cifoza

1. KINETOTERAPIA ÎN PEDIATRIE
Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital (în planul vertical de
simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.
Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, compensată
fiind, printr-o hiperlordoză cervicală şi lombară pentru echilibrarea coloanei.
Cauzele aparitiei cifozelor:
- poziţia incorectă a copilului pe scaun înca din primii ani de viaţă, la masa, acasă şi apoi
la gradiniţă, la şcoală, la birou sau în bancă, purtarea incorectă a ghiozdanului pot genera
în timp o parte dintre aceste deformări nedorite.
- creşterea bruscă în înalţime
- lipsa practicarii regulate a sportului care întareşte musculatura spatelui sau neglijarea
kinetoterapiei în cazul în care boala s-a instalat contribuie la accentuarea deformărilor
coloanei
- rahitismul, miopia, modificări ale auzului, care obligă copilul să ia atitudini asimetrice
sau incorecte
Simptomele cifozei:
- durere usoară sau severă la nivelul coloanei vertebrale toracice
- senzaţia de oboseală
- rigiditatea şi tensiune musculară în zona dorsală
- deplasarea spre înainte a capului
- durere toracică şi dificultăţi ale respiraţiei în cazurile severe
- modificări ale poziţiei umerilor
Există două tipuri de cifoză, care se pot întâlni atât la copii, cât şi adulţi şi
adolescenţi:
-cifoza posturală, determinată de postura inadecvată şi se poate corecta prin modificarea
modului de viaţă a pacientului.

2. -cifoza structurală, determinată de o modificare a anatomiei şi aceasta nu poate fi
influenţată doar de către pacient, necesitând un tratament ortopedic sau chirurgical.
Cifoza la copii si adolescenţi
Boala Scheuerman (cifoza juvenilă) este un tip de cifoză care apare la copii şi
adolescenţi. Aceasta se dezvoltă în regiunea mijlocie a coloanei. Astfel în boala
Scheuerman, cifoza apare deoarece porţiunea anterioară a coloanei vertebrale nu creşte la
fel de repede ca şi cea posterioară.
Se caracterizează clinic prin durere, care apare în perioada de creștere (11-18 ani). În
aceasta perioadă cand apare cifoza, pe fondul unei creșteri rapide, pe lângă diversele
tulburari endocrine, intervine și o insuficiență musculară și ligamentară a musculaturii
care susține coloana. În cazul creșterii rapide a scheletului, mușchii nu se pot dezvolta în
aceeași masură, ci seamană mai degrabă cu niște elastice întinse care nu pot face față
noilor cerințe. Coloana ia o atitudine ușor cifotică, determinand creșterea presiunii
exercitate în partea anterioară a corpilor vertebrali. Tinerii care au o cifoză cu o curbură
mare obosesc destul de repede și au dureri spontane provocate de tentativele de
îndreptare a coloanei, precum și la presiune.
Examen radiologic: cand cifoza tinde să se consolideze, vertebrele apar mai turtite
anterior decât posterior și au marginile superioare și inferioare neregulate.
În funcţie de rezultatele investigaţiilor, ortopedul va recomanda fie purtarea unui corset
pentru oprirea accentuării curburii, fie kinetoterapie, fie intervenţia chirurgicală.
Obiectivele kinetoterapiei
Tratamentul în cifoze, urmăreşte atingerea următoarele obiective:
-corectarea poziţiei vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recâştigarea mobilităţii vertebrale,

3. -tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale şi a pectoralilor punându-se accent pe
muşchii extensori ai coloanei,
-combaterea contracturilor, în cazul în care acestea sunt prezente,
-reducerea durerii (după caz),
-prevenirea reapariţiei cifozei.
Exerciţiile pentru corectarea cifozei urmăresc:
 tonifierea musculaturii paravertebrale cervicale, în sensul scurtării musculaturii
dorsale (prin mişcări concentrice) şi alungirea musculaturii anterioare a gîtului şi
toracelui (prin mişcări excentrice).
 ștergerea deprinderii greşite şi formarea unei atitudini corecte a corpului.
 corectarea sau prevenirea deviaţiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau a
celorlalte regiuni ale corpului.
Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:
 Exerciţii statice:
-contractii izometrice,
-stînd în picioare corect,
-stînd în genunchi,
-stînd în decubit dorsal sau ventral,
-stînd atîrnat
 Exerciţii dinamice – extensia şi întinderea coloanei vertebrale, apoi exerciţii
pentru cap, gît, membre, care să amplifice extensia trunchiului.
Pentru îngreunări în efectuarea exercițiilor se folosesc bastoane (aşezate la spate, sub
axile), mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mâini deasupra capului).

4. Exercitii pentru corectarea cifozei:
1. Pe genunchi, aşezat pe călcâie, cu spatele la spalier, mâinile prind şipca de
deasupra capului; pacientul execută intinderea (extensia) trunchiului, privirea înainte
2. Pe genunchi, cu un baston apucat de capete pe umeri; pacientul ridică bastonul
deasupra capului în inspir, apoi îl coboară pe umeri în expir.
3. Culcat cu faţa în jos, se apucă gleznele cu mâinile, pacientul execută (întinderi)
extensii maxime ale trunchiului şi picioarelor şi se fac câteva mişcări de legănare.
4. Culcat cu faţa în jos, cu picioarele prinse de prima şipcă a spalierului, braţele pe lângă
corp; pacientul execută întinderi (extensii) ale trunchiului concomitent cu întinderea
(extensia) braţelor.
5. Cu spatele la spalier, călcâiele sunt lipite de spalier, mainile prind o şipcă de deasupra
capului; pacientul execută ducerea bazinului înainte concomitant cu întinderea (extensia)
trunchiului.
6. Stând cu spatele la spalier, braţele întinse sus, îndoirea genunchilor, păstrând spatele
în contact permanent cu spalierul -revenire în poziţia iniţială.
7. În ortostatism - pas cu piciorul drept înainte, cumpana înapoi, cu ducerea braţelor
oblic şi trunchiul în extensie.
8. Din picioare, cu un baston în mâini plasat la nivelul coapselor; pacientul execută
ridicări pe vârfuri concomitent cu ducerea bastonului şi a coloanei în extensie.