1. Multe ori vad, obiectivitatea, corectitudinea unor oameni, in legatura cu neamuri, ca in
fiecare natie sant si oameni buni si rai. Nu exista natie rea, sau natie buna. Asta pare corect,
real. Dar este steril si coceptual, ce totus nare nimic, cu realitatea imediata. A fi corect,
obiectiv, si contactul cu realitatea imediata sant doua diferite lucruri. Imediatul, include si
verticalul, cand corectul, numai orizontalul. Omul care percepe imediatul, prin traire, ca prin
traire devine ceva imediat, este in interiorul imediatului si in exteriorul sau. Cand corectul,
obiectivul, este in exterior numai, ce inseamna o indiferenta ascunsa, fata de imediat.
Obiectivul face o simpla constatere numai, ca in fiecare natie sant oameni buni si rai, la fel,
dar este indiferent fata de ei.
Cel buni si cel rai, in constatarea sa, sant una langa alta, ca diferit, care nau contact intre ele,
nu se amesteca, nu se constituie un intreg. Comunitatea adevarata reprezinta o comuniune, ca
intreg, si daca uni sant rai si alti buni, ca nimeni nu este bun, sau rau in sine. In comuniune,
in intreg, chiar raul reprezinta, o entitate unificatoare. Unde nu se realizeaza transformarea,
ca comuniunea se realizeaza prin transformare, prin bine si rau, raul transformand in bine,
fara o negare morala farizeica, aica transformand intre ele, nu se realizeaza comunitatea ca
comuniune. In intreg, realizat ca comuniune, are locul, rolul sau, in cadrul intregului, binele si
raul, asa realizand, printr-o, integritate a raului cu binele, identitatea neamului. Unde nu
apare comunitatea ca comuniune, apare masa fara identitate.
Numai la masa putem raporta, ca sant intre ele oameni buni si rai, ca sant izolati intre ele.
Afirmare ca in fiecare natie sant oaemni buni si rai, mod ascuns, presupune izolarea, intre
bine si rau. Unde binele si rau sant izolate, nu se va realiza, prin transformare, comunitatea ca
comuniune. Sant oameni buni si rai, in fiecare natie, este discursul, retorica nivelari, a
orizontalului, fara verticalitate. Dar discursul asta reprezinta si o dezintegrare ascunsa a
identitati neamului.
Nivelarea inseamna exterioritatea, numai, din el lipseste, ce este necesar, trairea imediatului,
din adancime spre verticalitate.