Sfântul Teofil de la Kitaev, cel nebun pentru Hristos (28 octombrie)Stea emy
Sfântul cuvios Teofil s-a născut în luna octombrie a anului 1788 şi a trecut la cele veşnice în dată de 28 octombrie 1853, la vârsta de 65 de ani. Acesta este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi "nebuni pentru Hristos". Pomenirea vieţii plăcute lui Dumnezeu a stareţului Teofil şi a faptelor lui slăvite n-a încetat odată cu sfârşitul lui. După adormire, la fel ca şi în timpul vieţii, el dă ajutor nu mai puţin grabnic în necazuri şi nevoi tuturor celor ce cu credinţă cheamă numele lui. În anul 1993, Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina l-a proslăvit pe fericitul stareţ Teofil ca sfânt cu cinstire locală. Moaştele sale se află acum închinată Sfintei Treimi a Sihăstriei Kitaiev.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „din Ahtîr” fost descoperită în ziua de 2 iulie 1739 în oraşul Ahtîrka, gubernia Harikovului (în prezent - regiunea Sumsk, Ucraina). Preotul bisericii a cumpărat o coasă nouă şi a vrut să o probeze pe iarba ce a crescut alături de biserică. De cum a început să cosească, deodată el a văzut în iarbă o icoană strălucitoare. Înmărmurit de această întâmplare, cu mare evlavie el a luat icoana şi a aşezat-o în casa sa
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este una mai neobișnuită, care nu are un prototip înaintea sa. Aceasta este pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În partea stângă a fecioarei este zugrăvită scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, iar Fecioara pare că privește înduioșată spre Fiul Său. Mâinile îi sunt strânse la piept în poziție de rugăciune, atipică pentru iconografia ortodoxă. În copiile ulterioare, Maica Domnului este zugrăvită conform tradiției bizantine, cu capul acoperit.
O copie făcătoare de minuni a icoanei „Ахтырская” se află în mănăstirea de maici Sfânta fericită Xenia din satul Bănceni, regiunea Cernăuți, la care credincioșii, închinându-se cu credință, primesc tămăduiri de boli și neputințe.
Prăznuirea icoanei Maicii Domnului “Ahtârskaia” are loc în ziua de 2 iulie, stil vechi (15 iulie).
Sfântul Teofil de la Kitaev, cel nebun pentru Hristos (28 octombrie)Stea emy
Sfântul cuvios Teofil s-a născut în luna octombrie a anului 1788 şi a trecut la cele veşnice în dată de 28 octombrie 1853, la vârsta de 65 de ani. Acesta este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi "nebuni pentru Hristos". Pomenirea vieţii plăcute lui Dumnezeu a stareţului Teofil şi a faptelor lui slăvite n-a încetat odată cu sfârşitul lui. După adormire, la fel ca şi în timpul vieţii, el dă ajutor nu mai puţin grabnic în necazuri şi nevoi tuturor celor ce cu credinţă cheamă numele lui. În anul 1993, Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina l-a proslăvit pe fericitul stareţ Teofil ca sfânt cu cinstire locală. Moaştele sale se află acum închinată Sfintei Treimi a Sihăstriei Kitaiev.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „din Ahtîr” fost descoperită în ziua de 2 iulie 1739 în oraşul Ahtîrka, gubernia Harikovului (în prezent - regiunea Sumsk, Ucraina). Preotul bisericii a cumpărat o coasă nouă şi a vrut să o probeze pe iarba ce a crescut alături de biserică. De cum a început să cosească, deodată el a văzut în iarbă o icoană strălucitoare. Înmărmurit de această întâmplare, cu mare evlavie el a luat icoana şi a aşezat-o în casa sa
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este una mai neobișnuită, care nu are un prototip înaintea sa. Aceasta este pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În partea stângă a fecioarei este zugrăvită scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, iar Fecioara pare că privește înduioșată spre Fiul Său. Mâinile îi sunt strânse la piept în poziție de rugăciune, atipică pentru iconografia ortodoxă. În copiile ulterioare, Maica Domnului este zugrăvită conform tradiției bizantine, cu capul acoperit.
O copie făcătoare de minuni a icoanei „Ахтырская” se află în mănăstirea de maici Sfânta fericită Xenia din satul Bănceni, regiunea Cernăuți, la care credincioșii, închinându-se cu credință, primesc tămăduiri de boli și neputințe.
Prăznuirea icoanei Maicii Domnului “Ahtârskaia” are loc în ziua de 2 iulie, stil vechi (15 iulie).
Sfânta cuvioasă Eufrosina a renunţat la mirele impus de tatăl ei şi a trăit timp de 38 de ani într-o mănăstire de călugări, dându-se drept famen împărătesc, cu numele de Smarald. Dragostea pentru Hristos şi pentru viaţa monahală a împins-o să fugă de lângă mirele ei, cu care a fost obligată să se căsătorească de către tatăl ei, Pafnutie, un om de rang înalt din cetatea Alexandriei. Sfânta Eufrosina avea 18 ani şi împărat era în vremea aceea Teodosie cel mic (408-450). În mănăstire s-a nevoit în osteneli şi rugăciuni neîncetate, ascunsă de tatăl său. Din iconomia lui Dumnezeu, în timp ce se chinuia cu boala care i-a adus mutarea la cele veşnice, tatăl ei, Pafnutie, a venit în mănăstirea aceea. Atunci şi-a mărturisit fraţilor şi tatălui său taina ascunsă atât timp. La scurt timp a şi plecat la Domnul. Minunat de acestea, Pafnutie a împărţit averea săracilor şi a intrat în monahism, nevoindu-se în chilia fiicei sale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”Stea emy
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din ţară, atât pentru vechimea şi măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârşite înaintea ei. Icoana Maicii Domnului este minunată şi prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri înălţime şi 1,10 metri lăţime. Minunata icoană se afla astăzi în biserica de piatră a mănăstirii, în partea stângă, în locul icoanei împărăteşti a Maicii Domnului, pe catapeteasmă. Cât despre particularitatea icoanei cu două feţe, aflăm că a fost îmbrăcată în argint în anul 1812 şi a stat ferecată până în 2002, când a fost restaurată şi i s-a scos ferecătura. Atunci s-a descoperit că, pe spate exista o a doua faţă a icoanei făcătoare de minuni, ce reprezintă scena „Judecăţii de Apoi”. Acesta este şi motivul pentru care, astăzi, icoana este încastrată în sticlă pentru a fi admirată în totalitate.
Sfântul sfinţit mucenic Foca, episcop de Sinope (22 septembrie/ 23 iulie)Stea emy
Sfântul mucenic Foca este unul dintre cei patru Foca pomeniţi de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune şi cu petrecere neprihănită. Când a fost adus înaintea eparhului African şi întrebat de acesta dacă este creştin, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos şi chinuindu-l pe Sfântul Foca, s-a făcut cutremur mare şi fără de veste, căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzând femeia eparhului această minune, s-a înfricoşat şi s-a rugat sfântului, care l-a înviat pe African. După aceea, l-au dus la împăratul Traian şi mărturisind Sfântul Foca pe Hristos, a fost spânzurat şi strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, mucenicul s-a rugat Domnului, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Sale.
Lucrarea de fata poate fi considerata un manual de spovedanie pentru toti crestinii. Axata pe o bibliografie euxaustiva , are un stil aparte, stilat dovedind multa eleganta in tratarea subiectului propus, lasandul pe fiecare dintre noi sa ne regasim, dar ne si calauzeste pasii spe unirea cu Hristos.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la BacikovoStea emy
Tradiţia spune că icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Bacikovo a fost pictată de către întâiul iconar creştin, Sfântul apostol şi evanghelist Luca, pe când Maica Domnului nu fusese răpită la cer, aflându-se în grija prea iubitului ucenic al lui Hristos, Ioan evanghelistul, în cetatea Ierusalimului. Această icoană se încadrează în tipul iconografic „Maica Domnului - Umilenie" şi se evidenţiază prin milostivirea şi dragostea sa înduioşătoare de Maică îndreptată către dumnezeiescul Prunc şi prin înduioşarea Pruncului către Maică, cele două chipuri fiind zugrăvite strâns unite unul de altul. Conform predaniei, icoana a fost trimisă de la Ierusalim în Iviria (Gruzia), iar din veacul al V-lea s-a aflat în împrejurimile Sfintei Mănăstiri Bacikovo, unde în acele vremuri se afla un aşezământ monahal. În cea de-a doua zi de Paşti, într-o procesiune solemnă cu litie, icoana este dusă până la locul muntos numit Kluviata, unde se face o slujbă în cinstea acesteia. Şi astăzi, icoana Maicii Domnului de la Bacikovo îi ajută pe toţi cei care aleargă cu credinţă, cu smerenie şi cu făgăduinţa sinceră de pocăinţă pentru greşalele lor la ea. De la acea-stă icoană nimeni nu se întoarce cu mâinile goale, orice creştin plecând la casa sa cu bogate daruri duhovniceşti şi cu mare mângâiere în inimă.
Sfântul sfințit mucenic Valentin, episcopul Umbriei - apărător al valorilor f...Stea emy
Sfântul Valentin a fost episcop în Umbria (Italia). Se învrednicise de la Dumnezeu cu darul facerii de minuni. A tămăduit foarte mulți oameni, mulți dintre ei, în urma vindecărilor, au primit și botezul creștin. Între cei tămăduiți s-a aflat și Leontie, guvernatorul orașului. Datorită faptului că acesta a primit și sfântul botez, episcopul Valentin a fost întemnițat și apoi a fost trecut prin sabie, primind astfel cununa muceniciei. Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu.
Din anul 2005 (când prin osteneala preoţilor slujitori ai Bisericii Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin au fost dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.) şi până în prezent, Sfântul sfinţit mucenic Valentin binecuvântează atât pe credincioşii parohiei, cât şi pe fiecare creştin care, cu umilinţă şi cu smerenie, poposeşte în sfântul lăcaş şi se închină cinstitelor moaşte.
După iconografie icoana Maicii Domnului „Potirul nesecat” se aseamănă cu una din reprezentările de demult ale Maicii Domnului - «Oranta» - numai că Dumnezeu-Pruncul este pictat stând în potir. Potirul cu Dumnezeu-Pruncul care binecuvântează este Potirul pentru Împărtăşanie care revarsă celor ce se apropie de el cu credinţă, toate binecuvântările dăruite omului păcătos, întregului neam omenesc, răscumpărat prin Jertfa nemuritoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Acest Potir, cu certitudine este - Nesecat - sau nu se termină niciodată, pentru că Mielul din El «întotdeauna se mănâncă fără a se termina vreodată ». Iar Maica Domnului este înfăţişată cu prea curatele Sale mâini îndreptate în sus, ca ceea ce duce rugăciunea ca pe o jertfă înaintea Fiului Său şi Dumnezeu - după cum se observă în Potir - care şi-a însuşit trup şi sânge din prea cinstitul ei sânge, în Jertfelnicul cel mai de sus pentru mântuirea întregii lumi şi care se oferă spre mâncare credincioşilor. Ea se roagă pentru toţi păcătoşii, vrea mântuirea tuturor, iar în locul celor mai de jos ucigătoare patimi Ea cheamă la izvorul nesecat al bucuriei sufleteşti şi al mângâierii. Maica Domnului anunţă tuturor că “Potirul nesecat”, prin ajutorul şi mila celui de Sus este pregătit fiecăruia pentru cele ce sunt de trebuinţă. Icoana Maicii Domnului “Potirul nesecat” este cunoscută pentru vindecarea suferinţelor dependenţei de droguri, alcoolism, fumat şi alte vicii. Prăznuirea icoanei «Potirul nesecat» are loc pe 18 mai, stilul vechi.
S-a tipărit în zilele bine credinciosului Domnului nostru Alexandru Ioan I cu voia şi binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, episcopul nostru Kesarie L:D:M; prin sârguinţa prea cuviosului arhimandrit şi stareţ al Sfintelor Monastiri Neamţului şi Secului Kir Timotei.În tipografia Sfintei Monastiri Neamţu Anul 1861, martie 16.
Sfânta muceniţă Tomaida din Alexandria (s.v. 14 aprilie / s.n. 27 aprilie)Stea emy
Sfânta cuvioasă muceniţă Tomaida (apărătoarea familiilor şi a celor dornici de curăţie) a trăit probabil în secolul al VI-lea în Alexandria, în Egipt şi a primit cununa muceniciei la vârsta de 15 ani.
Sfânta cuvioasă Eufrosina a renunţat la mirele impus de tatăl ei şi a trăit timp de 38 de ani într-o mănăstire de călugări, dându-se drept famen împărătesc, cu numele de Smarald. Dragostea pentru Hristos şi pentru viaţa monahală a împins-o să fugă de lângă mirele ei, cu care a fost obligată să se căsătorească de către tatăl ei, Pafnutie, un om de rang înalt din cetatea Alexandriei. Sfânta Eufrosina avea 18 ani şi împărat era în vremea aceea Teodosie cel mic (408-450). În mănăstire s-a nevoit în osteneli şi rugăciuni neîncetate, ascunsă de tatăl său. Din iconomia lui Dumnezeu, în timp ce se chinuia cu boala care i-a adus mutarea la cele veşnice, tatăl ei, Pafnutie, a venit în mănăstirea aceea. Atunci şi-a mărturisit fraţilor şi tatălui său taina ascunsă atât timp. La scurt timp a şi plecat la Domnul. Minunat de acestea, Pafnutie a împărţit averea săracilor şi a intrat în monahism, nevoindu-se în chilia fiicei sale.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea “Dintr-un lemn”Stea emy
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, judeţul Vâlcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din ţară, atât pentru vechimea şi măiestria cu care este lucrată, cât mai ales pentru nenumăratele minuni săvârşite înaintea ei. Icoana Maicii Domnului este minunată şi prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri înălţime şi 1,10 metri lăţime. Minunata icoană se afla astăzi în biserica de piatră a mănăstirii, în partea stângă, în locul icoanei împărăteşti a Maicii Domnului, pe catapeteasmă. Cât despre particularitatea icoanei cu două feţe, aflăm că a fost îmbrăcată în argint în anul 1812 şi a stat ferecată până în 2002, când a fost restaurată şi i s-a scos ferecătura. Atunci s-a descoperit că, pe spate exista o a doua faţă a icoanei făcătoare de minuni, ce reprezintă scena „Judecăţii de Apoi”. Acesta este şi motivul pentru care, astăzi, icoana este încastrată în sticlă pentru a fi admirată în totalitate.
Sfântul sfinţit mucenic Foca, episcop de Sinope (22 septembrie/ 23 iulie)Stea emy
Sfântul mucenic Foca este unul dintre cei patru Foca pomeniţi de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune şi cu petrecere neprihănită. Când a fost adus înaintea eparhului African şi întrebat de acesta dacă este creştin, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos şi chinuindu-l pe Sfântul Foca, s-a făcut cutremur mare şi fără de veste, căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzând femeia eparhului această minune, s-a înfricoşat şi s-a rugat sfântului, care l-a înviat pe African. După aceea, l-au dus la împăratul Traian şi mărturisind Sfântul Foca pe Hristos, a fost spânzurat şi strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, mucenicul s-a rugat Domnului, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Sale.
Lucrarea de fata poate fi considerata un manual de spovedanie pentru toti crestinii. Axata pe o bibliografie euxaustiva , are un stil aparte, stilat dovedind multa eleganta in tratarea subiectului propus, lasandul pe fiecare dintre noi sa ne regasim, dar ne si calauzeste pasii spe unirea cu Hristos.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la BacikovoStea emy
Tradiţia spune că icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Bacikovo a fost pictată de către întâiul iconar creştin, Sfântul apostol şi evanghelist Luca, pe când Maica Domnului nu fusese răpită la cer, aflându-se în grija prea iubitului ucenic al lui Hristos, Ioan evanghelistul, în cetatea Ierusalimului. Această icoană se încadrează în tipul iconografic „Maica Domnului - Umilenie" şi se evidenţiază prin milostivirea şi dragostea sa înduioşătoare de Maică îndreptată către dumnezeiescul Prunc şi prin înduioşarea Pruncului către Maică, cele două chipuri fiind zugrăvite strâns unite unul de altul. Conform predaniei, icoana a fost trimisă de la Ierusalim în Iviria (Gruzia), iar din veacul al V-lea s-a aflat în împrejurimile Sfintei Mănăstiri Bacikovo, unde în acele vremuri se afla un aşezământ monahal. În cea de-a doua zi de Paşti, într-o procesiune solemnă cu litie, icoana este dusă până la locul muntos numit Kluviata, unde se face o slujbă în cinstea acesteia. Şi astăzi, icoana Maicii Domnului de la Bacikovo îi ajută pe toţi cei care aleargă cu credinţă, cu smerenie şi cu făgăduinţa sinceră de pocăinţă pentru greşalele lor la ea. De la acea-stă icoană nimeni nu se întoarce cu mâinile goale, orice creştin plecând la casa sa cu bogate daruri duhovniceşti şi cu mare mângâiere în inimă.
Sfântul sfințit mucenic Valentin, episcopul Umbriei - apărător al valorilor f...Stea emy
Sfântul Valentin a fost episcop în Umbria (Italia). Se învrednicise de la Dumnezeu cu darul facerii de minuni. A tămăduit foarte mulți oameni, mulți dintre ei, în urma vindecărilor, au primit și botezul creștin. Între cei tămăduiți s-a aflat și Leontie, guvernatorul orașului. Datorită faptului că acesta a primit și sfântul botez, episcopul Valentin a fost întemnițat și apoi a fost trecut prin sabie, primind astfel cununa muceniciei. Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu.
Din anul 2005 (când prin osteneala preoţilor slujitori ai Bisericii Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin au fost dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.) şi până în prezent, Sfântul sfinţit mucenic Valentin binecuvântează atât pe credincioşii parohiei, cât şi pe fiecare creştin care, cu umilinţă şi cu smerenie, poposeşte în sfântul lăcaş şi se închină cinstitelor moaşte.
După iconografie icoana Maicii Domnului „Potirul nesecat” se aseamănă cu una din reprezentările de demult ale Maicii Domnului - «Oranta» - numai că Dumnezeu-Pruncul este pictat stând în potir. Potirul cu Dumnezeu-Pruncul care binecuvântează este Potirul pentru Împărtăşanie care revarsă celor ce se apropie de el cu credinţă, toate binecuvântările dăruite omului păcătos, întregului neam omenesc, răscumpărat prin Jertfa nemuritoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Acest Potir, cu certitudine este - Nesecat - sau nu se termină niciodată, pentru că Mielul din El «întotdeauna se mănâncă fără a se termina vreodată ». Iar Maica Domnului este înfăţişată cu prea curatele Sale mâini îndreptate în sus, ca ceea ce duce rugăciunea ca pe o jertfă înaintea Fiului Său şi Dumnezeu - după cum se observă în Potir - care şi-a însuşit trup şi sânge din prea cinstitul ei sânge, în Jertfelnicul cel mai de sus pentru mântuirea întregii lumi şi care se oferă spre mâncare credincioşilor. Ea se roagă pentru toţi păcătoşii, vrea mântuirea tuturor, iar în locul celor mai de jos ucigătoare patimi Ea cheamă la izvorul nesecat al bucuriei sufleteşti şi al mângâierii. Maica Domnului anunţă tuturor că “Potirul nesecat”, prin ajutorul şi mila celui de Sus este pregătit fiecăruia pentru cele ce sunt de trebuinţă. Icoana Maicii Domnului “Potirul nesecat” este cunoscută pentru vindecarea suferinţelor dependenţei de droguri, alcoolism, fumat şi alte vicii. Prăznuirea icoanei «Potirul nesecat» are loc pe 18 mai, stilul vechi.
S-a tipărit în zilele bine credinciosului Domnului nostru Alexandru Ioan I cu voia şi binecuvântarea iubitorului de Dumnezeu, episcopul nostru Kesarie L:D:M; prin sârguinţa prea cuviosului arhimandrit şi stareţ al Sfintelor Monastiri Neamţului şi Secului Kir Timotei.În tipografia Sfintei Monastiri Neamţu Anul 1861, martie 16.
Sfânta muceniţă Tomaida din Alexandria (s.v. 14 aprilie / s.n. 27 aprilie)Stea emy
Sfânta cuvioasă muceniţă Tomaida (apărătoarea familiilor şi a celor dornici de curăţie) a trăit probabil în secolul al VI-lea în Alexandria, în Egipt şi a primit cununa muceniciei la vârsta de 15 ani.
Sfinţii cuvioşi Andronic şi Atanasia (9 octombrie)Stea emy
Trăind pe vremea împăratului Teodosie cel mare în Antiohia, doi soți, Andronic și Atanasia, trăiau în dreapta credință, împărțindu-și averea cu cei săraci și cu Biserica. După nașterea celor doi copii, începând să trăiască precum un frate cu o soră, se ocupau de îngrijirea celor bolnavi și aflați în nevoi, petrecând în post și rugăciune. Murindu-le cei doi copii, cuprinși de febră mare, Sfânta Atanasia nu se putea liniști din pricina durerii, dar aflând printr-o vedenie, de la Sfântul Iulian, că fiica și fiul ei se veselesc în Ceruri, inima ei s-a umplut de bucurie și a fost cuprinsă de dorul viețuirii în mănăstire. Plecând împreună cu soțul ei în Ale-xandria, au primit amândoi chipul îngeresc, fiind călugăriți, și fiecare rămânând în mănăstirea lui. Sfânta Atanasia, însă, peste ani a îmbrăcat haine de monah și se purta precum un bărbat.Și pe când mergea să se închine la Ierusalim, s-a întâlnit cu Sfântul Andronic, dar acesta nu a recunoscut-o. Și petrecând împreună 12 ani într-o chilie, în tăcere, Sfânta Atanasia a trecut la Domnul și i-a lăsat o scrisoare soțului său. Iar el, citind-o și minunându-se de răbdarea ei, a voit să fie îngropat alături de ea și chiar în ziua înmormântării sfintei și-a dat și el sufletul.
Sfântul cuvios Martinian din Cezareea Palestinei († 398) (s.v. 13 februarie /...Stea emy
Sfântul cuvios Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu. La 18 ani s-a retras într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani, primind darul facerii de minuni. Zoe, o femeie desfrânată, îmbrăcată în haine sărăcă-cioase (şi cu cele frumoase în traistă), dorind să-l ducă în ispită, a venit la el. Din milă, cuviosul a primit-o, dar dimineaţă, când s-a trezit, femeia era schimbată şi împodobită. Zoe l-a ispitit pe acesta, dar fiind ceasul când credincioşii veneau la el, a ieşit afară să-i întâmpine. Aşa, harul lui Dumnezeu i-a schimbat gândul, şi făcând el un foc s-a aruncat în el, spunându-şi că focul iadului este mult mai greu de suportat. Atunci, Zoe s-a pocăit iar sfântul a trimis-o la Mănăstirea Sfintei Paula din Betleem. Următorii 10 ani, Martinian i-a trăit pe o in-sulă, dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare, ducându-l la uscat doi delfini. A trăit în pribegie restul vieţii, dându-şi sufletul lui Dumnezeu în bise-rica din Atena, în faţa episcopului. Şi Zoe şi Fotini au dobândit de la Duhul Sfânt semnele sfinţeniei.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Icoana Maicii Domnului de la Trifeşti, RomanStea emy
Sfânta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti o întruchipează pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, fiind cunoscută de către credincioşi sub numele: “Sfânta” sau “Sfânta de la Trifeşti”. Este singura icoană făcătoare de minuni din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului aflată într-o biserică de mir. Această icoană este ca tipologie teologică „odighitria”, adică cea care călăuzește, călăuzitoarea.
La icoana Maicii Domnului s-au făcut multe minuni și se fac și astăzi. Astfel aici își găsesc alinarea cei care au fost păgubiți. Icoana mai este vestită și pentru minunea de a aduce ploi cu rod peste ținuturile unde se făcea procesiune cu ea.
Mulţi creştini merg cu multă evlavie în pelerinaj la “Sfânta”, pentru a-i cere Maicii Domnului sănătate şi belşug în case.
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk), este prăznuită pe 8/21 martie, apoi este sărbătorită anual în cadrul în duminica dinainte de 8/21 septembrie, pe data de 27 noiembrie, respectiv 10 decembrie.
Cărţile dumnezeieştilor Scripturi şi propovăduirile înţelepţilor grăitori de cele dumnezeieşti, sfârşit au luat cu adevărat, că după sculare Stăpânul S-a suit cu slavă la cele cereşti.
Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altui mucenic Iustin şi a cel...Stea emy
Sfântul măritul mucenic Iustin martirul sau Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu. Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.
Sfânta muceniţă Teodosia, fecioara din Tir (Fenicia)(s.v. 29 mai / s.n. 11 iu...Stea emy
Muceniţa Teodosia era din oraşul Tir, din Fenicia. În anul 308, pe când se afla în Cezareea Palestinei, a mers la palatul dregătorului Urban, la temniţa unde erau înlănţuiţi creştinii, şi-i îmbărbăta pe aceştia pentru suferinţele lor pentru numele Mântuitorului Iisus Hristos. Istoricul Eusebiu de Cezareea (265-339), care a văzut mucenicia Sfintei Teodosia, scrie: „...o fecioară credincioasă, care nu avea încă 18 ani, s-a apropiat de cei legaţi pentru Hristos şi le grăia lor cu îndrăzneală despre Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, le-a urat de bine, rugându-i să o pomenească şi pe ea înaintea Domnului, când vor sta în faţa lui Dumnezeu, după sfârşitul nevoinţei lor muceniceşti. Iar ostaşii care păzeau, auzind pe fecioară grăind asemenea cuvinte celor legaţi pentru Hristos, au prins-o ca şi cum ea ar fi făcut un mare rău, şi au dus-o la dregătorul Urban. Acesta a poruncit să o întindă pe roată şi să-i sfâşie coastele şi sânii cu gheare de fier, până la oase. Sfânta a suferit toate aceste chinuri cu bucurie, iar dregătorul văzând-o că încă este vie a poruncit să fie aruncată în mare şi înecată. Şi astfel s-a mutat la Domnul.”
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (s.v. 13 iunie / s.n...Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Iustin martirul şi filosoful, a altu...
PASTORALÃ la marele praznic al Învierii Domnului 2014 IPS Ioan al Covasnei
1. † IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.
„Noi tim că am trecut din moarte la via ă,ș ț
pentru că iubim pe fra i; cine nu iube te peț ș
fratele său rămâne în moarte.”(I Ioan 3, 14)
Hristos a înviat!
Iubiţi fraţi i surori în Domnulș ,
Binecuvântat să fie Bunul Dumnezeu Care ne-a împărtă it acum două mari bucurii:ș
sosirea primăverii- înnoirea firii înconjurătoare- i trăirea unei clipe din primăvaraș
Învierii lui Hristos.
S-au auzit în tot spa iul nostru românesc ortodox, în acest post, dangăt de clopot,ț
chemări de toacă i rugă către Preasfânta Treime Dumnezeu.ș
Un Iordan de lacrimi a curs din ochii celor care s-au întâlnit cu Hristos în
minunata Taină a Spovedaniei.
Aceste lacrimi vor face să rodească pe mai departe întreg spa iul nostruț
duhovnicesc.
Prin post, mul i dintre fra ii no tri au reu it să urce pe Everestul durerii- Golgota-ț ț ș ș
locul întâlnirii cu Hristos cel răstignit.
În Duminica a doua a Triodului s-a citit în toate bisericile noastre ortodoxe
„Parabola întoarcerii fiului risipitor“, rostită de Hristos- Fiul lui Dumnezeu.
Acolo ne-am regăsit cu to ii, cei care ne-am depărtat i noi de Tatăl nostru celț ș
Ceresc.
În acest post am putut vedea, de data aceasta, nu un fiu risipitor care se întoarce la
tatăl său, ci pe Însu i Fiul lui Dumnezeu întorcându-Se la Tatăl cel Ceresc.ș
Fiul din parabolă î i cere partea de avere cu care pleacă în lume i o risipe te.ș ș ș
Fiul lui Dumnezeu, Hristos Domnul, este trimis în lume să ne caute pe noi cei ce
L-am părăsit pe Tatăl, pe Dumnezeu.
Hristos n-a fost trimis în lume de Tatăl să ne răscumpere cu aur i argint, ci să neș
răscumpere cu scump Sângele Său. Aceasta este partea de avere a lui Hristos prin care
ne-a răscumpărat din robia păcatului i a mor ii.ș ț
Hristos n-a venit să-i răscumpere doar pe cei vii, ci i pe cei mor i.ș ț
Iată nemărginita iubire a lui Dumnezeu!
1
2. Dacă pentru un om viu s-ar mai găsi cineva să-l răscumpere, dar pentru un mort,
cine i-ar mai vărsa sângele?!ș
De ce i pentru mor i?!ș ț
Pentru că omul, fiin ă dihotomică, nu sfâr e te în ărână, ci trece prin ărânăț ș ș ț ț
„dincolo“, acolo unde legile biofizice nu mai au nicio putere.
Organismul uman, ca formă pluricelulară, se comportă i răspunde legilorș
biofizicii.
Timpul este piatra care l-a inut mereu legat pe om de pământ i de celeț ș
pământe ti.ș
Via a nu moare, ci, în Hristos, se mi că spre Dumnezeu, adică nu către „nicăieri“,ț ș
ci către Tatăl nostru cel Ceresc.
Unii se îndreaptă i azi către „nicăieri“.ș
Hristos ne spune că, pe to i aceia care se întorc la Tatăl, îi va păzi pe drumul deț
întoarcere, ca să nu li se întâmple niciun rău, cum s-a văzut în „Pilda fiului risipitor“.
La sfâr itul drumului, tatăl î i îmbră i ează fiul; o dulce îmbră i are dintreș ș ț ș ț ș
iubire i pocăin ă.ș ț
În contextul sfintelor slujbe din Biserica noastră, în Săptămâna Patimilor, vedem
i noi cum Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se întoarce la Tatăl.ș
Însă, pe cărarea către Cer, noi, oamenii, L-am a teptat ca pe un tâlhar la poaleleș
Muntelui Golgota; pe Cel Care venise să aducă lumina în lume i să ne răscumpere,ș
n-am vrut să-L lăsăm să Se întoarcă la Tatăl cel Ceresc, ci L-am răstignit ca pe un
tâlhar.
Am făcut din Iubire tâlhar.
Ce cugetare, ce judecată, să pui pe aceea i treaptă valorică tâlhăria cu iubirea!ș
Dar să nu-i judecăm pe cei din vechime, căci i noi, azi, iubim tâlhăria i urâmș ș
iubirea.
O, ce îndrăzneală să stai la pândă pe drumul Golgotei i să-L răstigne ti pe Fiulș ș
lui Dumnezeu în drumul Său spre Tatăl!
Iubite frate cre tine, ce ar fi în inima ta, dacă, în zorii zilei de mâine, ar veni cinevaș
să- i spună că fiul tău a venit aseară de departe, din lume, i a fost ucis la margineaț ș
satului?!
Noi, oamenii, L-am făcut să plângă i pe Dumnezeu.ș
Doamne, nu mai plânge, căci acum, la lumina Învierii Fiului Tău, cu lacrimi în
ochi ie ne rugăm: Ajută-ne să ne întoarcem de pe cărările pierzării, la Crucea iubiriiȚ
Fiului Tău!
Doamne, se vor întâlni vreodată lacrimile mele cu ale Tale în Iordanul iubirii?!
Doamne, ajută-mă să grăiesc cu Tine în cea mai sfântă limbă omenească, graiul
lacrimilor!
Iubi i fra i i surori,ț ț ș
Poate ve i zice că noi n-am fost părta i la Răstignirea lui Hristos, noi avem mâinileț ș
curate, a a cum a spus i Pilat:ș ș „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia.“ (Matei
27, 24).
Dar, iubită mamă cre tină, câ i fii ai răstignit i tu pe Golgota pântecelui tău?!ș ț ș
Vai!
2
3. Trăim într-o ară plină de cruci pe care au fost răstigni i atâ ia copii care voiau săț ț ț
se întoarcă la tatăl i la mama lor i la al lor Creator!ș ș
E plin pământul de cruci!
De nu ne vom opri, mâine nu vom mai avea loc unde să mai semănăm nici măcar
un bob de grâu.
Dumnezeu a semănat via ă pe pământ, iar omul seamănă cruci.ț
În Sfânta Scriptură se spune că va fi un cer nou i un pământ nou (cf.ș Apocalipsă
21, 1), adică pământ fără cruci i Cer fără lacrimi de prunci.ș
Floarea de trandafir trăie te între spini. Oare de aici să se fi inspirat omul când, peș
Cruce, L-a încununat pe Hristos cu spini?!
Iată Trandafirul iubirii pus de om între spini! Spinii apără floarea trandafirului,
însă Hristos, pe Cruce, nu Se putea apăra, căci avea piroane în mâini.
O, Trandafir, Ce ai înflorit pe Crucea de pe Golgota, mireasma Ta a fost scump
Sângele Tău!
Tu, nici azi nu Te-ai ve tejit, ci ai rămas în Potirul Crucii, de unde, cei înseta i deș ț
iubire vin să- i astâmpere dorul întâlnirii cu Cel de Sus.ș
Omule, ai pironit un Trandafir, ai pironit pe Cruce pe Soarele Dreptă ii, dar nu caț
să-I înve nice ti lumina acolo, pe Golgota, ci să-L stingi.ș ș
Câtă îndrăzneală a avut omul! Voia să stingă Soarele, să nu mai fie lumină ca să
nu i se mai vadă ale lui fărădelegi.
O, câtă îndrăzneală să ba i piroane în Soare!ț
Pe Cruce, omul răstigne te Trandafirul, sublimul frumuse ii, iar lângă Cruceș ț
vedem urâ enia frumuse ii umane.ț ț
Hristos, însă, cu piroanele din mâinile Sale, îl va restaura pe om aducându-l la
frumuse ea cea dintâi pe care o pierduse.ț
Adam a fost izgonit din Rai pentru că a păcătuit, iar Hristos a fost izgonit de pe
pământ pentru că a iubit.
Din doi ochi curgeau lacrimi care udau Trandafirul de pe Cruce.
Erau ochii Maicii Domnului. Lacrimile Maicii Domnului au luat atunci chipul
Cerului spre care Se îndrepta Fiul său.
Privind în ochii Maicii Sale, văzu în ei chipul ve niciei, căci Cerul i ve nicia seș ș ș
topesc în ochii mamei.
Zorile ve niciei răsar din ochii mamei. Ochii mamei sunt două stele pe boltaș
ve niciei.ș
Tinerilor, vouă vă grăiesc: Iubi i-vă părin ii i nu arde i lacrimile mamei!ț ț ș ț
Iubi ii mei fii duhovnice tiț ș ,
De la Buna Vestire până la Cruce este un arc peste Taina Întrupării lui Hristos.
Hristos trage vălul de pe Taina Întrupării i ne arată că pe Cruce a suferit în trup.ș
Hristos n-a fost o nălucă, ci din coasta Sa a curs sânge i apă. Hristos tia că,ș ș
după Înăl area Sa la Tatăl, vor apărea controverse i de aceea Î i scrie Testamentul cuț ș ș
apă i sânge.ș
Răscumpărarea noastră s-a făcut prin Jertfa lui Hristos.
Jertfa a fost dintotdeauna actul prin care omul I-a adus mul umire lui Dumnezeu.ț
Omul aducea jertfa la altar, însă, de data aceasta, Jertfa Se duce la Altarul Crucii.
3
4. Nu osta ii Îl duceau pe Hristos la Golgota, ci El îi ducea pe ei.ș
Osta ul a luat atunci chip de jertfitor, de „preot“, care, cu suli a, coasta I-aș ț
împuns.
Iată prima Liturghie săvâr ită de un osta . El primise poruncă să săvâr eascăș ș ș
prima Liturghie Hristică la care erau de fa ă Maica Domnului, ucenici i ceteț ș
îngere ti.ș
Ce taină mare!
Nu unui înger i se dă poruncă să jertfească, ci unui osta .ș
A a cum, atunci, osta ul a împuns cu suli a coasta lui Hristos, preotul din bisericăș ș ț
împunge prescura pentru săvâr irea Sfintei Liturghii, unde Hristos Se jertfe te deș ș
fiecare dată pe Altarul bisericii.
Vino i tu, a a cum a venit Maica Domnului, cu lacrimi în ochi, la Liturghiaș ș
Jertfei Fiului său.
Câ i mai lăcrimăm azi la Sfânta Liturghie, când, preotul, din Sfântul Altar, înț
numele lui Hristos, zice: „Lua i, mânca i, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentruț ț
voi, spre iertarea păcatelor“.
Hristos zice: „acesta este Trupul Meu“ la prezent.
Hristos ne cheamă să ne împărtă im cu El viu i nu zice:ș ș „mânca i, acesta a fostț
Trupul Meu“.
Hristos a înviat, este viu.
De aceea se zice i azi în Sfânta Liturghieș :„acesta este Trupul Meu“.
Viu este Dumnezeu!
Ultima Cină I-a fost pregătită lui Hristos de Apostoli, pe Muntele Sionului, iar
Hristos ne-a pregătit prima Cină pe Cruce.
Fără Cina de pe Cruce, omul ar fi murit.
Astfel, cei ce se împărtă esc cu Hristos au via ă ve nică.ș ț ș
Osta ul, cu suli a, deschide izvorul Sângelui, izvorul Iubirii din care se adapă aziș ț
to i cei înseta i.ț ț
De atunci, acest izvor n-a secat i va curge mereu, căci, i la Cina Mielului, neș ș
vom împărtă i tot cu scump Sângele lui Hristos.ș
Osta ul n-a ucis, ci a aprins pe Cruce focul iubirii lui Hristos.ș
El nu ine în mână suli a urii, ci o tor ă cu care a aprins lemnul Crucii care ardea,ț ț ț
dar nu mistuia Trupul lui Hristos.
Acel foc ardea doar păcatele noastre cu care Se îmbrăcase Hristos.
Hristos, la Înviere, nu iese din mormânt cu ve mânt negru, ci alb. Focul arseseș
toate păcatele noastre.
Crucea aprinsă de osta pe Golgota rămâne singura candelă din univers spre careș
trebuie să ne îndreptăm i să luăm lumină pentru candela sufletelor noastre.ș
Privind la Cruce, ne aducem aminte ce a făcut Hristos pentru noi i ce facem noiș
pentru semenii no tri.ș
În graiul nostru românesc, cuvântul „răstignire“stă în centul actului de Jertfă.
În alte limbi, actul Jertfei poartă pecetea cuvântului „crucificare“, punându-se
accent mai mult pe felul în care o persoană era condamnată la moarte.
Însă, în graiul nostru, cuvântul „răstignire“ are un plus de valen ă i exprimăț ș
starea pe care a avut-o Fiul lui Dumnezeu atunci, când era pe Cruce.
4
5. Daca analizăm cuvântul „răstignire“, el este compus din prefixul „răs-“ care are
aici sensul de nega ie i cuvântul de bazăț ș „tihnă“(ticnă, tignă).
În graiul nostru românesc atât de expresiv, cuvântul „răstignire“ ne arată că, pe
Cruce, a fost locul unde Fiul lui Dumnezeu n-a avut tihnă.
Hristos a fost judecat i răstignit deș „drep i“,ț nu de păcăto i.ș „Drep ii“ț ar fi vrut
ca Trupul lui Hristos să fie dat corbilor, însă Hristos a hotărât ca Trupul Său să fie dat
păcăto ilor.ș
Zaheu s-a suit în sicomor ca să-L vadă pe Hristos. Hristos S-a suit pe Cruce ca să
vadă toată lumea.
O sigură cruce arde în univers. Aceea este Crucea lui Hristos.
Moise a lovit cu toiagul Marea Ro ie i a despicat-o în două, ca să salveze poporulș ș
lui Israel.
Ce mare minune!
Însă osta ul a lovit cu suli a coasta lui Hristos, de unde se deschide izvorul iubiriiș ț
nemărginite a lui Dumnezeu.
Anonimul osta n-a scris nicio carte cu condeiul, însă a scris cu suli a una din celeș ț
mai fascinante pagini din Cartea vie ii lui Hristos.ț
El este cronicarul vie ii lui Hristos. El n-a scris pe un pergament, ci a scris atunci,ț
pe lemnul Crucii, via a lui Hristos.ț
Văzând, scria. Lui i s-au deschis ochii să vadă Taina Jertfei Fiului lui Dumnezeu.
O, Sfântă Cruce, tu e ti Cartea vie ii lui Hristos!ș ț
Osta ul a scris această Carte a vie ii lui Hristos cu slove pe care le poate citi iș ț ș
în elege orice pământean.ț
A scris în graiul iubirii i al iertării:ș „Părinte, iartă-le lor, că nu tiu ce facș .“ (Luca
23, 34).
Iată câteva cuvinte scrise în această carte: iubi i-vă, ierta i-vă, jertfi i-vă!ț ț ț
Osta ul n-a scris cu cerneală via a lui Hristos, Liturghia Jertfei Sale, ci cu însu iș ț ș
Sângele Fiului lui Dumnezeu. N-a scris cu pana, ci cu suli a, pe care, pentru fiecareț
cuvânt, o înfigea în coasta lui Hristos.
Hristos i-a dat Sângele Său ca să scrie această carte pe bra ele Crucii i am văzutț ș
că tot cu Sângele Lui a scris pe cealaltă fa ă a Crucii i numele celor pentru care S-aț ș
jertfit. Undeva, pe ultimul rând, era scris i numele meu:ș Ioan din Carpa iț .
De aceea, de câte ori citesc această carte scrisă cu Sângele lui Hristos, mai întâi o
sărut.
Cite te i tu, iubite frate cre tine, această carte i vei găsi acolo numele tău i alș ș ș ș ș
părin ilor tăi. Ea este Cartea neamului lui Hristos, a fra ilor Săi pentru care S-aț ț
jertfit. Pentru ei a venit în lume, ca să-i ducă în Casa Tatălui Ceresc.
Aceasta este o carte vie. Ea îi apără i-i păze te pe cei ce o citesc la luminaș ș
lacrimilor.
Ne punem mereu întrebarea de ce se cite te tot mai pu in azi.ș ț
Pentru că totu i se scrie mult, dar se scrie cu cerneală i nu cu lacrimi.ș ș
Iubi i fra i i surori,ț ț ș
Omul nu este nenorocul istoriei.
5
6. Omul nu este o pauză între na tere i moarte. El transcede moartea. Ea îl a eazăș ș ș
pe aripile ve niciei.ș
Mormântul este o aripă a ve niciei.ș
Prin el, omul coborând, urcă în ve nicie.ș
Un fariseu - Iosif din Arimateea- Îl ajută pe Dumnezeu să- i pună Fiul înȘ
mormânt. Dumnezeu i-a ales ca gropar un fariseu.Ș
Ce ar fi azi Învierea fără Iosif - groparul din Arimateea?!
După cum înaintea zorilor e noapte, tot a a, înainte de înviere e moartea.ș
Mironosi ele L-au căutat pe Hristos în mormânt. Unii Îl mai caută i azi pe hartă.ț ș
Mormântul lui Hristos a rămas gol ca în el să ne îngropăm noi i apoi să înviem.ș
Pe crucea părin ilor, noi am scris i:ț ș Iisus Hristos Nika, adică Iisus Hristos învinge.
Ce mare cinste pentru un cre tin ca, pe crucea lui, să scrie i numele lui Hristosș ș
Biruitorul!
Nici în mormânt nu suntem singuri, ci suntem cu Hristos.
De aceea, nu mai plânge la mormântul maicii tale, că nu e singură nici acolo.
Singurătatea nu mai bântuie acum în univers; ea a fost alungată de Hristos.
To i cei adormi i în nădejdea învierii vor învinge moartea i vor învia.ț ț ș
Învierea este întoarcerea omului în nemurire.
Sub cruce nu sunt cei învin i de moarte, ci cei ce au învins împreună cu Hristosș
moartea.
De aceea noi nu putem vinde pământul sacru, căci este un pământ cu sfinte
moa te.ș
Învierea este o mare provocare pentru filozofie.
În existen a sa, omul este în rela ie cu sine i cuț ț ș „dincolo“.
Omul are o rela ie istorică i directă cu Dumnezeu.ț ș
Învierea transcede condi iile spa io-temporale ale acestei lumi; ea pă e te dincoloț ț ș ș
de marginea min ii.ț
Moartea despică temporar omul în ărână i suflet, însă nu se întrerupe rela ia cuț ș ț
Dumnezeu.
Omul, prin moarte, depă e te limitele spa iului i ale timpului.ș ș ț ș
De azi, omul trece prin moarte în metaistorie i rămâne în rela ie ve nică i maiș ț ș ș
presus de grăire cu Dumnezeu.
Iubi ii mei fii duhovnice ti,ț ș
Cu părintească iubire v-am scris aceste cuvinte spre a voastră mângâiere si-L rog
pe Bunul Dumnezeu să vă învrednicească a petrece acest mare Praznic al Învierii
Domnului în deplină pace i sănătate.ș
Doamne, nu ne părăsi la ceas de cumpănă i la grele încercări!ș
Părin ilor, iubi i-vă fiii!ț ț
Fiilor, iubi i-vă părin ii!ț ț
i cu to ii să-L iubim pe Dumnezeu i scumpa noastră ară, a a cum au iubit-oȘ ț ș ț ș
Brâncoveanu i fiii săi.ș
Al vostru, al tuturor,
de tot binele voitor,
6
7. † Ioan
al Mun ilorț
Dată în Re edin a noastră Episcopală din Miercurea Ciuc, la 20 aprilie 2014.ș ț
7