is a presentation for medical students (first year) - anatomy - female genital organs

2. • Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza
prin participarea a doua organisme de sex diferit.
• Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin
(spermatozoid).
• Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se
dezvolte pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
• Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dar
diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se
realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor.
• In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna
cu ceilalti hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar
dupa pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu
anumite caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
• Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este
extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti (ovule si
spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor
activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism, asigura conditii
optime pentru reproducere.

3. APARATUL GENITAL FEMININ: este format din
• ovar,
• calea genitala (trompe, uter, vagin) si
• dintr-un organ genital extern (vulva).
Organele genitale ale femeii indeplinesc functia de reproducere.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa
interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele
de dezvoltare.

6. Ovarele
• OVARELE: sunt cele 2 glande sexuale care produc celulele sexuale feminine-ovulele, si, in
acelasi timp, secreta 2 hormoni: foliculina si luteina (progesteronul).
Acestea sunt organe perechi, situate pe peretii laterali ai pelvisului. Au forma de ovoid turtit,
si sunt legate de organele din jur printr-o serie de ligamente (ligamentele utero - ovariene,
tubo - ovariene si lombo -; ovariene.
STRUCTURA OVARULUI:
La exterior este acoperit de un epiteliu ovarian sub care se gaseste albugiucea ovarului
formata din tesut conjunctiv.
In interiorul ovarului se disting 2 zone: medulara si corticala: zona medulara contine tesut
conjunctiv, vase de sange, vase limfatice si nervi vegetativi; zona corticala contine foliculii
ovarieni in diferite stadii evolutive.
La nastere, in ambele ovare exista circa 400000 foliculi, din care se matureaza 300-400
foliculi (unul lunar) incepand de la pubertate (14 -16 ani), cand apare ciclul menstrual pana la
instalarea menopauzei (40 -50 de ani).
Restul foliculilor involueaza (atrezie foliculara).
Foliculii ovarieni primari sunt formati dintr-un ovocit de ordinul I, inconjurat de cateva
straturi de celule foliculare.
Foliculii ovarieni veziculosi sau de maturatie rezulta din precedentii, prin acumulare de lichid
folicular.
La acestia , o parte din celulele foliculare raman in jurul ovacitului I si o alta parte se aseaza la
periferie , alcatuind stratul cornos , inconjurat de celule care formeaza tecile (interna si
externa)

7. • Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si
de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul
feminin pentru graviditate.
A. Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula
germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula
germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44
somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune mitotica
a acestora rezulta ovocitele de ordinul I. In momentul ovulatiie se produce orima
diviziune meiotica din care rezulta o celula mare – ovocitul II si primul globul polar.
Ovocitul II este expulzat prin ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a
doua diviziune, rezultand preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu
numarul de cromozomi redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul
ajunge prin trompele uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu
secretiile uterine. Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a
douazeci si patra zi a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a
fost fecundat, corpul galben persista, are o activitate endocrina intensa in primul
trimestru al sarcinii.

8. • Functii ovariene
B. Secretia de hormoni ovarieni
- Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de
celule foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in
timpul sarcinii de placenta, iar in cantitati mai mici de catre
corticosuparenale si testiculi. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra
organelor genitale feminine, simuland proliferarea mucoasei si a
musculaturii uterine. Progesteronul este secretat de catre celulele corpului
galben, de corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile
sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia
hormonala ovariana este controlata de catre hormonii gonadotropi
hipofizari.

10. • VASCULARIZAŢIA OVARULUI:
Este asigurata de artera ovariana, ramura din aorta abdominala si de o
ramura ovariana din artera uterina.
Sangele venos este colectat de vena ovariana care la stanga se varsa in
vena renala stanga, iar la dreapta in vena cava inferioara.
Limfaticele merg in ganglionii lombari si iliaci externi, asezati de-a
lungul venei iliace externe.
INERVAŢIA:
Este asigurata de plexul ovarian format din fibre simpatice si
parasimpatice (provine din plexul lombo-aortic).

11. Trompele uterine
• TROMPELE UTERINE:
Sunt intinse intre ovar si uter.
Au o lungime de 7-12 cm si prezinta 4 portiuni. a.intrauterina (care strabate peretii
uterului si care se deschide in cavitatea uterului). b.istmul trompei (mai stramta).
c.ampula tubei (mai dilatata, care se afla mai lateral). d.infundibulul (in forma de
palnie)
• Trompa prezinta un orificiu prevazut cu o serie de franjuri (15-20), prin care se
deschide in cavitatea abdomino-pelviana.
In structura trompei - distingem la exterior peritoneul care formeaza sI un mezou.
Urmeaza adventitia formata din tesut conjunctiv, apoi stratul muscular format din fibre
musculare netede dispuse in doua straturi:
-un strat de fibre longitudinale la exterior,
-un strat de fibre circulare la interior.
Musculatura favorizeaza inaintarea oului spre cavitatea uterina.
La interior se afla mucoasa cutata, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu ciliat.
VASCULARIZAŢIA TROMPEI:
Este realizata de ramuri tubare venite din artera uterina si artera ovariana.
Sangele venos este colectat de venele omonime.
INERVAŢIA: este dubla = fibre simpatice si parasimpatice (plexul hipogastric).

12. Uterul
• UTERUL:
Este un organ musculos, cavitar,impar, in care se dezvolta oul; la sfarsitul
sarcinii el expulzeaza fatul si anexele lui. Este situat in pelvis, inapoia
vezicii urinare, inaintea rectului si deasupra vaginului.
Are forma de pară, cu portiunea mai mare in sus, iar cea mica in jos. Are
o lungime de 6-8 cm, iar latimea de 4 cm. Este turtit antero-posterior,
astfel incat cavitatea uterina este virtuala.
Prezinta un corp de forma triunghilara, a carui baza se numeste fund, si
un col care are forma de butoias.
Intre corp si col se afla o portiune mai stramtorata numita istmul
uterului. Pe colul uterului se insera extremitatea superioara a vaginei.
Datorita acestei insertii, colul prezinta o portiune supravaginala situata
deasupra liniei de insertie a vaginei, si o portiune intravaginala situata in
interiorul vaginei.

15. Uterul
• Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu
doua fete si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde
acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de peritoneu
care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se
reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este in raport cu
ansele intestinale si colonul ileo-pelvin.
Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile
uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este
canalul Malpighi – Gartner.
- Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava sau
rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este in
contact cu ansele intestinale si colonul pelvian.
- Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt
sediul de insertie al ligamentelor rotunde si utero-tubare.

16. Uterul
• ISTMUL - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
• COLUL UTERIN - este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are forma
unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite. Vaginul se
insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand colul in
portiune supra si subvaginala.
- Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al
vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia
mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac
Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si spatiul
pelvio-rectal superior.
- Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului ce
se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu doua
treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioara.
- Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de
orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala ingusta, fanta
care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai proeminenta si
rotunjita, cea posterioara mai lunga creeaza asemanarea cu botul de linx cu care
este comparat. Colul este separat de peretii vaginului prin cele patru funduri de sac.

17. Uterul - Mijloace de fixare si sustinere.
• Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate de aparatul ligamentar,
care este reprezentat prin:
- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale uterului la
peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin se
indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoi se
angajeaza in 4 canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al
muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si ligamentele utero si
tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una pe alta, fiind
strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu
o grosime de 2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si
vaginului.
Ligamente utero-sacrate Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a
regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul celei de a doua sau a
primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv
condensat si fibre conjunctive

19. • STRUCTURA UTERULUI:
Peretele uterului este format din 3 tunici:
-seroasa
-musculara
-mucoasa
La exterior este acoperit de peritoneu, care se reflecta de pe fetele anterioara si posterioara a corpului uterin, pe peretii
laterali ai pelvisului, formand ligamente late, care impreuna cu peritoneul care acopera uterul, formeaza perimetrul.
Invelitoarea peritoneala este dublata pe fata ei profunda de o patura subtire de tesut conjunctiv - stratul subseros (tunica
subseroasa).
Sub peritoneu, se afla tunica musculara sau miometrul, care reprezinta stratul cel mai dezvoltat ai uterului.
Fibrele musculare sunt dispuse in 3 straturi: a.un strat circular, la exterior. b.un strat plexiform mijlociu, gros, care contine in
ochiurile retelei vase sangvine, provenite din artera uterina. c.un strat muscular dispus sub forma de anse, la exterior.
Tunica interna este mucoasa uterului sau endometrul, formata dintr-un epiteliu cilindric simplu.
Mucoasa este aplicata direct pe stratul muscular si contine numeroase glande care patrund pana in miometrul.
Endometrul are o evolutie ciclica lunara: in timpul menstruatiei, celulele corionului se inmultesc, mucoasa devenind mai
ingrosata, vasele sangvine se dilata, in special capilarele venoase, si apasa asupra epitelului, care se rupe si se exfoliaza in
cea mai mare parte a lui; vasele pleznesc si ele si are loc scurgerea de sange, care dureaza 3-4 zile; odata cu aceasta, se
elimina si bucatelele de epiteliu exfoliat.
Dupa aceasta urmeaza perioada de regenerare, care dureaza 5-10 zile. In aceasta perioada capilarele se ingusteaza, se
formeaza altele noi si se reface epiteliul, prin inmultirea celulelor epiteliilor care au ramas neexfoliate si care constituie
sursa de regenerare.
Daca ovulul a fost fecundat, mucoasa uterina se ingroasa, iar vasele sI glandele se dilata. Mucoasa aceasta de sarcina, astfel
modificata, a fost numita caduca sau decidua.
La interior se afla cavitatea uterului care comunica in jos cu vagina prin orificiul uterin extern, iar sus - cu cele doua trompe,
cavitatea uterina se subimparte intr-o caviatate a corpului uterin, mai mare, si canalul cervical situat la nivelul colului uterin.
Cele doua parti ale cavitatii uterine comunica intre ele prin orificiul uterin intern situat in dreptul istmului uterului.

20. • VASCULARIZAŢIA UTERULUI:
Este asigurata de artera uterina, ramura din artera iliaca interna. Din artera
uterina se desprind si ramuri care vascularizeaza vaginul, trompa uterina si
ovarul.
Sangele venos este colectat de vena uterina care se deschide in vena iliaca
interna.
Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari si iliaci.
INERVAŢIA UTERULUI:
Este asigurata de plexul uterin care contine fibre simpatice si parasimpatice
(plexul hipogastric).
SITUAŢIA SI DIRECŢIA UTERULUI:
Uterul se gaseste situat in centrul cavitatii pelviene: inapoia vezicii urinare,
inaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sau se afla sub planul stramtorii
superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decat in sarcina sau in unele
procese tumorare mari (fibroame mari).
Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se
continua cu ligamentele largi.

21. • VARIAŢII FIZIOLOGICE:
Uterul este un organ mobil. Corpul se poate misca in raport cu colul, ca intr-o
articulatie (balama). El poate fi insa deplasat si in totalitate: inapoi de vezica plina;
inainte de rectul plin.
Ansele intestinale destinse il pot deplasa fie inainte, fie inapoi -; dupa fata pe care
apasa.
Caracteristic pentru deplasarile fiziologice este faptul ca ele sunt pasagere, uterul
revenind la pozitia sa normala indata ce cauza care le-a determinat a trecut.
VARIAŢIILE PATOLOGICE:
Sunt acelea in care modificarile directiei sau pozitiei uterului sunt definitive. Procesele
inflamatorii, prin aderentele pe care le determina, fixeaza cel mai adeseori uterul in
aceste pozitii.
Aceste modificari intereseaza in primul rand unghiurile de flexiune sI de versiune.
In modificarile unghiului de flexiune, colul isi pastreaza pozitia normala, iar corpul se
deplaseaza inapoi (retro-flexiune) sau lateral (latero-flexiune).
In modificarile unghiului de versiune se schimba raportul dintre colul uterin si vagina,
dar nu se schimba raportul dintre corp si col. Vom avea: retro-versiune (deplasarea
inapoi) si latero-versiune (deplasarea laterala).
De obicei retro-versiunea se asociaza cu retro-flexiunea (retro-versiune-flexiune).

22. • DIMENSIUNILE UTERULUI:
La femeia adulta, nulipara, sunt urmatoarele:
-lungimea de 6 cm
-latimea la nivelul fundului, de 4 cm
-grosimea de 2 cm
La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm:
-lungimea 7 cm
-latimea 5 cm
-grosimea 3 cm
La nou nascuta si la fetite, colul e mai mare decat corpul (aproximativ 3/5 din
lungimea totala a uterului).
La nulipare cele doua segmente sunt aproape egale (corpul e ceva mai mare).
La multipare corpul are dimensiuni si mai mari (2/3 din lungimea totala a uterului).
CONSISTEN|A UTERULUI:
Este ferma, dar elastica, usor de perceput la examenul ginecologic (tuseul vaginal
combinat cu palparea abdominala).
Datorita acestor particularitati, la care se adauga mobilitatea organului, el tinde in
timpul examinarii sa scape printre degete, ca un sambure de cireasa.
In sarcina, uterul devine mai moale, pastos.
GREUTATEA UTERULUI:
Este in medie de 50-70 g, fiind mai usor la nulipare (50-60 g) decat la multipare (60-
70 g).

23. Vaginul
• VAGINUL: (Vagina Kolpos) - este un conduct musculo-conjunctiv, median si
nepereche, care prin extremitatea superioara se insera pe colul uterin, iar cu
extremitatea inferioara se deschide in vestibulul vaginal; spatiul delimitat de
cele doua labii mici.
Vestibulul vaginal are doua regiuni:
-una anterioara, in care se deschide orificiul extern al uretrei - meatul urinar.
-una posterioara, in care se afla orificiul vaginal.
La limita dintre orificiul vaginal si vestibul se afla o membrana numita himen,
care inchide incomplet acest orificiu.
Vaginul are o lungime de 7-9 cm si prezinta un perete anterior si unul
posterior. Peretele anterior al vaginei are raporturi cu fundul vezicii urinare si
cu uretra, iar peretele posterior cu rectul. Peretele posterior este mai lung.

25. • STRUCTURA VAGINULUI:
Peretele vaginului reprezinta la exterior adventitia formata din tesut
conjunctiv. Urmeaza tunica musculara formata din fibre musculare netede
dispuse intr-un strat longitudinal la exterior si unul circular la interior.
Sub tunica musculara se afla mucoasa, formata dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat. Mucoasa nu are glande.
In portiunea inferioara a vaginei, unde se deschide in vestibulul vaginal,
vagina este inconjurata de sfincterul extern al vaginei care are fibre musculare
striate.
VASCULARIZAŢIA VAGINULUI
Este asigurata de ramuri vaginale din artera iliaca interna si din artera uterina.
Sangele venos ajunge in vena iliaca interna.
Limfaticele sunt tributare ganglionilor iliaci interni.
INERVAŢIA
Este asigurata de plexul vaginal format din fibre simpatice si parasimpatice
(plexul hipogastric).

26. • VULVA - reprezinta deschiderea in afara organelor genitale
Reprezinta organul genital extern al femeii, alcatuita din doua cute perechi
numite labii (mari si mici).
Este constituita din:
• - muntele lui Venus
• - labiile mari
• - labiile mici
• - clitorisul
• - himenul
• - glandele Bertholin
• - glandele Skene
• - bulbii vestibulari
• glandele anexe regionale
• - perineul
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele
Skene.

28. Muntele lui Venus :Regiunea anatomica dinaintea simfizei puluiene,
acoperita, de la pubertate cu par.
- Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief usor
proeminent si o consistenta moale de „perinita”

29. LABIILE MARI
7-9 cm lungime -;
sunt doua cute tegumentare, care anterior se unesc la nivelul muntelui Venus, iar
posterior se unesc inaintea orificiului anal.
Fiecare labie prezinta o fata laterala acoperita de peri, si o fata mediala despartita
de labia mica prin santul interlabial.
sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos si
conjunctiv.
Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa
prevazuta cu un epiteliu pavimentos.
Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie
debuteaza la pubertate.
Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare se
unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita).
Contin un bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie
profuza si hematoame extinse.

30. LABIILE MICI
3-4 cm lungime -; sunt doua cute simetrice, acoperite de labiile mari. Prin
fetele lor mediale delimiteaza vestibulul vaginal.
Anterior, labiile mici se impart in ramuri laterale care formeaza preputul
clitorisului si ramuri mediale care formeaza fraul clitorisului.
Posterior, labiile mici sunt unite prin comisura labiilor mari.
Organele erectile ale vulvei sunt bulbii vestibulari, care corespund corpuluui
spongios al uretrei la barbat, si clitorisul care corespunde corpilor cavernosi
de la barbat.
In structura vulvei mai mentionam si glandele vestibulare mici (Bartholiu),
situate in partea posterioara a vestibulului vaginal.

31. Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept
incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta
cu un fren.
Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv
bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos. Forma orificiului
himenal poate fi: - semilunara - circulara - cribiforma - septata - fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a
vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din
lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale
orificiului uretral.
Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate. Limfaticele vulvei :
Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si profunzi si de ganglionii
femurali superficiali si profunzi
Perineul : Este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos excavatia
osoasa a bazinului.

32. VASCULARIZAŢIA
Vulva este vascularizata de ramuri din artera rusinoasa interna.
Venele sunt tributare venei iliace interne.
Limfa ajunge la ganglionii inghinali.
INERVAŢIA
Este asigurata de ramuri din nervul rusinos intern; pentru organele erectile
este asigurata de fibre vegetative parasimpatice venite din nervul pelvin. (S2
-; S4).

33. Glanda mamara
• Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de
stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului
pectoral si dintat.
• Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii de forma sau volum.
• Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre conicizare sau aplatizare
discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera, centrata pe mamelon.
• Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 –12 cm si greutatea de
aproximativ 150 – 200 grame.
• Consistenta este formata dar elastica.
• Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm,
pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee).
• In centrul areolei proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 6 12 orificii
galactofore.
• Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara care
lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea fata de
marele pectoral.