organizarea aparatului de stat

1. MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE SAT DIN MOLDOVA
Ciclul II Masterat
Facultatea drept
Specialitatea: Drept Penal
Disciplina: Teoria generală a dreptului
Lucru individual
Tema: Probleme privind organizarea și funcționarea aparatului
de stat a Republicii Moldova
A elaborat: A verificat:
Studentul gr.11 I. Jecev
Gramma VasileAnatolie
CHIŞINĂU 2021

2. Introducere
Orce proces de conducere social – politică desfăşurat în vederea unor obective de
interes general, sau prin care se urmăreşte „binele comun” al naţiunii, presupune
specializarea activităţilor statale, adică stabilirea unor orcanizme investite cu
autoritate care se desfăşoară neîntrerupt şi potrivit anumitor metode acelaş tip de
activităţi. Chiar şi în cele mai vechi state ale antichităţii s-au stabilit în timp
modelele de distribuire autorităţii de guvernare anumitor organizme specializate.În
concepţia şi filosofia politică antichităţii elene găsim primele informaţii despre
distribuirea autorităţii – puterea aparţinea şi era exercitată, fie de un singur individ,
fie de un corp politic restrîns. Astfel apare necesitatea separării puterilor. Aristotel
menţiona că în orce stat, sunt trei părţi, de care legiutorul se va ocupa, dacă e
înţelept să le rînduiască cît mai bine şi avînd în vedere, înainte de orce, interesele
fiecăruia.În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt
separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit
prevederilor Constituţiei.

3. Marele gînditor şi filosof Platon afirma cu referire la stat şi la puterile lui „eu
prevăd apropiata pierire a acelui stat, în care legea nu are forţă şi se află sub
puterea cuieva. Acolo, însă, unde legea e regină asupra guvernaţilor iar aceştea din
urmă sunt robii ei, eu prevăd salvarea statului”.
O viziune nouă a separării puterilor în stat apare în lucrările lui John Locke
şi Montesquieu. Astfel Locke considera că cetăţenii au dreptul la control asupra
guvernului iar puterea legislativă fiind o putere supremă în stat, în acelaş timp el
subliniază că ea prezintă în sine numai o putere împuternicită, care trebuie să
acţioneze pentru trasarea scopurilor şi de aceea puterea supremă rămîne în mîinile
poporului care poate înlătura ori schimba componenţa organului suprem cînd vede
că el perde încrederea acordată. De asemenea garantarea principiului separării
puterilor în stat el o vede în dreptul la răscoală, însă aceasta avînd un caracter
excepţional.Aceasta este ultima şansă a poporului care nu vine în contrazicere cu
formele constituţionale de controlasupra activităţii statului.
Însă pentru a nu ajunge la aceasta Locke recomandă trei principii de separare a
puterilor care i-ar păzi pe oameni de la conducere să nu cadă în ispită şi să-şi
concentreze toată plinătatea de putere în mîinile lor în folosul personal. Ca aceasta
să nu se întîmple, Locke propune separarea puterii legislative de cea executivă şi
supunerea legislatorilor legilor elaborate de ei înşişi şi realizate de către puterea
executivă. Aceasta este unul din cele mai importante principii în învăţătura lui
Locke care a acordat o influienţă puternică asupra gîndirii şi practicii politicii
ulterioare, devenind unul din principiile de bază .ale statului.
Raţiunea divizării puterilor reiese din necesitatea asigurării libertăţii şi îngrădirii
abuzului.
În plus, fiecare putere are o posibilitate legală şi materială de a supraveghea
cealaltă putere şi, dacă observăîncercări ale acesteia de a-şi asuma puteri
suplimentare faţă de o altă putere, fie prin preluarea unor prerogative ce aparţin
altei puteri, fie prin adăugarea unor puteri suplimentare de natura celor care i-au
fost conferite, trebuie să sancţioneze această încercare.
Aparatul de stat – un sistem de organe ale puterii de stat, prin intermediul
cărora se realizează puterea de stat, se asigură administrarea societăţii de către stat.
Aparatul de stat caracterizează ansamblul de organe ale statului implicate în
procesulde administrare a tuturor domeniilor vieții sociale. În entitatea respectivă
sunt concentrate organele supreme ale puterii de stat. Ele pot fi clasificate după
diverse criterii, spreexemplu, în: organe legislative, executive și jurisdicționale.
Entitatea teoretică „aparat de stat” este orientată spre a arăta natura, structura,
interacțiunea internă, principiile de administrare în procesulde realizare a puterii
de stat. Îm procesulde identificare a aparatului de stat este important să se facă o
delimitare între „organ al puterii de stat” și „instituție a statului”. Aparatul de stat
este format din organe ale puterii de stat, competente să determine politici în
domeniul administrării puterii în stat. Instituțiile de stat nu posedăo așa
competență. Doctrina juridică identifică și termenul „mecanism de stat”.
Considerăm că acesta diferă prin natura și structura sa de aparatul de stat. Anume
macanismul de stat caracterizează activitatea cotidiană socială, în care pe lângă

4. organele puterii de stat activează și se află într-o strânsă interacțiune instituțiile
staului, în același rând și cele nestatale, dar abilitate cu competență din partea
statului în domenii de activitate concrete .
Particularitățile aparatului de stat:
 El este format din persoane care special se ocupă de administrarea de stat
(procesulde creare, executare șii protecție a legilor)
 Prezintă un sistem complicat de organe de stat, institușii șii organizații
care se află într-o strânsă colaborare în procesulde realizare a funcțiilor
de guvernare.
 Se asigură cu mijloace necesare tehnico-materiale, financiare ș.a. pentru
asigurarea activității lui funcționale.
 Estte destinat pentru protejarea și garantarea ordinii de drept, drepturilor
și libertăților omului pentru a asigura respectarea obligațiunilor de către
populația statului.
Importanţa evidenţierii şi studierii particularităţilor aparatului de stat este
determinată de faptul că prin intermediul lor aparatul de stat poate fi deosebit de
alte centre organizaţionale ale organizaţiilor cu caracter nestatal, de exemplu,
prin intermediul acestorparticularităţi încă o dată accentuăm rolul statului,
utilitatea lui pentru societatea contemporană.
Semnele caracteristice ale aparatului de stat:
a) Organele statului se formează conform legii.
b) Se prezintă ca un element structural al aparatului de stat care acționează în
hotarele competenței determinate de lege.
c) Colaborează cu alte organe ale statului în scopulde a asigura funcționalitatea
normală a societății, securitatea externă și integritatea teritorială a țării.
După caracterul sarcinilor îndeplinite, organele statului se clasifică în
REPREZENTATIVE. Instituţiile legislative, organele locale ale puterii de stat
şi autoadministrării locale
EXECUTIVE. Şeful statului, prim-ministrul, ministerele, organele executive
locale
JUDICIARE. Sistemul organelor judecătoreşti
Republica Moldova are numeroase probleme și lacune privind funcționarea
aparatului de stat.
Soluţiile politice şi juridice date de normele constituţionale, ale căror obecte de
reglementare este sistemul de organizare a puterii în stat, acestea, pe parcursul
mai multor ani, au fostobectul principal al dezbaterilor publice. Aceste
dezbateri include aprecieri şi obiecţii ce vizează raţionalitatea şi oportunitatea

5. normelor referitoare la repartizarea atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui
Republicii, Guvernului şi Parlamentului. Altfel spus, se pune la îndoială
modelul de separaţie a celor trei ramuri ale puterii statului, determinat de
Constituţie. Drept urmare a acestor discuţii publice s-a organizat un referendum
republican, la care 21 la sută din voturi s-au expus asupra necesităţii modificării
modelului de guvernămînt în folosul puterii executive. În consecinţă au fost
propusecîteva proiecte de modificare a Constituţiei, ale căror obiecte principale
de reglementare sunt atribuţiile Parlamentului, Preşedintelui Republicii şi
Guvernului.
Făcînd o apreciere a situaţiei şi a împrejurărilor ce le-a influenţat, constatăm
că la baza conflictelor ce s-au declanşat între ramurile puterii au stat premise
obiective şi subiective, de ordin teoretic şi practic. Fiecare din ramurile puterii,
nefiind capabilă să amelioreze situaţia de una singură, încearcă să atribuie
rezultatele negative pe seama activităţii altei ramuri a puterii sau să dobîndească
atribuţii suplimentare ca o condiţie pentru a-şi asuma responsabilitatea de
soluţionare a problemelor dificile. Un alt factor subiectiv dar foarte important
este comportamentul liderilor politici, exponenţi ai ramurilor puterii,
comportament influenţat şi determinat de intelect, instruire, nivelul de educaţie,
capacităţi şi cunoştinţe, de tactica politicii promovate, de împrejurări
preelectorale şi necesitatea de a avea simpatia electorului etc.

6. Concluzie
Una din principalele probleme ale separaţiei puterilor este însăşidelimitarea
atribuţiilor între cele trei ramuri. Dacă puterea legislativă şi-a determinat locul
în societate şi în sistemul de drept al ţării, avînd o deosebită importanţă şi un rol
decisiv în societate, iar puterea executivă se afirmă pe deplin în acest sens, fiind
învestită cu atribuţii ce pot conducela luarea sub controla echilibrului între
puteri, atunci puterea judecătorească este doar pe cale de a se afirma.
Fapt, care împiedică o bună organizare și funcționare a aparatului de stat.

7. Bibliografie
1. Andrei Negru : Teoria Generală a Dreptului și Statului în definiții, interpretări,
scheme.
2. Avornic Gh., Aramă E., Negru B., Costaş R. Teoria Generală a Dreptului
3. Strah D. Istoria gîndirii politice
4. Constitutia Republicii Moldova
5. https://administrare.info/drept/8073-teoria-si-practica-separatiei-puterilor-in-
stat-cazul-republicii-moldova
6. https://www.presedinte.md/titlul3