2. “ Nu credeam sa-nva ăţ a muri
vrodata ă
Pururi tânar, înfa ş urat în manta-
mi,
Ochii mei nal ţ am visa ă ori la
steaua
Singurata ţ i i .
Piar ă- mi ochii turbur ă tori din cale,
Vino iar în sân, nepasare trist ă;
Ca sa ă pot muri linistit, pe mine
Mie red ă -ma!”
(ODA - î n metru antic)
3. Viaţa şi activitatea literară
Într-un registru al membrilor
Junimii, Eminescu însuşi şi-a trecut
data nașterii ca fiind 20 decembrie
1849, iar în documentele
gimnaziului din Cernăuți unde a
studiat Eminescu este trecută data
de 14 decembrie 1849. Totuși,
Titu Maiorescu, preia concluzia
acestuia privind data și locul
nașterii lui Mihai Eminescu la 15
ianuarie 1850, în Botoșani.
4. Parinţii lui Mihai Eminescu
Raluca Eminovici, născută Căminarul Gheorghe
Iuraşcu(1816-1876), fiica Eminovici
stolnicului Iurascu din Joldesti (1812-1884)
Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului
Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul
Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești.
5. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și
Ipotești, în casa părintească și prin
împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare
și de contact cu oamenii și cu natura, stare
evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai
târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Între 1858 și 1866, a urmat cu
intermitențe școala primară
National Hauptschule (Școala primară
ortodoxă orientală) la Cernăuți.
Frecventează aici și clasa a IV-a în
anul scolar 1859/1860..
6. Între 1860 și 1861 a fost înscris
la Ober-Gymnasium, liceu german din
Cernăuți înființat în 1808, singura
instituție de învățământ liceal la acea dată
în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic
în 1775.
Tot aici a predat Aron Pumnul , caruia marele poet
ii dedica “La mormantul lui Aron Pumnul”, poezie
de debut semnata M. Eminovici, privatist in brosura
votiva “Lacramioarele invataceilor gimnazisti.”
Aron Pumnul (1818-1866)
“Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,/Te plange-n tanguire si locul tau
natal;/Caci umbra ta mareata si falnica-i zburare/O urma-ncet cu ochiul in trista
lacrimare/Ce-i simt national!”(“La mormantul lui Aron Pumnul”)
7. Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul, unde a
locuit o perioadă și Mihai Eminescu (strada
Aron Pumnul nr. 19)
La 25 februarie/9 martie (stil nou)
debutează în revista Familia, din Pesta, a lui
Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif
Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în
Eminescu și mai târziu adoptat și de alți
membri ai familiei sale. În același an îi mai apar
în „Familia” alte cinci poezii.
Iosif Vulcan (1841-1907)
8. Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj
– Sibiu – Giurgiu – București. De fapt, sunt ani de cunoaștere
prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor și a
realităților românești, un pelerinaj transilvănean al cărui autor
moral a fost Aron Pumnul.
În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în
trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui
Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor
și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe
I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila,
Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în
Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de
roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut
I.L.Caragiale (1852-1912)
traduceri din germană
9. “Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari, negre;
o frunte inalta si senina; niste ochi mari- la aceste fersetre ale sufletului se
vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic.Avea
aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana veche, un copil predestinat
durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”
(“In Nirvana”, I. L. Caragiale)
10. Se împrietenește cu Ioan Slavici; o cunoaște, la Viena, pe
Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare;
debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta .
“Ca nu mai vrei sa te (1848-1925)
arati
Lumina de-ndeparte,
Cu ochii tai întunecati
Renascatori din moarte!
Si cu acel smerit surâs,
Cu acea blânda fata,
Sa faci din viata mea un
Muza poetului, cea care il vis,
numeste “Dumnezeul poeziei Din visul meu o viata.”
romanesti”.(1850-1889) (“S-a dus
amorul…”)
11. LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca…
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.
12. 28 iunie 1883,este ziua când se petrec o sumã de lucruri
bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia
eminescianã. Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui
Maiorescu un bilet cu urmãtoarea rugãminte: “Domnul
Eminescu a înnebunit. Vã rog faceti ceva sã mã scap de
el, cã e foarte rãu”. Maiorescu gãseste în acest bilet
pretextul perfect pentru a pune planul în aplicare.
13. Lasa in urma o opera de o valoare care nu se poate masura in
simple cuvinte. Este inmormantat la cimtirul Bellu. Pe 17 iunie 1889,
moartea sa ridicand si azi multe semne de intrebare.
14. Teme şi motive eminesciene
Femeia Melancolia
înger Lumea
Şi femeia ca
Demon teatru
Meditaţia
Somnul, visul
patriotică
Motive
literare
Dorul Florea albastra
Teiul
Steaua, Codrul,
Luna Lacul,
Luceafărul marea
17. “Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zâmbeasca iar.
Va geme de patemi
Al marii aspru cânt...
Ci eu voi fi pamânt
În singuratate-mi.”
(“Mai am un singur dor”)
18. Cele patru portrete care alcatuiesc bagajul
imagologic eminescian sunt in ordine cronologica :
ANUL 1869 ANUL 1880
MASCA MORTUARĂ
ANUL 1884 ANUL 1887-1888
19. EMIL CIORAN
„ Fără Eminescu, neamul nostru ar fi
neînsemnat şi aproape de dispreţuit. Dacă
n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne
dăm demisia. Eminescu este scuza
României”.
