1. Şcoala si familia parteneri
educaţionali în societate
Cresterea si educarea copiilor reprezinta indatoriri si responsabilitati
deosebit de importante ale familiei.Mediul educogen al familiei are influente
deosebit de puternici asupra personalitatii copilului, a comportamentului lui, care
isi mentine forta educativa uneori toata viata.De aceea se acorda o importanta
deosebita educatiei ,,celor 7 ani de acasa’’.
Dupa intrarea copiilor la gradinita sau la scoala, functia educative a familiei
se realizeaza intr-o ipostaza noua, de interactiune a familiei cu institutiile de
invatamant.De altfel, functia socio-educativa a familiei nu inceteaza toata viata,
caci si atunci cand au ajuns adulti si si-au intemeiat o familie, parintii ii considera
tot copiii lor si oricand ii ajuta.
Indeplinirea cu success a functiilor familiei implica respectarea unui sistem
de cerinte socio-educationale cum ar fi: -preocuparea permanenta a parintilor
de a-si ridica nivelul pregatirii culturale si profesionale pentru a putea fi un model
si pentru a sprijini copiii in dezvoltarea personalitatii lor ;
-realizarea unui colectiv familial inchegat, unit, care sa aiba forta
socio-educatica corespunzatoare;
-cunoasterea de catre parinti a obligatiilor socio-educative ce le revin
in educarea copiilor;
-contributia parintilor, in functie de posibilitatile lor de pregatire, la
realizarea obiectivelor tuturor dimensiunilor educatiei-intelectuala, profesionala,
moral civica, estetica, fizica, etc;
-antrenarea copiilor, dupa posibilitatile lor, la viata si munca variata
a familiei;
-sprijinirea copiilor la invatatura, dupa posibilitatile parintilor,
evitandu-se situatiile ca parintii sa le efectueze temele;
-sa nu se conditioneze, de nimeni, obtinerea unor rezultate la
invatatura , de acordare a unor recompense, ci recompensele sa se dea ca o umare
fireasca a rezultatelor bune la invatatura;
-sa li se acorde copiilor mijloace materiale si financiare in limita
necesitatilor firesti, evitandu-se exagerarile in aceasta directie;
-sa se manifeste o autoritate parinteasca rationala, umana,
fireasca;nici dragoste exagerata, nici exigenta exagerata, nici parinti toleranti si
indulgenti, nici parinti tirani cu copiii lor;
-dragostea parinteasca sa fie egala pentru toti copiii, indiferent de
varsta,sex sau alte diferentieri individuale;
2. -copiii trebuie invatati sa stabileasca relatii numai cu persoane
cunoscute, care sunt bine intentionate si le vor binele;
-orice situatie nou-aparuta in viata copiilor trebuie sesizata imediat si
realizate masurile , mijloacele si actiunile adecvate, pentru a feri copiii de socuri
grave.
In numele dragostei adevarate si al responsabilitatii, parintii au
indatorirea ca sa previna sis a inlature orice fel de abatere a copiilor lor.Neluarea
in seama a abaterilor poate duce la consolidarea acestora si la degradarea
personalitatii copiilor lor, mai ales in perioada pubertatii si adolescentei, uneori si
mai tarziu.La pubertate si la adolescenta apar unele trasaturi specifice acestor
varste, dar nefavorabile dezvoltarii si manifestarii personalitatii, cum sunt:
egoismul, incapatanarea, ingamfarea, nonconformismul, bravarea,
libertinajul.Neluate in considerare de catre parinti si ,,netratate’’ in mod
corespunzator din punct de vedere educatic, ele pot degenera in: lipsa de respect
fata de parinti, fata de alti factori, fata de varstnici;infractiuni de genul furtului,
violentelor, consumului de bauturi alcolice, droguri.Prevenirea si inlaturarea unor
asemenea comportamente negative, trebuie realizate cu mijloace educationale
positive, inclusive folosirea sanctiunilor, care sa convinga de necesitatea unei
comportari demne, intelepte.Mijloace primitive de genul bataii, luarii dreptului la
hrana sau insultele, care jignesc fizic si moral, lasa urme neplacute in mintea
copilului.Lipsa de preocupare educative ca si ,, cicalirea’’ educative, trebuie
evitate de catre parinti in educatie.O educatie parinteasca bazata pe convingere
este mai grea si de lunga durata, insa este mai fiabila, mai eficienta mai plina de
satisfactii pe termen lung, atat pentru parinti cat si pentru copii.Parintii sunt tinerii
educatori, care au o mare responsabilitate socio-umana si a caror educatie lasa
amprente , uneori pentru toata viata.Pentru a reusi in educatia copiilor parintii
trebuie sa se pregateasca pentru a fi educatori si sa colaboreze cu scoala.Aceasta
colaborare trebuie sa constituie o actiune ampla de educare a educatorilor-
parinti.Printre actiunile pedagogice ale scolii, in randul parintiilor, se pot
mentiona: consultatii pentru parinti;discutii individuale cu parintii; adunarile cu
parintii, insotie de expuneri si dicutii pe diverse teme psiho-pedagogice, cum ar fi
cunoasterea particularitatilor de varsta si individuale, conditiile necesare invatarii
eficiente, activitatea copiilor in timpul lor liber; lectoratele cu parintii sustinute de
specialisti de valoare pe o tematica divers ace priveste cresterea si educarea
copiilor, educatia sexuala, comportarea civilizata; adunarile pe diverse teme si
discutiile cu parintii in comitetul de parinti, vizitele cadrelor didactice in familie.
Societatea, statul si oraganizatiile nonguvernamentale au posibilitati
suplimentare, superioare unei scoli, de a organiza actiuni pedagogice chiar la nivel
national, precum si posibilitatea de a antrena specialisti de valoare in realizarea
unei elevate si eficiente propaganda pedagogice in cadrul familiilor.
La nivel national se pot organiza actiuni pedagogice cum sunt:
-emisiuni educative pentru parinti si copii la radio si televiziune;
3. - carti, brosuri si reviste cu caracter educativ pe diverse teme pentru
parinti si copii;
-filme si piese de teatru cu specific educatic in randul parintilor si
copiilor, difuzate in institutii teatrale si cinematografe sau la radio, televiziune si
internet;
-conferinte si dezbateri pe teme educative pentru parinti si cu parintii.
Cerinte ale activitatii de propaganda pedagogica in sprijinul
familiilor sunt: continuturile si indrumarile psiho-pedagogice sa fie competente,
bogate , variate, actuale, interesante si accesibile; sa fie atrasi parintii in stabilirea
formelor si stabilirea actiunilor;sa fie atrasi specialisti valorosi; sa se coopereze
cu toti factorii interesati in realizarea acestui gen de propaganda pedagogica, sa
se asigure unitatea, consecventa si continuitatea indeplinirii cu succes a acestor
activitati.
In conditiile actuale, in care parintii muncesc in strainatate, este
necesar ca factorii educative, cu sprijinul organelor locale sa asigure consilierea
psiho-socio-pedagogica a copiilor si in situatii deosebite si sprijin material
financiar pentru copii.Acest lucru va peveni afectarea starii de sanatate si
comportamentul nedorit al copiilor, precum si prevenirea abandonului scolar.
O componenta importanta a deviatiei comportamentale este violenta, inteleasa ca
o forma deficitara de raportare a persoanei la realitatea inconjuratoare.La varsta
de 8-10 ani , este foarte frecvent intalnita violenta in diversele ei forme.Exista
copii care manifesta o agresivitate verbala sau fizica sporita in relatii cu ceilalti
colegi.In solutionarea unor astfel de conflicte, invatatorul este cel care mediaza
conflictul , analizeaza corect cauzele si ia masurile necesare.Cauzele manifestarii
violente la elevi sunt multiple: -cei care sunt respinsi de grup incearca sa se
impuna prin aceasta metoda;
-cei cu situatie slaba la invatatura se remarca prin forme inadecvate;
-structura neuro-psihica a copilului care provine dintr-o faimilie
dezorganizata, din parinti alcoolici imprima copilului manifestari violente
-parintii plecati in strainatate determina copilul lasat in grija rudelor
sau bunicilor, prin tulburari ale vietii affective sau labilitate psihica, sa se
comporte violent
-rolul mass-mediei in acest sens , prin modele care le impun prin
fictiunea de pe ecran sau duritatea jocurilor pe calculator.
O forma a violentei, intalnita in clasele primare consta in rautatile
minore-porecle, etichetari ironice, cu privire la diverse particularitati fizice, iar
paratul este o forma de razbunare.Solutionarea unor astfel de conflicte nu este
simpla.Uneori se ajunge la esec, daca familia nu colaboreaza cu scoala.Unii
parinti evita intalnirile periodice cu invatatorul , nu participa la sedinte si in acest
caz esecul in educarea corecta a acestor copii este inevitabil.Se incearca evitarea
pe cat posibila a actelor de violenta in relatiile cu elevii si intre elevi prin
atragerea lor spre o colaborare activa si pozitiva si prin activitati complexe la acre
4. participa si alti factori educationali cum ar fi organele de politie, psihologi, preoti
care dezbat in fata elevilor cazuri de acest gen.
Daca cei trei factori educationali-scoala ,familia si societatea nu sunt
intr-o stransa colaborare se ajunge la cazuri sociale deosebite in educatia copiilor.
Bibliografie
1.Bontas Ioan-Tratat de pedagogie, 2007, Editura Bic All, Bucuresti
2.Sincan Eugenia si Alexandru Gheorghe-Scoala si familia ,1993, Editura
,,Gheorghe-Cartu Alexandru’’, Craiova
