3.
Wolfram von Eschenbach (n. cca. 1160
Eschenbach– d. după 1220) a fost un cavaler și
poet medieval german unul din inițiatorii romanului
cavaleresc
Nu se cunoaște mandantul pentru care a scris
principala sa operă, Parzival, care cuprinde circa
25000 de versuri, și care i-a servit ulterior lui
Richard Wagner ca sursă de inspirație pentru
opera sa Parsifal.
7.
Opera este bazată pe poemul epic din secolul al XIII-lea Parzival de Wolfram
von Eschenbach, care povestește despre cavalerul arthurian Parzival (Percival)
și căutarea de către el a Sfântului Graal, precum și pe Perceval, povestea
Graalului de Chrétien de Troyes.
8.
9.
Wagner a conceput opera în aprilie 1857 dar a terminat-o abia după douăzeci și
cinci de ani. Ea avea să fie ultima operă terminată de Wagner.
Parsifal a fost interpretată pentru prima oară la al doilea Festival de la
Bayreuth în 1882. Festivalul a păstrat monopolul exclusiv asupra interpretării
operei Parsifal până în 1903, când opera a fost interpretată la Metropolitan
Opera din New York
10.
11.
Wagner a evitat să spună despre Parsifal că este o operă, preferând termenul
„ein Bühnenweihfestspiel” - „O piesă de festival pentru sfințirea scenei”. La
Bayreuth a apărut o tradiție ca după primul act al operei să nu se aplaude.
Scrierea Parsifal în loc de Parzival (cum scria chiar Wagner până în 1877) se
bazează pe o etimologie eronată a numelui Percival ca având dintr-o
presupusă origine arabă, Fal Parsi cu sensul de nebun curat
14. Publica in „Noaptea de Sanziene” mitul
despre - Regele Pescar si
Cavalerul Parsifal
15. Iti amintesti de boala Regelui Pescar? Era o boala destul de
misterioasa; neputinta, batranete, totala istovire. Si o data
cu imbatranirea lui, viata intregii regiuni se ofilea in acelasi
chip misterios. Apele secau in albiiile lor, pamantul nu mai
rodea, pomii nu mai inverzeau, florile nu mai infloreau.
Castelul insusi se paraginea. Zidurile se surpau
lent, macinate parca de o putere nevazuta, putrezeau
podurile de lemn; pietrele se desfaceau din parapet si se
faceau scrum, ca si cum veacurile s-ar fi scurs asemenea
clipelor…
16. Veneau necontenit cavaleri din toate colturile lumii, atrasi de faima
Regelui Pescar. Dar erau atat de mirati de paraginirea castelului si de
boala misterioasa a Regelui, incat uitau ca venisera sa-l intrebe de soarta
si de locul sfantului potir al Graalului – si, nedumeriti, se apropiau de
bolnav si-l intrebau de boala lui, compatimindu-l sau consolandu-l. Si
dupa vizita fiecarui cavaler, Regele se imbolnavea si mai rau si intreg
tinutul era mai bantuit…
17. Pana ce, intr-o zi, soseste Parsifal. Fara sa se lase impresionat de
paraginirea castelului si de boala Regelui Pescar, se apropie de el si-i
pune intrebarea justa, singura intrebare care trebuia pusa: il intreaba
unde se afla potirul Sfantului Graal. In acea clipa, Regele se
inzdraveneste, intreg tinutul se regenereaza, apele incep sa curga din
nou in albiile lor si toate padurile inverzesc…
18. Ghicesc in acest simbolism solidaritatea omului cu Firea
intreaga, intreaga viata cosmica sufera si se ofileste prin nepasarea
omului fata de problemele centrale. Uitand sa ne punem intrebarea
just, pierzandu-ne timpul cu futilitati sau intrebari frivole, ne omoram
nu numai pe noi, ci omoram prin moarte lenta si sterilizare o particica
din Cosmos. Poate oamenii continua sa traiasca sanatosi si Cosmosul isi
continua ritmurile datorita exclusiv intrebarilor pe care si le pun acei
cativa alesi, care, asemenea lui Parsifal, patimesc pentru lenea noastra
spirituala
19. Poate ca am deveni, peste noapte, sterpi si bolnavi daca n-ar exista, in
fiecare tara si in fiecare moment istoric, anumiti oameni hotarati si
luminati, care sa-si puna intrebarea justa… Si n-ar fi exclus ca haosul si
catastrofa sa fie din cauza disparitiei acestor oameni hotarati si
luminati, sau din cauza ca nimeni nu se mai indreapta spre ei ca sa le
puna, din nou, intrebarea justa.”
