1. Metodele de păstrare aplicate în practică urmăresc: reducerea proceselor de respiraţie, frînarea
proceselor de transpiraţie şi acţiunii diferitor microorganisme care provoacă deprecieri calitative.
Tehnologiile folosite se sprijină pe: realizarea temperaturilor joae (metoda refrigerării),
mdificarea compoziţiei şi presiunii aerului din atmosfera de păstrare, metoda atmosferei
controlate, ambalarea în învelişui din pelicule din materiale plastice, acoperirea suprafeţelor
produselor cu diferite ceruri sau preparate chimice de natură organică, crearea mediului ambiant
hiporabic.
Tehnologiile sau metodele care se aplică în practică pot fi grupate în: metode simple care se
folosesc pentru păstrarea produselor horticole în depozite obişnuite: beciuri, magazii, poduri şi
adăposturi cum sunt silozurile şi şanţurile; metodele moderne în care se folosesc spaţii special
construite cu ventilaţie mecanvă, spaţii frigorifer sau spaţii cu atmosfera controlată, iradiere.
Metodele simple de păstrare. Metodele simple de păstrare a fructelor şi legumelor au unele
dezavantaje: nu se pot dirija parametrii optimali de păstrare; este greu aplicabilă mecanizarea
manipulării produselor horticole; cere multe braţe de muncă la introducerea şi scoaterea de la
păstrare şi trecerea la consum; depozitarea şi scoaterea de la păstrare depinde de condiţiile
climaterice exterioare; în aceste cazuri aplicarea tratamentelor postrecolţate în vederea
prelungirii durateide păstrare sau de combatere diferitor boli se aplică cu greu; sînt mari
pierderile la păstrarea fructelor şi legumelor în depozite simple.
Metodele simple se aplică pentru păstrarea cartofilor, rădăcinoaselor şi verzei, pentru care se
folosesc silozurile, şanţurile, unele depozite simple, beciurile.
În aceste depozite ventilaţia se asigură în mod natura prin uşi, geamuri, guri de aerisire,
urmărindu-se realizarea condiţiilor de păstrare optime. În aceste depozite păstrarea produselor se
face în vrac, în boxe, care se amenajeză, sau în lăzi.
Metode moderne de păstrare a fructelor şi legumelor. Metodele permit realizarea
parametrilor de păstrare optimă datorită faptului că adăposturile în care se depozitează produsele
sînt asigurate cu utilaje şi aparatura necesară dirijării acestora.
Sînt cunoscute următoarele metode: cu ventilaţie mecanică, frigorifică, cu atmosferă controlată,
prin iradiere, hipobarică.
Metode de păstrare cu ventilaţie mecanică. Această metodă de păstrare se aplică în depozitele
construite în general în zonele reci unde se pot folosi condiţiile de temperatură şi care au în
dotare utilaje şi paratura necesară. Depozitele trebuie să aibă o bună izolaţie termică şi cu
ajutorul ventialatoarelor instalate aerul rece din exteriorul depozitului se pompează înăuntru prin
înlocuirea maselor de aer cald. Aerul rece trece forţat prin stratul de produse depozitate în vrac
sau în lăzi paletizate. Tipurile de depozite cu ventilaţie mecanică se foloseşte la păstrarea
merelor, cartofilor, cepii. Aerul rece ventilat mecanic pătrunde prin grătatul pardoselii unde este
trecut în camerele de păstrare de unde este eliminat prin gurile de evacuare. În depozitele cu
ventilaţie mecanică stratul de cartofi de 3,5-5,0 m este aşezat deasupra canalelor de ventilaţie,
aerul întrodus cu ventilatoare ajunge pînă la 60-100 m3/h, iar viteza de răcire este de 0,06°C/h.
Dacă temperatura exterioară este prea scăzută se face un amestec cu aerul din celulă sau se face
recircularea acestuia. Ventilarea activă este condusă pe baza de măsurări cu instrumentele de
precizie şi de calcul sau este programată cu ajutorul dispozitivelor de automatizare
Metoda de păstrare frigoriferică. Pentru condiţiile climaterice ale Moldovei frigoriferele sunt
depozitate de mare perspectivă, ce permit, independent de factorii externi, să se recreeze regimul
optim l parametrilor de păstrare. În aceste depozite manipularea produselor hortivcole se face
mecanizat cu ajutorul stivuitoarelor. În celulele frigoriferice, produsele se depozitează ambalate
în lăzi-palete sau în palte cu montanţi, ambalaje din carton sau lădiţe cu rezistenţă slabă.
În celula frigoriferică se lasă intervalle libere de 40-60 cm de la stivă pnă la mijloacele de răcire
de pe plafon, de 70 cm pînă la mijloacele de răcire instalate pe pereţii şi de 30-40 de la suprafaţa
inferioară a canalelor de aer de pe tavan. Înălţimea de stivuire este de pînă la 7 cm. Temperatura
din celulă se realizează variind temperatura agentului frigoriferic şi durata de funcţionare a
instalaţiilor frigoriferice.

2. Umeditatea relativă a aerului se menţine în limitele necesare. Dacă instalaţiile nu permit
menţinerea acestei diferenţe mici, se lasă să se acumuleze gheaţa. În celulele dotte cu un sistem
de răcire cu aer stivele se amplasează perpendicular faţă de canalele de aer, ceea ce asigură o
circulaţie mai bună a aerului între rîndurile de ambalaje.
Metodele de păstrare în atmosferă controlată şi hipobarică. Tehnologia păstrării fructelor şi
legumelor în atmosfera controlată în condiţiile cu concentraţie redusă de oxigen şi sporită de
dioxid de carbon se efectueauă în frigoriferele cu celule speciale, închise şi izolate, unde se
reglează parametrii de oxigen şi de dioxid de carbon cu ajutorul generatoarelor de gaze şi a
instalaţiilor de curăţire (absorbţie, scuberi). Această metodă are aspect determinat de posibilitatea
de a se asigura un consum mai raţional şi ritmic de fructe şi legume pe întreaga perioadă a
anului. Eficienţa economică sporită, valoarea calitativă ridicată la care se menţin produsele
dovedesc superioaritatea medie de păstrare în atmosfera controlată comprativ cu metoda
refriferării.
Păstrarea hipobarică constă în reducerea presiunii compoziţiei gazoase din spaţiul în care s-a
făcut depozitarea, în acest mod reducîndu-se şi concentraţia de oxigen şi dioxid de carbon