericită să fie veşnic în tine, drag Ie-
rusalim dorit!
13. Dulcea noastră mamă de Sus, Ierusalimule Ce-
resc,
sufletul nostru tânjeşte de dorul tău,

176. 176 Traian Dorz
dar ochii ni se umplu de lumina care ne vine din ti-
ne şi calea noastră devine mereu tot mai luminoasă;
deasupra mun ilor îndepărta i, zorii tăi încep să se
ivească surâzând spre noi.
Trimite-ne puterea să alergăm mai iute,
o, Vântule Ceresc!
14. Dulcele nostru Lăcaş fericit de Sus, ie, în care
singurul soare ne va fi Preaiubitul nostru, noi î i urăm
mereu de bine de departe, mărturisind, ca şi înaintaşii
noştri, că şi noi suntem tot mai străini şi călători pe pă-
mânt.
Fă-ne să năzuim neîncetat spre frumuse ea ta,
până ce, prin harul Domnului nostru, vom ajunge
să odihnim în tine.
Pace ie, drag Ierusalim atât de mult dorit!
15. Preaiubitul meu Mântuitor,
iată, nu-mi este frică de cei ce-mi pot face mie răul,
ci de cei care i-l pot face ie şi Lucrării Tale sfinte.
La via a mea nu mai in niciodată, dar la voia Ta, la
cinstea Ta, la Lucrarea Ta in şi voi ine până la moarte.
Le-aş vrea cinstite de to i şi biruitoare în totul şi pretu-
tindeni.
Linişteşte-mi inima care îmi tremură mereu după ele.
16. Doamne Iisuse, când nu în eleg ceva, îndepăr-
tează norul de peste soarele meu.
Ce ne ceri Tu oare, iar noi nu putem da?
Ce vrei Tu de la noi, iar noi nu putem asculta cu
bucurie?

177. Mărgăritarul ascuns 177
Descopere-ne cu uşurin ă adevărul cel ascuns, căci
noi pe acela trebuie să-l iubim mai cu bucurie.
17. Să nu ascultăm nici una din şoaptele ispititorului.
Să ne ferim cu grabă şi cu groază de tot ce vine din
partea ispitei, pentru a nu ne trezi cu amar că nu am ve-
gheat atunci când ar fi trebuit.
Doamne, ai milă de noi când inima noastră este
neliniştită şi duhul ni-e apăsat, iar sufletul nostru nu
vede nici o ieşire.
Nu ne lăsa în cursele în care noi înşine ne-am
prins.
Scapă-ne Tu, Doamne, atunci când inima noastră
arde, iar starea noastră pare fără nici o ieşire.
18. O, Doamne Iisuse, dă-mi din nou toată încrederea
pe care o aveam în dulcea şi puternica Ta purtare de grijă.
Du-mă la starea în care nu mă mai îndoiesc de nici
un adevăr al Tău.
Fă ca tot ce-i pământesc în mine să fie copleşit de
via a cerească.
Fă-mă iarăşi ca, citind Cuvântul Tău, să am lumi-
nă; rugându-mă, să am pace; privind în jurul meu, să
am încredere.
Linişteşte-mi, Doamne, duhul inimii mele,
salvează-mă prin minunea Ta când nu mai există
nici o altă cale.
19. Iubirea nu- i vrea decât binele tău, dar nu-i da
voie firii pământeşti să i-o ispitească şi să i-o doboare
o dată ce ai luat hotărârea cea mare şi fericită a cură iei.

178. 178 Traian Dorz
Să nu- i mai calci sau să- i mai schimbi această
hotărâre... şi nici să nu i-o împar i niciodată. Fiindcă ea
a fost pecetluită cu sărutul ceresc al Domnului tău.
De la virtute până la prăbuşire, adesea nu-i decât
un singur pas.
Când furtuna este puternică, ine-te bine, să nu-l
faci.
20. În Ziua Izbăvirii noastre se va sfârşi toată lupta
nevinovă iei... şi va începe veşnicia răsplătirii ei fericite.
Atunci Mirele nostru dorit ne va cuprinde în Mâi-
nile Lui dragi, ne va strânge la Sânul Său,
ne va privi cu ochii Lui iubi i şi dulci,
Îşi va apropia buzele Lui sfinte şi ne va pecetlui pe
totdeauna cele patru semne ale Crucii dragostei cereşti:
pe frunte,
pe gură,
pe un ochi
şi pe celălalt.
Cum nu ne-a mai sărutat nimeni niciodată:
în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.
Amin.

179. Mărgăritarul ascuns 179
Doamne, iată-mi şi hotarul
Doamne, iată-mi şi hotarul
unde lepăd tot ce-am strâns
şi-mi rămâne numai harul
care l-am cules din plâns.
Numai anii arşi în patimi
prin al dragostei cuptor,
numai ce-am scăldat în lacrimi
de durere şi de dor.
Numai ce-am pierdut cu Tine
jefuit şi judecat,
numai ce-a rămas pe mine
după ce-am fost despuiat.
Numai urmele de cuie
şi de spini din trupul meu
vin cu mine-acum să spuie
ce-au de spus lui Dumnezeu.
Numai pâinea dăruită,
şi cei doi bănu i sărmani,
şi via a pârjolită
în atât amari de ani.
Doamne, iată-mi toată-averea
la acest hotar al meu,
ce iubirea şi durerea
mi-o aduc spre Dumnezeu.

180. 180 Traian Dorz
23. ÎNGĂDUIN A CU CEI CARE
NE ÎNVA Ă
1. Să fim îngăduitori cu cei care ne înva ă pe noi şi pe
mul i umblarea în neprihănire;
şi ei sunt oameni!
Să ne rugăm stăruitor pentru cei care ne îndrumă în
cunoaşterea lui Dumnezeu, fiindcă pe cele mai înalte
culmi bat vânturile cele mai puternice.
Oamenii cei mai mari au şi ispitele cele mai mari.
2. Când păcătuieşti, nu păcătuieşti cu mâna altuia,
ci cu a ta.
nici cu ochii altuia, ci cu ai tăi,
nici cu picioarele altuia, ci cu ale tale,
nici cu gura altuia, ci cu a ta,
nici cu inima, nici cu sufletul altuia, ci cu ale tale.
Cu toate acestea trebuie să te întorci la Dumnezeu,
pentru ca El să i le sfin ească.
Altfel, cu ele, cu toate, ai să plăteşti totul.
3. O, cât de mul i lucrători ai lui Dumnezeu sunt
asemenea cozilor de mere sau de pepeni...

181. Mărgăritarul ascuns 181
atâta dulcea ă trece din Hristos prin ei spre al ii, dar
ei rămân mereu tot amari şi tot usca i.
Pentru o astfel de stare, ce dezvinovă ire avem?
4. Să luăm pildă de la Hristos Domnul nostru:
El în fa a judecă ii a fost drept, dar nu S-a apărat.
În fa a vrăjmaşilor a fost curajos, dar n-a lovit.
În fa a mor ii a fost demn, nu S-a milogit.
Câ i oameni mari nu s-au târât cu ruşine, spre a
scăpa! Dar Iisus n-a arătat nici o slăbiciune în fa a mor-
ii, ci numai seninătate biruitoare şi demnă.
Aşa să treacă prin moarte fiecare urmaş al lui Iisus.
În ceata nenumărată a biruitorilor cereşti nu se
poate ajunge decât printr-o moarte biruitoare.
5. Preotul şi levitul n-au putut ajuta celui căzut în-
tre tâlhari, pentru că ei înşişi coborau, ca şi el, din Ieru-
salim.
Singur Samariteanul Milostiv l-a putut ajuta, fiindcă
el suia spre Ierusalim, înainta în via a duhovnicească.
Cei care scad sufleteşte nu pot ajuta pe nimeni spre
mântuire, ci numai îi pot pierde.
Numai cei care merg crescând în Domnul ne pot
întări.
6. Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus,
cât de bine se vede că tu nu L-ai avut decât pe El,
fiindcă pe Cruce El te-a încredin at Sfântului Ioan, uce-
nicul cel mai statornic şi iubit, spre a- i fi fiu şi spriji-
nitor în locul Fiului şi Dumnezeului tău, Care mergea la
Tatăl!

182. 182 Traian Dorz
Rămânând a nimănui pe lume, ucenicul iubit te-a
luat la el acasă, ca pe mama fără nici un fiu.
Cât de vinova i sunt cei care vorbesc altfel, necu-
noscând Scripturile şi înjosind pe Dumnezeu!
7. Teama de păcat pe care o are nevinovă ia să ne
păstreze mereu recunoscători şi alipi i de dragostea
sim itoare a ascultării noastre de Dumnezeu.
În dragostea adevărată este o sfin ire pe care o dă
Dumnezeu sufletului care luptă să se păstreze numai
al Lui.
8. Să veghem, să fim cu un cuget curat şi cu o ini-
mă smerită, statornici în credin a şi în învă ătura prin
care Dumnezeu ne-a dat făgăduin a mântuirii veşnice,
iar noi I-am dat Lui făgăduin a ascultării noastre de
toată voia Lui.
Părtăşia aceasta a noastră cu Dumnezeul nostru
este cea mai de pre comoară a sufletului nostru şi ni-
mic pe lume nu trebuie să ne fie mai scump ca ea.
9. Fii binecuvântată, iubire din Iisus, care ne faci
sufletul fericit! Tu ne răsari ca o mireasmă liniştitoare
peste sufletul nostru învolburat, în atâtea neguri chinu-
itoare şi ca o salvare fericită, în prăbuşirea sufletelor
noastre printre atâtea stânci şi valuri gata să ne zdro-
bească şi să ne înghită.
Vino mereu şi cuprinde-ne odihnitor ori de câte ori
suntem zdrobi i şi singuri.
10. Nu se poate să nu vină felurite schimbări în vi-
a a noastră, fiindcă pe lumea asta totul este schimbător.

183. Mărgăritarul ascuns 183
Dar Domnul – Care a făgăduit: Iată, Eu cu voi sunt
în toate zilele până la sfârşitul veacurilor – rămâne ne-
schimbat şi împreună cu noi prin toate cele ce vin sau
vor veni, dacă şi noi rămânem neschimba i lângă El.
Să nu ne îndoim niciodată de asta.
11. Singurul timp când Domnul nu ne înso eşte
este acela în care noi pierdem urma paşilor Lui şi o lu-
ăm pe alte urme, înşelătoare, care ne duc spre căi ce nu
sunt ale Lui.
Să ne trezim atunci când suntem fără El sau fără
pacea inimii noastre şi să căutăm cât mai repede şi mai
smeri i calea Lui, pe care noi o pierdusem.
Atunci iarăşi Îl vom regăsi, aşteptându-ne acolo
unde Îl lăsasem, spre a ne înso i mai departe.
12. Sunt uneori curse foarte viclean ascunse în ca-
lea noastră... acolo noi credem că este o via ă, dar este o
moarte.
Credem că este un har, dar este o primejdie.
Credem că este o bucurie, dar este un mare necaz.
De primejdia acestor curse numai Dumnezeu ne
poate scăpa, fiindcă toate înfă işările din afară sunt
atrăgătoare, iar noi nu vedem că au fost curse decât du-
pă ce am căzut.
Să ne rugăm atunci stăruitor, ca să fim scăpa i.
13. Când judecăm lucrurile grăbit – şi nu cu mintea
şi cu inima – atunci totdeauna suntem în cea mai mare
primejdie de a cădea în curse.

184. 184 Traian Dorz
Trebuie să le judecăm încet şi nu cu inima întâi, ci
cu mintea.
Atunci de pu ine ori vom cădea în primejdii.
14. Judecă ile inimii, numai Dumnezeu le poate fe-
ri de nedreptate şi de păcat.
Inima nu poate aproape niciodată judeca drept. Ea
judecă totdeauna ori după iubire: prea îngăduitor, ori
după ură: prea sălbatic.
Fericit e acela în care judecata nu o face o inimă
grăbită, ci o minte cumpătată.
Acela va fi scutit totdeauna de a face greşeli pe ca-
re apoi cu greu şi cu întârziere le va putea îndrepta.
Sau nici aşa.
15. Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
dacă eşti legat prin făgăduin a gurii tale,
dacă eşti prins (într-o cursă) prin făgăduin a gurii tale,
fă totuşi lucrul acesta:
dezleagă-te, căci ai căzut în mâna de-aproapelui tău.
De aceea du-te, aruncă-te cu fa a la pământ şi stăruie de el.
Nu da somn ochilor tăi, nici a ipire pleoapelor tale.
Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vâ-
nătorului. Şi pasărea din mâna păsărarului (Prov. 6, 1-5).
16. Când Dumnezeu te-a izbăvit în chip minunat
din vreo nenorocire sau din vreo cursă pusă la cale
contra ta de cel rău,
nu uita niciodată recunoştin a pe care I-o datorezi.
Mergi şi aruncă-te pe genunchii mul umirii şi-I adu la-
udă pentru ajutorul Său.

185. Mărgăritarul ascuns 185
17. Frumuse ea purtării noastre fa ă de Dumnezeu
ne va aduce pre uirea şi dragostea lui Dumnezeu.
Frumuse ea purtării noastre fa ă de semenii noştri
ne va aduce pre uirea şi dragostea semenilor noştri.
Aceste două frumuse i sunt una şi nu pot fi despăr-
ite nici când le dăm, nici când le primim.
18. Tot ce este rânduit de Dumnezeu în via a noas-
tră este pentru a ne face fericită via a noastră, ascultă-
toare de El şi folositoare semenilor noştri.
Tot ce este rânduit de diavolul este spre a face via-
a noastră nefericită şi spre a ne face s-o nefericim şi
pe-a altora.
Şi numai puterea lui Dumnezeu ne poate păstra în
ceea ce e rânduit de Dumnezeu şi ne poate feri de ceea
ce este de la satana.
Dar trebuie să ne rugăm neîncetat pentru asta.
19. Ajutorul lui Dumnezeu este totdeauna lângă noi.
Dar el uneori nu vine dacă nu îl cerem cu atâta stă-
ruin ă câtă putere are răul care ne amenin ă.
20. Când Domnul îngăduie să fim cernu i ca grâul,
cu atâta vor fi cernerile mai mari, cu cât este în noi mai
multă pleavă.
Să nu ne îngrijorăm: Dumnezeu nu va îngădui să
pierdem decât ceea ce este rău.
Doamne, aşa să fie!
Amin.

186. 186 Traian Dorz
Pân’ la sfârşit doresc, Iisus
Pân’ la sfârşit doresc, Iisus,
să Te iubesc pe Tine,
al Tău foc sfânt, precum l-ai pus,
să ardă alb în mine,
pân’ a sfârşit să Te slujesc
c-o inimă predată,
cu-a’ mele urme să păşesc
pe calea Ta curată.
Pân’ la sfârşit, Iisus Iubit,
să lupt nebiruit,
să pot aşa şi eu intra
în bucuria Ta...
Pân’ la sfirşit să pot ierta
pe cei ce-mi poartă ură,
luând mereu din Crucea Ta
putere şi căldură,
pân’ la sfârşit să pot privi
ca de la Tine toate,
tot ce voi da şi voi primi
să pot, cu bunătate.
Pân’ la sfârşit Te rog să-mi dai
credin ă neclintită
spre starea care Tu mi-o vreai,
să-nving orice ispită,
pân’ la sfârşitul luminos
s-ascult deplin de Tine,
să fii, Preascumpul meu Hristos,
Tu mul umit de mine...

187. Mărgăritarul ascuns 187
24. ÎNCERCĂRI ŞI RĂSPLĂTIRI
1. Când Domnul l-a încercat pe Iov, iar credincio-
şia lui a rămas neclintită, cât de minunat şi binevoitor i-
a răsplătit Dumnezeu aceasta, dăruindu-i de două ori
mai mult decât avusese înainte. Chiar şi anii vie ii i-au
fost da i de două ori mai mult în urmă decât înainte.
Să nu ne îndoim niciodată de răsplătirile mari ale
lui Dumnezeu fa ă de cei ce trec biruitori prin încercări.
2. În to i oamenii din lume Dumnezeu a pus câte o
parte din adevăr, numai în oamenii Săi mari a pus o
parte mai mare.
Tuturor popoarelor lumii le-a trimis Dumnezeu
profe i care să-i îndrume spre El,
dar pu ine popoare din lume şi-au recunoscut pro-
fe ii... şi mai pu ine nu i-au lepădat.
3. Cât de mare este Puterea lui Dumnezeu şi ce mi-
nunat ştie El să lucreze pentru ai Lui!
Cine s-ar fi putut gândi că Avraam va naşte copii la

188. 188 Traian Dorz
bătrâne e, că Isaac va primi o so ie de atât de departe,
că Iacov se va întoarce din robie cu atâtea bogă ii, că
Iosif, robul întemni at, va ajunge cârmuitorul ării, că
un copil salvat din apele Nilului şi un Altul născut într-
o iesle vor fi ceea ce au fost?
Dumnezeul nostru este Domnul puterilor minunate.
Să ne încredem în El în orice vreme, căci la El este
ieşire din orice încercare, pentru ai Săi.
4. Dacă un mai-mare pământesc, pe care îl vedem,
trebuie să fie rugat cu atâta respect şi vrednicie,
cum ar trebui să ne rugăm Aceluia Care este
Mai-marele Cerurilor şi pe Care nu-L vedem?
5. Avraam a fost credincios, Isaac a fost blând,
Iacov a fost prevăzător... Orice suflet care suferă ca şi
poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage Domnului,
să-l facă să fie atent ca Iacov, blând ca Isaac şi credin-
cios ca Avraam.
6. Toate lucrurile cele tari pot fi biruite
– numai Dumnezeu este Marele Nebiruit.
Iată: piatra e tare, dar fierul o străpunge.
Fierul e tare, dar focul îl topeşte.
Focul e tare, dar apa îl stinge.
Apa e tare, dar frigul o biruie.
Frigul e tare, dar soarele îl nimiceşte.
Soarele e tare, dar norul îl acoperă.
Norul e tare, dar vântul îl mână.
Vântul e tare, dar omul i se împotriveşte.
Omul e tare, dar moartea îl doboară.
Moartea e tare, dar Domnul o nimiceşte.

189. Mărgăritarul ascuns 189
Domnul este deci cel mai puternic. Să ne încredem
numai în El!
7. Cearta vine de la ură şi duce la ură. Oricine se
ceartă fără să se împace este un fiu al celui rău şi va
moşteni osânda.
8. Sufletul celui rău e mai rău decât fapta lui. De
aceea şi merită osânda focului veşnic.
Fiindcă tot răul pentru mii de suflete iese uneori
dintr-un singur suflet rău.
9. Cel credincios în cele mici este învrednicit de
Dumnezeu cu cele mari.
Dacă Moise n-ar fi fost un bun păzitor al oilor stă-
pânului său, Dumnezeu nu i-ar fi încredin at spre păsto-
rire oile Sale.
Şi dacă David n-ar fi fost viteaz în lupta pentru mi-
eluşelul răpit de urs ori de leu, Domnul nu l-ar fi trimis
să-l înfrunte pe Goliat.
Să ne dovedim credincioşia în cele mici... şi Dum-
nezeu ne va învrednici şi de cele mari.
10. Chiar şi cele rele lucrează spre binele celor
buni.
Dacă Moise n-ar fi fost silit să fugă în Madian, el
n-ar fi aflat de voia lui Dumnezeu şi poporul Domnului
n-ar fi fost eliberat din robie.
Dacă Iuda n-ar fi uneltit împotriva Mântuitorului
nostru, Domnul n-ar fi pătimit, vărsându-Şi Sângele Lui
Sfânt pe Cruce pentru noi.

190. 190 Traian Dorz
Tot răul lucrează fără să vrea, prin voin a lui Dum-
nezeu, spre binele nostru.
11. Suferin a este trimisă de Dumnezeu oamenilor
pentru vindecarea sufletului lor, căci în primul rând su-
fletul lor este bolnav şi sufletul îmbolnăveşte trupul...
Dar oamenii nu vor să în eleagă voia şi grija dra-
gostei lui Dumnezeu pentru ei. Fac totul pentru a-şi
vindeca trupul, dar nici nu le pasă de suflet.
12. Dumnezeu Se arată drep ilor Săi mereu în pus-
tie. Ca lui Moise.
Pentru a auzi glasul Lui şi spre a-I vedea Fa a, tre-
buie mereu să cobori în pustie, cum a coborât Moise,
cum a coborât Mântuitorul, cum au coborât sfin ii.
Nu te îngrozi de pustie; Domnul te duce acolo ca
să-L auzi şi să-L vezi pe El.
Ai ochi şi urechi de văzut şi de auzit.
13. Când soarele unui mare om al lui Dumnezeu
apune, atunci răsare soarele unui alt mare om al lui
Dumnezeu.
Fără schimb, nu lasă Dumnezeu să plece nici un
lucrător al Lui.
Altfel Lucrarea Lui s-ar pierde.
Şi Numele Său ar fi de ocară.
14. De ce S-a arătat Dumnezeu lui Moise într-un
spin care ardea fără să se mistuie?
Poate pentru că spinul este cel mai mic dintre co-
paci, iar Dumnezeu vrea să ne înve e că El Se arată în
cei umili.

191. Mărgăritarul ascuns 191
Şi poate pentru că spinul este gardul cel care împi-
edică, iar El vrea să împiedice orice rău.
Şi poate pentru că spinul este copacul durerii, iar
Dumnezeu vrea să ştim noi că oricând un credincios al
Lui suferă, suferă şi El, dorind ca pe noi să ne scape.
15. Cu cât e mai slab acela prin care lucrează Dum-
nezeu, cu atât el arată mai bine puterea Dumnezeului său.
Cu cât e mai mic slujitorul, se vede mai mare Stă-
pânul.
Cu cât e mai sărac robul, se vede mai bine bogă ia
Domnului.
Şi aceasta să ne bucure pe noi totdeauna.
16. Ştia oare Adam să vorbească atunci când el a
pus numele tuturor animalelor, precum spune Cartea
Sfântă?
Cine l-a făcut pe el să vorbească? Cine i-a dat pri-
ceperea?
Dumnezeu este Acela care a deschis ochii celor ce
ştiu să vadă şi El i-a închis pe ai celor care vor să fie
orbi.
Pentru cei ce vor să ştie, El este Cel ce-i înva ă şi
El îi lasă în întuneric pe cei neascultători.
El a făcut ochiul care vede, urechea care aude şi
gura care vorbeşte.
Pe El să-L slujim cu toate.
17. Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. El
aşteaptă ca noi să pornim lucrul, iar apoi ni Se alătură. Să
luăm jugul Lui şi apoi vine şi El lângă noi să tragă la el.

192. 192 Traian Dorz
Lucrul Domnului stă în mâinile noastre. Domnul
ne aşteaptă pe noi. Dacă noi nu-l facem, lucrul Lui ră-
mâne nefăcut. Dacă întârziem, el rămâne neisprăvit.
Dumnezeu vrea ca noi să voim ceea ce El doreşte, fără
să fim constrânşi la aceasta.
O, ce mare dragoste are Dumnezeu! Numai dra-
gostea lucrează în felul acesta.
18. Dumnezeul nostru este Cel Etern şi Cel Atot-
puternic. El a fost înainte de facerea lumii şi va fi şi du-
pă sfârşitul ei, împără ind pe veşnicie.
Când vrea să ierte, atunci cingătoarea Lui este
blânde ea, iar coroana Lui împărătească este dragostea.
Când vrea să facă dreptate, arcul Său este focul, iar să-
geata Sa trăsnetul. Norul este scutul cu care Se acoperă,
raza soarelui este sabia Lui. Cerul este tronul Său, iar
pământul aşternutul picioarelor Lui.
Teme i-vă de El şi da i-I slavă veşnică!
19. Omul lui Dumnezeu îşi duce via a pe pământ
între păcat şi suferin ă.
Când Dumnezeu vrea să-l ferească de păcat, trimite
suferin a.
Când a căzut în păcat şi Domnul vrea să-l scape
din el, îi trimite suferin a.
Nu osândi pe nimeni până ce păcatul omului nu
întrece suferin a sa.
20. Dumnezeu l-a înştiin at de zece ori pe Faraon.
De zece ori i-a lăsat vreme de pocăin ă şi de în-
dreptare şi, înainte de a-l pedepsi, de zece ori l-a iertat.

193. Mărgăritarul ascuns 193
Cât de bun este Dumnezeu cu orice păcătos! Câte
înştiin ări îi trimite, câtă vreme îl aşteaptă, câte iertări îi
dă, câte încercări îi trimite, numai şi numai să se în-
drepte.
Şi numai când nu mai e nici o nădejde, îl pedep-
seşte!
Slavă veşnică Lui!
Amin.
* * *
Când credin a noastră este
cea mai slabă-n încercare,
atunci rugăciunea noastră
să ne fie cea mai tare.
Atunci să-L chemăm pe Domnul
mai puternic, să ne scape,
şi-avem să-L vedem cum vine,
liniştit, păşind pe ape...
*
Fericit cel ce-şi încheie drumul vie ii lui frumos!
Liniştit pleca-şi-va capul în odihna lui Hristos;
şi via a lui şi moartea vor slăvi pe Dumnezeu.
– Şi cuvântul şi exemplul îi va fi cinstit mereu.

194. 194 Traian Dorz
Să mor frumos
Să mor frumos la capătul izbânzii,
când lupta mântuirii mi-am sfârşit;
– atunci Hristos cu paşnicii şi blânzii
mă va primi în cerul fericit.
Să mor frumos, să mor frumos
pentru Iisus
şi voi fi dus, şi voi fi dus
în ceruri sus...
Să mor frumos la capătul răbdării,
când voi sfârşi întregul crucii drum;
– atunci cu slava dulce-a-ncununării
Hristos îmi va plăti ce-ndur acum.
Să mor frumos ca seara unei zile,
ce asudând în munca grea s-a stins;
– atunci voi strânge-n mâinile umile
un aur veşnic semănat în plâns.
Să mor frumos ca vorba-n sărutare,
ca noaptea-n zorii cerului senin;
– atunci mi-ar fi-nvierea sărbătoare
şi veşnicia un ospă divin.
Să mor frumos pe bra ele iubirii,
din ea plecând, de ea întâmpinat;
– atunci în moştenirea Nemuririi
voi fi cu ea de El încununat.

195. Mărgăritarul ascuns 195
25. VIA Ă, MOARTE ŞI ÎNVIERE
1. Există un loc al binecuvântării şi un loc al bles-
temului.
Există un pământ al celor vii şi unul al celor mor i.
Există fii ai învierii şi există fii ai mor ii.
Cine ascultă glasul lui Hristos şi vine la El trăieşte
pentru via ă şi moare pentru înviere.
Va veni o zi în care to i cei îngropa i în pământul
celor vii vor auzi glasul binecuvântat al Celui Veş-
nic Viu chemându-i la slavă şi ei vor învia, mergând
la El.
Aceştia sunt mor ii care aud şi văd pe Dumnezeu.
Alege- i astăzi partea să fii cu ei, venind la El.
2. Când un păcătos este chemat de nouă ori să se
îndrepte, iar el de nouă ori se împotriveşte chemării şi
refuză să-L asculte pe Dumnezeu,
aceluia Dumnezeu îi ia pentru totdeauna dorin a de
a se mai îndrepta.
Şi acest om devine un mort înainte de a muri.

196. 196 Traian Dorz
3. Mul i fii ai lui Dumnezeu, care au în ei inimă rea
şi lumească, vor pieri. Şi mul i fii ai lumii, care au în ei
inimă bună, vor fi mântui i.
Fiindcă Dumnezeu nu Se uită la înfă işare, nici la
nume, ci la inimă Se uită El.
4. Cine zice: Dacă Faraon este mai tare, vom rămâ-
ne şi vom sluji lui Faraon, iar dacă Dumnezeu este mai
tare, vom merge şi vom sluji lui Dumnezeu – acela este
un viclean, iar Dumnezeu îl va lepăda de la Fa a Lui.
Cine are inima lui pentru Domnul, acela să ia par-
tea Domnului cu hotărâre de la început şi s-o ducă până
la sfârşit.
Cei cu inima împăr ită nu vor locui lângă El şi nu
vor vedea slava Lui.
5. Este o vreme când trebuie să te rogi şi este o vre-
me când trebuie să lucrezi. Cunoaşte bine acest adevăr!
Cine lucrează când trebuie să se roage sau se roagă
când trebuie să lucreze este asemenea aceluia care mer-
ge la semănat în vremea secerişului... şi merge la sece-
riş în vremea semănatului.
Să nu se aştepte la binecuvântare, fiindcă este cu
neîn elepciune.
6. Cel rău şi din dulce face amar, iar Domnul şi din
amar face dulce.
Omul are nevoie de dulce pentru ca să se îndul-
cească ceea ce este amar, dar Dumnezeu îndulceşte
amarul cu amar, pentru că mare şi nemărginită este pu-
terea Lui.

197. Mărgăritarul ascuns 197
De aceea suferin a celui credincios se face o bucu-
rie veşnică şi moartea celui iubit de Dumnezeu se pre-
face un cântec de biruin ă veşnică.
Chiar Mâna Lui care răneşte, în acelaşi timp şi
vindecă.
7. Dumnezeul şi Împăratul nostru cel nevăzut nu
este ca împăra ii pământului cei văzu i. El nu spune ro-
bilor Săi: Voi să-Mi da i să mănânc, voi să-Mi da i să
beau, voi să munci i pentru odihna Mea şi să muri i
pentru via a Mea.
Ci El ne dă nouă să mâncăm şi El ne pregăteşte să
bem. El lucrează pentru folosul nostru şi El a murit pe
Cruce pentru ca noi să avem via ă veşnică.
Cu cât mai mult ar trebui să avem dorin a de a-L
sluji şi de a trăi pentru El!
8. Moise lupta cu rugăciunea în timp ce poporul
lupta cu armele. Cât timp era rugăciune, poporul biruia.
Când înceta rugăciunea, înceta şi puterea.
Ferice de poporul care, luptând, are pe cineva care
se şi roagă.
Muncind, are pe cineva care se şi roagă.
Suferind, are pe cineva care se şi roagă.
Poporul care nu mai are rugăciune este pierdut.
9. Nimic nu este cu neputin ă dacă crezi şi dacă te
rogi puternic lui Dumnezeu.
Dar pentru minunile mari este nevoie de oameni mari
şi de credin e mari. Atunci se arată cel mai vădit măre ia
puterii Celui Atotputemic, spre gloria Sa veşnică.

198. 198 Traian Dorz
În momentele cele mai grele, să ne rugăm cel mai
fierbinte şi Dumnezeu va face minunea cea mai mare.
Preamări i atunci pe Dumnezeu cu o cântare unică.
10. Preamări i pe Dumnezeul cel Veşnic pentru
Cuvântul Său cel veşnic, teme i-vă de Cuvântul Său şi
asculta i-L!
Cuvântul lui Dumnezeu este mai de pre ca lumina,
fiindcă Lumina este în el.
Este mai sfânt ca Adevărul, fiindcă în el este Ade-
vărul.
Este mai mare ca Dreptatea, fiindcă ea se cuprinde
în el.
Este mai dulce decât Dragostea, fiindcă ea din el
este.
Este mai scump ca Iertarea, fiindcă în el este ea.
Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare ca toate
acestea, este atât de mare, cât Domnul, fiindcă el este El.
Vai de oricine nu se supune lui, vai de oricine ca-
ută să-l rupă sau să-l ardă.
11. Domnul Iisus a zis: Orbii văd, şchiopii umblă,
leproşii se cură ă, surzii aud, mu ii grăiesc, mor ii în-
vie... Săracilor li se vesteşte Evanghelia.
Cum se fac aceste minuni? Prin puterea Evangheli-
ei care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Acest Cuvânt face aceste minuni. Ferice de oricine îl
primeşte, fiindcă oriunde El este primit se face o minune.
12. Ia-mă cu Tine, Iubitul meu Iisus, nu mă mai lă-
sa singur niciodată. Atâtea primejdii sunt în singurăta-

199. Mărgăritarul ascuns 199
te... Atât de trist este trandafirul care se scutură
necules...
Atât de zdrobită este mâna care se retrage ne-
strânsă...
Atât de amare sunt lacrimile care se uscă singure...
M-am despăr it de to i pentru Tine.
Acum nu mai am pe nimeni,
pe nimeni, pe nimeni.
Să nu mă mai laşi, să nu mă mai laşi să mor sin-
gur...
Iubitul, iubitul, iubitul meu Iisus!...
13. Când Dumnezeu a făcut legea şi a vrut s-o dea
oamenilor, a încredin at-o mai întâi femeilor, zicându-le:
– Dacă femeia o primeşte şi vrea ca ea să fie inută
în casă şi în popor, Legea Mea va fi inută, pentru că
femeia face ce vrea din casa ei şi din poporul ei.
Mult poate femeia, de aceea răspunderea ei este
foarte mare – fa ă de familia ei şi fa ă de poporul ei.
Dacă Dumnezeu ar fi înştiin at-o pe Eva, poate că
n-ar fi păcătuit nici Adam.
14. Greu este începutul oricărui lucru...
şi mai greu decât orice este ascultarea
şi începutul ei. De aceea este scris:
Dumnezeu iubeşte ascultarea mai mult decât jert-
fele.
Fericit cine începe să asculte, căci cine ascultă în
suferin ă va începe să asculte şi în bucurie.
A asculta pe Dumnezeu este bucuria cea mai mare.
În asta stă învierea, fiindcă este scris:
Şi cei ce-L vor asculta vor învia.

200. 200 Traian Dorz
15. Când Domnul nostru Iisus Hristos le-a dat Le-
gea Sa şi le-a spus ucenicilor Săi: „Vă dau poruncă“,
ucenicii L-au văzut foarte trist pe Domnul lor.
Unul dintre ucenici, se spune că ar fi întrebat pe
Domnul:
– Doamne, de ce eşti trist când ne dai porunca asta
a dragostei?
– Pentru că voi şti i ce este ea acum când Eu v-o
dau, a zis Domnul, dar Eu ştiu ce vor face din ea urma-
şii voştri.
16. Când Dumnezeu a spus poruncile Sale, s-a fă-
cut tăcere în tot cuprinsul cerurilor şi al pământului,
păsările cerului şi animalele pământului tăcură,
apele se opriră,
focul încetă,
tunetul amu i,
ecoul se pierdu,
heruvimii şi serafimii încetară să zboare şi să cânte,
iar în liniştea atotstăpânitoare to i au putut în elege
că în afară de Dumnezeu nu mai este nimic.
Şi în afară de iubire, porunca Lui unică, nu mai
este nici o altă poruncă.
17. Oamenii n-au putut asculta glasul lui Dumne-
zeu şi de aceea au păcătuit.
Oricine îl ascultă nu poate păcătui; oricine păcătu-
ieşte nu-l poate asculta.
Toate celelalte au ascultat glasul lui Dumnezeu şi
n-au cunoscut păcatul, numai păcatul omului. Şi toate
suferă din cauza urmărilor acestuia.

201. Mărgăritarul ascuns 201
18. Fiecare om trebuie să moară... dar cel ce crede
în Iisus nu moare, ci trece din moarte la via ă, cum tre-
ce din afara casei sale prin uşă în bucătărie. Şi din pri-
mejdie în siguran a odihnitoare a casei dorite.
Cine are o casă o pre uieşte prea pu in,
cine n-are, o pre uieşte prea mult.
Cine are o ură o întâlneşte prea des,
cine are o iubire o întâlneşte prea rar...
19. Doamne, iată-mă aproape şi de capătul dru-
mului...
Sunt unul dintre oamenii care au trăit prea mult.
Am umblat atât de mult, încât mi s-au tocit picioa-
rele până la genunchi... nu mi-au mai rămas decât ge-
nunchii, spre a veni către Tine.
De câte ori am văzut, mi s-au topit ochii; nu mi-au
mai rămas decât lacrimile, spre a Te privi.
De câte ori am auzit, mi s-au asurzit urechile; nu
mai am decât amintirea cu care să Te pot auzi.
De buze nu mai am nevoie, căci şi aşa nu mai are
cine să mă mai sărute unic.
În locul inimii am numai un jăratic pe care nu-i
nimeni să mai pună nici un fir de tămâie.
În jurul meu au crescut al ii cărora trebuie să le
fac loc.
Dumnezeul meu, iartă-mă că am trăit prea mult şi
am făcut prea pu in, am vorbit prea mult şi am spus
prea pu ine...
Mi-ai dat să scriu o mie de căr i şi n-am început de-
cât una. Pe toate celelalte le duc gata în mine spre Veşni-
cia în care mă scufund ca într-un uriaş clopot de aur.

202. 202 Traian Dorz
Fă-mă limba nevăzută a acestui clopot cu o mie de
rezonan e pentru cele o mie de nume ale Tale, dintre
care cel mai frumos şi mai dulce este
Iubire,
Iisus.
20. Cel ce adevereşte aceste lucruri zice:
Da, Eu vin curând.
Amin. Vino, Doamne Iisuse!
Harul Domnului Iisus Hristos
să fie cu voi, cu to i.
Amin.
* * *
Mamă! Fiii- i sunt pe lume
munca ta cea mai de pre ,
ei sunt scopul şi cununa
zbuciumatei tale vie i;
roagă-te şi luptă, mamă,
cât eşti tu şi cât ei sînt,
să-i creşti credincioşi
– acesta-i rostul tău cel greu şi sfânt.

203. Mărgăritarul ascuns 203
Iisus a fost Biruitorul
Iisus a fost Biruitorul
în orice lupte pân-acum
– vrăjmaşii Lui s-au dus în beznă,
şi în uitare,
şi în scrum...
Din orice ruguri şi cuptoare,
în orice veac prigonitor,
cu orişicâ i vrăjmaşi puternici,
– Iisus a fost Biruitor!
Iisus a fost, Iisus, slavă Lui,
Iisus este, Iisus, slavă Lui, slavă Lui,
Iisus va fi, Iisus, slavă Lui, slavă Lui
slavă Lui!
Iisus e şi-azi Biruitorul,
oricâte lupte sunt şi-acum
– vrăjmaşii Lui se duc în beznă,
şi în uitare,
şi în scrum.
Oricât se-agită vânt potrivnic
şi oricât val asurzitor,
mai strălucit, trecând prin toate,
– Iisus e-n veci Biruitor!
Iisus va fi Biruitorul
când va sfârşi tot ce-i acum
– vrăjmaşii Lui vor fi-atunci beznă,
vor fi uitare,
vor fi scrum.

204. 204 Traian Dorz
În strălucirea negrăită,
slăvit de-al veşniciei cor,
împără ind pe totdeauna,
– Iisus va fi Biruitor!
Iisus e-n veci Biruitorul
– să şti i voi to i ai Lui acum,
să nu vă teme i nici de beznă,
nici de uitare,
nici de scrum.
Căci El vă dă o-mpără ie,
şi-un rai,
şi-un chip,
şi-un viitor
cum n-a văzut nici cerul încă.
– Iisus e-n veci Biruitor!
Slăvit fii Tu, Biruitorul
de Ieri,
de Astăzi
şi din Veci,
slăvit fii Tu, Cel ce prin toate
Măre şi Preaputernic treci.
Prin Tine şi noi vom ajunge
biruitori la cei de Sus,
cântarea Biruin ei Tale
cântând,
Iisus,
Iisus,
Iisus...

205. Mărgăritarul ascuns 205
Slăvit să fie Domnul,
căci E1 ne-a dăruit
lumina şi-ajutorul
s-ajungem la...
SFÂRŞIT!

206. 206 Traian Dorz
CUPRINS
Mărgăritarele ascunse ......................................... 4
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ...... 5
Am întrebat Lumina .............................................. 6
1. Minunea cea mai mare: Golgota ............................. 7
Ce mult mi-ai dat ................................................ 13
2. Biruirea greului vie ii ............................................ 14
Toate laudele noastre ......................................... 22
3. Fericirea de a fi cu Domnul ................................... 23
Binecuvântate fie ................................................ 32
4. Dragostea pentru înaintaşi ..................................... 33
Doamne, inima mea toată .................................. 41
5. Bolile şi suferin ele de pe pământ ......................... 42
Doamne-nlătură-l pe răul .................................. 50
6. Liniştire şi vindecare ............................................. 51
O, scoate-ne, Iisuse ............................................ 57
7. Asprime şi bunătate ............................................... 58
Fericită-i ascultarea ........................................... 65
8. Lacrimi şi mângâieri .............................................. 66
Doamne, în ce har ne-nvălui .............................. 73
9. Comorile care rămân veşnice ................................ 74
Întinde- i Mâna Ta ............................................ 81

207. Mărgăritarul ascuns 207
10. Adevărata pre uire ............................................... 82
Iubirea mea-ndrăzneşte ...................................... 88
11. Iertare şi iubire ..................................................... 89
Nu-i nimeni mai dator .........................................96
12. Omul cel mai fericit ............................................. 97
Pe treptele acestea ........................................... 103
13. Singurul templu etern ........................................ 104
Clopotul de Denii ............................................. 111
14. Ceea ce nu se poate ascunde ............................. 112
Te-aş aduna, iubire .......................................... 119
15. Ceea ce ne-a făcut unul ..................................... 120
Despăgubeşte, Doamne .................................... 127
16. Via a noastră şi tainele ei .................................. 128
Ce taine-mi sunt ............................................... 134
17. Lupta credin ei ................................................... 135
Ce bine-a fost, Credin ă ................................... 142
18. Împlinirea voii lui Dumnezeu ............................ 143
Cât de trecător e ceasul ................................... 149
19. Măsura cea bună în toate ................................... 150
Deschide-te-nspre Domnul ............................... 156
20. Marele pre al adevărului ................................... 157
Doamne-alungă depărtarea ............................. 164
21. Pace şi Adevăr ................................................... 165
La orice răspântie ............................................ 171
22. Învă ătură şi deprinderi ...................................... 172
Doamne, iată-mi şi hotarul .............................. 179
23. Îngăduin a cu cei care ne înva ă ........................ 180
Pân’ la sfârşit doresc, Iisus .............................. 186
24. Încercări şi răsplătiri .......................................... 187
Să mor frumos .................................................. 194
25. Via ă, moarte şi înviere ..................................... 195
Iisus a fost Biruitorul ....................................... 203
Cuprins .................................................................... 206

208. 208 Traian Dorz
Tehnoredactare computerizată şi machetare:
Editura «Oastea Domnului», Sibiu
Tipărit şi broşat la POLSIB SA, Sibiu