1. Loli, de Mihai Ganea – Note de lectură
“Loli”, romanul de 723 de pagini, în exemplarul personal, probabil în alte ediţii
numărul acestora este diferit, cadou al autorului din duminica ultimei zile a “Serbărilor
Săcelului”, din acest an, mănuşă pe suflet, a însemnat o lectură în forţă pentru mine, un
prozator ce-şi caută drum propriu prin hăţişurile literaturii actuale, sufocată ades de
intrigi şi promovări politice, cât şi de grave probleme economice.
Generaţiile, prin civilizaţie şi cultură, au forme diverse de manifestare; la
acest lucru m-am gândit cu cartea în palme, reprezentativă pentru una supusă
schimbărilor, dezechilibrelor şi privaţiunilor de tot felul. Construită pe moştenirea a cinci
caiete, legătură de continuitate bunic-nepot-fiu, în tablouri de fapte reale-stări, emoţii,
trăiri- începând cu ziua naşterii lui “Loli”-24 mai 1911, Olteniţa-, până la ultima
însemnare din 03.04.1990-(“Cu scrisul am terminat prin faptul că nu mai am ce scrie. Îmi
este milă de Eroii de la T.şi B. În special de tinerii căzuţi pe câmpul de luptă, pe
baricade, şi care jertfe s-au adus în zadar, ca să beneficieze alţi escroci, care, la adăpostul
lozincilor mincinoase, vor chinui mai departe poporul român. Din lupi nu se fac oi,
niciodată.Atât!”)- , superioare intrigilor inventate de o minte individuală.
Faptul că a scris, într-o epocă în care o vorbă, o frază, nepotrivite, te aruncau în
cel mai fericit caz în spatele gratiilor, dacă nu în mormânt necunoscut, fac din Loli un
personaj de legendă, un erou-cu dezămăgirea omului simplu, convins că inutil devine şi
scrisul într-o lume perversă prin originile sale, cu înţelepciunea că nimic nou sub soare,
chiar de a-i duce lupta până la a răsturna munţi-, trecut în universalitate prin faptul că
arată cu degetul o altă ipocrizie, a îmbrăţişarilor şi a dragostei fată de noi ale altor lupi,
apăruţi ca ciupercile după ploaie.
Şi acesta cred că e meritul cărţii, când toate par a fi luate de la început, când
cuvântul din urmă pare a-l fi prins pe cel dintâi, în banalitatea de a adnota întâmplari
aparent nesemnificative, ca un semnal de alarmă în faţa altor pericole care sigur vor veni.
Cu bune şi cu rele, dragă inimii mele, doresc recunoaşterea valorii cărţii prezentate mai
sus prin câţi mai mulţi cititori.
Lazăr Năsui