Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Mihai eminescu

2,611 views

Published on

  • Be the first to comment

Mihai eminescu

  1. 1. Mihai Eminescu – 163 deani de la naşterea poetului
  2. 2. D ata şi locul naşterii Casa din Ipoteşti Mihai Eminescu s-a născut în 15 ianuarie 1850 la Botoşani. Numele său la naştere este Mihail Eminovici.
  3. 3. Familia EminescuPărinţii lui Mihai Eminescu • Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului( un boier care aduna impozitele), Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic( şeful bucătarilor, al pescarilor şi al grădinarilor) din Joldeşti. Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti, obligaţiilor militare şi a persecuţiilor religioase.
  4. 4. Copilăria • Copilăria a petrecut-o laIpoteşti Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
  5. 5. Studiile • Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţeClădirea Ober-Gymnasium din şcoala primară la Cernăuţi, absolvind cu Cernăuţi, unde poetul şi-a făcut rezultate bune la învăţătură. studiile în perioada 1860-1863. • Între 1860 şi 1861 a fost înscris la liceul german Tot aici a predat Aron Pumnul. din Cernăuţi. Aici, l-a avut profesor de limba română pe Aron Pumnul, căruia îi va dedica o poezie, La mormântul lui Aron Pumnul. • În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. • În 1864 elevul Eminovici Mihail a solicitat Ministerul Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind niciun loc vacant de bursier“. • Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist la comitetul permanent judeţean. • La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat. Se întoarce în Botoşani, unde lucrează ca îngrijitor al bibliotecii lui Aron Pumnul.
  6. 6. Debutul în literatură Profesorul Aron Pumnul • 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti, în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie debutează în revista “Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îl convinge să-şi schimbe numele în Eminescu, adoptat mai târziu şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în “Familia” alte cinci poezii.
  7. 7. Sufleor şi copistTeatrul Naţional Bucureşti • Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. De 1852 - 1864 fapt, sunt ani de cunoaştere, prin contact direct, a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti, un pelerinaj transilvănean al cărui autor moral a fost Aron Pumnul. • A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu şi-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina şi s-a stabilit la Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile. • În 1867 a intrat ca sufleor( persoană care suflă actorilor, în timpul repetiţiilor şi al reprezentaţiilor, replicile pe care urmează să le spună) şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale( persoană care se ocupa cu copierea actelor, manuscriselor şi a notelor muzicale), apoi secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti. A continuat să publice în “Familia”; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană.
  8. 8. Student la Viena şi Berlin • Între 1869 şi 1872 este student la Viena.Casa din Viena în care a Urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte locuit Eminescu facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la “Convorbiri literare”; debutează ca publicist în ziarul “Albina”, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii". • Între 1872 şi 1874 a fost student la Berlin. Societatea Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene. • La 1 aprilie 1869, a înfiinţat împreună cu alţi tineri, cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei.
  9. 9. Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri Ziarul “Convorbiri • Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Literare” Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul “Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în “Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle. • În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul “Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
  10. 10. Boala • Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri Luceafărul în şedinţele Junimii de la Titu Maiorescu. Biblioteca Centrală • În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie, Universitară "Mihai "boala" a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul Eminescu" Iaşi doctorului Şuţu, cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă, nicidecum ceva incurabil. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie şi internat în sanatoriu. • În decembrie îi apare volumul “Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). • Eminescu se întoarce în ţară în 1884, unde este numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi. • În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa. • În anul 1886 a fost menţinut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri şterse: a scris statele de plată, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiei bibliotecii. • În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoşani, la sora sa Henrieta, şi a fost internat în spitalul local Sfântul Spiridon. • Eminescu a dorit în 1888 să-şi termine unele lucrări de care şi-a amintit că le-a lăsat în manuscris. • Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la Bucureşti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucureşti. Aici a avut un modest început de activitate literară. • Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
  11. 11. Moartea • Moartea lui Eminescu s-a produs pe data Mormântul lui Eminescu – de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, după ce la începutul anului boala sa cimitirul Bellu devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu. • În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), George Călinescu a scris aceste emoţionante cuvinte despre moartea poetului: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt să-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

×