Metode si instrumente_de_evaluare_in_ciclul_primar
Recomandari teza master
1. Aprobat în şedinţa
Catedrei Pedagogie şi Psihologie Generală,
proces-verbal nr. 5 din 09.01.2018
RECOMANDĂRI PENTRU PERFECTAREA TEZEI DE MASTER
LA SPECIALITATEA MANAGEMENTUL EDUCAŢIONAL ŞI
MANAGEMENT ŞI COMUNICARE INSTITUŢIONALĂ
Teza de master reprezintă o activitate prevăzută în curriculumul specialităţii‚ care are
menirea de a forma abilităţi de cercetare teoretică şi practică‚ de aprofundare într-un anumit
domeniu al specialităţii în scopul realizării unui studiu asupra unei probleme actuale şi
importante pentru formarea profesională şi acordarea unei calificări.
Specificul realizării tezei de master decurge din natura şi complexitatea fenomenelor
educaţionale, manageriale şi sociale astfel că: cercetarea fenomenului
educaţional/managerial/social trebuie să aibă un caracter prospectiv, adică să vizeze
dezvoltarea personalităţii elevilor/studenţilor/adulţilor, în perspectiva cerinţelor dezvoltării
sociale, să proiecteze tipul de personalitate necesar în viaţă; cercetarea trebuie să fie
continuu ameliorativă, adică să ducă prin intervenţiile sale modelatoare, la optimizarea
activităţii de management, de instruire şi de educare a elevilor/studenţilor/adulţilor, la
sporirea eficienţei procesului educaţional şi managerial concret; cercetarea trebuie să aibă un
caracter multidisciplinar, interdisciplinar şi transdisciplinar, dat fiind complexitatea
fenomenului investigat.
PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE ÎN CADRUL TEZEI DE
MASTER
În scopul realizării cercetării masterandul sub conducerea conducătorului ştiinţific
întocmeşte un plan al activităţilor. Planul de activitate al masterandului poate fi constituit în
conformitate cu recomandările faţă de o cercetare din domeniul ştiinţelor educaţiei, în care se
prevăd anumite etape consecutive, reieşind din specificul unei lucrări de master la
specialiatea „Managementul educaţional”, „Management şi comunicare instituţională”:
1. Stabilirea temei cercetării;
2. Determinarea obiectivelor cercetării;
3. Selectarea surselor de informare;
4. Investigarea şi expunerea cadrului teoretic al cercetării;
5. Definirea problemei cercetării;
1
2. 6. Stabilirea tipului de cercetare;
7. Expunerea cadrului praxiologic;
8. Specificarea eşantionului de cercetare;
9. Alegerea metodelor de cercetare;
10. Analiza, culegerea şi prelucrarea datelor;
11. Interpretarea rezultatelor;
12. Rezolvarea aspectelor de grafică şi design;
13. Elaborarea concluziilor şi a recomandărilor practice;
14. Prezentarea tezei conducătorului ştiinţific pentru avizare;
15. Susţinerea preventivă a tezei de master (cu cel puţin cu o lună înainte de
susţinere);
16. Prezentarea tezei la catedră (cu cel puţin cu o săptămână înainte de susţinere);
17. Prezentarea (susţinerea) tezei în şedinţa publică a comisiei pentru examenul de
master.
STABILIREA TEMEI DE CERCETARE. Tema de cercetare se stabileşte în
conformitate cu interesul de cunoaştere al masterandului şi competenţele conducătorului
ştiinţific, vizează o problemă cu semnificaţie de importanţă educaţională/managerială/socială.
Tema tezei se formulează laconic, clar delimitată, reflectă ideea, sensul principal al
investigaţiilor, evitând ambiguitatea şi generalitatea. Nu se recomandă repetarea cuvintelor în
denumirea tezei, folosirea sintagmelor de tipul „contribuţii la…”, „cercetări referitoare
la…”, „studiu privind…” etc.
Tema tezei de master urmează să: reflecte probleme de cel mai mare interes teoretic şi
practic din domeniul educaţional şi managerial‚ fiind de o actualitate deosebită şi de
importanţă pentru ştiinţă şi viaţa cotidiană; să-i solicite autorului valorificarea cunoştinţelor
acumulate şi posibilitatea de a realiza aplicarea lor practică‚ de a-şi aduce contribuţia
personală la soluţionarea aspectelor practice derivate din temă; să fie asigurată de condiţii
care ar facilita cercetarea: posibilităţi de documentare‚ de elaborare a aparatului de
investigaţie practică‚ de realizare a cercetărilor în teren‚ de efectuare a calculelor‚ inclusiv
statistice‚ de analiză cantitativă şi calitativă a datelor etc.
DETERMINAREA OBIECTIVELOR CERCETĂRII. Obiectivele cercetării trebuie
să acopere strict acţiunile întreprinse pentru studierea problemei cercetării, fără a include
generalităţi, fără semnificaţie în contextul studiului.
Se face distincţie între obiectivele generale: elucidarea specificului unui fenomen,
descrierea lui în baza analizei surselor teoretice; determinarea particularităţilor manifestării
2
3. fenomenului prin aplicarea unui instrument de cercetare; formularea de explicarea
manifestării fenomenului, relaţiile lui cu alte fenomene; identificarea unor concluzii, soluţii,
strategii de acţiune, efecte ale unor acţiuni în cazul implicării formative etc., şi obiectivele
specifice sau practice cu referinţă la etapele cercetării sau la caracterul problemei selectate
pentru cercetare.
INVESTIGAREA ŞI EXPUNEREA CADRULUI TEORETIC AL CERCETĂRII.
Constă din analiza cadrului conceptual - teoretic al problemei. În acest scop se efectuează un
studiu al surselor bibliografice cu scopul: evidenţierii teoriilor şi elementelor principale în
explicarea fenomenului; analiza modelelor teoretico-empirice (experimentale); măsura în care
cercetările corespund cu domeniul vizat pentru cercetare (adecvarea în timp, cultură, cadru
social etc.).
DEFINIREA PROBLEMEI CERCETĂRII. Problema cercetării este orientată spre
semnificaţia educaţională/managerială/socială a temei şi conduce la urmărirea unui răspuns la
o anumită comandă educaţională/managerială/ socială, la delimitarea unei probleme care se
prezintă ca o deficienţă în cadrul fenomenului studiat şi asupra căreia se poate efectua o
analiză şi concluziona în vederea unor rezolvări. Problema cercetării trebuie raportată la
contextul educaţional de cercetare specific momentului în care se realizează studiul.
STABILIREA TIPULUI DE CERCETARE. Cercetarea poate fi:
- teoretico-fundamentală – este profund conceptualizată şi presupune formularea unor
teorii, legi şi modele care caută sa aducă noi informaţii ştiinţifice, să explice, să optimizeze
sau să deschidă noi orizonturi asupra fenomenului educaţional/managerial/social;
- practic-aplicativă – abordează o problematică mai restrânsă şi contribuie la
cunoaşterea şi optimizarea modalităţilor concrete de acţiune;
- mixtă (teoretico-aplicativă) - implicând constatarea - cunoaşterea obiectivă a
fenomenului şi identificarea nivelului dezvoltării lui şi ameliorarea - realizarea intervenţiilor
de optimizare, perfecţionare, amplificare şi consolidare.
EXPUNEREA CADRULUI PRAXIOLOGIC. Se stabileşte un plan de acţiuni, se
descrie structura generală a cercetării, se indică problema, soluţiile de rezolvare, se determină
algoritmul strategiilor, instrumentelor, metodelor etc., pentru a realiza o cercetare
fundamentată metodologic, eficientă şi productivă.
EŞANTIONAREA. Alegerea eşantionului este determinată de posibilitatea
investigării problemei cercetate şi aplicării tipului de cercetare, precum şi disponibilitatea
3
4. care permite valorificarea şi facilitarea însuşirii noilor cunoştinţe, abilităţi, competenţe,
pentru soluţionarea problemei cercetării.
ALEGEREA METODELOR DE CERCETARE. În conformitate cu decizia despre
caracterul lucrării se stabilesc metodele tehnicile şi procedeele de lucru. Metodele trebuie să
fie productive şi adecvate pentru toate etapele cercetării.
ANALIZA, CULEGEREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR. Acesta are loc prin
argumentarea calitativă prin metode analitico-sintetice (observarea, interviul, studiul de caz
etc.) care nu presupun cuantificare şi prin argumentarea cantitativă prim metode statistice de
analiză a rezultatelor obţinute, incluzând: 1 - numărarea care presupune câţi subiecţi răspund
la fel la o întrebare sau un item, ori câte unităţi de învăţământ sunt implicate în proiecte etc.;
2 – măsurarea care implică atribuirea unor valori numerice care redau gradul, nivelul,
intensitatea cu care se manifestă o caracteristică sau fenomenul studiat. Datele colectate
trebuie să fie ordonate, clasificate, sistematizate şi corelate în vederea deducerii unor
concluzii generale, parţiale sau finale.
INTERPRETAREA REZULTATELOR. Se întocmesc tabele cu rezultate centralizate
de date; se exprimă cifrele absolute în rapoarte, procente; se fac referinţe la scările de
evaluare; se fac clasificări; se calculează media aritmetică, coeficienţi de corelaţie; se
alcătuiesc grafice simple, diagrame de comparaţie, figuri etc.;
ASPECTE DE GRAFICĂ ŞI DESIGN AL TEZELOR DE MASTER. În teze de
master se aplică următoarele categorii de materiale: texte, tabele, figuri, diagrame, imagini,
scheme etc.
Textul tezei de master se prezintă pe hârtie albă, format A4, dimensiunea 210 x 297
mm, pe o singură parte a hârtiei, în font Times New Roman, dimensiunea font 12, aliniere
stânga-dreapta, spaţiul între rânduri 1,5; paginile tezei au câmp: stânga – 30 mm, sus – 25
mm, jos – 25 mm., dreapta – 10 mm.
Titlurile capitolelor se scriu cu majuscule, font 14, bold, centrat, cu cifre arabice.
Titlurile paragrafelor se scriu cu litere mici, în afară de prima literă, font 14., bold, stânga.
După denumirea capitolului sau a paragrafului nu se pune punct. În teză nu se utilizează
cuvintele „Capitol”, „Paragraf” (sau semnul „§”), doar cifre arabice (de exemplu:1; 2; 3; 1.1;
2.2., 3.1). Fiecare capitol începe din pagină nouă, paragrafele urmează succesiv. Sublinierea
titlurilor nu se admite.
În mod obligatoriu, se utilizează literele cu diacritice specifice limbii romane (ă, â, î, ş,
ţ şi majusculele lor). Semnele de punctuaţie (".", "?", "!") sunt urmate în mod obligatoriu de
un spaţiu.
4
5. În teză nu se admit însemnări, corecţii, ştersături, pete, adăugări la pagină etc. Nu sunt
acceptate prescurtări ale cuvintelor. În teză se admite abrevierea combinaţiilor de cuvinte,
cuvintelor compuse, cuvintele frecvent folosite, dar numai în conformitate cu regulile
lingvistice şi cu condiţia ca ele să nu îngreuieze citirea textului şi să nu producă ambiguităţi.
Tabelele, figurile, diagramele, imaginile, schemele etc., se numerotează indicându-se
numărul capitolului şi numărul de ordine a acestuia. De exemplu: Tabelul 2.3 (tabelul trei din
capitolul doi). Denumirea tabelului se amplasează de asupra tabelului, iar a figurii – sub
figură.
Imprimarea tezei pe hârtie trebuie să fie calitativă (literele, semnele, figurile trebuie să
aibă aceeaşi intensitate pe parcursul rândului, paginii, lucrării în ansamblu), astfel ca să
asigure reproducerea clară a acesteia prin xerografie.
Toate paginile tezei se numerotează, începând cu pagina de titlu şi terminând cu ultima
pagina, fără a admite lipsa acestora sau repetarea lor. Pe pagina de titlu nu se pune numărul
paginii. Numărul paginii se indică pe câmpul din dreapta paginii jos.
ELABORAREA CONCLUZIILOR ŞI A RECOMANDĂRILOR PRACTICE. Se
prezintă ca o analiză calitativă a rezultatelor cantitative, care se realizează prin implicarea
informaţiei selectate în cadrul analizei teoretico-conceptuale şi prin observaţie a fenomenului.
Concluziile se referă la un nou model teoretic, rezultat din cercetarea efectuată.
Recomandările răspund realităţilor existente şi necesităţilor sociale.
TEZA DE MASTER CONŢINE URMĂTOARELE COMPONENTE
1. FOAIA DE TITLU indică la locul realizării tezei‚ autorul‚ tema ei‚ conducerea
ştiinţifică (Anexa 2). În caz dacă teza este scrisă în altă limbă decât cea de stat a Republicii
Moldova, după foaia de titlu urmează încă o foaie de titlu, suplimentară, scrisă în limba de
stat a RM.
2. CUPRINSUL tezei de master reflectă structura‚ conţinutul de bază în forma unei
liste sumare a principalelor probleme reflectate în lucrare, cu menţionarea paginilor. În
conformitate cu acest plan se alcătuieşte structura tezei: introducerea; argumentarea
teoretică a cercetării; prezentarea cercetării empirice; concluzii şi recomandări, bibliografie
(Anexa 3).
3. ADNOTARE. În adnotare se prezintă: numele de familie, prenumele autorului,
titlul tezei, localitatea, anul perfectării tezei, structura tezei (de exemplu, introducere, trei
capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 52 titluri, 7 tabele, 2 diagrame,
3 figuri, 10 anexe, 85 pagini de text de bază (până la Bibliografie), cuvintele-cheie (până la
5
6. 5-7) într-un rând separat. Se descriu următoarele compartimente: domeniul de studiu, scopul
şi obiectivele cercetării, noutatea şi originalitatea ştiinţifică, problema ştiinţifică
soluţionată, valoarea teoretică şi valoarea aplicativă a cercetării, implementarea
rezultatelor ştiinţifice.
Adnotarea se prezintă pe o pagină a foii şi poate fi cu caractere mai mici de 12. (Anexa
4)
4. INTRODUCERE (se expune în 4-6 pagini), în care sunt reflectate următoarele
aspecte.
Actualitatea cercetării - care prevede judecăţile autorului asupra oportunităţii alegerii
temei din considerente teoretice şi practice‚ care prezintă un aport la dezvoltarea
domeniului şi‚ inclusiv‚ la formarea profesională. Actualitatea cercetării indică caracterul
curent al cercetării practice şi teoretice‚ reieşind din abordările problemei în literatura din
domeniu şi realitatea educaţională prezentă. Indică la raportul dintre problema studiată şi
problemele educaţionale cotidiene. Actualitatea cercetării se prezintă ca o aprofundare în
subiectul investigaţiei prin relevarea tuturor aspectelor teoretice legate de acesta şi
probarea lor în cadrul unei cercetări experimentale.
Problema cercetării este formulată într-o frază‚ care reflectă corespondenţa dintre
studiul efectuat şi necesitatea soluţionării teoretice şi practice a unei situaţii specifice‚ prin
investigarea unui anumit aspect şi stabilire a unor soluţii. Problema cercetării presupune
sesizarea apariţiei unei probleme de investigat pentru care nu există încă o explicaţie
adecvată.
Problema cercetării trebuie să includă în mod necesar o doză de îndoială, incertitudine
şi în acelaşi timp să stimuleze preocuparea pentru descoperirea soluţiei. Pot fi alese probleme
cu specific pedagogic mai general (ex.: managementul educaţiei, finalităţile educaţiei,
interdisciplinaritatea în învăţământ, informatizarea învăţământului, schimbările în educaţie
ş.a.) sau cu caracter mai restrâns (ex.: managementul procesului de formare, succesul şi
insuccesul şcolar, formarea competenţelor, proiectarea pedagogică, metode de stimulare a
învăţării creative ş.a.) pentru care nu putem prevedea soluţii decât prin cercetare.
Obiectul cercetării se raportă la aspectul teoretico-practic‚ selectat pentru un studiu mai
detaliat‚ care constituie un fenomen sau un proces‚ o categorie sau un concept etc.
Scopul cercetării rezultă din formularea problemei cercetării, reflectarea anumitor
particularităţi şi elaborarea unui program de activitate sau cercetare.
Obiectivele cercetării (5-7 obiective): se împart în teoretice şi practice şi presupun un
plan sumar al efectuării investigaţiei; în scopul explicării problemei alese pentru cercetare;
6
7. precizarea prin analiză teoretică şi practică a unor noţiuni‚ elucidarea unor
particularităţi‚ identificarea factorilor‚ aplicarea modelelor‚ evidenţierea unor rezultate
specifice etc.
Obiectivele propuse vor reieşi din titlurile capitolelor şi paragrafelor lucrării.
Baza metodologică a cercetării include nominalizarea
teoriilor‚ abordărilor‚ principiilor‚ conceptelor‚ modelelor şi a autorilor lor‚ rezultate din
analiza literaturii din domeniu. Presupune adoptarea unui complex de metode care să permită
strângerea unei cantităţi suficiente de date sau informaţii concrete, obiective şi complete, a
căror analiză şi interpretare ulterioară să poată conduce la răspunsuri sau soluţii ştiinţifice, la
concluzii viabile.
Metodele‚ procedeele şi tehnicile de cercetare. Acestea se împart în:
- teoretice - care se referă la studierea surselor
bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări;
- empirice - care includ metode experimentale: observaţia, experimentul, convorbirea,
testul, analiza produselor activităţii etc.
- statistice - de prelucrare şi interpretare a datelor aplicate în scopul analizei cantitative
şi calitative - media aritmetică, calcularea procentului, mediana etc.
În cadrul cercetărilor se folosesc concomitent mai multe metode şi tehnici de
investigaţie. Se recomandă ca în cercetările efectuate să se aibă în vedere complementaritatea
metodelor şi combinarea lor diversă în cadrul aceluiaşi proiect de cercetare.
Baza experimentală a cercetării (organizarea cercetării): indică eşantionul supus
cercetării în conformitate cu criteriile care urmează a fi supuse probării experimentale (vârstă,
sex, provenienţă social-profesională, mediu etc.); stabilirea perioadei de cercetare; precizarea
locului (grupă, clasă, unităţi şcolare, localitate etc.) Eşantionul de subiecţi cuprinşi în
cercetare trebuie să asigure caracterul repezentativ al acestuia pentru a da posibilitatea de
generalizare.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică este determinată de problemele şi aspectele
caracteristice abordate de specificul şi originalitatea ei. Originalitatea nu presupune neapărat
tratarea unui subiect sau a unei teme care nu au mai fost abordate de nimeni până acum. Ar fi,
de fapt, irealizabilă o astfel de intenţie.
O lucrare este originală dacă: - asimilează, expune în manieră personală şi nuanţează
informaţii ştiinţifice existente; - ordonează, explică au comentează informaţii teoretice
existente; - interpretează concepte sau teorii consacrate în domeniul dat; - corectează sau
7
8. combate una sau mai multe perspective teoretice expuse anterior de alţi autori; - promovează
şi susţine o perspectivă proprie asupra unei chestiuni teoretice din domeniul dat.
Valoarea teoretică a cercetării constă în fundamentarea conceptelor, completarea şi
aprofundarea cunoaşterii ştiinţifice a problemei investigate, expunerea propriilor concluzii.
Valoarea aplicativă a cercetării: rezidă în elaborarea unor activităţi, modele, strategii,
metode, având contribuţii personale ale autorului în elucidarea problemei propuse pentru
cercetare.
Cuvinte-cheie (5-7 cuvinte) sunt noţiunile de bază‚ utilizate în conformitate cu
problema‚ obiectul‚ scopul şi obiectivele cercetării.
Structura lucrării se indică elementele reprezentative (ex: Lucrarea este constituită din:
introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 78 titluri, 3
figuri, 8 tabele, 4 diagrame, 10 anexe, 80 pagini text ştiinţific de bază).
5. CONŢINUTUL PROPRIU-ZIS AL LUCRĂRII (se constituie din 2-3 capitole)
Conţinutul lucrării reprezintă partea cea mai importantă a tezei şi este riguros
structurată pe unităţi de text: capitole, paragrafe. Expunerea rezultatelor studiului teoretic şi a
cercetării practice se realizează în 2-3 capitole‚ care constituie reflectarea convingătoare a
activităţii în vederea realizării obiectivelor propuse în partea introductivă.
Capitolul 1 – Argumentarea teoretică a cercetării - reflectă analiza situaţiei în
domeniul tezei, istoriografia problemei cercetate, contribuţiile ştiinţifice ale cercetătorilor din
domeniu în proiecţia temei enunţate. Conţinutul textului urmează să corespundă următoarelor
cerinţe:
- să respecte tema aleasă‚ conţinând abordări ale problemei de studiu şi elemente
ştiinţifice inovatorii;
- să elucideze evoluţia cercetărilor‚ contribuţia diferitor autori‚ profunzimea problemei;
- să evidenţieze conceptele de bază‚ care deservesc înţelegerea problemei;
- să expună convingător şi logic ideile principale‚ realizând o sinteză şi expunând
concluzii.
De mare importanţă se prezintă utilizarea corectă a aparatului ştiinţific – a totalităţii
materialelor cu caracter informativ-teoretic şi practic‚ a notelor‚ anexelor‚ materialului
ilustrativ‚ listelor surselor etc.
Reflectarea surselor se face prin prezentarea unor citate sau a unor formulări ale
autorilor‚ utilizându-se lista bibliografiei‚ oferită la sfârşitul lucrării.
8
9. Referinţele la această listă se realizează între paranteze pătrate, în care este indicat
numărul. de ordine al sursei şi pagina (ex. [45, p.15-18]). Utilizarea cât mai largă a surselor
denotă maturitate ştiinţifică şi documentare fundamentală în tema aleasă pentru studiu.
Textul trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: continuitatea
expunerii‚ consecutivitatea logică a ideilor‚ caracterul convingător al demonstraţiilor.
Capitolul 2-3 – Prezentarea cercetării empirice - prezintă partea experimentală a
lucrării.
În capitolele acestea se descriu: metodologia cercetării, principiile metodologice,
obiectivul investigaţiei practice; scopul experimental; obiectivele experimentale; etapele
realizării cercetării experimentale; descrierea eşantionului; prezentarea modelului ipotetic;
specificarea metodelor şi tehnicilor folosite; scurta descriere şi menirea lor; rezultatele
cercetărilor teoretice şi experimentale ale studiului realizat; descrierea cantitativă a
rezultatelor cercetării; analiza lor calitativă‚ inclusiv prin utilizarea metodelor de calcul
matematico-statistic;
Prezentarea rezultatelor cercetării poate fi realizată prin intermediul
tabelelor‚ schemelor‚ graficelor‚ diagramelor etc.‚ expuse în text sau în anexe.
Se recomandă includerea în structura capitolelor a formelor grafice de prezentare a
materialului relevant pentru o descriere succintă şi ilustrativă a rezultatelor cercetării.
În anexe pot fi prezentate tabele generale cu date‚ rezultatele largi ale calculului
statistic sau descrierea deplină a unor metode mai puţin cunoscute în practica cercetării.
6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI se expun rezultatele obţinute, avantajele şi
valoarea elaborărilor propuse, impactul lor în educaţie şi societate.
Formularea clară a concluziilor lucrării, trebuie să reiasă din analiza datelor şi a faptelor
prezentate. Recomandările se prezintă în formă de sugestii privind cercetările de perspectivă
7. BIBLIOGRAFIE - Bibliografia este un compartiment obligatoriu al tezei şi se
perfectează în conformitate cu standardele în vigoare. În lista bibliografică se indică doar
lucrările consultate. De asemenea, toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se
regăsească în lista bibliografiei. Bibliografia trebuie să conţină nu mai puţin de 40 de titluri
pentru o teză de master.
Bibliografia se redactează în ordinea alfabetică a numelor autorilor, iar în lipsa
menţionării lor, în ordinea alfabetică a titlurilor.
Autorul tezei este obligat să facă în textul lucrării referinţe la sursele utilizate în
elaborarea lucrării. Referinţele se numerotează prin cifre şi se prezintă după numărul de
ordine al lucrării din bibliografie şi pagina respectivă, conform standardului, în paranteze
9
10. pătrate: exemplu [23, p. 45] Dacă aceea sursa se repetă imediat sau se fac trimiteri succesive
se scrie: Ibidem, p. 85.
Apud – se foloseşte atunci când se citează un autor, deşi nu a fost studiat în mod direct
şi s-a preluat o idee sau un citat din sursa respectivă, de exemplu: [apud: 23, p. 50]
În cazul mai multor opere ale aceluiaşi autor‚ ordinea aranjării se face după principiul
cronologic: de la lucrările mai recente‚ la cele mai timpurii. În condiţiile prezenţei unor
coautori – de la lucrările individuale‚ la cele scrise în colaborare. Când lucrările unui autor au
apărut în acelaşi an se respectă ordinea alfabetică a titlurilor‚
Sursele bibliografice se divizează conform limbii în care a fost redactată lucrarea
(română, rusă, engleză etc.), cu păstrarea numerotării unice. Perfectarea bibliografiei se
realizează conform standardelor acceptate.
Alcătuirea listei bibliografice
Exemplu cărţi:
1. Bocoş M. Teoria şi practica cercetării pedagogice. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă,
2007.
2. Hostim L. Strategia succesului profesional. Iaşi: Ed. Gheorghe Asachi, 2000.
Mai mult de trei autori:
1. Jonnnaert Ph. ş. a. Curriculum şi competenţe. Cluj-Napoca: Editura ASCR, 2010.
2. Neculau A. (coord.) Câmpul universitar şi actorii săi. Iaşi: Polirom, 1997.
Alte surse:
1. Strategia naţională de dezvoltare a învăţământului superior în contextul procesului de la
Bologna 2008-2011,Legea nr. 295-XVI din 21.12.2007, Monitorul Oficial nr. 18-20/57
din 29.01.2008.
Surse internet:
1. http://www.scritube.com/profesor-scoala/ 55268 php (vizitat 4.02. 2018)
2. http://particip.gov.md/public/files/strategia/Moldova 2020_proiect.pdf. Moldova 2020.
Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012/2020 (vizitat 8.04.2018)
8. ANEXE. În anexe se prezintă o informaţie suplimentară la partea principală a tezei,
de exemplu, materiale grafice, chestionare, teste, date experimentale, acte de implementare a
rezultatelor obţinute, descrieri de metodici, activităţi etc. În textul tezei se face în mod
obligatoriu referinţe la anexele incluse, de exemplu: (Anexa 1). Anexele nu se includ în
volumul lucrării.
Note şi specificări.
10
11. 1. Volumul unei teze de master este de 75-80 pagini.
2. Tezele de master trebuie să fie prezentate într-o formă îngrijită‚ copertate (partea
estetică a lucrării nu este mai puţin importanţă decât conţinutul ei).
3. Cercetarea realizată în cadrul tezei de master poate constitui subiectul unei
comunicări la simpozioane şi conferinţe ştiinţifice sau a unor publicaţii.
Anexa 1
Teza de master conţine următoarele componente:
Denumirea elementului Volum pagini, format
A4, font 12,
interval 1,5
1. Foaie de titlu (Anexa 2) 1 pag.
2. Cuprins (Anexa 3) 1 pag.
3. Adnotare (Anexa 4) 1 pag.
4. Introducere 4-6 pag.
Actualitatea şi importanţa cercetării
Problema cercetării
Obiectul cercetării
Scopul cercetării
Obiectivele cercetării (5-7 obiective)
Baza metodologică a cercetării
Metode‚ procedee şi tehnici de cercetare
Baza experimentală a cercetării (organizarea
cercetării)
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică
Valoarea teoretică a cercetării
Valoarea aplicativă a cercetării
Cuvinte-cheie (5-7 cuvinte)
Structura lucrării
5. Conţinutul propriu-zis al lucrării (teza conţine 2-3 capitole)
1. Titlul (analiza situaţiei în domeniul tezei.)
1.1
1.2
1.3
20-25 pag.
18p
2. Titlul (fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc.) 20-25 pag.
11
12. 2.1
2.2
2.3
13p
3. Titlul (aplicare, rezultatele cercetări, studii de caz, etc.)
3.1
3.2
3.3
20-25 pag.
33p???
6 Concluzii şi recomandări 2-3 pag.
7. Bibliografie nu mai puţin de 40 titluri
8. Anexe nu mai mult de 2/3 din
conţinutul lucrării
9. Declaraţia privind asumarea răspunderii (Anexa 5) 1 pag
Anexa 2
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII I CERCETĂRIIȘ
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FACULTATEA FIZICĂ, MATEMATICĂ I TEHNOLOGII INFORMA IONALEȘ Ț
CATEDRA PEDAGOGIE ŞI PSIHOLOGIE GENERALA
Domeniul general de studii: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
Specialitatea: MANAGEMENTUL EDUCA IONALȚ
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR
INTERPERSONALE LA ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL
TEZĂ DE MASTER
12
