Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.


Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 1 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 2 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 3 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 4 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 5 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 6 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 7 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 8 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 9 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 10 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 11 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 12 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 13 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 14 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 15 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 16 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 17 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 18 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 19 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 20 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 21 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 22 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 23 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 24 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 25 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 26 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 27 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 28 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 29 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 30 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 31 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 32 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 33 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 34 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 35 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 36 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 37 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 38 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 39 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 40 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 41 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 42 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 43 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 44 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 45 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 46 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 47 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 48 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 49 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 50 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 51 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 52 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 53 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 54 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 55 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 56 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 57 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 58 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 59 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 60 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 61 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 62 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 63 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 64 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 65 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 66 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 67 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 68 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 69 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 70 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 71 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 72 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 73 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 74 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 75 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 76 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 77 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 78 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 79 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 80 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 81 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 82 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 83 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 84 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 85 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 86 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 87 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 88 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 89 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 90 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 91 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 92 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 93 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 94 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 95 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 96 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 97 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 98 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 99 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 100 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 101 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 102 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 103 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 104 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 105 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 106 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 107 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 108 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 109 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 110 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 111 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 112 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 113 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 114 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 115 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 116 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 117 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 118 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 119 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 120 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 121 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 122 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 123 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 124 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 125 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 126 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 127 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 128 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 129 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 130 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 131 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 132 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 133 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 134 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 135 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 136 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 137 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 138 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 139 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 140 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 141 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 142 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 143 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 144 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 145 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 146 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 147 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 148 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 149 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 150 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 151 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 152 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 153 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 154 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 155 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 156 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 157 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 158 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 159 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 160 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 161 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 162 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 163 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 164 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 165 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 166 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 167 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 168 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 169 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 170 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 171 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 172 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 173 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 174 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 175 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 176 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 177 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 178 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 179 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 180 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 181 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 182 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 183 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 184 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 185 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 186 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 187 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 188 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 189 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 190 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 191 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 192 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 193 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 194 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 195 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 196 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 197 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 198 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 199 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 200 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 201 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 202 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 203 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 204 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 205 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 206 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 207 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 208 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 209 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 210 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 211 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 212 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 213 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 214 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 215 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 216 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 217 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 218 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 219 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 220 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 221 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 222 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 223 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 224 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 225 Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru Slide 226
Upcoming SlideShare
What to Upload to SlideShare
Download to read offline and view in fullscreen.



Download to read offline

Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru

Download to read offline


Related Audiobooks

Free with a 30 day trial from Scribd

See all

Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru

  1. 1. roman GheorgheBUDEANU De același autor: Transnistria în flăcări – 1993 Vai, sărmana turturică – 1999 33 la Masa Tăcerii – 2010 Portrete pe muchie de secol – 2013 Suntem aici o cruce pe apa Nistrului – 2014 MARIA. Vai, sărmana turturică (Ediție reeditată, completată) - 2017 Gheorghe BUDEANU Un strigat pe Nistru ˘ UnstrigatpeNistru˘ 9 789975 146784 ISBN 978-9975-146-78-4
  2. 2. Gheorghe Budeanu Un strigăt pe Nistru Roman Chișinău • 2019 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 17985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 1 31.07.2019 09:36:0931.07.2019 09:36:09
  3. 3. CZU 821.135.1(478)-31 B 88 Aprobat de Comisia de selecție pentru editarea cărții naționale și editat cu contribuția Ministerului Educației, Culturii și Cercetării Lector: Galina Carp Coperta: Simion Zamșa Procesare computerizată: Svetlana Cersac Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Budeanu, Gheorghe Un strigăt pe Nistru: Roman / Gheorghe Budeanu; cop.: Simion Zamşa. – Chişinău: S. n., 2019 (FEP „Tipogra ia Centrală"). – 224 p. Apare cu contribuţia Min. Educaţiei, Culturii şi Cercet. – 300 ex. ISBN 978-9975-146-78-4. ISBN 978-9975-146-78-4. © Gheorghe Budeanu, 2019 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 27985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 2 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  4. 4. Gheorghe Budeanu Un strigăt pe Nistru Roman Cu dragoste, pentru EA, care nu a fost, nu este și nici nu va fi a mea în această viață terestră 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 37985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 3 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  5. 5. Gheorghe BUDEANU 4 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 47985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 4 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  6. 6. UN STRIGĂT PE NISTRU 5 Dragă cititor, „Un strigăt pe Nistru” este o carte de citit în sin- gurătate, fără a o lăsa din mână nici pentru o clipă. E ca o simfonie… Despre această carte a vorbi în termeni obișnuiți, a o analiza – ar fi să comiți un sacrilegiu. Este expresia simbolică, exhaustivă a destinului români- lor pe acest pământ. Dar este și o minunată poveste de dragoste între doi crucificați și trimiși spre Marea Neagră pe apa Nistrului, care, până la urmă, se reîn- tâlnesc, dar nu se regăsesc. Cred că este o operă perfectă, și cu aceasta am spus totul. Gheorghe Budeanu a oferit cititorului cu ani în urmă tulburătoarea sa culegere de reportaje despre războiul din 1992, declanșat de separatiști la Nistru – „Transnistria în flăcări”. El însuși s-a băgat în toiul acelor evenimente. Literatura noastră aștepta un asemenea roman... „Un strigăt pe Nistru” – romanul lui Gheorghe Budeanu este una din necesarele cărți ale acestor vre- muri complicate, pe care le traversăm noi, tot neamul românesc, de la Nistru la pădurile Făgărașului – între războiul de independență de ieri și o Reunire de mâine. Doamne, ajută – pentru cititor. Recunoștința noastră, frate Gheorghe. Vladimir Beșleagă 19 iunie 2019 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 57985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 5 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  7. 7. 6 Gheorghe BUDEANU 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 67985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 6 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  8. 8. UN STRIGĂT PE NISTRU 7 Capitolul I RĂSTIGNITUL 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 77985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 7 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  9. 9. Gheorghe BUDEANU 8 1. Etrecut de miezul unei nopți de vară, fără lună și fără ste- le. Pe râul Nistru, mai în jos de orașul Tighina, e atât de întune- ric, încât nici nu poți desluși o cruce de lemn care plutește pe la mijlocul albiei în direcția Tiraspol. Apele o vor purta spre liman, apoi pe lângă Cetatea Albă, încotro cursul lor poate s-o ducă în vreo două zile, după care încă o zi prin vârtejuri de liman, până o vor înghiți valurile mari de la intrarea în largul Mării Negre. Pe cruce este legat, de parcă ar i răstignit, un bărbat destul de tânăr – o i având cam douăzeci și cinci de ani. Nici nu geme, dar parcă nici nu respiră. Doar zdrențe din cămașa-i ruptă, pline de sânge – pe alocuri în boțuri deja închegate – atârnă și tresar peste valurile mici, ca într-un ritm de muzică funebră lansată diabolic într-un mini-univers blestemat basarabean. Mâinile și picioarele îi sunt prinse strâns, în noduri marinărești, cu cabluri electrice găsite la nimereală de către niște gardiști care, în ago- nia lor dezlănțuită de războiul secesionist de pe Nistru, l-au bă- tut cu paturi de arme până i-au rupt coastele și i-au dezbătut plămânii… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 87985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 8 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  10. 10. UN STRIGĂT PE NISTRU 9 Patru dintre gardiști, în ierbântați de îndemnul neașteptat al unui locotenent care poartă haine militare căzăcești, l-au răstig- nit pe o cruce scoasă din cimitirul a lat în apropierea locului de staționate a taberei lor militare, care e chiar pe mal de Nistru, la periferia de sud a orașului Tighina, lângă debarcader. Locote- nentul de cazaci a ordonat ca acea cruce, cu combatantul moldo- vean răstignit pe ea, să ie dată și împinsă pe apa râului, iar când soldații care au executat ordinul se întorceau să-i raporteze, el a strigat în bătaie de joc, astupând ecoul împușcăturilor dinspre Proteagailovca: – Moldoveanul de pe crucea care plutește acum pe Nistru a vrut să ie un fel de Hristos al românilor! Azi îi ofer aceas- tă posibilitate. Totodată, o să-și vadă ieșirea la Marea Neagră, despre care îmi spunea că rușii au luat-o de la neamul său și ar trebui să i-o întoarcă. Dacă a dorit mai multe, să-i dăm măcar marea, care o să-l înghită, ca el și tot neamul lui să se sature de ea! * * * ...Noaptea fusese una din luna iulie 1992 – an de urgie pe meleagurile așezate cu dragoste în această parte a lumii, mai jos de munții Carpați și mai sus de Marea Neagră, între râurile Nistru și Prut. Sunt pământuri ale vechii Moldove, care, pe parcursul istoriei, au gemut sub diferite stăpâniri străine. Moldovenii din stânga Prutului întotdeauna și-au manifestat dorința de libertate. Au fost timpuri în care ei au stat la marginile Țării Românești ca ziduri de cetate. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 97985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 9 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  11. 11. Gheorghe BUDEANU 10 Același dor de libertate i-a ridicat sub Tricolor și atunci când au vrut să se elibereze de sub dominația imperiului sovie- tic. Se întâmplau aceste lucruri spre sfârșitul secolului trecut, când dușmanul a dezlănțuit un război secesionist la Nistru. În acel război, alături de polițiști și rezerviști mobilizați în grabă, cei mai în lăcărați pe pozițiile de luptă au fost voluntarii. Des- pre vitejia lor vor dăinui legende aproape prin iecare sat mol- dovenesc. Atunci când gardiștii și cazacii a lau că în tranșeele de pe pozițiile de luptă opuse au apărut voluntarii, nici nu în- drăzneau să atace sau se retrăgeau, cedând pozițiile, așa cum s-a întâmplat lângă câteva localități moldovenești de dincolo de Nistru – Cocieri, Corjova, Molovata Nouă, Coșnița, Pârâta, Doroțcaia… Voluntarii au mers la război din proprie inițiativă, demon- strând că sunt adevărați feciori ai neamului, că au inimă de vul- tur în pieptul lor tare ca piatra de Carpați. În general, bărbații de prin aceste locuri nu au fost și nu sunt războinici. Ei s-au proslăvit întotdeauna prin ospitalitatea lor. Deschid ușa oricărui trecător obosit, coboară în beci după o cană de vin și îndeamnă soțiile să întindă masa, după cum e moldovenește și creștinește, spun ei. Iar dacă moldoveanul ba- sarabean vede cumva că, după ce bea vinul, oaspetele urcă pe masă și strigă că ar vrea să rămână cu femeia lui frumoasă, își face pumnul măciucă și începe să-i cânte de ducă. Așa-i zămislit el de Dumnezeu – cu dragoste și grija nemărginită față de cei apropiați și de neamul său. Unul dintre voluntari era și Radu Păduraru, pe care, într-o noapte de sfârșit de iulie 1992, apa Nistrului îl ducea răstignit pe o cruce învăluită în întunericul de la această margine istorică a Țării Românești. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 107985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 10 31.07.2019 09:36:1231.07.2019 09:36:12
  12. 12. UN STRIGĂT PE NISTRU 11 Dacă ar putea el să se ridice și să se stăpânească în picioa- re pe crucea lui de cimitir, cred că împrejurimile s-ar lumina de frumusețea unui bărbat înalt, cioplit ca din tulpina unui brad de pădure făgărășeană, lat în spete și tare în bărbie, cu ochi albaștri și plete negre, cu mustață retezată și brațe ce-i atârnă de umeri ca două buzdugane rămase de la străbunii săi care vor i haidu- cind acum prin secole apuse. La timpurile lor, dacă l-ar i văzut așa cum arăta el sănătos în zi de duminică, miraculoasa regină Cleopatra a VII-a a Egiptului sau iubăreața împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei și-ar i pără- sit imperiile pentru măcar o singură îmbrățișare cu el... 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 117985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 11 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  13. 13. Gheorghe BUDEANU 12 2. De pe capul de pod de lângă localitatea Coșnița, Radu Pă- duraru, însoțit de Rodica Obadă, o femeie de legătură între detașamentele de combatanți voluntari, a ajuns prin mare pri- mejdie la Tighina, localitate urbană de pe malul drept al Nistru- lui, vestită prin cetatea sa istorică în care acum este dislocată o unitate militară rusească. Tighina este stăpânită aproape în în- tregime de gardiști și cazaci. Aici numai comisariatul orășenesc de poliție mai rezistă datorită ajutoarelor care vin dinspre Căușeni pe străzile laterale dintr-o suburbie sudică, unde cu greu își mențin controlul combatanții moldoveni. Pe acolo au intrat și ei în Tighina, stupe iați de ceea ce văd – imagine de Armagedon: lumea este fugită sau stă ascunsă prin case; lângă o farmacie dărâmată de explozii – un tun părăsit în grabă; apoi – un autoblindat rămas chiar în mijlocul străzii, dis- trus și cu cauciucurile arse; câteva clădiri în lăcări; copacii toți sunt cu ramurile rupte, despuiați de gloanțe și de schije care au zburat încrucișate pe aici. În diferite locuri ale orașului se aud 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 127985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 12 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  14. 14. UN STRIGĂT PE NISTRU 13 explozii și, din când în când, rafale de mitralieră, iar din apro- pierea Comisariatului de Poliție se trage foarte des cu un tun în direcția gării. O i pe aproape, căci exploziile sunt atât de răsună- toare, încât pot să-ți spargă timpanele. Degrabă, strecurându-se printre clădiri, Radu și Rodica au observat un grup de militari suspecți, îmbrăcați în uniforme kaki, și s-au speriat atunci când au văzut că aceștia sunt însoțiți de două autoblindate, pe unul dintre care era scris rusește, cu vopsea albă „Moarte românilor!”, iar pe altul – „Spre Chișinău!”. Rodica i-a făcut semne lui Radu că trebuie să se ascundă și l-a împins pe scările de subsol ale unei case cu multe geamuri spar- te, din care locatarii se refugiaseră și care avea pereții mușcați în multe locuri de schije și de gloanțe. Subsolul o i fost mai înainte loc de adăpost pentru gardiștii regimului secesionist, căci peste tot erau aruncate cutii de conserve, majoritatea goale, mai multe cartușe calibrul 72 împrăștiate pe podea, câteva tunici militare căzăcești, un borcan cu brânză, două perechi de sandale, câteva pături, pe pereți – în- scrisuri care reprezentau cele mai grosolane expresii din limba rusă la adresa moldovenilor, iar peste toate acestea domina o insuportabilă duhoare de sudoare soldățească în plină vară. S-au dosit într-un colț al subsolului, străduindu-se să împa- ce frica și nevoia de a sta aici vreo două ore, timp în care Radu a ascultat cele povestite cu voce tremurândă de către Rodica, un boț de femeie cu înfățișarea unui om necăjit de durerile vieții sale: – Părinții mei sunt moldoveni. Pe când aveam doar trei ani, ei s-au stabilit în Bender, adică în Tighina, căci acesta este nu- mele adevărat al orașului nostru, care se trage de la numele cetății ridicate aici, pe malul Nistrului. Peste tot în orașul nos- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 137985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 13 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  15. 15. Gheorghe BUDEANU 14 tru – la școală, la spital, prin magazine, pe stradă se vorbește numai rusește. Rusește vorbesc chiar și moldovenii între ei, căci se tem să nu ie auziți că vorbesc românește. Lucrul acesta se întâmplă mai ales după ce Tiraspolul a pornit dușmănie între cele două maluri ale Nistrului. Eu locuiesc în cartierul Borisovka, exact acolo unde sunt dislocați acum majoritatea gardiștilor, care cotrobăiesc mereu prin casele oamenilor. Unde găsesc mol- doveni, îi arestează sau îi terorizează și le strigă direct în ochi să plece „la românii lor”. Cu două săptămâni în urmă, m-au arestat și pe mine. Atunci stăteam ascunsă în subsolul casei noastre cu alți vecini care nu reușiseră să se refugieze. Probabil, m-o i divulgat cineva că sunt „româncă” – așa le spun gardiștii basarabenilor atunci când vor să-i ia în derâdere. Doi gardiști m-au luat și m-au târât în aparta- mentul meu, unde au răscolit și au răsturnat totul cu capul în jos. Mai întâi au tăiat irul de telefon și au început să strige la mine, foarte agresiv, cerându-mi să le spun unde ascund arma cu lune- tă. N-au găsit nimic, după care mi-au luat aparatul de telefon și mi-au ordonat să merg cu ei la comandamentul lor. Acolo, în timpul interogatoriului, am înțeles că structurile lor interceptează convorbirile noastre telefonice și că la începutul războiului angajați ai executivului orășenesc au pregătit listele tuturor moldovenilor din oraș și le-au prezentat comandanților unităților de gardiști. M-au ținut o zi și o noapte într-o încăpere mică, fără geamuri și cu ușa încuiată, fără apă și fără măcar o fă- râmă de pâine. Abia a doua zi dimineața mi-au spus că pot pleca, fără nicio explicație. Of, Radule, gardiștii din Tighina sunt ca niște iare, vor să ara- te că ei stăpânesc orașul, bagă frica în oameni ca să se teamă de ei. Dacă vor să fure – fură, dacă vor să ucidă – ucid. Nu se supun 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 147985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 14 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  16. 16. UN STRIGĂT PE NISTRU 15 nimănui, iar comandantul lor, colonelul Kostenko, este un ade- vărat călău. Dimineața, cât se ridică soarele de un cot pe cer, în oraș e liniște. Atunci, probabil, gardiștii mai dorm obosiți de ravagiile lor nocturne, dar spre amiază țâșnesc numai ei știu de unde și încep să sară pe străzi ca iepurii, țipă și trag la nime- reală, de parcă ar i bolnavi de cap, sunt ca o haită de ducă-se- pe-pustii... În blocul nostru aveam și un vecin moldovean. Când au ve- nit la el, avea ușa apartamentului încuiată. Probabil, au fost informați că este acasă, pentru că au început să tragă și i-au spart ușa. I-au cerut de băut și de mâncat, apoi pe doi dintre ei i-am văzut cum cărau din casă un casetofon, niște haine, televi- zorul… Eu nu puteam să mă implic. Unul dintre gardiști striga la vecinul meu de parcă era gata să-l sugrume: „De ce nu mai vrei să lucrezi la uzina militară? Ca pedeapsă, o să anunțăm înrolarea ta în garda republicană!”. „Dar eu nu accept să trag în frații mei. Iar voi, dacă vă considerați militari, dați dovadă măcar de demnitate militară și nu furați din casele oamenilor”, am auzit răspunsul lui. Tocmai în acel moment se întorceau ceilalți doi și, la auzul acestor vorbe ale vecinului meu, parcă cineva le-ar i dat cu măciuca în cap. L-au legat burduf și l-au urcat în mașina lor, iar ușa apartamentului au lăsat-o vraiște. Peste două zile, polițiștii noștri i-au găsit cadavrul la gunoiștea din satul Parcani. Era îm- pușcat în cap și avea pe frunte pielea topită în formă de stea cu cinci colțuri… Radu Păduraru i-a făcut semn să tacă: – Dragă Rodica, o să se termine acest război. Aș vrea să ră- mânem cu viață și să găsim timp pentru niște vorbe mai calde. Acum amintește-ți de rugămintea mea. Ți-am zis să mă însoțești 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 157985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 15 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  17. 17. Gheorghe BUDEANU 16 spre Tighina și să-mi explici cum să găsesc aici un detașament de voluntari, ca cineva dintre ei, într-o pauză dintre lupte, să mă ajute să trec Nistrul. Doresc să ajung la Tiraspol, unde am cu- noscut o fată frumoasă, cu dragoste dulce, înainte de a pleca la armată, și care mi-a promis că va aștepta să mă întorc la ea, dar nu s-a ținut de cuvânt. Nu-i voi spune nimic, vreau doar s-o văd și să mă uit în ochii ei… – Știu gândurile tale, Radule. Mi-e frică de ziua ta de mâine, dar hai să pornim. Mergem spre fosta fabrică de conserve, unde sunt niște poziții apărate de băieții noștri, și am să-l caut acolo pe un cunoscut mai vechi. Îi spune Vulpoi și el se va bucura că i-am adus încă un voluntar. Dacă, Doamne, ferește, ne prind gardiștii, am să le dovedesc că eu sunt localnică, iar tu să le spui că ești o rudă de a mea și te-am chemat de urgență să mă iei cu totul de aici și să mă duci la Chișinău, l-a sfătuit femeia și s-a ridicat iute spre ieșirea din subsol. * * * ...Seara, lângă fabrica de conserve, Rodica a luierat scurt de câteva ori ca un pui de potârniche. De după ziduri au apărut doi voluntari înarmați cu puști-mitraliere „Kalașnikov”. Aveau centurile de la brâu încărcate cu muniții. Unul dintre ei a strigat în șoaptă de la vreo câțiva pași: – Tanti Rodica, treceți cât mai repede, căci azi am avut niște oaspeți prea nebuni și acum nici nu știi de unde pot să te poc- nească! – Bine-bine! Chemați-mi-l pe Vulpoi. Cred că i s-a făcut dor de mine… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 167985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 16 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  18. 18. UN STRIGĂT PE NISTRU 17 De cum au ajuns în curtea fabricii de conserve – toată în ruine, cu două autoblindate dosite după un zid peste care li se vedeau turelele, cu câteva grupuri de voluntari, polițiști și rezerviști proaspăt mobilizați, care își divulgau prezența, din când în când, cu mișcările unor lumini de lanternă prin întuneric, de ei s-a apropiat un bărbat robust, de statură mică și cu pas legănat, ca de rață: – Ți-ai amintit de noi, Rodicuțo? Văd că nu te o ilești la umbra acestui brad de pădure, a glumit el, ridicându-se în vârful picioa- relor ca să-l bată pe umăr pe cel nou-venit. Cum îți spune? – Radu Păduraru. – Păi, ce ziceam eu? Băiat de pădure! Rodicuțo, drăgostițo, mergi să te odihnești peste noapte cu cele două bucătărese ale noastre. Se vede că ești obosită și că abia te ții pe picioarele tale slabe ca fusele. Noi, eu și noul tău amic, ne vom așeza pe vorbite, așa cum se cuvine între doi bărbați pe vreme de război atunci când dușmanul își adună morții și răniții. Nu-i bine să te pornești în dricul nopții spre casă. Nu auzi cum bat gardiștii lângă comisa- riatul nostru de poliție? Într-adevăr, din partea în care Vulpoi a arătat cu mâna se au- zeau mai multe explozii și rafale de mitralieră, care mușcau ca șarpele din întunericul nopții. Rodica a pornit ascultătoare către unul dintre blocurile fa- bricii de conserve, iar Vulpoi l-a îndemnat pe Radu să se așeze lângă el, ca să-l descoase înainte de a-l prezenta camarazilor săi de arme. – Eu, Radule, m-am întors acum patru ani de la războiul din Afganistan și nici n-am reușit să mă dezmeticesc de cele ce se întâmplă în Moldova noastră, că a trebuit să iau iarăși arma și să vin la Nistru. Iată că noi, afganii, am ajuns să im buni și aca- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 177985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 17 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  19. 19. Gheorghe BUDEANU 18 să, dar numai pe vreme de război. E dureros ceea ce se întâm- plă azi la Nistru. Moldova nu numai că nu are armată națională, dar Rusia, odată cu des iințarea Uniunii Sovietice, ne-a luat toa- tă tehnica militară și a concentrat-o în Transnistria, unde s-a făcut stăpână. Liderii secesioniști de la Tiraspol și forțele de securitate rusești rămase acolo pot miza oricând pe susținere din partea Armatei a 14-a, cea mai mare structură în districtul militar Odesa din timpul URSS, care era un fel de ariergardă în sud-vestul imperiului sovietic și cu rol strategic pentru aceas- tă parte a Europei. Îți dai seama: tancuri, tunuri, autoblindate, instalații de rachete, aruncătoare de mine, elicoptere, soldați și o ițeri bine instruiți. La toate acestea mai adaugă rezerva inepuizabilă de muniții din depozitul de la Cobasna și poți să te apuci de cap, dacă înțelegi ce forță stă în fața noastră. În plus, garda militară a re- gimului secesionist este zilnic completată cu sute de cazaci și pușcăriași veniți din toate colțurile Rusiei. Mai tragic e că noul comandant al Armatei a 14-a, generalul Lebed, e ca un tip făcut din cizmă, grosolan, agresiv, sigur de sine și de forța militară pe care o reprezintă. La orice pas, avertizează că ar putea să-l spân- zure pe Președintele Mircea Snegur, șeful tânărului nostru stat, pe platoul de la Chițcani sau că, dacă va trebui, poate să ajungă cu tancurile sale la București într-o singură zi. Cum să ții piept unei asemenea urgii, fără armată și fără armament? La începutul războiului, moldovenii nici măcar arme „Kalașnikov” nu aveau îndeajuns, la trei-patru combatanți le revenea câte o armă. Rezistăm aici numai pentru că știm a îm- pleti sentimentele de patriotism cu mintea și agerimea noastră. Totuși forțele sunt îngrozitor de inegale! Asta s-a văzut în ziua de 19 iunie aici, în orașul Tighina, care a fost o zi de tragedie 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 187985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 18 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  20. 20. UN STRIGĂT PE NISTRU 19 națională. Rezultatul? Piața din centrul Tighinei e plină cu tehni- că militară de-a noastră distrusă și arsă. Când tancurile Armatei a 14-a au atacat dinspre Tiraspol, venind în ajutorul gardiștilor, ocupaserăm poziții de luptă ală- turi de polițiștii din detașamentul cu destinație specială, din- colo de cetate, chiar lângă podul de peste Nistru. Băieții noștri au distrus primele două tancuri, dar am fost atacați și din spate de către soldații unității militare rusești dislocate în cetatea Ti- ghina. La început, nu-mi venea a crede o asemenea implicare, dar tot mai des și mai tare auzeam vaietele camarazilor răniți pe pozițiile din apropierea mea. Din față veneau tancurile, din dreapta atacau gardiștii, iar din spate trăgeau soldații ruși din unitatea militară. În această situație, unica soluție era retrage- rea, ca să ne regrupăm forțele. După o zi și o noapte de luptă, fără apă și hrană, am auzit ceea ce nu mi-am dorit niciodată: „Ne retragem, fraților!”. Lângă mine zăceau doi combatanți răniți și am îndemnat colegii să-i salvăm. L-am luat pe unul din- tre ei – avea piciorul stâng sfârtecat și plin de sânge – și l-am târât până la autogară, unde am găsit o ambulanță cu mai mulți suferinzi. A doua zi, de peste Nistru veneau în mare viteză nenumărate tancuri și autoblindate – puhoi de tehnică militară pe care lu- tura demonstrativ drapelul Rusiei. Cu ce să-l oprești? Cu pisto- lul-mitralieră „Kalașnikov”, care pentru tancuri e ca o praștie? Nu aveam nici stație radio și raportam despre situația creată prin strigăte, de la un batalion la altul. Tot așa se întorcea și răs- punsul: „Așteptați. Degrabă vă vin ajutoare”. Dar era prea târ- ziu, tancurile rusești intraseră în oraș, vuietul de șenile se auzea tocmai prin partea de nord-est. De ilau învingătoare pe străzile orașului. Din acea zi, forțele noastre din Tighina, dispersate, au 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 197985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 19 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  21. 21. Gheorghe BUDEANU 20 trecut la războiul de gherilă. Dar pe tine cum de mi te-a trimis Sfântul Petru încoace? Știi a mânui armele? – Eu, își începu îngândurat mărturisirile „bradul de pădure”, de cum m-am întors din armată, orișicine mă găsea numai pe la manifestările de renaștere spirituală care aveau loc în Chișinău și la mitingurile luminate cu drapelele noastre tricolore în Piața Ma- riiAdunăriNaționale.Cânds-aanunțatcălaNistrutunu-irusșiru- su-i tun, m-am grăbit încoace și am ajuns pe platoul de luptă de la Cocieri, apoi pe cel de la Coșnița. Am luptat acolo pe diferite poziții ale frontului, dar nu acceptam comportamentul față de voluntari al comandanților de militari sau al comandanților de polițiști. Ba ne interziceau să atacăm, ba ordonau retragerea tocmai atunci când ne bucuram de micile noastre victorii. E haos și incertitudine pe linia de organizare și conducere a operațiunilor noastre mili- tare. Au fost cazuri când voluntarii ajungeau cu lupte pe străzile orașului Dubăsari și am i putut să-l eliberăm de gardiști și cazaci, dar de iecare dată, în loc să ni se trimită forțe de susținere pentru a menține pozițiile ocupate, ni se ordona retragerea. Să te dai cu capul de blindajul TAB-ului, nu alta. Am făcut militărie la infanteria motorizată în gruparea de trupe sovietice dislocate în partea de est a Germaniei, cea soci- alistă. Cunosc bine – și a înșirat mai multe formule abreviate în limba rusă: BTR, BRD, BMP, dar și RPK, RPG, F-1, F-2, RGD, iar „Kalașnikov” pentru mine este ca microfonul pentru un jurnalist de radio. De aceea, atunci când am auzit ce se întâmplă în Tighi- na, am decis să vin încoace, unde voi i, poate, mai de folos. Dar să știi, frate Vulpoi, că am venit în Tighina și cu o altă dorință. Aș vrea ca într-o zi, în care gardiștii își vor tămădui ră- nile și nu vor ataca, să trec Nistrul și să merg la Tiraspol. Am cunoscut acolo o fată ca ciocârlia, de iubirea căreia credeam că 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 207985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 20 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  22. 22. UN STRIGĂT PE NISTRU 21 n-o să mă satur niciodată. În ziua plecării mele la armată, mi-a promis credință și așteptare, dar nu s-a ținut de cuvânt. Râvnesc doar s-o văd și să mă uit în ochii ei. Atât. O să mă ajuți să fac acest lucru? Tocmai atunci, dinspre blocul administrativ al fabricii de con- serve alerga spre cei doi un voluntar cu su letul la gură. Gâfâind, i-a raportat lui Vulpoi: – Domnule căpitan, de la posturile mai îndepărtate sunteți rugat să faceți legătura cu executivul orășenesc pentru a-i pre- întâmpina de o posibilă catastrofă. De pe poligonul din Parcani dinspre Tiraspol se trage cu obuze grele asupra satului Varnița. Câteva dintre ele au nimerit în rezervoarele cu gaz-propan. Ga- zul se scurge de-a lungul albiei râului. Dacă vor păli și în alte re- zervoare, pâcla de gaze, mărindu-se, ar putea să explodeze peste Tighina și să pârjolească tot orașul, la mama dracului… Vulpoi l-a privit peste umăr pe voluntarul adus de Rodica și, înainte de a pleca, l-a atenționat: – Radule, e vreme de război, nu vreme de femei. Îți înțeleg amarul, dar e riscant să te bagi acum în Tiraspol, orașul-viespar al gardiștilor. Și nu iuta: mai întâi, e nevoie de tine aici. În zori, vei merge într-o misiune specială spre cinematograful „Priete- nia” și o să-ți dai seama de acest lucru. Acum – la odihnă, nu-ți mai frământa oboseala cu halucinații și nostalgii de dragoste… Dimineața n-au mai reușit să meargă în misiune odată cu zo- rii, căci au fost atacați de trupele separatiștilor. Era zi de dumi- nică și dușmanii au mizat mult pe acest lucru. Veneau puhoi din toate părțile, ceea ce i-a făcut pe combatanții moldoveni să se retragă, ca într-o cetate, în clădirea Casei de Cultură a fabricii de conserve. Curând însă Casa de Cultură a fost cuprinsă de lăcări și numai Dumnezeu știe care avea să ie soarta apărătorilor ei, 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 217985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 21 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  23. 23. Gheorghe BUDEANU 22 dacă dinspre Comisariatul de Poliție – singura instituție care își apără idelitatea față de statul Republica Moldova în acest oraș – nu le-ar i sărit în ajutor un detașament cu destinație specială, susținut de mai mulți voluntari. După ce s-a lăsat liniștea, Vulpoi a anunțat doi morți și trei răniți, le-a mulțumit camarazilor de intervenție la timpul potri- vit, după care s-a apropiat de Radu Păduraru: – În timpul luptei mi-ai demonstrat cele spuse aseară despre tine. Cred că vei reuși să ajungi și la Tiraspol, dar – n-ai uitat? – peste o oră am să te prezint unui grup din patru camarazi și veți porni împreună, pe căi dosite, spre cinematograful „Prietenia”. Atenție: în oraș luptele de stradă sunt mult mai periculoase de- cât cele de pe frontul în linie deschisă, unde stai în tranșee și vezi inamicul în față. * * * ...Pe drum, grupului i s-a alăturat un moldovean propus de către localnici ca însoțitor, care cunoaște orice stradelă și toate subsolurile clădirilor din Tighina. Ei urmau să cercete- ze situația de lângă cinematograful „Prietenia”, ca mai apoi detașamentul cu destinație specială al poliției să elibereze sec- torul dat. În apropiere de cinematograf curge un pârâiaș. Ajunși acolo și cercetând împrejurimile, însoțitorul le spuse că pe cealaltă parte de râpă, pe strada Kotovski, stă un microbuz RAF plin cu gardiști și ar i bine să pună mâna pe ei, să-i facă prizonieri. Radu Pădu- raru l-a privit cu suspiciune, dar ceilalți au acceptat propunerea. Porniți încolo, cam pe la jumătate de drum, însoțitorul zice: 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 227985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 22 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  24. 24. UN STRIGĂT PE NISTRU 23 – Stați aici. Mă duc de unul singur. Sunt fără armă și n-am să le trezesc bănuieli. Văd care-i situația și mă întorc. Trec zece, cincisprezece, douăzeci de minute, dar moldovea- nul din Tighina, însoțitorul, nu se întoarce. Când toți au înțeles că nu-i a bine, acesta apare: – Ne dezicem. Pe acolo latră câinii, iar microbuzul nu mai este în drum, l-au dosit. Au hotărât să se întoarcă. Se a lau totuși departe de ai lor și era riscant să se aventureze într-o posibilă luptă aici. Dar întârzi- aseră cu decizia: prin grădinile din stânga și din dreapta au văzut siluete de militari, iar pe drum – un grup înarmat le tăia retra- gerea. Doi din grupul de pe drum aveau uniforme inscripționate pe spate: „Poliția”. Radu Păduraru a înțeles chiar din prima clipă că nu pot i polițiști, deoarece stabiliseră cu Vulpoi ca ai noștri să-i întâmpine mult mai departe decât aici. Deci, era o capcană. Nu gardiștii din microbuz, ci ei trebuiau să devină prizonieri cu ajutorul acelui moldovean trădător. Forțele iind inegale, voluntarii moldoveni au încercat să fugă. Văzând asta, gardiștii au deschis focul. Din grădini se trăgea în ei haotic de la vreo 20-25 de metri. Poate că toți ar i fost căsăpiți, dacă Radu Păduraru nu arunca două grenade F-1, una – în stânga, alta – în dreapta, după care, făcând salturi în zigzag, a reușit să se strecoare iute în râpă, printre tu ișuri. La ultimul salt a fost rănit în umărul drept. Târându-se prin râpă, l-a văzut pe unul dintre membrii grupului lor. Acesta zăcea mort, cu fața în apa murdară a pârâului. Era Dumitru din satul Zaim. Peste câteva minute, râpa rămăsese fără tu ișuri, iar el – fără puteri și, ridicând privirile spre cer, a văzut că pe mal îl așteptau doi gardiști cu armele îndreptate spre dânsul: 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 237985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 23 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  25. 25. Gheorghe BUDEANU 24 – Ești rănit, românule! Lasă arma, altfel te căsăpim și au să-ți cânte broaștele veșnica pomenire în această râpă, i-a spus, cu zâmbet viclean, unul dintre ei. L-au dus ca prizonier – așa îl considerau – pe strada Șestakovici, în fosta clădire a securității din Tighina, unde l-au închis într-un subsol. Degrabă au intrat la el un maior și un băr- bat în halat alb, taciturn și plin de groază, care l-a legat de sin- gurul pat de scândură a lat în subsol și i-a făcut două injecții. Sângele continua să-i curgă din umăr și durerile nu-l lăsau. Și-a dat seama că cel în halat alb nu era medic. După injecții, capul a început să-l doară groaznic și l-au apucat amețelile. Tocmai atunci maiorul l-a întrebat: – Ești român? Mai sunt români printre ai voștri? Îl durea tot corpul, iar capul era gata să-i explodeze ca o gre- nadă RG. Pentru că voia să mai trăiască, să iubească o femeie, să mănânce un pumn de cireșe coapte sau să doarmă măcar o clipă în troscotul spălat de roua dimineții, s-a bucurat că a găsit răspunsul potrivit, deși, ca orice moldovean bun, se considera român: – Sunt din Moldova. Pe pozițiile noastre de luptă nu am văzut, dar nici nu există combatanți veniți din România. – Văd că ești tânăr și nu chiar prost. Probabil, îți dorești un viitor mai bun. Ca om care cunoaște cum se trăiește viața, îți propun să te înrolezi în garda transnistreană, iar asta înseam- nă că îți acordăm imediat un apartament și un salariu foarte mare… – Nu. – De ce „nu”? – Pentru că nu vreau să mor împușcat de-ai noștri, dar nici eu n-am să trag vreodată asupra fraților mei… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 247985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 24 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  26. 26. UN STRIGĂT PE NISTRU 25 La auzul acestor cuvinte, maiorul a înțeles că pierde timpul în zadar, a deschis și a chemat militarul de după ușă: – Îl luați și îl duceți la locul de dislocare a batalionului lui Kos- tenko. Colonelul Kostenko era comandantul gărzii transnistrene din Tighina – un monstru care, prin crimele sale de război, a băgat în sperieți toată regiunea de la Nistru. Se temeau de el chiar și unii lideri ai separatismului transnistrean. Sigur, nu se ocupa el cu nimicuri precum ar i interogatoriul unui voluntar militar mol- dovean. Adus la statul-major al batalionului Kostenko, Radu Pădu- raru a fost transmis în paza a doi gardiști înarmați, care l-au izbit sub un copac din curtea batalionului și au rămas să-l pă- zească. Alături – o masă și două butoaie cu apă. Rănit și răpus de dureri, el privea la cele ce se întâmplau în curte – culmea or- giilor și desfrânărilor. Răsuna tare muzică rusească și, sigur, se vorbea numai rusește. O bună parte dintre gardiștii și cazacii oploșiți la așa-zisul stat-major al colonelului Kostenko umblau turmentați de colo-colo. Erau și foarte multe femei tinere, care veneau și rămâneau aici să le pregătească de mâncare sau să-i distreze. Cum stătea și își aștepta verdictul, Radu Păduraru a văzut că unul dintre gardiștii turmentați aduce spre el o tânără aproape dezbrăcată, care ținea o chitară în mână. Ajunși în dreptul lui, gardistul îi zice acesteia: – Lola, colonelul Kostenko l-a condamnat pe acest român la moarte. Te ocupi de el? – La ordin! strigă ea și începu să-și scoată hainele care îi mai rămăseseră pe corp, dar și-a lăsat încălțați panto ii cu tocuri în- alte. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 257985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 25 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  27. 27. Gheorghe BUDEANU 26 S-a apropiat de Radu și a prins să-l lovească din toate puterile cu picioarele. Striga și făcea un fel de teatru, ca s-o admire cei din jur. Când a obosit, l-a întrebat dacă știe să cânte la chitară și, ale- gându-se cu un răspuns negativ, i-a tras din răsputeri cu chitara în cap, după care i-a îndemnat și pe alții să-i urmeze exemplul. Ceilalți au prins la curaj: vreo șase gardiști au făcut cerc în jurul lui și îl băteau pe rând. O muiere a aruncat în el cu o sticlă de țuică, alta – cu două borcane goale, iar unul dintre cazaci – cu o șurubelniță. Când avea capul spart și nasul sfărâmat, l-a înăbușit sângele. Doi l-au înhățat și i-au băgat capul în unul dintre cele două butoaie cu apă. L-au ținut așa până au crezut că s-a înecat, dar el s-a zbătut și a reușit să-și scoată capul la suprafață. Atunci și-a văzut sfârșitul: avea țeava unei arme la tâmplă. – Nu-l împușcați! Ne streleaite! a strigat, instinctiv, mai întâi în română, una dintre femeile acestui bordel militar, care s-a dat de gol că-i moldoveancă. Îndată a intervenit Lola: – Nu-l împușcați. E încă tânăr și prea frumos, iar eu, la Ros- tov, nu am reușit să fac dragoste cu români. Haideți mai bine să-l spânzurăm cu capul în jos de craca acestui copac și să-i oferim o posibilitate de a se odihni, a aprins spiritele rusoaica, îndem- nând patru dintre haidamacii turmentați să-și scoată curelele și să-l lege de craca de sus a copacului. Dacă l-au văzut spânzurat și fără cunoștință, toți au început să se împrăștie. Chiar atunci, în mijlocul curții apăruse ca din se- nin un locotenent în uniformă de cazac. I-a salutat pe toți și a întrebat care-i motivul unei asemenea vânzoleli, dar în același timp trăgea cu ochiul la cel spânzurat. Lola a ieșit, violentă, la raport: 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 267985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 26 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  28. 28. UN STRIGĂT PE NISTRU 27 – Este un voluntar moldovean rănit. L-au prins ai noștri lângă cinematograful „Prietenia”, tovarășe locotenent Kalinin. Colone- lul Kostenko l-a condamnat la moarte. Toți spun asta, dar noi i-am mai dat o zi, ca să-i demonstrăm dragostea noastră față de români. – Bine ați făcut. Îl cunosc pe condamnat încă din timpurile pe când eram soldat în termen în gruparea de trupe sovietice dislocate în Germania. Aș vrea să-i fac și eu o surpriză acestui pui de român. Dacă va da semne de viață, mai spre seară să-l aruncați într-un camion și să-l aduceți la debarcaderul de pe Nistru… Radu Păduraru a rămas să atârne cu capul în jos, legat de-o cracă a copacului. Sângele îi picura din nas, din cap și din umărul rănit. Era zi de vară cu căldură de cuptor la Nistru, dar nu se gă- sea nimeni să arunce peste el o căldare de apă… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 277985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 27 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  29. 29. Gheorghe BUDEANU 28 3. Kalinin. De unde apăruse el în războiul de la Nistru? Îmbră- cat în haine căzăcești bine trase pe corpul său îndesat, bărbierit și cu cizmele lustruite, bărbatul acesta mai avea și un scop bine determinat, nu numai de a-i ucide pe moldovenii dornici de li- bertate. * * * ...În toamna anului 1987 Radu Păduraru a fost mobilizat în armata sovietică. După două luni de pregătiri militare, îm- preună cu alți camarazi de arme adunați din diferite regiuni ale Uniunii Sovietice, a fost urcat într-un marfar, cu vagoane de lemn, fără scaune și fără ferestre. Într-un colț al vagonului în care el nimerise împreună cu grupul său de tineri mobilizați a văzut doar un bidon cu apă și mai multe pachete cu hrană de campanie, alături de care stătea așezat pe podea un subo ițer 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 287985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 28 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  30. 30. UN STRIGĂT PE NISTRU 29 bătrânel și foarte tăcut. Imediat ce trenul a pornit din loc, toți au vrut să a le încotro sunt duși, dar însoțitorul a zâmbit de naivitatea lor, motivând că vor a la atunci când vor ajunge la destinație. Lumina pătrundea doar prin crăpătura ușilor abia întredes- chise, prin care, chiar dacă băgai nasul, nu înțelegeai încotro merge trenul. Tocmai noaptea, când garnitura s-a oprit într-o gară cu lumini palide, unul dintre soldați a zărit numele stației. Și-a pus mâinile în cap: – E Ciop, fraților! Ciop este un oraș de graniță, dincolo se a lă Cehoslovacia sau Polonia. Ne scot din URSS și nici nu ne-au spus, ca să ne anunțăm măcar părinții. În drum, trenul a oprit doar o singură dată. Se întâmpla- se într-un câmp pustiu, la vreo oră de mers, după ce un soldat ucrainean îi spusese unui coleg de-al său care se a la lângă Radu Păduraru că au trecut de orașul polonez Cracovia. Opriți într- o câmpie pustie, subo ițerul, care cunoștea programul trenului militar, le-a ordonat tuturor: – Sărim din vagon! Aici e loc de veceu. Îmbarcarea peste zece minute! Garnitura era lungă și iecare vagon avea câte vreo 30 de soldați. Un tablou dezolant – cât vezi cu ochii, pe de o parte și pe de alta a căii ferate, soldații își satisfăceau elementarele nevoi iziologice. „Oare cum o i fost pe timpul războiului, dacă sovieti- cii, chiar și în vremuri de pace, lasă astfel de urme pe pământul polonez?” s-a întrebat în sinea sa Radu Păduraru. Dimineața aveau să ajungă în orașul Frankfurt pe Oder. După scurte instrucțiuni lângă vagoane, toți recruții au fost încolonați și au pornit prin oraș spre un centru de repartizare a recruților în diferite unități militare. Închipuiți-vă o coloană de vreo patru 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 297985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 29 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  31. 31. Gheorghe BUDEANU 30 sute de soldați sovietici prin centrul unui oraș german. Probabil, localnicii se deprinseseră cu asemenea scene, dar nu toți, căci majoritatea trecătorilor care veneau în întâmpinare părăseau trotuarele și se ascundeau printre blocuri. În multe case se vedea cum oamenii închid geamurile în grabă și cu zgomot, de parcă ar i năvălit vreun roi de lăcuste sau vreun nor de gaz otrăvitor. Din când în când, coloana era depășită de automobile și Radu Pădu- raru a văzut cum o bătrânică a lată în unul dintre ele a scuipat demonstrativ… La centrul de repartizare Radu și noii săi colegi au mai stat două zile în care au așteptat să ie „cumpărați”, căci așa se numește în jargonul recruților selectarea lor de către o ițerii reprezentanți ai unor unități militare. Erau în Germania De- mocrată, teritoriu rupt de către sovietici din Germania Fede- rală la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, care a deve- nit stat socialist la 7 octombrie 1949 cu numele de Deutsche Demokratische Republik. Această țară a existat separat până în toamna lui 1989, când, datorită noului lider al URSS, Mihail Gorbaciov, și Președintelui SUA, Ronald Reagan, a fost posibi- lă reuni icarea Germaniei. Reuni icarea celor două Germanii a început la 3 octombrie 1989, iar în aceeași lună s-a anunțat și retragerea trupelor militare sovietice de ocupație de pe teri- toriul fostei Republici Democrate Germane. Era tocmai luna în care Radu Păduraru urma să ie demobilizat și să se întoarcă acasă… Dar iată că acum, în toamna anului 1987, Radu mergea să stea ca santinelă între cele două Germanii. „Cumpărătorul”, în lista căruia era indicat și numele lui, a fost maiorul Zaițev dintr-o unitate militară din Bernau, oraș a lat la 24 kilometri de Berlin. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 307985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 30 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  32. 32. UN STRIGĂT PE NISTRU 31 Adus să apere hotarele de vest ale lagărului socialist, Radu Păduraru îl va întâlni aici, la Bernau, și pe Krasarm Kalinin, soldat în termen ca și el, mobilizat tocmai din orașul siberian Krasnoiarsk. Avea un prenume rar întâlnit în Rusia, inventat, probabil, de părinții săi. Fusese născut la 23 februarie, zi în care sovieticii sărbătoresc Ziua Armatei Roșii, rusește – Kras- naia Armia. Anume în cinstea Armatei Roșii părinții lui și-au numit copilul cu un acronim sau cu o scurtătură din două cu- vinte. Deși părea un intelectual – făcuse un an de studenție la Facultatea Drept, după care fusese exmatriculat din cauza excentricității sale, manifesta aproape la iecare pas agresivita- te și o grosolănie mojicească, imposibil de suportat de către un om cu mintea la cap. Tocmai s-a întâmplat ca Radu Păduraru anume cu el să nimerească în serviciul de gardă al unității militare în care au fost repartizați din Frankfurt pe Oder. Vor locui chiar în aceeași cazarmă. Astfel, timp de doi ani, peste o zi, ei mergeau împreună să păzească perimetrul unității lor militare din Ber- nau. Krasarm Kalinin era comandantul gărzii, iar Radu – ad- junctul lui. Poate că Radu ar i lăsat ca toate problemele ce țin de ca- racterul agresiv al lui Kalinin să ie absorbite de tradiționala deșertăciune care domină viața militară în zile de pace, dacă nu ar i avut loc câteva cazuri cu efect de de lagrație între ei. În pri- mul caz, Krasarm a manifestat, în anturajul camarazilor săi de arme, o atitudine denigratoare față de demnitatea lui națională, în al doilea – față de ceea ce e mai sfânt pentru un soldat în anii săi de militărie: fata iubită care a promis că va aștepta întoarce- rea lui din armată, iar în al treilea caz... 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 317985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 31 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  33. 33. Gheorghe BUDEANU 32 * * * Imediat ce a a lat că Radu este mobilizat din Moldova, Kra- sarm Kalinin a încercat să-și bată joc de el, tocmai atunci când se a lau mai mulți soldați în jurul lor, precum că ar i reprezentant al unei națiuni de mâna a doua: – Ce mai faci, românule? Nu ți s-au rupt opincile? Pe acolo, pe la voi, ați lichidat analfabetismul? Să nu-mi spui, blea, de Mol- dova în loritoare, deoarece știu că voi stați acum ca pe jăratic și așteptați ca Ceaușescu sau altul ca el de la Chișinău să vă unească iarăși cu România, țara săracilor și țiganilor. Radu încerca de iecare dată să-și stăpânească revolta și deseori îi reproșa că Rusia ar i rămas încă multă vreme analfa- betă dacă alte popoare n-o luminau, inclusiv românii. Îi aducea exemplele lui Vasile Lupu – protector al lumii ortodoxe; Elena Voloșanca – iica lui Ștefan cel Mare, căsătorită cu Ivan cel Tânăr, iul cneazului Ivan al III-lea al Rusiei; Dimitrie Cantemir – diplo- mat și cărturar moldovean, care, spre sfârșitul vieții, a fost con- silierul lui Petru cel Mare; Antioh Cantemir – important diplo- mat, cunoscut ca „părintele poeziei ruse”, ambasador al Rusiei în Marea Britanie și Franța; Nicolae Milescu Spătarul – cărturar și diplomat, primul român care ajunge în China ca sol al Rusiei, trimis de țarul Alexei… Dar într-o zi, pe când se a lau ambii în serviciul de gardă, Ka- linin a declanșat o isterie românofobă chiar în cabinetul coman- dantului gărzii, a lat în încăperea în care se odihneau santinelele întoarse de la posturi. Când a ajuns să-i facă pe moldoveni și pe români fasciști, insinuând despre vestitul mareșal Ion Antonescu ceea ce i-a băgat propaganda sovietică în cap, Radu s-a făcut la față roșu ca vinul de Purcari, vinele la brațe i s-au um lat și se 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 327985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 32 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  34. 34. UN STRIGĂT PE NISTRU 33 mișcau sub piele ca niște cozi de șopârle, iar degetele strânse pumn îi pocneau la încheieturi precum cojile de nuci. Tunete în cap și fulgere în ochi: – Ascultă, om nemernic! Mareșalul Ion Antonescu a intrat în război ca să elibereze Basarabia pe care anume ai voștri au fu- rat-o de la România în 1812, ca, după Unirea din 1918, s-o co- tropească iarăși cu tancurile în 1940, a explodat el. Dacă de azi înainte nu-ți închizi gura, să știi că te sugrum sau te împușc! În aceeași clipă l-a apucat de piept și a început să-l dea cu ca- pul de caloriferul a lat chiar la marginea patului de lemn pe care Kalinin se întinsese să se odihnească după ce schimbase gărzile. Toți soldații din schimbul care se odihnea au sărit din pa- turi și au dat buluc spre rastel, reacționând la gălăgie ca la un semnal de alarmă. Noroc de sergentul Mikola Vakulenko, un ucrainean care era adjunct al comandantului serviciului gărzii, la fel ca Radu Păduraru. Acesta a ordonat soldaților pe loc re- paus, după care i-a trimis la culcare, iar el nu s-a mai dus să-și continue somnul, ci s-a apropiat de cei doi și l-a strunit pe mol- dovean prietenește: – Las-o, Pădurarule, mai moale. Nu te pune cu nebunii. Vezi că avem aici două lăzi cu grenade, iar în rastel – douăsprezece arme bune de încărcat. Vrei să provoci vreo tragedie? Kalinin stătea alb ca varul. Nu se aștepta la o asemenea reacție din partea celui „crescut în opinci”. Prin tăcere și retrage- re, el și-a demonstrat frica și nimicnicia. După acea întâmplare, s-a ținut la distanță și, în anumite cazuri, manifesta public un fel de respect viclean față de Radu Păduraru. Totuși, a doua zi, moldoveanul a fost chemat la maiorul Zaițev, fostul „cumpărător” la centrul din Frankfurt pe Oder, iar în unitate – locțiitor politic. Mic de statură, cu zăpezi de februa- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 337985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 33 31.07.2019 09:36:1331.07.2019 09:36:13
  35. 35. Gheorghe BUDEANU 34 rie la tâmple și gata de pensionare, maiorul l-a întâmpinat cu niște priviri care vor să-ți spună că întâlnirea nu o vede și nu o aude nimeni: – Sergent Păduraru, știu ce s-a întâmplat noaptea trecută. Nu te juca cu focul, chiar dacă-i foarte greu de suportat oameni ca acest Kalinin. Și încă ceva: mai gândește-te ce vorbești, căci nu aș vrea să ajungi în batalionul disciplinar. Ești un ostaș bun și trebuie să rămâi în unitatea mea… * * * Un alt caz, deși a fost mai pașnic, avea să răstoarne tot sen- sul vieții lui Radu Păduraru. În armată, iecare soldat în termen are adusă cu el sau primește pe parcursul milităriei o poză a fetei cu care a împletit sau împletește sentimente de dragoste. Tradițional, la vârsta soldatului în termen, este fotogra ia primei dragoste. Deseori, după stingere sau duminica, în timpul liber, băieții își citesc între ei scrisorile primite de la fete, se mândresc cu pozele acestora și chiar organizează un fel de competiție între ele: a cui e mai frumoasă? Ei bine, Radu Păduraru nu se aven- tura în asemenea discuții, dar nici în competiții. El ținea foto- gra ia Ecaterinei în noptieră, la loc de cinste și de încredere, iar inscripția de pe reversul ei – în su let: „Dragule, când ți-o i trist, să privești această imagine. Catiușa”. Soldații din unitățile mi- litare sovietice din Germania aveau dreptul să păstreze numai o singură fotogra ie – a persoanei dragi inimii lor. Dar să nu o poarte cu ei, ci s-o țină în noptiera personală. Odată, întorși de la cină și, cu puțin timp înainte de stingere, aproape toți soldații au început să strige în cor: 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 347985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 34 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  36. 36. UN STRIGĂT PE NISTRU 35 – Bravo, Pădurarule! Catiușa ta e cea mai frumoasă și noi toți am plasat-o pe primul loc! Ne-am permis s-o căutăm în noptiera de lângă patul tău și s-o comparăm cu celelalte. Nu te supăra… S-a întristat. Era ca și cum colegii ar i spart cu cizmele gea- mul su letului său. Poate că s-ar i culcat așa amărât cum era, dacă din celălalt capăt al încăperii de cazarmă nu l-ar i auzit pe Kalinin: – Moldovene, hai să schimbăm fotogra iile și adresele fetelor noastre. Dă-mi-o mie pe Catiușa ta, iar eu ți-o dau pe Svetlana mea. Dacă n-o vrei pe Svetlana, o să-ți găsești tu alta în Moldova voastră. Am auzit că aveți fete frumoase și ele sunt câtă frunză și iarbă… Radu s-a ridicat, a luat taburetul de alături și, ca un fript, l-a aruncat cu toată forța ciudei sale în celălalt capăt al cazărmii, unde se a la patul lui Kalinin, după care s-a culcat și multă vreme a recitit în gând ultima scrisoare sosită de la Tiraspol: „Radule, dragule, mi-e dor de pieptul tău ca unei rândunici de cuibul său. Numele tău l-am scris pe perna pe care o îmbrățișez în iecare seară. Îmi continuu studiile în anul doi la institutul din Tiraspol. Vino mai repede. Vino ca să mergem iarăși împreună pe Dealul cu Mărgele, unde, în poiana cu loare târzie de tei, cu brândușe galbene și violete, prin iarba crudă și mustoasă ca într-un poem bacovian, să culegem gurguie de căpșuni sălbatici. Amintește-ți ce ți-am spus la despărțire: te aștept. Cu drag, Ecaterina ta”. Radu nu putea să știe atunci că aceasta era ultima scrisoare primită de la Ecaterina acum două zile. Timp de aproape un an, avea să-i trimită câte două scrisori în iecare săptămână, dar la care nu a primit niciun răspuns. O iciul poștal militar nr. 48317 al unității militare tăcea fără milă. Uneori îi venea să urce noap- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 357985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 35 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  37. 37. Gheorghe BUDEANU 36 tea pe acoperișul cazărmii și să urle, să strige în gura mare: „E- ca-te-ri-na-a-a…!”. Ar i vrut ca răsunetul să acopere toată Euro- pa, să ajungă până la Nistru, ca să audă și ea că-i viu și că ar putea să înnebunească de dorul ei. Văzându-l tot mai trist, unii dintre colegii săi de cazarmă îl priveau cu compasiune, alții, parcă făcând pe placul lui Kalinin, ironizau pe seama lui: – Se pare, frate, că o s-o scoatem din concurs pe Catiușa ta. Tânjești și arăți tot mai prost, dar și poștașul spune că nu-ți vine nicio veste de la ea. La sigur că ea și-o i luturând acum frumusețea printre alții. Așa-s toate muierile. În plus, ochii care nu se văd se uită… * * * Unitatea militară cu poșta de campanie nr. 48317 se a la cam pe la periferia orașului Bernau. După ea – o fabrică și câteva case la sol. În partea de sud, peste gardul unității – un parc pă- răsit de grija localnicilor, cu un lac mic în mijlocul lui. Încăperea gărzii militare se a la aproape de unul dintre punctele de control cu ieșire în oraș, care la apusul soarelui se închidea, iar cazărmile soldaților și o ițerilor – în celălalt capăt al unității, la aproape un kilometru distanță. Noaptea, după stingere în cazărmi, stăpâni pe acest teritoriu sovietic de pe pământ german rămâneau doar o ițerul de serviciu pe unitate, șeful gărzii militare și adjuncții săi. Ultimii aveau în subordine soldații care mergeau ca santine- le, din două în două ore, la posturile de pază. Radu Păduraru era unul dintre adjuncții comandantului găr- zii. El cunoștea tot teritoriul unității militare, intrările secrete în 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 367985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 36 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  38. 38. UN STRIGĂT PE NISTRU 37 depozite, ieșirile ascunse din cazărmi, tranșeele destinate apă- rării în caz de atac asupra unității, iecare cuib de pasăre și chiar iecare ir de iarbă. Deprinsese un mers atât de tiptil, încât noap- tea, când controla vigilența santinelelor, era în stare să se apro- pie și să-l apuce de armă pe iecare dintre soldații care stăteau la cele șase posturi de pază. Uneori, în dricul nopții, sătul de acel spațiu închis între stră- ini, anunța că merge să controleze posturile și, printr-un loc știut numai de el, ieșea de pe teritoriul unității militare și se plimba pe malul lacului din parcul de alături. Aici era singurul lui loc de libertate pentru vreo jumătate de oră. Tocmai în partea aceea a gardului de scânduri care împrejmuia unitatea era o scândură mai lată, din care scosese pironul de la capătul ei de jos. Se apro- pia, dădea capătul de jos într-o parte, trecea, după care scândura revenea la loc, ca și cum n-a văzut și nu știe nimic. Într-o seară târzie, trecând pe la postul nr. 1, a zărit în depăr- tare, pe malul lacului, lumina unui foc de vreascuri. Ceva l-a intri- gat. A schimbat gărzile, pe cele vechi le-a dus la camera de gardă, după care s-a întors spre scândura știută numai de el. Apropiin- du-se de luminile focului, a deslușit igura unei tinere. Blondă, într-o bluză violetă ca liliacul din copilăriile lui Radu, cu blugii strânși pe coapsele sale ca de marmură cioplită și lustruită, cu panto ii scoși și lăsați într-o parte, cu o pungă plină, așezată în loc de căpătâi, ea stătea întinsă pe iarbă și răsfoia o carte. Când l-a văzut, s-a ridicat, dar nu s-a speriat, ci a zâmbit, chiar dacă în fața ei stătea un militar sovietic înarmat. Radu știa în germană doar comenzi militare, pe care santi- nelele trebuiau să le dubleze, după cele rusești, atunci când se apropia cineva noaptea de posturile de santinelă, dar și alte câ- teva obișnuite, precum „Bună ziua” sau „Bună seara”, iar una mai 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 377985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 37 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  39. 39. Gheorghe BUDEANU 38 specială – „Domnișoară, dă-mi, te rog, o țigară”, pe care o folosea deseori, urcat pe gardul unității militare și glumind cu fetele care treceau pe strada de alături. Dintre acestea a și folosit: – Guten Abend. Fräulein, gib mir eine Zigarette. Ea a răspuns la binețe și – minune! – a scos din pungă un pa- chet, a luat din el și i-a întins o țigară. Radu nu fuma, dar a aprins- o și, din când în când, mima că face asta demult. Apoi a început să se prezinte, a pus degetul arătător la piept și a pronunțat: „Radu”. După ce a repetat gestul, ea a înțeles și a început iarăși să râdă: – Gertrude! Ich bin Gertrude. Așa, încet-încet, a pornit s-o descoase pe Gertrude: cine-i și ce caută pe aici. Ea cunoștea mai multe cuvinte, inclusiv câteva expresii, rusești. Le învățase pe când era elevă – sovieticii au insistat ca în școlile medii din Germania Democrată să ie pre- dată și limba rusă. A a lat că este din Berlin, că mai are o soră, chiar i-a arătat și pozele părinților, menționând-o pe cea a ma- mei sale și explicându-i că s-a supărat pe ea, ceea ce a făcut-o să fugă de acasă… Radu nici n-a observat cum trece timpul. Când s-a uitat la ceas, îi mai rămăseseră douăzeci de minute până urma să schim- be iarăși gărzile. Nu știa cum să procedeze cu Gertrude într-o asemenea situație. I-a explicat repede că trebuie să plece și a rugat-o să-l aștepte aici timp de o oră, indicându-i pe ceasornic timpul în care va lipsi. Peste o oră, când s-a apropiat de malul lacului, a văzut că ea lipsește, iar din foc rămăseseră doar mici bucăți de jăratic, ase- menea unor licurici în noapte… S-a întors, n-a spus nimănui despre aventura sa și încet-încet ar i uitat de Gertrude, dacă într-o noapte nu i s-ar i făcut poftă de carto i copți în cenușă ierbinte, precum îi plăcea în copilărie. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 387985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 38 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  40. 40. UN STRIGĂT PE NISTRU 39 Cei din camera de gardă se odihneau și el a ieșit, îndreptându-se spre centrala termică a unității militare. Acolo, fochist era un sol- dat moldovean – Ion Sirețeanu, originar din Florești, care curând trebuia să ie lăsat la vatră. Deseori, după ce se dădea stingerea, câțiva dintre soldații cu autoritate printre colegi, cărora le mai rămâneau două-trei luni de armată, se adunau aici și își puneau la cale viitorul, sorbind ceai și mâncând carto i copți cu unt întins pe felii de pâine neagră – cea mai gustoasă mâncare clandestină într-o unitate militară. Se făcea acest lucru ilegal, noaptea, pe ascuns, căci, dacă a lau o ițerii, soldații care încălcau disciplina ajungeau la dubă. Centrala termică se a la departe de cazărmile soldaților și o ițerilor, în apropiere de santinela numărul doi, în subsolul foarte mare al unul bloc din cărămidă roșie, con- struit de prizonieri încă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. De aici erau încălzite cu cărbuni toate clădirile unității militare. Pe lângă cazanul de aburi, o scară de metal te ducea la nivelul doi, unde existau o sală de odihnă, un veceu și o baie cu duș. Era un loc deosebit, unde nu intrau comandanții, nici ceilalți o ițeri. Ajuns la Ion Sirețeanu, după ce a schimbat câteva vorbe cu el și l-a rugat să pregătească cele necesare pentru copt carto ii, a vrut să urce în sala de odihnă, dar acesta l-a oprit: – Radule, nu te duce încolo. – De ce, Ioane? Sunt în schimbul de odihnă și aș vrea să mă întind puțin pe un pat aici, în liniștea centralei tale. – Băieții noștri au găsit o nemțoaică, zice el, înfricoșat că di- vulgă un secret. Borea Suvorov a trecut-o pe sub poarta prin care trece segmentul de cale ferată spre depozitele unității noastre. Ei o țin aici de-o săptămână. Îi aduc hrană de la bucătăria cazăr- mii, o duc la baie și se ceartă între ei cum să se rânduiască pentru 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 397985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 39 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  41. 41. Gheorghe BUDEANU 40 a rămâne cu ea după stingere. Pentru că sunt stăpân al centra- lei, i-am convins ca în noaptea asta să ie rândul meu. Nu ca să mă desfăt cu ea, ci ca să o las să se mai odihnească, căci, de la o vreme, a intrat în sperieți și mă tem că, dacă a lă careva dintre o ițeri, în loc să ajung degrabă acasă, voi înfunda pușcăria. Mâine e rândul lui Kalinin… Auzind așa ceva, Radu a înlemnit, și-a strâns pumnii, iar vi- nele de pe brațe iarăși i s-au îngroșat, mișcându-se pe sub piele de parcă ar i niște cozi de șopârle, ca întotdeauna atunci când îl prinde ciuda. L-a dat într-o parte, strecurând printre dinți: – Auzi, mă, Sirețeanule, până te vor aresta comandanții tăi, te împușc eu aici, pe loc! Pe tine și pe toți ceilalți, în frunte cu Kalinin! În noaptea asta, ca și în multe altele, după cum știi, eu sunt unul dintre responsabilii de liniște, de pace și disciplină pe teritoriul unității noastre. Pricep gărgăunii tăi ce vreau să spun? Uite, ai făcut să-mi treacă pofta de carto i copți. Du-te la culcare în cazarmă! Fă-o chiar acum, altfel declar atac asupra postului numărul doi și alertez gărzile! Îndată a auzit pe sus un fel de gălăgie și s-a îndreptat repe- de într-acolo. În sala de odihnă, într-un colț, dezbrăcată în pie- lea goală și tremurând, stătea ghemuită Gertrude. Era aproape de nerecunoscut, speriată și cu pete vinete pe tot corpul, care, totuși, arăta încă foarte frumos. Și-a scos arma de pe umăr și a pus-o pe masa din mijlocul sălii. S-a apropiat de ea, s-a aplecat și i-a cuprins capul între palme, privind-o în ochi: – Guten Abend, Gertrude. Apoi a apucat-o de mână, a ajutat-o să se ridice și a condus-o până la patul care avea ca așternut o manta soldățească. A între- bat-o, prin semne, unde-i sunt hainele, la care ea a arătat dulapul de lângă ușa de la ieșire. Radu a vrut să-l deschidă, dar era în- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 407985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 40 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  42. 42. UN STRIGĂT PE NISTRU 41 cuiat. A luat arma și cu patul ei a început să dezbată ușile dula- pului până le-a fărâmat. De cum a scos toate hainele, le-a întins Gertrudei și, iarăși prin semne, a rugat-o să le îmbrace. Astfel, a trecut mult timp, ei privindu-se în tăcere unul pe altul. Când terminase cu îmbrăcatul, a rugat-o să se încalțe, după care a cu- prins-o iarăși, a așezat-o pe pat alături de el și a încercat să-i ex- plice faptul că cunoaște ce s-a întâmplat cu ea după întâlnirea de pe malul lacului din parc. Gertrude dădea din cap că înțelege ce-i spune, iar din ochii tulburi și chinuiți îi curgeau lacrimi mășcate, deși nu ofta, nici nu suspina… După ce și-a mai revenit, a rostit câteva nume de soldați din unitatea militară a lui Radu și a încheiat cu o expresie în lim- ba germană: „russisch Schwein”, ceea ce ar i însemnat „porc rusesc” sau „rus porcesc”. El i-a cerut pozele părinților și, ară- tând spre imaginea cu maică-sa, voia s-o convingă că aceasta este un om bun și o i căutând-o. Ridica degetul mare al mâinii drepte în sus și-l mișca între ea și fotogra ia mamei sale. I-a vorbit multă vreme, urmărind să fie numaidecât înțeles că ea trebuie să se întoarcă acasă, în Berlin. A scos din buzunarul tunicii soldățești 15 mărci germane – solda lui pentru o lună de militar în termen – și le-a băgat mototolite în buzunarul blugilor ei. S-a uitat la ceas, i-a arătat că afară degrabă se va zori de ziuă, a luat-o de mână și a îndemnat-o spre ieșire. S-a gândit s-o ducă pe ocolite, ca să nu-i depisteze vreo santinelă, spre scândura sa de la gardul unității militare. A reușit. Afară înmugureau primii zori. Au trecut împreună pe malul lacului și, la marginea parcului, au ieșit spre o stradă care era încă pustie. Acolo, a oprit-o pe Gertrude, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe obraz, după care a arătat în direcția sudică, spre Berlin, făcându-i cu mâna semn de adio… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 417985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 41 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  43. 43. Gheorghe BUDEANU 42 * * * Adoua zi, la masa de prânz, Krasarm Kalinin a trecut pe lân- gă el și l-a avertizat în șoaptă: – Noaptea trecută a fost ca și cum ai i aruncat a doua oară cu taburetul în mine. Mi-ai luat-o pe Gertrude. Ia seama, ai să regreți… Mikola Vakulenko, ucraineanul care întotdeauna lua masa alături de el, i-a spus mai târziu: – Radule, Kalinin l-a terorizat pe Sirețeanu până când acesta i-a dezvăluit tot ce s-a întâmplat în centrala lui noaptea trecută: că tu ai găsit-o pe Gertrude și ai scos-o din unitate tocmai în ziua când trebuia să ie a lui Kalinin. De ce voi, moldovenii, vă trădați unii pe alții, în special – rușilor? 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 427985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 42 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  44. 44. UN STRIGĂT PE NISTRU 43 4. Orașul Tighina este vestit prin cetatea sa, dar și prin por- tul său luvial de la Nistru – cel mai important în această parte a Moldovei istorice. În a doua jumătate a secolului al XX-lea se a la printre cele mai atractive porturi luviale din spațiul Uniu- nii Sovietice. Avea două șalupe, zece nave, inclusiv de pasageri, motonave, patru nave de linie, cincizeci de șlepuri și o sută de remorci luviale. De aici, pe principala cale navigabilă internă se transportau cărbuni, grâne, materiale de construcție, animale, conserve, pietriș și nisip extras de pe fundul râului. La începutul războiului din 1992 portul intrase în totală de- rivă, precum tot transportul luvial al Republicii Moldova, care rămăsese numai cu 50 de nave din 450. În portul Tighina, cele vreo 20 de ambarcațiuni se a lau într-o stare deplorabilă, cu uti- lajul învechit și corpurile atacate de rugină, iar mai mult de ju- mătate dintre ele erau deja parțial inundate. Pe parcursul acelei de lagrații, tocmai în apropiere de debarcader fuseseră dislocați o parte dintre gardiștii batalionului comandat de colonelul Kos- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 437985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 43 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  45. 45. Gheorghe BUDEANU 44 tenko, iar unul dintre o ițerii lor, locotenentul Krasarm Kalinin, a îndrăznit să-și creeze propriul punct de comandă, cu pretenții de stat-major, în cabina unei șalupe ancorată la țărm. În seara zilei în care Kalinin l-a văzut pe Radu Păduraru spân- zurat cu capul în jos de copacul din curtea statului-major al co- lonelului Kostenko, doi gardiști și omniprezenta femeiușcă Lola l-au adus pe voluntarul moldovean la debarcader cu o autobas- culantă. L-au descărcat din bena autobasculantei de parcă în ea ar i fost nu un om, ci un bolovan de piatră. Cu hainele ude de atâ- ta stropit cu apă, ca să ie readus la viață, cu fața um lată și plină de sânge amestecat cu praful din drumul în care l-au prăvălit, el mai respira totuși. De fapt, din benă căzuse nu altceva decât un bolovan de durere, dar cu su let. S-au adunat să vadă „surpriza” gardiști în uniforme militare de tot soiul, inclusiv cei care repre- zentau mișcarea ucraineană de autoapărare – UNSO. Krasarm Kalinin stătea la pupă și fuma. Când a văzut-o pe Lola sărind din cabina autobasculantei, a alergat spre proră, a luat ceva din interiorul navei, s-a întors și a coborât pe malul râului, pășind înfumurat pe pasarela de scândură atârnată de buza șalupei. I-a mulțumit Lolei și celor doi gardiști veniți de la statul-major al colonelului Kostenko, apoi a strigat către unul dintre gardiștii adunați la gură-cască: – Sergent Kapralov, organizează transportarea acestui ro- mân în sala de pasageri de pe șalupă. Acolo să-l legați și instalați un post de pază. Degrabă am să-i amintesc că el a fost doar un pasager – un pasager nefericit – prin această viață. Locotenentul în uniformă căzăcească nici nu s-a uitat la ceea ce acum însemna Radu Păduraru. A urcat într-un autoturism cu alți doi cazaci și a plecat în direcția podului care trece peste Nis- tru spre Tiraspol. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 447985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 44 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  46. 46. UN STRIGĂT PE NISTRU 45 * * * Legat de una dintre cele câteva bănci a late pe șalupă, Radu Păduraru încerca să deschidă ochii. Nu-și dădea seama unde se a lă. Îl frigea tare umărul rănit, îl durea capul după loviturile cu șurubelnița, dar și picioarele, mai ales la glezne, în locurile unde au fost prinse ștreangurile spânzurătorii, iar când încerca să res- pire mai adânc, parcă cineva îi băga zeci de cuțite în piept și în spate. A deslușit igura unui gardist care încerca să aprindă mucul unei lămpi de gaz. Din când în când, dinspre satul Parcani săge- tau cerul peste Nistru lumini de la aruncătoare de mine. Apoi exploziile lor se auzeau în partea de nord-vest a orașului, de unde se reacționa cu salve de tun sau cu rafale din arme de mare calibru. Sleit de puteri, Radu începu să ațipească, dar nu a durat mult până a auzit câțiva pași pe podeaua de pe proră și vocea unei femei revoltate. Ea a coborât degrabă împreună cu un o ițer în uniformă căzăcească în sala de pasageri, unde se a lau Radu și gardistul pe post de santinelă. O ițerul i-a făcut semn gardistului să plece, după care a luat lampa în mână și s-a apropiat de volun- tarul moldovean: – Salut, românule! Ți-am spus că o să ne mai întâlnim și o să regreți. Nu mă cunoști? a întrebat el cu un zâmbet viclean, în timp ce își scotea chipiul de pe cap. Uită-te atent: sunt eu, Kra- sarm Kalinin! Îți amintești de cazul când ai aruncat cu taburetul în mine la Bernau, dar și de faptul că m-ai lăsat fără Gertrude? Auzind de orașul Bernau, femeia din spatele lui a tresărit. Radu a încercat să se dezmeticească. Mirat de ceea ce vede și aude, a vrut să spună ceva, dar parcă cineva i-a în ipt iarăși zeci de cuțite în piept și în spate, curmându-i respirația. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 457985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 45 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  47. 47. Gheorghe BUDEANU 46 Cazacul a continuat: – N-ai vrut să mi-o dai pe Catiușa? Să știi că mi-am luat-o fără permisiunea ta, măi Pădurarule! Femeia din întunericul de după spatele lui s-a repezit spre Radu, cu un țipăt de parcă ar i fost înjunghiată: – Doamne, Dumnezeule! Radule, tu ești? și-a ridicat ea brațele în întunericul nopții, dar Krasarm Kalinin a apucat-o de plete și a izbit-o pe o altă bancă: – Stai cuminte, muiere! Și tu, Radule, ascultă atent, dacă nu vrei ca în câteva clipe să ordon execuția voastră, fără nicio remușcare. Ascultă și tu, Catia. Mie îmi plăceau scrisorile voas- tre pline de cuvinte dulci. Le citeam pe ale tale, dar și pe ale lui. Chiar mă îndrăgostisem și eu de tine. Acum, îți spun și ție, Radule: după ce m-ai dat cu capul de calorifer, ai aruncat cu ta- buretul în mine față de toți, dar mai ales după ce m-ai lăsat fără Gertrude, m-am înțeles cu poștașul unității noastre militare să-mi dea toate scrisorile adresate ție de Catiușa și toate pe care tu le trimiteai la Tiraspol. În schimb, eu îi cedam în iecare lună cele 18 pachete de țigări la care avea dreptul iecare soldat din unitatea noastră. Atunci eu încă nu fumam. Catiușa a continuat să-ți scrie până la demobilizarea noastră. De altfel, așa ai pro- cedat și tu, numai că răspunsurile nu au ajuns niciodată la tine sau la ea. Am ars acele scrisori, iar una am păstrat-o, pe care i-ai trimis-o ei, ca să nu uit adresa Catei. Am purtat-o cu mine toți acești trei ani câți au trecut de atunci, cu speranța că voi ajunge totuși la Tiraspol. Ei bine, la începutul primăverii curente eram în Abhazia, apă- ram această regiune de agresiunea naționaliștilor georgieni și, când am a lat că românii îi bat pe rușii din regiunea transnis- treană, am venit încoace. În primul rând, am făcut-o deoarece 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 467985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 46 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  48. 48. UN STRIGĂT PE NISTRU 47 îmi place să știu că Rusia nu are hotare, că ea întotdeauna a fost stăpână la Nistru, iar în al doilea rând – pentru că de trei ani pur- tam cu mine adresa unei fete frumoase din Tiraspol. Iat-o, Catia e aici. Să știi că am fost pe la ea de mai multe ori. Și nu de unul sin- gur! Ai dat dovadă de îndărătnicie și răutate în raport cu mine, dar pentru că ai fost un soldat bun în Bernau, te las pentru o oră față în față cu dragostea ta. Îți dau și scrisoarea, ca să te convingi că eu nu mint și fac ceea ce mi-am pus în gând… * * * Krasarm Kalinin i-a lăsat în doi și s-a retras pe puntea șalupei unde, mulțumit de sine, și-a aprins o țigară. În timp ce femeia plângea, distrusă totalmente de cele auzite și speriată de gândul că în viața asta se poate întâmpla și așa ceva, Radu și-a adunat forțele și abia de a reușit să pronunțe câteva șoapte ca trase pe zgură: – Ecaterina, vino alături, dă lampa mai aproape și citește-mi, adică citește cu glas tare ultima scrisoare pe care ți-am trimis-o. Ea s-a apropiat de el, a încercat să-l mângâie pe frunte, dar repede și-a băgat ambele mâini și a cotrobăit cu ele prin sânul hainei. A scos de acolo o felie de pâine și o sticluță cu apă. I-a dat să bea, sprijinind gura sticluței de buzele lui, apoi rupea fărâmi- turi de pâine, le aduna în palmă și îl ruga să deschidă gura, ca să-l hrănească. – Călăul acesta nu mi-a spus nimic despre tine, dar când a intrat azi în casa mea și m-a luat cu forța, anunțându-mă că are un prizonier deosebit, am reușit să ascund în sân o felie de pâine. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 477985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 47 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  49. 49. Gheorghe BUDEANU 48 Când și-a văzut palmele goale, a luat plicul, l-a deschis, a des- făcut scrisoarea și, apropiind lampa de foaie, a început să citeas- că cu glas de femeie îndurerată și păcătuită: „Draga mea, Mă topește dorul de tine. Sentimentele pe care le-ai semănat în su letul meu mă conving tot mai mult că sensul vieții pe pământ estenumaidragostea.Îțimulțumesccăexiștișicăeștiamea!Vreau să-ți repet mereu aceste cuvinte, care să ardă ca niște luceferi pes- te Dealul cu Mărgele, unde am pus credință iubirii noastre. Ești cel mai dumnezeiesc lucru pe care l-am cunoscut – înger cu aripi albe și pufoase, cu ochi ca murele de iulie, cu buze de căpșună, cu voce ca a puiului de ciocârlie… Știu că perfecțiunea frumuseții are nume – Ecaterina. În ieca- re seară, după stingere, atunci când mă culc, te îmbrățișez imagi- nar, sărut mâinile tale subțiri, pleoapele tale de ciocolată, îți spun cuvinte dulci, versi icate, până în clipa când adorm cu fruntea în- tre sânii tăi calzi, care luminează ca două gutui mășcate, mirosi- toare și gustoase. Așteaptă-mă, căci degrabă voi veni. Vreau să iu lângă tine până la, dar și după moarte. Al tău, Radu”. Ecaterina nici nu și-a dat seama cum lacrimile îi curgeau peste hârtia scrisorii. De la umezeala lor, din litere se scurgea cerneala și parcă toate cuvintele din scrisoare plângeau odată cu ea. A pus lampa jos și, în momentul în care tocmai încerca să-l mângâie cu palma pe frunte și să-i spună ceva lui Radu, din întuneric a apărut fulgerător locotenentul în uniformă căză- cească. A îndepărtat-o pe femeie de lângă muribund, a chemat doi gardiști – care au apărut ca din apa râului – și le-a ordonat să o ducă pe Ecaterina în cazarma cazacilor, iar alții să vină „să-i 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 487985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 48 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  50. 50. UN STRIGĂT PE NISTRU 49 facă capătul acestui român sfârșit”. Chiar așa și s-a exprimat: român sfârșit. Ecaterina țipa, se zbătea, dar, încleștată de cei doi gardiști, era târâtă pe lângă balustrada șalupei spre pasarela prinsă de buza navei. Radu, forțându-și vocea, l-a rugat pe cazacul Kra- sarm Kalinin: – Locotenente, mai bine împușcă-ne pe amândoi. Ne pui ală- turi și tragi! Te rog, căci noi am jurat unul altuia să im alături până la moarte… – Moldovene, Catea o să-mi mai prindă bine. Mie și altora… – Femeile sunt date pentru a i iubite frumos, iar idioți ca tine nu-s capabili de așa ceva, i-a reproșat Radu. – Închide-ți gura! Să știi că nici pe tine nu te voi împușca. Cât timp Catea îți citea scrisoarea, eu stăteam pe puntea șalupei, pri- veam curgerea apelor Nistrului la vale și mi-a venit o idee geni- ală. Între timp, le-am ordonat subalternilor mei să pregătească realizarea ei, l-a avertizat Kalinin cu vorbe tăioase care-i preves- teau voluntarului Radu Păduraru un sfârșit îngrozitor. Cazacul a chemat gărzile și le-a spus să scoată prizonierul pe malul râului. La mal, lângă un foc de tabără, Radu a văzut câțiva gardiști care se chinuiau să târâie o cruce foarte mare și grea – să i fost făcută de un bun gospodar, din stejar, s-a gândit el – dar și niște ire de cabluri electrice. Odată adus „românul”, vreo patru gardiști s-au izbit să-l bată cu o poftă nebună. Îl loveau cu pa- turile armelor și-l înjurau cu cele mai grosolane vorbe rusești. După ce au crezut că victima lor și-a dat duhul, l-au luat pe Radu Păduraru, l-au întins pe cruce, i-au legat strâns mâinile și picioarele de bârne și l-au târât în jos, prin întuneric, spre apa Nistrului. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 497985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 49 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  51. 51. Gheorghe BUDEANU 50 Când soldații care au executat ordinul se întorceau de la malul râului, Krasarm Kalinin a strigat, astupând ecoul împușcăturilor dinspre Proteagailovca: – Moldoveanul de pe crucea care plutește acum pe Nistru a vrut să ie un fel de Hristos al românilor! Azi îi ofer această posi- bilitate. Totodată, o să-și vadă și ieșirea la Marea Neagră, despre care îmi spunea că rușii au luat-o de la neamul său și ar trebui să i-o întoarcă. Dacă a dorit mai multe, îi dăm măcar marea, care o să-l înghită, ca el și tot neamul lui să se sature de ea! 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 507985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 50 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  52. 52. UN STRIGĂT PE NISTRU 51 Capitolul II ÎNGERUL BLOND 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 517985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 51 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  53. 53. Gheorghe BUDEANU 52 5. După miezul nopții, locurile din preajmă se mai liniștiseră. Crucea de pe apa Nistrului continua să-l poarte pe cel răstignit prin mijlocul albiei râului și prin întunericul care învăluia îm- prejurimile. Orașul Tighina rămăsese departe în urmă, iar prin apropiere, în stânga, se chinuia să-și împlinească somnul noc- turn orașul Tiraspol, mai puțin afectat de războiul secesionist, dar împânzit de gardiști, cazaci, militari ruși și tot soiul de aven- turieri – foști pușcăriași sau persoane fără un loc de trai cărora le ierbe în sânge spiritul războinic. Să știți că, uneori, întunericul împroașcă lumini născute chiar din el. Tocmai așa se întâmplase și în clipa în care bărbatul de pe cruce a șoptit de câteva ori: „E-ca-te-ri-na-a-a-a-a...”. Înseam- nă că-i viu! Și dacă-i viu, ar trebui ca măcar malurile râului să se roage în noaptea aceasta pentru Radu: nu cumva să strige de durere, căci prin preajmă mișună gardiștii; nu cumva să se zbată mai tare sau să încerce să se ridice, căci crucea s-ar putea răstur- na și el, legat de ea, s-ar îneca… 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 527985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 52 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  54. 54. UN STRIGĂT PE NISTRU 53 * * * Ecaterina era o fată frumoasă din Tiraspol. În 1987, Radu Păduraru venise în acest oraș din stânga Nistrului, îndemnat de o intenție bună – să susțină admiterea la Institutul Pedagogic de aici. Dar nu i-a plăcut orașul, era prea militarizat, cu multe monumente care glori ică expansiunea imperialistă a Rusiei și aproape peste tot se vorbește numai rusește – ceea ce l-a făcut să renunțe la institut, chiar îndată după al doilea examen. E un oraș pustiu pentru el, de piatră rece și încă de nu știu ce, care te face să te simți aici străin, deși te a li în țara ta. Toată regiunea transnistreană, inclusiv Tiraspolul, unde o bună parte dintre locuitori sunt vorbitori de limbă română, a fost inclusă în RSS Moldovenească după 1940, când Rusia so- vietică și-a instalat a doua oară hotarul pe Prut, Moldovei luân- du-i-se sudul Basarabiei și ieșirea la Marea Neagră. Până atunci, pe vremea când România Mare își avea marginile de sud-est la Nistru, orașul avea statut de capitală a Republicii Autonome Moldovenești din cadrul Ucrainei, republică de asemenea inclu- să în imperiul sovietic. După unirea teritoriilor de pe ambele maluri ale Nistrului într-o republică sovietică moldovenească, sovieticii i-au folosit masiv pe activiștii și ideologii lor tiraspoleni la transformările sub drapele roșii care au avut loc în Basarabia ocupată. Peste zeci de ani, printre basarabeni mai era în vigoare o spusă zămis- lită de popor: „Ca să ajungi la Chișinău ministru, trebuie să ii de peste Nistru”. Dar majoritatea băștinașilor transnistreni au privit tot tim- pul cu dor peste apele râului, știind că de acolo se trag strămoșii lor. Ei se în lăcăraseră mai ales la începutul anilor ’30 ai secolu- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 537985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 53 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  55. 55. Gheorghe BUDEANU 54 lui XX, când în republica autonomă, cu capitala la Tiraspol, s-a trecut o icial la folosirea alfabetului latin. Curând însă bucuria vorbitorilor de limbă română a trecut în scârbă, căci începuse teroarea stalinistă și mulți patrioți români din stânga Nistru- lui au fost împușcați, arestați sau deportați în Siberia. Printre aceștia a fost și poetul Nicolae Țurcanu, care, bolnav de tu- berculoză pulmonară, a mers să se trateze la București. Ajuns acolo, el a strigat: „Salut, dulce Românie! Iar adio – niciodată!”. Pentru acest fapt, la întoarcere, a fost arestat și dus în lagărele siberiene. Radu Păduraru cunoștea despre Tiraspol doar din cărți. So- sit pentru prima dată aici, a privit în jur și îndată și-a amintit câteva versuri dintr-un poem al lui Leonid Corneanu, scriitor transnistrean trimis la Chișinău în primii ani ai puterii sovieti- ce cu o misiune bolșevică de „culturalizare a maselor”. Versuri- le sunau cam așa: „Cu opt biserici, șase sinagogi, Cu trei oloiniți și încă vreo morișcă, Tu te numeai „uezdnâi gorodișko”, Cu pristavi și ureadnici mustăcioși”. Iată că, după ce a cunoscut realitatea acestui „uezdnâi gorodișko”, ceea ce în rusește înseamnă „orășel de gubernie”, Radu voia să se întoarcă peste Nistru chiar în prima zi după decizia de a nu mai susține celelalte examene de admitere. Dar, întâmplător, a întâlnit o fetișcană mică la trup, subțire în talie ca un gât de căprioară, blondă, ageră în mișcări, cu voce ca a puiului de ciocârlie, cu aripi de rândunică în sprâncene și ochi de mure coapte, albăstrii, ca cele de luncă, mereu înrourate. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 547985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 54 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  56. 56. UN STRIGĂT PE NISTRU 55 Era atât de frumoasă, încât, chiar de la prima vedere, Radu ar i acceptat să cadă cerul peste el în aceeași clipă, numai să o îmbrățișeze măcar o dată, să-i simtă pe brațe poalele ine ale rochiei sale de culoare vișinie, să-i cânte la ureche ceva de Enescu și s-o dezmierde, apoi să-i soarbă zâmbetul ca pe seva unei scoici de mare… Susținuse și ea al doilea examen, iar acum tocmai sărea în sus de fericire, versi icând ceva cu glas subțire în fața listelor care anunțau rezultatele, a ișate la intrarea în blocul central al Insti- tutului Pedagogic din Tiraspol. – Ce-i cu tine, copilo? a întrebat el, oprindu-se lângă fetișcană. – Ce să mai ie? Mă bucur de nota pe care am meritat-o, nu vezi? a zis ea, românește, și a început să-i zâmbească de parcă i-ar i fost un prieten din copilărie, de pe aceeași hudiță a sa- tului. – Uite, ți-aș spune că azi-dimineață s-a prăbușit monumentul lui Suvorov din piața centrală a orașului, ca să alergăm încolo împreună pentru a vedea dănănaia, dar nu pot minți și nici tu, probabil, nu o să crezi. Mai bine te întreb simplu de tot: unde găsim aici un buchet de lori, ca să… în lorim bucuria ta? – Vai, prea îndrăzneț ești, bădie! Totuși, într-o zi ca asta mi- ar face plăcere să caut un buchet de lori, a întors ea vorba, după care a pornit, arătând cu mâna sa, care era precum o ari- pă de porumbel, spre Piața Constituției. Acolo vin femei de la Chițcani. Ele trec podul de peste Nistru și aduc niște crizante- me de ți se topește inima atunci când le admiri, iar în apropiere se a lă și monumentul lui Suvorov, dacă dorești să cunoști ceva despre el... Așa au pornit pe străzile orașului spre femeile care vindeau crizanteme crescute în satul Chițcani din partea dreaptă a Nis- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 557985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 55 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  57. 57. Gheorghe BUDEANU 56 trului. Radu o însoțea grijuliu și, alături de ea, se credea ajuns într-o poveste. Parcă pășea pe plăpumi de nori prin al nouălea cer alături de un înger blond… A a lat că minunea de alături este din Tiraspol, că îi spune Catea și că, după absolvirea institutului, va i profesoară de geogra ie. Când i-a spus că a venit din partea basarabeană, dintr-un sat de codru, ea s-a bucurat și mai tare, insistând cu întrebări despre scriitorii Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, dar și ce crede el despre dragostea Veronicăi Micle cu Mihai Emi- nescu. Ajunși aproape de podul de peste Nistru, care te trece spre Chițcani, Radu a văzut, într-adevăr, câteva țărăncuțe așezate una lângă alta, având în față coșuri împletite din ramuri de lozie pli- ne cu roșii, carto i, mere, pere, fasole, știuleți de porumb verde, mărar, pătrunjel, leuștean… Alături – câteva băbuțe cu buchete de gherghine, crizanteme, tranda iri… A ales crizantemele. Catea s-a bucurat, iar Radu a alergat și a cumpărat două pahare cu cea mai bună, dar și cea mai ieftină înghețată în acele vremuri, una – zece copeici sovietice. Apoi s-au întors prin Piața Constituției la monumentul lui Suvorov, alături de care s-au așezat pe o bancă. La început, Radu o privea tăcut, cu dulceață, și nu-i venea a crede că stă alături de un înger care mănâncă înghețată cumpărată de el. Ea, ba ascunzându-și, ba arătându-și ochișorii de după lori, a încercat să-l aducă la realitate, întrebându-l dacă vrea să știe cine-i călărețul urcat pe piedestalul de alături. A început, fără să mai aștepte răspunsul: – Am să-ți povestesc, Radule, ceea ce cunosc din școală. În anii 1787-1792, prin părțile noastre a avut loc un război ruso-turc. În 1790, armatele conduse de Aleksandr Suvorov au învins apărătorii cetății turcești Ismail din sudul Basarabiei. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 567985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 56 31.07.2019 09:36:1431.07.2019 09:36:14
  58. 58. UN STRIGĂT PE NISTRU 57 Asta a făcut ca, prin Tratatul ruso-turc de la Iași, Rusia să-și extindă frontierele până la Nistru. Pentru a-și întări hotare- le, împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a decis, în 1792, ca în sudul țării sale, aproape de satul Sucleia, să ie construită Cetatea Mediană, cu participarea nemijlocită a lui Suvorov. La est de acea cetate se a la o localitate, care după 1795 a devenit cunoscută ca orașul Tiraspol din provincia Herson a Imperiu- lui Rus. Aleksandr Suvorov a fost un mare și vestit comandant de oști, mareșal al armatei ruse. Este considerat fondatorul orașului Ti- raspol, erou național al Rusiei, dar și al Transnistriei. Dezvelirea monumentului lângă care stăm acum a avut loc în 1979. Este de bronz și are o înălțime de nouă metri. În zilele cu sărbători o ici- ale, profesorii ne aduceau aici, ca să depunem lori la postamen- tul monumentului. – Catea, orașul acesta nu-i altceva decât o garnizoană mili- tară. Aproape peste tot – numai soldați. Singurul loc unde mă simt mai împăcat spiritualicește este căminul institutului, și asta pentru că acolo locuiesc mulți tineri veniți la studii din dreapta Nistrului. Vezi, îmi vorbești despre Suvorov, dar ce știi tu despre legendarul voievod al neamului nostru Ștefan cel Mare sau des- pre altul – Mircea cel Bătrân? – Înțeleg ce gândești, Radule, dar niciun om nu poate i con- damnat pentru faptul că nu s-a născut la timpul și în țara în care ar i dorit să se nască sau în locul în care i-ar i plăcut mai mult, și-a divulgat fetișcana capacitatea sa de om care poate să gândească asemenea unui matur. E târziu și ar trebui să plec. Am acceptat propunerea ta într-o glumă și iată că m-am ales cu un buchet de lori nu numai în brațe, dar și în su let. Tu ce o să faci, dacă ai renunțat să susții și celelalte examene? 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 577985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 57 31.07.2019 09:36:1531.07.2019 09:36:15
  59. 59. Gheorghe BUDEANU 58 – Merg la armată și, după doi ani de cătănie, voi susține admi- terea la Facultatea de Drept a Universității din Chișinău, i-a măr- turisit el, susținând-o de umerii calzi și plăpânzi în timp ce Catea se ridica de pe bancă. Vreau să-ți spun că una dintre băbuțele de la care am cumpărat lori avea niște gherghine mășcate și viole- te precum liliacul în primăvară. I-am promis că numaidecât voi trece și mâine, dacă o să-mi aducă proaspete și dintre cele mai frumoase. Să nu mă refuzi, căci îmi doresc foarte mult ca, atunci când vei da admiterea, să vin și să te iau la Chișinău, după care să mergem în codrii din locurile mele de baștină. Sunt sigur că o să-ți placă la nebunie. Am acolo un loc drag inimii mele – Dealul cu Mărgele... 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 587985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 58 31.07.2019 09:36:1531.07.2019 09:36:15
  60. 60. UN STRIGĂT PE NISTRU 59 6. Într-o zi de sâmbătă, trecătorilor de pe Bulevardul Lenin din centul Chișinăului le atrăgeau atenția doi tineri îndrăgostiți. Ei lunecau printre oameni în pas de tangou, luminați de-o puritate precum cea de la facerea lumii. Erau Radu și Catea. Ea strângea la piept o crizantemă, iar el își lutura brațele sale, ca niște aripi de vultur, ba în stânga, ba în dreapta, povestind lucruri care i se păreau interesante persoanei de alături. De la Sala cu Orgă, au trecut prin Piața Victoriei spre Teatrul de Operă, apoi înapoi – pe Aleea Scriitorilor clasici din parcul Pușkin. La un moment dat, el a rugat-o să se așeze pe o bancă și a alergat spre parcul din apro- piere al fostei catedrale. Peste vreo câteva minute, se întorcea cu un braț de tranda iri, atât de mulți, încât trecătorii îl priveau ca pe un tânăr îndrăgostit lulea. Apropiindu-se de ea, a despărțit brațul de lori în două, a dat o parte Catiușei și a rugat-o să-l ajute: – Hai să lăsăm câte o loare la iecare bust de pe Aleea clasi- cilor, deoarece numai mulțumită acestor scriitori noi mai vor- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 597985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 59 31.07.2019 09:36:1531.07.2019 09:36:15
  61. 61. Gheorghe BUDEANU 60 bim azi românește, sau moldovenește, cum se spune în Moldova noastră sovietică. Dar o să mai facem ceva. Din lorile rămase vom aduna două buchete. Cu unul o să ne întoarcem la monu- mentul lui Ștefan cel Mare, iar pe celălalt o să-l ducem la monu- mentul lui Lenin din Piața Victoriei. Nu i-a mai explicat fetei cu ce scop vor depune lori și la mo- numentul lui Lenin. Era o variantă de compromis în cazul în care ar i fost urmăriți de Securitate. Atunci, în Moldova din stânga Prutului orice sentiment de dragoste față de trecutul istoric al basarabenilor era considerat de către reprezentanții puterii și, mai ales, de către serviciul de securitate – vestitul KGB – drept izbucnire de naționalism. Foarte mulți au avut de suferit din această cauză, în special, studenții, care erau exmatriculați, blamați public și urmăriți apoi toată viața, blocându-li-se orice perspectivă, inclusiv cariera profesională. Radu știa acest lucru și a gândit intenționat depunerea de lori la monumentul lui Lenin, ca, dacă vor i chemați la Securita- te, să aibă cu ce se apăra în timpul interogatoriului – lori la mo- numentul celui care a format statul sovietic. În jurul monumen- tului lui Ștefan cel Mare pământul era mereu proaspăt săpat, ca nimeni să nu poată trece spre postament. El s-a uitat atent în jur, a luat-o pe Catea în brațe și a pășit prin săpătură spre pos- tament. După ce au depus buchetul de lori, Radu a luat-o iarăși în brațe, a trecut-o prin săpătură și s-au retras pe o bancă din parcul Pușkin. Îngândurat, el s-a uitat iarăși cu atenție în jur, dar și-a oprit privirile asupra îngerului său blond. – Draga mea, monumentul acesta reprezintă simbolul demnității naționale a moldovenilor. El se a la cândva cu mult mai încolo, ieșit în largul deschis, încoronând, într-un fel, piața din centrul orașului, dar în 1971 autoritățile au decis să-l depla- 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 607985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 60 31.07.2019 09:36:1531.07.2019 09:36:15
  62. 62. UN STRIGĂT PE NISTRU 61 seze mai în interiorul Grădinii Publice, mai la dos de ochii lumii, să-i minimalizeze importanța. Știu și cred că va veni timpul când el o să-și reocupe locul său de cinste și de glorie. În perioada interbelică, după ce Sfatul Țării a readus Basa- rabia în componența statului român, lui Alexandru Plămădeală, vestit sculptor din Chișinău, i s-a propus să realizeze un monu- ment dedicat legendarului nostru domnitor care își doarme azi somnul de veci la Mănăstirea Putna, în România, mai sus de Su- ceava. Sculptorul Plămădeală a acceptat și a pornit într-un pele- rinaj prin mai multe mănăstiri din dreapta Prutului, pentru a se informa despre viața și activitatea domnitorului. La mănăstirea din Gura Humorului a descoperit o miniatură cu chipul lui Ștefan cel Mare, datată de autor cu anul 1475. Deci, era pictată în tim- pul vieții voievodului. Anume acea miniatură a servit sculptoru- lui drept model pentru redarea chipului pe care îl vedem azi pe postamentul din Chișinău. Monumentul a fost dezvelit în aprilie 1928. Se spune că este turnat din bronzul tunurilor capturate de către armatele române de la turci în timpul Războiului de Independență din 1877. Când sovieticii au reocupat Basarabia în 1940, monumentul a fost dus în România, la Vaslui, pentru a i salvat de bolșevici, dar, după eliberarea Basarabiei de către armatele române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost readus. În 1944, odată cu ofensiva armatelor sovietice spre apus, a fost iarăși dus peste Prut, pentru a i salvat de noua invazie sovietică. Rămâ- ne o minune faptul cum s-a obținut permisiunea de a i readus la Chișinău în perioada sovietică, precum o minune rămâne și rezistența basarabenilor în aceste vremuri comuniste. Voievodul Ștefan este o coloană vertebrală pentru spiritul nostru național precum munții Carpați sunt coloana vertebrală a României. 7985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 617985_BUDEANU_Un_strigat_Nistru.indd 61 31.07.2019 09:36:1531.07.2019 09:36:15
  • MunteanCristina1

    Oct. 29, 2020
  • AndreeaIsac1

    Oct. 9, 2020
  • MarianaCater

    Oct. 4, 2020
  • VeronicaNegara

    Sep. 29, 2020
  • AlinaAlimuta

    Sep. 27, 2020



Total views


On Slideshare


From embeds


Number of embeds