Elaborarea si implementarea programului de ameliorare a productiei de lapte si carne la ovinele din rasa Tigaie aflate în zona de podis a Moldovei

1. PLANUL SECTORIAL AL MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII
RURALE "AGRICULTURA ȘI DEZVOLTARE RURALA - ADER 2020“
CODUL: 716
DENUMIREA PROIECTULUI:
ELABORAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI DE AMELIORARE A PRODUCŢIEI
DE LAPTE ŞI CARNE LA OVINELE DIN RASA ŢIGAIE AFLATE ÎN ZONA DE PODIŞ A
MOLDOVEI
COORDONATOR: S.C.D.C.O.C. SECUIENI-BACĂU
PARTENER: U.S.A.M.V. “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi
RAPORT FAZA 1
Etapa I: 2011
OBIECTIVUL: 1
EVALUAREA SITUAŢIEI EXISTENTE, A SISTEMELOR DE AMELIORARE APLICATE,
A FACTORILOR, PROCESELOR SI TENDINŢEI CONTURATE ÎN CREŞTEREA
OVINELOR DIN AREALUL REPREZENTAT DE PODIŞUL MOLDOVEI

2. 1. IMPORTANŢA CERCETĂRILOR
Obiectivul general al acestei etape a fost reprezentat de caracterizarea arealului de cercetare şi de culegerea
informaţiilor referitoare la creşterea ovinelor în această zonă a ţării. De asemenea, pentru obţinerea unor informaţii cât
mai complete, au fost desfăşurate şi activităţi care au permis identificarea situaţiei actuale a creşterii oilor, în mod
deosebit a celor de rasă Ţigaie, dar şi de culegere a mai multor date referitoare la distribuţia şi dimensiunea efectivului
acestei rase în zona geografică respectivă.
Lucrările de cercetare au fost concepute astfel încât finalizarea acestora să creeze premise favorabile dezvoltrării
sectorului reprezentat de creşterea ovinelor în Regiunea de Dezvoltare Economică Nord – Est, în general, şi în zona de
podiş în special. Toate activităţile asociate obiectivelor au fost elaborate în consens cu obiectivul general al MADR,
respectiv să permită dezvoltarea capacității administrative centrale şi locale, a agenţilor economici de a elabora şi
implementa politici publice, strategii şi programe la nivel naţional şi regional în domeniul asigurarii securitaţii
alimentare naţionale şi a atingerii obiectivelor strategice Europa 2020. Nominalizarea exploataţiilor, culegerea datelor,
analizele tehnico – economice şi aplicarea rezultatelor cercetării vor contribui la elaborarea şi fundamentarea deciziilor
sectoriale şi implementarea politicilor viitoare astfel încât la nivel micro şi macro să se constate o revigorare a
sectorului reprezentat de creşterea ovinelor.

3. 2. MATERIAL ŞI METODĂ DE LUCRU
Pentru culegerea datelor din această etapă, echipa de cercetare a aplicat metoda interviului pe bază de chestionare. A
fost aleasă această metodă întrucât este expeditivă şi se caracterizează printr-o îmbinare şi o organizare de concepte,
modele, ipoteze, strategii, instrumente şi tehnici de lucru care dau consistenţă unui proiect metodologic. Intervievarea a
avut la bază un chestionar elaborat în consens cu planul de activitate care stă la baza realizării obiectivelor de cercetare şi
a descoperirii unor adevăruri în legătură cu fenomenele investigate. Metoda intervievării pe bază de chestionar are şi
rolul de a indica calea, sau itinerarul după care se reglează acţiunile tehnice şi practice viitoare, derulate în vederea
atingerii scopului final.
Au fost supuşi tehnicii intervievării crescătorii de ovine de rasă Ţigaie din arealul de cercetare. Selectarea subiecţilor
a avut la bază experienţa acestora în creşterea oilor de această rasă dar şi efectivul pe care aceştia îl deţin în proprietate.
Îndeplinirea acestei ultime cerinţe a avut la bază faptul că aplicarea unor programe de ameliorare devine eficientă doar în
populaţii cu un efectiv cât mai mare. După intervievare răspunsurile au fost centralizate, analizate şi interpretate.

4. 3. REZULTATE OBTINUTE
În vederea redresării situaţiei actuale se impune ca la nivel naţional să aibă loc o implementare a unei strategii în
domeniul creşterii ovinelor, derulată pe termen mediu şi lung, care să ţină cont de direcţiile actuale conturate la nivel
european. În acest domeniu, conform datelor comunicate de FAO, structura medie a veniturilor obţinute din exploatarea
ovinelor în ţările membre ale UE este orientată, preponderent, spre producţia de carne (circa 72%), urmând apoi laptele
(23%) şi, într-o măsură mai mică lâna (5-6%).
Pentru a evidenţia importanţa sectorului reprezentat de creşterea animalelor redăm situaţia actuală a nivelul
producţiilor animaliere pe regiuni de dezvoltare economică (tabel 1).
Tabel 1. Indicii producţiei ramurii agricole pe regiuni de dezvoltare, în anul 2010
(anul precedent = 100) (Sursa INS)
Regiunea de Dezvoltare Economica Vegetală Animală Total
Nord – Vest 93,8 92,8 93,4
Centru 97,4 95,1 96,7
Nord – Est 100,3 91,6 96,6
Sud – Est 117,7 94,0 107,1
Sud – Muntenia 108,9 88,1 99,9
Bucureşti – Ilfov 113,9 72,4 97,9
Sud – Vest Oltenia 98,6 84,7 93,4
Vest 134,8 115,0 126,8
Total 106,6 93,2 101,0
La nivel naţional, dintre toate sectoarele agriculturii româneşti cel reprezentat de creşterea ovinelor a asigurat în
totalitate necesarul intern de carne, brânzeturi, lână şi de piei, situându-se, în ultimii 15 ani, pe locul întâi în ceea ce
priveşte volumul exporturilor. Într-un comunicat de dată recentă, al Patronatului exportatorilor de carne de ovine din
România, se precizează că valoarea anuală a exportului depăşeşte suma de 175 milioane euro. Aceeaşi sursă reiterează şi
faptul că cifra exporturilor este în uşoară creştere întrucât în ultimul timp la acesta se adaugă şi valoarea unui export mai
important, şi anume cel de brânzeturi din lapte de oaie.

5. Necesitatea efectuării cercetărilor se deprinde şi din analiza datelor din tabelul 2 care indică faptul că în intervalul 2005-2010
efectivul total a crescut de la 7,6 milioane la peste 10 milioane. Acest aspect se datorează în mare parte aplicării măsurilor de
sprijin financiar pentru crescătorii care dispuneau de efective eligibile.
Tabel 2. Evoluţie efectivelor de ovine şi caprine în România
Specificare UM 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Ovine total capete 7.610.958 7.678.207 8.469.195 8.881.582 9.141.482 10.182.844
din care: oi fătate + mioare capete 6.452.817 6.526.303 7.206.980 7.597.413 7.817.798 7.607.940
Caprine total capete 686.765 727.406 865.070 898.307 917.304 1.255.638
din care: capre + tineret montat capete 581.300 615.637 713.437 740.549 754.744 891.695
Lapte oaie mii hl. 3.642,4 4.217,1 4.324,4 4.288,3 4.178,7 3.737,1
Lapte capră mii hl. 1.637,6 2.083,6 1.848,9 1.628,7 1.633,9 1.504,3
carne ovine mii t. 106,8 93,7 101,3 95,3 95,1 115
carne caprine mii t. 7,2 7,3 8,9 8,5 9,2 13,6
Sursa - date INS * Date MADR
Îmbucurător este faptul că în mare parte acest spor de efectiv se bazează pe creşterea şeptelului care era în 2005 de
cca. 6,45 mil. iar în 2010 a crescut la 7,6 mil., ceea ce reprezintă o creştere a acestei categorii cu cca. 18%.
La producţia de lapte, dacă în anul 2005, când numărul oilor mulgătoare era de cca. 6,45 mil., nivelul producţiei
totale a fost de 3642,4 mii hl iar în anul 2010 producţia totală de lapte este aproximativ la acelaşi nivel, deşi ponderea
şeptelului a crescut cu 1,15 mil. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că sporirea efectivelor nu s-a făcut strict pe baza
raselor care au producţii bune de lapte, practic crescătorii au fost preocupaţi doar de a ajunge la nivelul care să confere
eligibilitate, adică minim 50 capete pe exploataţie. Probabil în momentul în care aceste măsuri de sprijin vor fi diminuate
sau eliminate vom asista la o reducere considerabilă a efectivului total naţional.
La producţia de carne situaţia este oarecum similară, cu precizarea că pe durata anului 2010 cantitatea totală a depăşit
115 mii t, în creştere cu cca. 27% faţă de producţia realizată în anul 2005.

6. 5. CENTRALIZAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
În primul set de 5 întrebări incluse în chestionar s-a avut în vederea obţinerea de date referitoare la tradiţia creşterii
oilor de rasă Ţigaie în zona de cercetare, la dimensiunea efectivelor totale şi a celui matcă, la intenţia crescătorilor în
ceea ce priveşte continuarea acestei activităţi, la dimensiunile actuale a efectivelor şi a intenţiilor dezvoltării acestor
activităţi, îndeosebi pe baza sporirii efectivului propriu.
Tabel 5. Centralizarea rezultatelor referitoare la tendinţa şi unele aspecte cu privire la creşterea oilor Ţigaie în arealul
de cercetare
Răspuns
Întrebare Valori absolute (n) Valori relative (%)
pozitiv negativ pozitiv negativ
Creşterea ovinelor reprezintă o activitate tradiţională? 16 - 100 -
Aveţi în vedere, ca pe termen mediu, efectivul să crească? 16 - 100 -
Ovinele sunt incluse în Controlul oficial al producţiei? 8 8 50 50
Consideraţi că populaţiile locale de oi Ţigaie vă satisfac din punct de vedere al producţiilor? 4 12 25 75
Prolificitatea constituite un obiectiv urmărit în selecţia oilor reţinute pentru reproducţie? 16 - 100 -
Pentru interpretare, răspunsurile subiecţilor au fost grupate astfel încât să evidenţieze aspectele generale mai
deosebite dar în primul rând a celor scontate în cercetarea aplicată.
Analiza rezultatelor furnizate de către subiecţi, pentru acest prim grup de întrebări, scoate în evidenţă faptul că
preocupările legate de creşterea oilor Ţigaie reprezintă o activitate practicată de foarte mult timp şi unii o consideră chiar
tradiţională. Însă, aspectul cel mai important este reprezentat de preocupările tuturor subiecţilor pentru a creşte efectivele
în perioada următoare; nici un respondent nu a afirmat ca are în vedere intenţia de reducere a efectivului total. Acest
lucru poate fi explicat prin faptul că, în general, această rasă permite obţinerea unor producţii situate la un nivelul care să
asigure şi un minim de eficienţă.

7. 4. SITUAŢIA ACTUALĂ A CREŞTERII OVINELOR ÎN
AREALUL DE CERCETARE
Pentru a evalua situaţia reală a sectorului reprezentat de creşterea ovinelor în bazinul reprezentat de Podişul Moldovei au fost
selecţi, pentru intervievare pe bază de chestionar, crescătorii care deţineau un număr mai mare de ovine de rasă Ţigaie şi care şi-au
manifestat interesul faţă de acest demers.
În raport cu locul, în care îşi au turmele de oi, au fost supuşi interviului un număr total de 16 posesori de oi de rasă Ţigaie, din care
9 sunt din judeţul Bacău, 5 din Vaslui şi respectiv 2 din Vrancea (tabelul 3).
Ca distribuţie regională considerăm că a fost acoperită aproape în totalitatea zona reprezentată de Podişul Central Moldovenesc, iar
din punct de vedere numeric efectivele sunt aproximativ egale în cele trei judeţe. În mare parte aceste efective se regăsesc în exploataţii
private, excepţie făcând cel de la SCDCOC Secuieni-Bacău.
Tabel 3. Centralizator cu efectivele de oi de rasă Ţigaie aflate în proprietatea respondenţilor
Judeţ Localitate Efectiv deţinut (capete) Efectiv total (capete)
Letea Veche 250
Stănişeşti 500
Izvoru Berheciului 150
Izvoru Berheciului 170
Bacău Săuceşti 500 2349
Urecheşti 197
Urecheşti 393
Urecheşti 50
Podul Turcului 139
Pogoneşti 530
Pădureni 560
Vaslui Viişoara 230 2030
Viişoara 360
Fereşti 350
Bârseşti 1600
Vrancea Vânători 2060
460
Pentru a culege informaţiile de care avem nevoie, membrii echipei de cercetare s-au deplasat la locul în care se regăsesc turmele şi
au solicitat ca persoanele intervievate să răspundă cât mai corect posibil la întrebările respective. Fermierii au acceptat doar în
momentul în care au fost asiguraţi că datele furnizate servesc strict cercetării ştiinţifice şi rămân confidenţiale, lucru pe care unităţile
implicate în proiect l-au acceptat şi s-au angajat să îl respecte.

8. La întrebarea “Care este producţia de bază urmărită din exploatarea oilor Ţigaie (lână, lapte, carne)” toţi cei 16
respondenţi au indicat următoarea ordine a producţiilor urmărite din creştere rasei Ţigaie: lapte, carne şi lână. Acest
lucru este explicat prin faptul că prin valorificarea laptelui, deşi veniturile obţinute nu-i satisfac, obţin resurse
financiare imediate care le asigură continuitate în procesul de producţie şi astfel pot derula şi alte activităţi. Luând
act de obiectivele acestui proiect au solicitat şi alte informaţii şi se declară interesaţi de rezultate.
În conformitate cu enunţul din pachetul de informaţii am încercat să identificăm în zona respectivă posesori de
turme mai numeroase, care să servească la o evaluare reală a particularităţilor morfo-productive actuale şi în raport
cu nivelul acestora să stabilim obiectivele programului de ameliorare.
La întrebarea “Care este mărimea efectivului propriu?“ centralizarea datelor indică o situaţie extrem de
interesantă şi favorabilă derulării activităţilor viitoare.
Pe baza răspunsurilor primite, situaţia este următoarea:
- din total 2 respondenţi deţineau un efectiv mai mic de 100 capete;
- alţi 4 dintre aceştia aveau în proprietate turme cu un efectiv total cuprins între 100 şi 200 capete;
- iar 10 dintre respondenţi aveau un efectiv mai mare de 200 capete, nivel care permite aplicarea activităţilor care
vizează ameliorarea producţiilor în populaţiile de ovine.
Mai trebuie remarcat şi faptul că din cei 10 din cu efective mai mari de 200 capete cinci dintre aceştia deţineau
un efectiv total mai mare de 500 capete, unul chiar 1600 capete.

9. Încercarea de a afla criteriile avute în vedere de către crescători în selecţia oilor reţinute pentru
prăsilă (Pe baza căror criterii sunt reţinute oile de prăsilă?) scoate în evidenţă faptul că deşi
majoritatea dintre aceştia au afirmat că iau în considerare atât aspecte genotipice cât şi fenotipice, dar
şi performanţa realizată de ascendenţă nu se constată un câştig genetic cuantificabil la noile generaţii.
Acest lucru se poate datora şi faptului că reproducătorii masculi nu sunt testaţi dar şi condiţiilor de
creştere, întreţinere şi furajare care adesea sunt asigurate la un nivel minim.
În privinţa producţiei de carne rezultatele evaluării pe bază de chestionar indică faptul că
valorificarea acesteia are un caracter sezonier. Din producţia totală anuală de carne 55% din
cantitatea este obţinută de la mieii de lapte comercializaţi primăvara, aproximativ 30% este
reprezentată de cea obţinută de la tineretul îngrăşat, iar 15% de oi reformate. Carcasele obţinute de la
mieii de lapte sunt valorificate primăvara iar carnea furnizată de tineretul îngrăşat şi oile adulte
recondiţionate este valorificată toamna, preponderent în viu.
Mai mult decât atât, surprinzător este şi faptul că în cca. 25% dintre exploataţii se aplică
tehnologii intensive de îngrăşare, de hrănire a animalelor, iar la reproducţie sunt utilizaţi la berbeci
aparţinând unor rase recunoscute ca fiind amelioratoare a producţiilor specifice ovinelor. Însă pentru
îmbunătăţirea producţiei de lapte, cca 80% dintre respondenţi indică că ar prefera o ameliorare în rasă
curată.

10. Un alt aspect remarcat din analiza datelor se referă la durata prea mare a perioadei de alăptare a mieilor,
înţărcarea realizându-se doar atunci când greutatea vie a mielului depăşeşte 15 kg, adică în jurul vârstei de
85 zile. Diminuarea acestei perioade în cazul mieilor care au ca destinaţie reţinere pentru prăsilă este
neeconomică, soluţia ar fi reprezentată de includerea în programul de ameliorare şi ale unor activităţi
derulate în vederea creşterii gradului de precocitate a rasei Ţigaie.
Pe ansamblu ancheta derulată şi-a atins scopul şi pe baza evaluării rezultatelor se pot emite concluzii
pertinente din care să reiasă o evaluarea situaţiei existente, o analiză a sistemelor de ameliorare aplicate şi o
identificare a factorilor, proceselor şi a tendinţei conturate în creşterea ovinelor din arealul reprezentat de
Podişul Moldovei.

11. 6. CONCLUZII
1. Culegerea informaţiilor pe bază de chestionar scoate în evidenţă faptul că în arealul ales pentru derularea studiului,
creşterea oilor Ţigaie reprezintă o activitate tradiţională şi nici unul dintre subiecţi nu intenţionează ca pe termen mediu
să abandoneze aceste preocupări.
2. Toate persoanele intervievate au afirmat categoric că au în intenţie o creştere a efectivele în perioada următoare,
aspect datorat în primul rând valorificării rapide a producţiei de lapte şi de carne.
3. Sondajul efectuat mai arată că peste 50% dintre respondenţi ţin cont în selecţia oilor şi de datele furnizate de
controlul oficial al producţiilor.
4. Surprinzător a fost faptul că din totalul subiecţilor doar 2 deţineau efective mai mici de 100 capete, iar alţi 5 aveau
peste 500 oi, acest aspect fiind extrem de benefic pentru derularea activităţilor viitoare.
5. Dorinţa tuturor crescătorilor din zonă este ca Ţigaia ameliorată să aibă o producţie totală de minim 140 l şi să fie
mai precoce, scurtându-se astfel perioada alăptării mieilor.
6. Peste 50% dintre respondenţi ar dori ca în viitor activitatea de producere a cărnii să nu mai aibă un caracter
sezonier şi ar accepta aplicarea unor programe de hibridare în vederea obţinerii materialului biologic destinat îngrăşării.
7. Din producţia totală anuală de carne, 55% este obţinută de la mieii de lapte comercializaţi primăvara, aproximativ
30% este reprezentată de cea obţinută de la tineretul îngrăşat şi 15% oi reformate.
8. În circa 25% dintre exploataţii se aplică tehnologii intensive de îngrăşare, în hrană fiind folosite şi furaje
concentrate utilizându-se la încrucişări şi berbeci proveniţi din rase importate.
9. Pentru îmbunătăţirea producţiei de lapte 80% dintre respondenţi ar prefera ca ameliorarea să se realizeze în rasă
curată şi manifestă rezervă în cazul aplicării în ameliorare a încrucişării, cauză principală fiind teama că oile de tip nou
îşi pierd rezistenţa organică şi devin mai sensibile.
10. Luând act de obiectivele acestui proiect toţi respondenţii au solicitat şi alte informaţii şi se declară interesaţi de
rezultate.

12. 7. BIBLIOGRAFIE
1. Chelcea, S. 2001 - Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative si calitative, Bucuresti, Ed.
Economica, 2001.
2. Colibaba Dana, 2001 - Revista Informatica şi Economica, nr. 3 9, p 62-67.
3. Mărginean, I. 2000 - Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi, Ed. Polirom.
4. Popper K. R. 1981 - Logica cercetării, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică.
5. Tarşă Lucia, 2010 - Metode şi tehnici de cercetare în psihologie.
14.12.2012
Întocmit,
Prof. univ. dr. Constantin PASCAL