2. 1. • În mitologia populară românească era o
fiinţă fantastică închipuită ca un tânăr,
frumos şi înfocat bărbat brun care vine în
zbor noaptea, intrând pe fereastră sau
horn în odaia tinerelor fete şi chinuindu-le,
în somn, cu sărutările şi dragostea lui;
Zburatorul
2. • există credinţa răspândită că el este
produsul unei mari iubiri cu
obstacole neobişnuite;
4. • o interesantă explicaţie populară
, intuind caracterul oniric al mitului, arată că
Zburătorul se întrupează din dorul sau din visul
de dragoste, anume în formele fizionomice ale
omului dorit, erosul însuşi decurgând în somn.
3. • în literatura romantică, termenul
„zburător” este o personificare a dorului, a
dragostei intense faţă de fiinţa iubită;
3. Potrivit credinţei populare, instalarea
sentimentului iubirii la tinerele fete
ajunse în pragul feminităţii ar fi legată
de această făptură supranaturală
denumită „zburător”.
În imaginaţia mitologică, are aspectul unui tânăr frumos, dar
care este perceput drepto fiinţă malefică, deoarece provoacă
nelinişte, zbucium şi suferinţă.
• Apare adeseori în basmele româneşti ca un tânăr înalt şi
subţire, iar câteodată este reprezentat ca un şarpe cu aripi, ca
un zmeu având coadă de focsau ca o flacără. În înfăţişarea lui
de semizeu, Zburătorul era uneori acoperit de solzi argintii,
purta pe umeri aripi albe, mari şi învoalte.
• Personajul acţionează doar noaptea şi este capabil să ia forma
unui bărbat, a unei femei sau a unei stele. • Imaginea lui trebuie să
corespundă capacităţii sale de seducţie.
Din punct de vedere al simbolului,zburătorul personifică fiinţa iubită
la care nu se poate ajunge.
4. Fatata vizitată de un zburător slăbeşte din ce în ce mai mult, este palidă, dând
semne de oboseală, iar boala care o cuprinde se numeşte „lipitură”.
Cele chemate să o vindece sunt babele care au
priceperea de a descânta.
Prima atestare de origine cultă a mitului apare la Dimitrie
Cantemir, în lucrarea „Descriptio Moldaviae”.
• În literatura română, o serie de autori aparţinând mai ales curentului
paşoptist au valorificat în creaţiile lor mitul zburătorului:
• Vasile Alecsandri
• Cezar Bolliac
• Ion Heliade Rădulescu.
5. • Poemul „Călin (file din poveste)” are drept punct de plecare
mitul folcloric al zburătorului, prelucrat cu mijloacele poeziei
romantice:
Motivul Zburătorului valorificat în
opera poetică a lui Mihai Eminescu
• decorul – un castel singuratic, poleit de razele lunii;
• protagoniştii – voinicul care pătrunde în iatacul tăinuit unde
doarme fata de împărat, îi fură un sărut şi inelul de pe deget;
• comunicarea – în registru oniric (în vis);
• semnele „trecerii” zburătorului – „buze vinete şi supte”;
• invocarea făpturii mitice – „Zburător cu negre plete, vin’
la noapte de mă fură”;
6. Luceafarul
• Eminescu transfigurează mitul erotic în
poemul „Luceafărul”.
În care fascinaţia resimţită de Cătălina sub
imperiul luminii sugerează trăirea
maladivă a fiinţei stăpânite de zburător; ea
alunecă în melancolie, privind de la
fereastra castelului singurătatea mării, în
care se reflectă lumina luceafărului de
seară; în timpul nopţii, oglinda amplifică
efectele.
• Lumina stelară o învăluie, exercită
asupra ei o vrajă care îi declanşează dorul
nestăvilit şi chemarea de dragoste.
Fereastra, oglinda şi mreaja de văpaie
construiesc în plan simbolic mitul
zburătorului.