2.
Rusia, oficial Federația Rusă, este o țară care se întinde
pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de
17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume,
aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a
doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale,
Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al de
locuitori.
3. Moscova
neschimbatoare
Cam 12,500,000 locuiesc in Moscova si in suburbiile ei
si, cu toate acestea , nu exista ceea ce s-ar numi
“moscovitul tipic”. Un amestec de vreo suta de etnii de
origini europene sau asiatice creează atmosfera oraşului.
Totul in Moscova este mai mare decât oriunde in altă
parte: clădiri, catedrale, bulvarde. Însa gigantisuml nu
pune în umbră nestematele vechi de secole pe care
capitala plină de viaţă a Rusiei le adăposteşte în număr
atat de mare .
4.
Monumentul cel mai vizitat de către turiştii străini
este Kremlinul care se afla in Piaţa Roşie. Zidurile
din cărămida roşie, legand 20 de turnuri, au fost
construite de către arhitectii italineni, chemaţi de
ţarul Ivan al III-lea in secolul al XV-lea. Cu
numeroasele lui biserici si palate, Kremlinul este de
departe cea mai importantă colecţie de stiluri
arhitectonice.
5.
In Moscova trebuie vizitata Galeria sculpturilor de
gheata care este un adevarat muzeu, cu o atmosfera de
-20 grade celsius, cu muzica buna si lumini fantastice.
6.
O alta atractie deosebit de frumoasa si valoroasa este
Fondul de Diamante care a apartinut Tarului Rusiei,
recunoscuta sub denumirea de “Colectia Imperiala”. La
fel de spectaculoasa este si vizita Muzeului de Arme,
care ascunde secrete din istorie si elemente de arta
deosebite.
7. POARTA CĂTRE VEST A RUSIEI
Petru cel Mare este cel care a construit legendarul Sankt
Petersburg in mlaştinile din delta Nevei.
Oraşul din nordul Rusiei pare occidental si deloc rusesc,
deoarece fondatorul lui, şi-a dorit ca fereastra lui către
Vest sa fie in stil european, cu cate umpic din Viena şi
Praga si cu centrul ca al Amsterdamului.
8. Sankt Petersburg este clar rezultatul unui proiect ideal,
de plannşetă, creat într-o zonă mlăştinoasă inaccesibilă,
infestată de ţanţari, inundată în timul fluxului şi situată
între numeroşii afluenţi ai deltei Nevei.
Este singurul loc cu acces la mare din vestul Rusiei,
unica poarta de intrare a culturii occidentale.
9.
Bulevardele largi, parcurile, cheiurile canalelor
strălucesc in atmosfera nordică constituind o forfotă
continuă pe Nevski Prospekt- cel mai cunoscut dintre
marile bulevarde.
10.
Cu siguranţra cea mai frumoasă construcţiePalatul de Iarnă- a fost ridicat din oridinul ţarinei
Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Palatul in stil
baroc italian, decorat in alb si verde cuprinde peste
3.000.000 de piese şi constituie fondul celui mai
mare muzyeu de artă din lume.
11.
Una dintre cele mai mari biserici de pe continentul
nostru este catedrala Sf. Issac care, cu inalţime sa
peste 100 de metri, domină cerul Sankt
Petersburgului. Interiorul său este o adevărată
simfonie in marmură, pietre preţioase si
semipreţoase de toate culorile si poate adăposti
peste 14 000 de credincioşi.
12. NOVGORODUL, LEAGĂNUL RUSIEI
Deşi se numeşte Novgorod, “oraşul nou”, are varsta
Rusiei înseşi. A fost fondat in secolul al X-lea, pe
vatra unei aşezări şi mai vechi, atribuite
legendarului Rurik, in secolul al IX-lea.
Oraşul este traversat de raul Volhov, care se varsă
in lacul Ladoga. Acestui drum îi datorează
Novogordul puterea sa economică şi culturală,
întinse pe mai bine de 500 de ani, situaţie unică in
toată Rusia.
13.
Kremlinul Novogorodului, Destinţ (“mică fortăreaţă”)
, se ridică in vestul oraşului. Dincolo de ziduri se
văd cele cinci cupole ale catedralei Sfanta Sofia,
cel mai mare si impresionant edificiu de aici, care a
fost construită în anul 1045 de Iaroslav cel Înţelept.
14. MINUNEA DE LEMN A KARELIEI
Bisericile de lemn din insula Kizhi sunt o moştenire
unică a trecutului.
Legenda supne că după ce Nestor Dulgherul a
terminat Biserica Schimbării la Faţă din Kizhi, şi-a
aruncat securea în mijlocul lacului Onega, spunand:
“ N-a fost şi nici nu va mai fi o altă biserică asemeni
acesteia .”
15. Catedrala a fost construită intre anii 1707- 1714
fără nici sau alt element de fier şi din bîrne de
dimensiuni neobişnuite de mari, astfel încat să nu
fie întrerupte canalele de scurgere a răşinilor care
aveau rol de prezervare a lemnului.
Interiorul bisericii este strplucitor si inundat de
lumină. Decoraţiunile sale sculptate şi aurite,
împreună cu porţile împărăteşti, constituie un
exemplu de baroc rusesc.
16. LITERATURA RUSĂ
Secolul
al XVIII-lea
O dată cu "europeizarea" Rusiei de către Petru cel Mare,
pătrund elementele culturii apusene, care se reflectă și în
producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D.
Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili
Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de
țarina Ecaterina a II-a, ea însăși autoarea unor drame. Ca
reprezentant important al comediei clasice este de
menționat Denis Ivanovici Fonvizin, inspirat din piesele
lui Molière adaptate la societatea rusă, ca în
piesa Brigadierul (1786). Poetul liric G.R. Derșavin creează în
genul odei.
Sub influența ideilor iluministe, Mihail
Lomonosov elaborează "teoria celor trei stiluri" cu caracter
normativ pentru limba literară rusă. După Marea Revoluție
Franceză, Ecaterina a II-a îngrădește libertatea producțiilor
literare. N.I. Novicov, redactor al unei reviste satirice, este
arestat, scriitorul A.N. Radiscev este deportat în Siberia.
17.
Către sfârșitul secolului, pe prin plan se situează așa-zisa
"literatură sentimentală", în mare vogă și în
vestul Europei. Reprezentant important al acestei
tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri și
impresii de călătorie în țările Europei occidentale, prin
care face cunoscute în Rusia ideile epocii respective.
Mihail
Lomonosov
Nicolai Karamzin
18. Secolul al XIX- lea
Literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire.
Principalele tendințe din această perioadă
sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr
Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne.
Aleksandr Sergheievici Pușkin (1799-1837)
După începuturi, în tradiția clasică, Pușkin devine cel
mai important reprezentant al romantismului în toate
genurile literaturii ruse: poezie lirică, dramă (Boris
Godunov, 1831), roman în versuri (Evghenii
Oneghin, 1833).Scriitori contemporani cu Pușkin:
- Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule.
- Aleksandr Griboiedov, autor dramatic.
- Vladimir Odoievski, autor de nuvele (Nopți ruse).
19. Mihail Iurievici Lermontov (1814-1841), remarcabil în proză
cu romanul Un erou al timpului nostru (1840).
În domeniul teoriei și criticii literare:
Vissarion Belinski
Nikolai Dobroliubov
Nicolai Vasilievici Gogol (1809-1852)
Gogol se îndepărtează de patosul romantic și își găsește
propriul stil în povestiri, piese de teatru și satire, cu un
accentuat caracter de critică socială, dintre care se remarcă
nuvela Mantaua (1842), comedia Revizorul (1836), romanul S
uflete moarte (1842).Scriitori contemporani cu Gogol, în
special autori de schițe, nuvele și romane:
- Nicolai Nekrasov
- Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric (Cronică de
familie, 1846-1856).
- Ivan Goncearov, autorul romanului Oblomov (1857), în care
creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în
transformare.
21. REALISMUL CRITIC
A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează prin
dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează Ivan
Turgheniev, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski.
Ivan Sergheievici Turgheniev (1818-1883)
Ivan Turgheniev pledează în romanele sale pentru
o europenizare a Rusiei. Cel mai important roman al său, Părinți și
copii (1862), prezintă conflictul dintre viziunea idealistă și
umanitară a generațiilor vechi și nihilismul tineretului, problemă
controversată în cercurile intelectualității ruse din acea epocă.
Lev Nicolaievici Tolstoi (1828-1910)
În vasta sa operă literară, temele predominente sunt căutarea unui
sens al existenței omenești și rolul individului în societate. Astfel, în
monumentalul roman Război și pace(1865-1869), pe fundalul
perioadei războaielor napoleoniene, omul este confruntat cu
problema rolului individului în determinarea cursului istoriei.
Romanul Anna Karenina (1875-1877) reprezintă o critică inovativă a
relațiilor sociale, în special din cadrul tradițional al familiei, prin
exemplul destinului tragic al eroinei. Problema relațiilor de familie
revine în romanul Sonata Kreuzer (1889). O temă curentă a
literaturii ruse, purificarea spirituală prin ispășire, este tratată în
romanul Învierea (1889).
22.
Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881)
Fiodor Dostoievski a îmbogățit literatura rusă și universală
prin subtila sa analiză psihologică, uneori deschis impulsivă, a
caracterelor umane, plină de sensuri absconse și cu
semnificații contradictorii. Aceeași „polifonie” stilistică se
întâlnește și în reprezentarea societății ruse contemporane lui.
În timp ce în Crimă și pedeapsă (1866), protagonistul
romanului comite un omor din considerații filosofice, pentru
ca apoi să caute purificarea prin căință și ispășire, eroul
romanului Idiotul (1868-1869) își vede distruse idealurile
creștine în confruntarea cu materialismul predominent în
societate. Romanul Demonii (1871-1872) este o vastă frescă
critică a tezelor distructive ale mișcărilor anarhiste. ÎnFrații
Karamazov (1880) se descrie tabloul oscilant al Rusiei, între
tradiție și tendințele înnoitoare ale timpului.Alți reprezentanți
ai realismului critic:
- Aleksandr Ostrovski, autor dramatic.
- Vladimir Korolenko
- Gleb Uspenski
24. LITERATURA IMPRESIONISTĂ ŞI SIMBOLISTĂ
Către sfârșitul secolului al XIXlea apar noi tendințe în
literatură, în
special impresionismul și simbol
ismul.
Anton Pavlovici Cehov (18601904). Deși scrie în tradițiile
realismului, cu un
caracter satiric și umoristic în
același timp, datorită descrierilor
nuanțate ale stărilor sufletești,
Anton Cehov este încadrat în
literaturaimpresionistă.
Elementele centrale ale creației
lui sunt banalitatea vieții
cotidiene, singurătatea,
pasivitatea sau dorința de
afecțiune, ca în
piesele Pescărușul (1896), Unchi
ul Vania (1899), Trei
surori (1901) sau Livada cu
vișini (1904). Teme preferate
sunt ocultismul, teozofia, antrop
ozofia.
25. PIOTR ILICI CEAIKOVSKI
Piotr Ilici Ceaikovski,, (n. 25
aprilie, pe stil nou 7
mai 1840, Kamsko-Wotkinski
Sawod, - d. 25 octombrie, pe stil
nou 6 noiembrie 1893, Sankt
Petersburg) a fost un compozitor
rus.
A alcătuit simfonii, concerte, opere,balete și muzică de
cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul
clasic al multor concerte populare și teatre muzicale.
26. Principalele
Balete:
lucrări :
Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76)
Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89)
Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92)
Simfonii:
Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866)
Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872)
Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875)
Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877)
Simfonia Manfred, op. 58 (1885)
Uverturi:
L'Orage, op. 76 (1864)
Uvertura în fa major (1865, rev. 1866)
Uvertura solemnă după imnul național danez, op. 15 (1866, rev. 1892)
Fatum, Op. 77 (1868)
Uvertura Fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880)
La Tempête, op. 18 (1873)
Marș slav, op. 31 (1876)
27.
Concerte:
Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-75, rev. 1879
et 1889)
Serenadă melancolică, op. 26 (1875)
Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876)
Vals-Scherzo, op. 34 (1877)
Concert pentru vioară în Re major, op. 35 (1878)
Concert pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-80)
Concert fantezie în Sol major, op. 56 (1884)
Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887)
Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893)
Andante și Finale, op. 79 (1897)
Suite :
Suita nr. 1 în re minor, Op. 43 (1878-1879)
Suita nr. 2 în Do major, Op. 53 (1883)
Suita nr. 3 în Sol major, Op. 55 (1884)
Suita nr. 4 în Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887)
Deasemenea, Ceaikovski a extras șase scene din baletul Spărgătorul de
nuci, pe care le-a reunit în:
Suita "Spărgătorul de nuci", Op. 77a (1892)
28.
Muzică de cameră :
Cvartet pentru coarde în Si bemol major (1865)
Cvartet pentru coarde nr. 1 în Re major, op. 11 (1871)
Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878)
Trio ppentru pian în la minor, op. 50 (1918-2002)
Amintire din Florența, op. 70 (1890)
Piese pentru pian[modificare | modificare sursă]
Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este:
Anotimpurile op. 37b
Opere :
Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre
sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în
repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deși rareori
interpretate în afara Rusiei, sunt totuși remarcabile. Cele mai
cunoscute:
Evgheni oneghin (1878)
Fecioara din Orléans (1878-79)
Mazeppa (1881-83)
Dama de pică (1890)
Iolanta (1891).
