2. BIBLIOGRAFIA:
1. V. CHICU, V. PRIȚCAN, Z. STANCIUC ETC. CURRICULUM DE
BAZĂ FORMAREA CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE DIN
DOMENIUL EDUCAȚIEI TIMPURII, CHIȘINĂU 2010;
2. V. CHICU, O. DANDARA, R. SOLOVEI ETC. PSIHOLOGIA
CENTRATĂ PE COPIL, CHIȘINĂU 2008;
3. V. CHICU, O. DANDARA, V. GORAȘ-POSTICĂ, EDUCAȚIA
CENTRATĂ PE CEL CE ÎNVAȚĂ (GHID METODOLOGIC), CHIȘINĂU
2009;
4. T. CALLO, A. PANIȘ, ETC. EDUCAȚIA CENTRATĂ PE ELEV,
CHIȘINĂU 2010;
5. V. CHICU, DIMENSIUNI ALE EDUCAȚIEI CENTRATE PE CEL CE
ÎNVAȚĂ, CHIȘINĂU 2011.
3. DEFINIȚII:
Învățarea centrată pe copil este o abordare a
educației care se focusează pe nevoile elevilor și nu pe
a celorlalți actanți ai procesului educațional, cum ar fi
profesorul ori administrația instituției. Această
abordare are multe implicații în design-ul curriculum-
ului, conținuturile cursurlui și gradul de interactivitate
a cursului.
(C. Rogers)
E.)
4. CENTRAREA PE COPIL ESTE O ABORDARE A
EDUCAȚIEI LA BAZA CĂREIA STĂ RECUNOAȘTEREA
INDIVIDUALITĂȚII, IREPETABILITĂȚII, VALORII ÎN
SINE A FIECĂRUI COPIL, DEZVOLTAREA LUI NU CA
SUBIECT COLECTIV, DAR ÎN PRIMUL RÎND, CA
INDIVIDUALITATE CARE POSEDĂ EXPERIENȚA SA
SUBIECTIVĂ ȘI IREPETABILĂ. A INCLUDE
EXPERIENȚA SUBIECTULUI ÎN PROCESUL
CUNOAȘTERII ÎNSEAMNĂ A ORGANIZA PROPRIA
ACTIVITATE ÎN BAZA NEVOILOR, INTERESELOR,
OBIECTIVELOR PERSONALE.
5. ABORDAREA CENTARTĂ PE COPIL ESTE O
METODOLOGIE DE ORIENTARE A ACTIVITĂȚII
DIDACTICE, CARE PERMITE, PRINTR-UN SISTEM
DE CONCEPTE, IDEI ȘI MODURI DE ACȚIUNE,
ASIGURAREA ȘI SUSȚINEREA PROCESELOR DE
AUTOCUNOAȘTERE, AUTOEDIFICARE ȘI
AUTOREALIZARE A PERSONALITĂȚII COPILULUI,
DEZVOLTÎND INDIVIDUALITATEA LUI
IREPETABILĂ.
(MELINICENIUC E.)
6. ÎNVĂȚAREA CENTRATĂ PE COPIL ESTE EDUCAȚIA CARE
ASIGURĂ DEZVOLTAREA ȘI AUTOEDIFICAREA
PERSONALITĂȚII ELEVULUI, PORNIND DE LA
IDENTIFICAREA PARTICULARITĂȚILOR INDIVIDUALE ALE
ACESTUIA CA SUBIECT AL CUNOAȘTERII ȘI ACȚIUNII.
AUTOEDIFICAREA, EVIDENT, INCLUDE ÎNVĂȚAREA ȘI
RECUNOAȘTEREA NORMELOR SOCIALE. ÎN ÎNVĂȚAREA
CENTRATĂ PE COPIL – ÎNVĂȚAREA ESTE ACTIVITATEA
COMUNĂ A PROFESORULUI ȘI ELEVULUI DIRECȚIONATĂ
SPRE AUTOREALIZAREA ELEVULUI ȘI DEZVOLTAREA
CALITĂȚILOR LUI PERSONALE ÎN PROCESUL STUDIERII
ORICĂREI DISCIPLINI DE STUDIU.
(HUTORSCOI A.)
7. PRINCIPII CENTRATE PE EDUCAȚIA COPILULUI
Principiul individualității
Sarcina principală a educației și a cadrelor didactice constituie –
crearea condițiilor de dezvoltare a celui care învață:
a determina/identifica particularitățile individuale ale persoanei;
a contribui la dezvoltarea lor;
a pune în valoare subiectul acțiunii educaționale;
a utiliza reușit în activitate, comunicare și relații individualitatea fiecărei
persoane;
a ajuta copilul să devină un subiect autentic al activității (vieții
școlare, sociale), a grupului;
a crea condiții de formare a experienței proprii.
8. PRINCIPIUL ALEGERII
Fără alegere este imposibilă dezvoltarea
individualității de subiect al acțiunii educaționale,
autoactualizarea capacităților copilului.
Din punct de vedere a pedagogiei axate pe copil
este corect ca cel ce învață să trăiască, să învețe și
să se educe în condițiile posibilității de a alege, să
dețină dreptul de subiect în alegerea obiectivelor,
conținuturilor, formelor, metodelor, și mijloacelor
de organizare a procesului educațional și a
activităților de realizare în comunitatea de
învățare, de grup.
9. PRINCIPIUL CREATIVITĂȚII ȘI SUCCESULUI
Activitatea individuală și colectivă contribuie la
indentificarea/descoperirea și dezvoltarea particularităților
individuale și a unicității grupului de învățare.
Datorită creativității, coplilul își descoperă capacitățile sale,
cunoaște părțile tari/forte ale personalității sale.
Atingerea succesului într-o activitate sau alta contribuie la
formare a concepției pozitive de sine/imaginii pozitive de sine,
care stimulează realizarea de către copil a activității orientate
spre autoperfecționare și edificarea EU.
10. PRINCIPIUL ÎNCREDERII ȘI SUSȚINERII
Trebuie să renunțăm la învățămîntul bazat pe stilul autoritar.
Tehnologiile educaționale trebuie să fie orientate spre o educație
axată pe copil.
Încrederea în copil, susținerea tendințelor lui de autorealizare și
automanifestare trebuie să substituie cerințele excesive și
controlul, dirijarea activității copilului de către educator.
Vom ține cont de faptul că nu influențele externe, ci
motivația/mobilurile interne domină/determină succesul în
educație.
12. EVALUAREA
ÎN CADRUL EDUCAȚIEI CENTRATE PE COPIL
componentă indispensibilă a procesului educațional;
se realizeze sub forma unui feed-back neîntrerupt;
confirmă sau infirmă acumularea de către copii a cunoștințelor, formarea/dezvoltarea de capacități și
atitudini;
vizează corectarea procesului didactic în sensul perfecționării modalităților de formare a copiilor;
focalizarea pe rezultat și proces;
pe diagnosticare și ghidare;
utilizarea metodelor/instrumente axate pe evaluarea procesului;
interesează nu doar ce a realizat copilul (produsul), dar și cum a ajuns la performanță.
13. CARACTERISTICI ALE EVALUĂRII ECC:
pune accentul pe aspectul calitativ;
criteriile de apreciere sînt elaborate în baza activității realizate;
are un caracter stimulator;
solicită o activitate creativă;
nu solicită criterii de apreciere rigidă;
pune accentul pe capacități și atitudini;
nu necesită restricții regulamentare dure;
nu este stresantă pentru copii;
face ca persoana să aibă încredere în forțele proprii;
copiii cunosc criteriile urmărite în demersul de evaluare.
