Uploaded on

 

  • Full Name Full Name Comment goes here.
    Are you sure you want to
    Your message goes here
    Be the first to comment
No Downloads

Views

Total Views
3,919
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0

Actions

Shares
Downloads
89
Comments
0
Likes
3

Embeds 0

No embeds

Report content

Flagged as inappropriate Flag as inappropriate
Flag as inappropriate

Select your reason for flagging this presentation as inappropriate.

Cancel
    No notes for slide

Transcript

  • 1. SFECLA PENTRU ZAHĂR
  • 2. Cuprins:
    • 1)argument……………………………….
    • 2 )importanţă.............................................
    • 3 )compoziţia chimică..............................
    • 4 )răspândire.............................................
    • 5 )sistematică............................................
    • 6 )rotaţia....................................................
    • 7 )lucrările solului.....................................
    • 8 )sămânţa şi semănatul........................... .
    • 9 )lucrări de îngrijire................................. .
    • 10 )recoltarea
    • 1 1 )producerea materialului .......................
    • 1 2 )obţinerea butaşilor.................................
    • 1 3 )cultura plantelor semincere...................
  • 3.  
  • 4.
    • Sfecla de zah ă r este planta care asigur ă î n exclusivitate materia prim ă de bun ă calitate ş i mare randament pentru industria zah ă rului din ţ ara noastr ă ş i din intreaga Europ ă             Pentru agricultur ă   Sfecla de zah ă r , necesit ă   lucr ă ri speciale de preg ă tire a terenului, î ntretinerea  culturilor  ş i av â nd un aparat radicular profund , este necesar ă la intocmirea asolamentelor agricole .  
    • - Prin aratura adanc ă de toamn ă ce se face pentru cultura sfeclei de zah ă r ,c â t ş i prin r ă d ă cinile ad â nci ale acesteia se mare ş te ad â ncimea stratului arabil mobiliz â ndu-se noi materii nutritive folositoare plantelor ce urmeaz ă dup ă sfecl ă .    
  • 5.  
  • 6. -Efectul î ngr ăşă mintelor ce se folosesc regulat  ş i î n cantit ăţ i mari î n cultura sfeclei, se resimte ş i î n ani urm ă tori  asupra culturilor din asolament . -Sfecla de zah ă r introdusa î n asolament av â nd o perioad ă de vegeta ţ ie lung î , d î posibilitatea gospod ă riilor agricole s ă - ş i repartizeze mai bine ş i î n mod economic for ţ ele de munc ă cerute de planul de cultur ă . -De la cultura sfeclei de zah ă r ca ş i de la prelucrarea acesteia î n fabric ă , rezult ă produsele secundare : frunzele cu cotle ţ ele, borhotul ş i melasa , nutreturi foarte pre ţ ioase  pentru animale. -Sfecla de zah ă r se poate cultiva special ş i pentru animale, folosindu-se cu succes î n hrana acestora .  -De la prelucrara sfeclei î n fabrici se mai ob ţ ine ca produs secundar spuma de var, ce poate fi folosit ă ca amendament calcaros pentru terenurile grele argiloase, acide ş i chiar ca ingr ăşă mant.
  • 7. Importanţă
  • 8.
    • Sfecla pentru zahăr este o cultură intensivă, foarte rentabilă, care valorifică eficient fertilizarea organică şi minerală, apa de irigaţie, sistema de tractoare şi maşini agricole din dotare, fiind şi o bună plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole, contribuind la distrugerea buruienilor şi la structurarea solului. Sfecla pentru zahar este utilizată în primul rând ca materie primă în industria zaharului, asigurând circa 30% din producţia mondială de zahăr.
  • 9.  
  • 10.  
  • 11.  
  • 12.  
  • 13.  
  • 14.  
  • 15. Compoziţia chimică.
    • Compoziţia chimică a sfeclei pentru zahăr este mult influenţată de soi, condiţiile pedoclimatice şi tehnologia de cultivare.
    • Zaharoza este un dizaharid format din glucoză şi fructoză, care se extrag prin procedee tehnologice speciale, obţinându-se zahărul cristalizat.
  • 16.  
  • 17.  
  • 18. Răspândire
    • Sfecla pentru zahăr se cultivă în lume pe aproape 9 mil, ha, întreaga suprafaţă fiind cantonată în perimetrul climatului, în timp ce trestia pentru zahăr (Saccharum officinarum L.), specie din fam, Gramineae.
    • Ţări mari cultivatoare de sfeclă pentru zahăr sunt: Federaţia Rusă ( peste 800 mii ha), Germania (700 mii ha) Franţa (400 mii ha), Polonia (400 mii ha).
  • 19.  
  • 20. Sistematică.
    • Sfecla aparţine familiei Cheonopodiaceae, genul Beta, care cuprinde numeroase specii cu variabilitate mare de forme anuale, bianuale şi perene. În cultură se găseşte numai specia B. Vulgaris, care cuprinde patru varietăţi: B. v. var. Saccharifera L. , din care fac parte soiurile cultivate pentru zahar; B. v, var. crassa Alef., căreia îi aparţin soiurile furajere; B. v. var. cruenta L. şi B. v. var. cycla L., care cuprind formele legumicole.
  • 21.  
  • 22. Soiurile cultivate sunt grupate în patru tipuri:
    • -tipul E (de la „ Ertragreich” – sfecla productivă) cuprinde soiurile cu rădăcina mare şi conţinut de zahar sub 18%. Aceste soiuri au perioada lungă de vegetaţie şi sunt pretenţioase la umiditate.
  • 23.
    • -tipul N (normal) cuprinde soiuri mai bogate în zahăr cu circa 0,5% cu rădăcina mai mică, dar care realizează producţii mari la ha fiind considerat tipul etalon;
  • 24.
    • -tipul Z („Zuckerreich” Rouben – sfecla bogată în zahăr) cuprinde soiuri cu rădăcini conice, alungite şi cu un conţinut de zahăr cu 0,8 – 1,6 % mai mare decât tipul N. Sunt soiuri mai precoce, lăstăresc mai puternic în anul I de cultură, sunt adaptate zonelor mai reci şi sunt foarte pretenţioase faţă de sol;
  • 25.
    • -t ipul ZZ („Zuckerreichste” Rubin – foarte bogat în zahăr) grupează soiurile cu rădăcini conice alungite, subţiri, cu 0,6 – 1,1% mai mult zahăr decât tipul Z. Sunt foarte pretenţioase faţă de sol şi asigură producţii mici la ha.
  • 26. Particularităţi biologice. Sfecla cultivată este o plantă bienală. În primul an de vegetaţie se formează „corpul sfeclei”, rezultat din dezvoltarea puternică a pârşii superioare a rădăcinii, hipocotitului şi, epicotitului, cât şi a frunzelor. În anul ai doilea se formează ramurile florifere care fructifică. Apariţia de lăstari floriferi în primul an este un fenomen nedorit determinat de cauze complexe, dintre care Z. STĂNESCU ( 1976) menţionează ca principala trecerea rapidă de la faza vegetativă la faza germinativă, în condiţiile când temperaturile după răsărire sunt scăzute, asociată cu durata mai lungă de iluminare.
  • 27.  
  • 28. Corpul sfeclei
    • se recoltează în primul an de vegetaţie (rizocarp sau, convenţional, „rădăcină”), în greutatea medie la sfecla pentru zahăr de circa 500 g, este format din: epicotil, hipocotil şi rădăcină propriu-zisă.
  • 29.
    • Epicotitul (capul sau coletul) este partea superioară care creşte afară din pământ, pe care, în primul an, se formează rozeta de frunze, iar în al doilea an tulpinile florifere.
    • Hipocotilul este porţiunea cuprinsă între epicotil şi rădăcina propriu-zisă, respectiv între limita inferioară de inserţie a frunzelor şi partea superioară de inserţie a radicelelor.
    • Rădăcina propriu-zisă este zona dintre hipocotil şi ”coadă” adică zona unde diametrul scade sub 1 cm. Ea reprezintă circa 90% din lungimea corpului sfeclei şi, respectiv, 55 – 60% din greutatea acestuia.
  • 30. Frunzele
    • primele două frunze cotiledonate îndeplinesc funcţia de asimilaţie timp de circa 20 de zile, până la apariţia celei de a patra frunze adevărate. Durata de viaţă a frunzelor este de 30 – 70 zile. Portul frunzelor poate fi erect, semierect sau culcat.
  • 31. Floarea.
    • Sfecla are flori sesile, hermafrodite, constituie pe tipul 5 (P5A5G3). Înflorirea are un pronunţat fenomen de protandrie care accentuează alogonia plantei. Înflorirea unei plante durează 3 – 4 săptămâni, cu influenţe directe în maturizarea eşalonată a seminţelor.
  • 32. Fructul.
    • La solurile plurigerme fructul este un glomerul provenit din concreşterea carpelelor cu axul inflorescenţei, cuprinzând 2 – 5 fructe simple (nucule).
  • 33. Sămânţa
    • În cadrul glomerulelor plurigerme seminţele sunt de mărimi şi greutăţi diferite(2 – 6 mg) cea mai mare fiind cea provenită din prima floare deschisă.
  • 34. Cerinţe faţă de climă şi sol.
    • Temperatura.
    • Sfecla pentru zahar este o plantă mezotermă, care necesită de-a lungul primului an de vegetaţie o sumă de grade de temperatură de 2.400 – 2.900* C, iar în anul al doilea circa 1.800*C .
  • 35. Umiditatea.
    • Sfecla de zahăr este o plantă pretenţioasă faţă de umiditate, producţii mari şi stabile obţinându-se în zonele unde se înregistrează 500 – 600 mm precipitaţii anuale, cu următoarea eşalonare: circa 240 mm în perioada de acumulare din iarnă; 40 mm în aprilie, pentru favorizarea răsăririi şi formarea primelor frunze; 50 – 60 mm în mai; 70 mm în iunie, pentru asigurarea formării unui folia bogat; 80mm în iulie şi 70 mm în august, necesare pentru creşterea în greutate şi volum a corpului sfeclei şi circa 40 mm în septembrie, pentru favorizarea acumulării zahărului.
  • 36. Lumina
    • Sfecla pentru zahăr este o plantă de zi lungă, cu folia bogat, care valorifica bine energia luminoasă.
    • Importanţă deosebită prezintă intensitate luminii şi insolaţia din lunile august – septembrie, când se acumulează mari cantităţi de zahăr.
  • 37. Solul.
    • Sfecla pentru zahăr este foarte pretenţioasă faţă de sol datorită sistemului radicular profund, cu o mare, capacitate de respiraţie un consum ridicat de elemente nutritive şi apă.
    • Solurile favorabile culturii sunt cele cu textură luto-nisipoasă 17 – 20 % argilă, profunde, bine structurate, cu capacitate mare de reţinere a apei,
  • 38.  
  • 39. Rotaţia Tehnologia de cultivare a sfeclei pentru zahăr
  • 40. Sfecla pentru zahăr trebuie sa urmeze după culturi care pregătesc terenul devreme, astfel încât să rămână timp pentru efectuarea lucrărilor solului şi a fertilizării organo-minerale. În aceste condiţii se asigură acumularea apei în sol, combaterea buruienilor şi valorificarea eficientă a îngrăşămintelor.
  • 41. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă, leguminoasele anuale şi cartoful. Sunt contraindicate ca premergătoare pentru sfeclă cruciferele şi ovăzul din cauza dăunătorilor comuni, floarea-soarelui şi cânepa, din cauza consumului mare de apă şi potasiu, porumbul erbicidat cu erbicide triazinice, sorgul şi iarba de sudan. La rândul ei sfecla este bună premergătoare pentru orzoaică, orz, grâu, porumb şi alte culturi cu care nu are dăunători comuni.
  • 42. Cele mai bune premergătoare
  • 43. grâu Cereale de toamn ă
  • 44. Leguminoase pentru boabe
    • mazăre
  • 45. fasole
  • 46. soia
  • 47. şi
  • 48. cartoful
  • 49. Contraindicate
  • 50. O văzul
  • 51.
    • Floarea-soarelui
  • 52. cânepa
  • 53. Porumbul erbicidat
  • 54. sorgul
  • 55. Iarba de sudan
  • 56. este bună premergătoare pentru:
  • 57. Orzoaică
  • 58. grâu
  • 59. Porumb
  • 60. Fertilizare
    • Sfecla pentru zahăr este o mare consumatoare de elemente nutritive.
    • Limitele de consum (în kg/ha s.a.) după D. SOLTNER (1990), citat de GH. BÎLTEANU (1993), pentru o tonă de rădăcini, sunt următoarele: N-4,0-5; P-1,7-2,9; K-5,8-8,2; Ca-1,4-2,6; Mg-1,4-2,6; N 1,4-2,6.
  • 61. Azotul.
    • Este cel mai important element pentru creşterea plantelor, consumul maxim fiind înregistrat în lumile iunie-iulie, când se absorb circa 70% din întregul necesar.
    • După diferiţi autori, în funcţie de condiţiile de experimentare, la 1 kg N s.a se asigură un spor de 52 – 110 kg rădăcini.
  • 62. Fosforul.
    • Favorizează creşterea rădăcinilor şi a aparatului foliar, contribuie la creşterea producţiei de rădăcini şi sporeşte conţinutul de zahăr cu 0,6-2%.
    • Sporul de producţie datorat fosforului este mai mic decât în cazul azotului în ceea ce priveşte recolta de rădăcini, dar este mai ridicat la producţia de zahăr, 1 kg fosfor asigurat prin fertilizare determinând obţinerea a 17 kg zahăr.
  • 63. Potasiul.
    • Carenţa în potasiu determină reducerea numărului de frunze şi uscarea lor prematură; excesul de potasiu favorizează producţia de frunze în detrimentul producţiei de rădăcini. Sporul de producţie realizat de 1 kg potasiu s.a este de 25 – 30 kg rădăcini respectiv 4,5 – 5,5 zahăr.
  • 64. Microelemente.
    • Dintre acestea importanţă prezintă borul. Carenţa de bor determină îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei şi putrezirea „inimi sfeclei”. Prevenirea carenţei în bor se realizează prin aplicarea a 13 – 26 kg/ha borax (1,5 – 3,0 kg s.a.), odată au fertilizarea de bază.
  • 65. Gunoiul de grajd.
    • Principalul îngrăşământ organic, asigură importante sporuri de recoltă pe toate tipurile de sol, deoarece ritmul de descompunere al gunoiului coincide, în mare măsură, cu nevoia de substanţe nutritive ale plantei.
    • Îngrăşămintele verzi prezintă importanţă în regiunile unde, datorită condiţiilor climatice, leguminoasele pot fi cultivate în mirişte sau în regim irigat.
  • 66.
    • Pentru fiecare tonă de gunoi încorporat, doza de îngrăşăminte se va diminua cu: 2,5 kg/ha N, 1,5 kg/ha P2O5, şi 2,5 kg/ha K2O, când îngrăşământul organic se aplică pentru sfecla de zahăr şi 1,5 kg/ N, 10, 1,0 kg ha P2O5, şi 1 kg/ha K20, când sa aplicat plantei premergătoare.
  • 67. Administrarea îngrăşămintelor.
    • Îngrăşămintele chimice, pe lângă cele organice, au un rol primordial în nivelul producţiei sfeclei pentru zahăr.
    • Criteriile care stau la baza stabilirii dozelor de îngrăşăminte sunt nivelul recoltei scontate şi aprovizionarea solului cu elemente fertilizate, menţionată în cartarea agrotehnică. Prevederile actuale referitoare la stabilirea dozelor de îngrăşăminte stabilesc următoarele: pe solurile cu fertilitate bună se administrează N120-160P70-150K50-80, iar pe solurile cu fertilitate medie şi slabă, N140-180P80-115K60-110.
  • 68.  
  • 69.  
  • 70. Lucrările solului
  • 71.  
  • 72.  
  • 73. Afânarea solului pe adâncimea de crestere a părţii recoltabile a rădăcinii, mărunţirea şi nivelarea lui constituie verigi de bază pentru germinarea, răsărirea şi reglarea regimului aerohidric necesar creşterii şi dezvoltării plantelor.
  • 74. După plantele care pregătesc terenul în vară (cerealele păioase), se execută imediat dezmiriştirea cu grape cu discuri la adâncimea maximă de lucru a agregatului.
  • 75. Când terenul prezintă denivelări, după lucrarea cu grapa cu discuri se va efectua nivelarea de exploatare prin două lucrări perpendiculare cu nivelatorul.
  • 76.
    • Arătura se execută la adâncimea de 28-30 cm cu scormonitor în agregat cu grapa stelată. Efectul arăturii adânci prin care se asigură încorporarea tuturor resturilor vegetale, un grad ridicat de nivelare şi mărunţire.
  • 77.  
  • 78.  
  • 79. Nivelarea arăturii de toamnă cu ajutorul nivelatorului NT-2,8 sau cu alte mijloace adevărate, asigură pregătirea terenului mai devreme în primăvară, într-o singură trecere cu combinatorul la adâncime redusă şi uniformă.
  • 80. Pregătirea patului germinativ se efectuează pe solurile uşoare cu combinatoru format din grapa cu colţi rigizi şi grapa elicoidală urmată de tăvălugul inelar(de „tip croskillet”), iar pe solurile mai grele şi tasate se înlocuieşte grapa cu colţi rigizi din compunerea combinatorului cu vibrocultorul ale cărui organe active pot afâna şi mărunţi mai bine aceste soluri.
  • 81.  
  • 82. Afânarea de mobilizare a solului nu trebuie să depăşească 4 cm fapt pentru care se interzice folosirea grapei cu discuri care nu pote fi reglată la adâncimi de lucru mai mici, de 8-9cm.
  • 83. Sămânţa şi semănatul.
  • 84. Sămânţa.
  • 85.
    • Pentru semănat se utilizează sămânţă provenită din loturi semincere certificate din categoria biologică înmulţire I, cu puritatea minimă de 99% şi germinaţia minimă 75%.
    • Sămânţa drajată şi calibrată asigură realizarea unui semănat de mare precizie.
  • 86.
    • Epoca de semănat.
    • Cerinţele ridicate faţă de umiditate pentru germinare impun ca semănatul să fie exact primăvara timpuriu, când temperatura solului la adâncimea de încorporare se stabilizează(2-3 zile) la 3-4*C, iar terenul este zvântat. Astfel se evită pierderile produse de îngheţurile târzii din primăvară, cât şi apariţia lăstarilor floriferi în primul an de vegetaţie.
    • Întârzâierea semănatului cu 10 zile se soldează cu pierderi la producţia de rădăcini de 13-18% şi la producţia de zahăr de 18-23%.
  • 87. Densitatea.
    • În cazul soiurilor precoce, de tip zahăr, pe solurile cu aport freatic, densitatea poate să crească la 120 mii plante ha şi în cultură neirigată.
    • Datorită capacităţii germinative scăzute a glomerulelor de sfeclă realizarea densităţii menţionate se asigură prin semănarea unui număr dublu sau chiar de peste trei ori mai mare de seminţe.
  • 88. Distanţele de semănat.
    • Pe suprafeţele unde recolta se face mecanizat, sfecla pentru zahăr se seamănă la distanţe între rânduri de 45cm, iar pe suprafeţele unde recoltatul se face semimecanizat, semănatul se execută în benzi după schema: 45-60-45-45-45-60-45
    • În funcţie de germinaţia seminţelor, se stabileşte distanţa între glomerule pe rând.
  • 89. Cantitatea de sămânţă.
    • În funcţie de distanţele de semănat, pe rând 8-12 cm, variază la solurile monogerme între 5-8 kg/ha, iar la solurile plurigerme între 8-12,5 kg/ha.
  • 90. Adâncimea de semănat.
    • Sămânţa monogermă are o putere de străbatere mai mică decât sămânţa plurigermă, motiv pentru care adâncimea de încorporare va fi de 2-3 cm la sămânţa monogermă şi 3-4 cm la sămânţa plurigermă.
  • 91. Lucrări de îngrijire
  • 92.  
  • 93.  
  • 94.  
  • 95. Prăşitul.
    • . Ritmul lent de creştere din primele săptămâni măreşte pericolul de îmburuienare a culturii de sfeclă pentru zahăr.
    • De-a lungul perioadei de vegetaţie se mai execută 3-4 praşile mecanice, care încep imediat ce rândurile devin vizibile şi se repetă la intervalele de 10-14 zile, în funcţie de starea terenului şi gradul de îmburuienare.
    • Adâncimile de lucru sunt de 5-7 cm la praşila I, 8-10 cm la praşila a II a, 10-12 cm la praşila a III a, 12-15 cm la prasila a IV a.
  • 96.  
  • 97. Răritul.
    • Lucrarea începe atunci când plantele au două frunze adevărate, în condiţii normale de vegetaţie şi la patru frunze, când se semnalează atac de dăunători, devansarea sau întârzâierea efectuării lucrării soldându-se cu importante pierderi de producţie.
    • Executarea răritului se face manual, la distanţe între plante pe rând la 18-22 cm, folosind în exclusivitate săpăligi speciale cu lamă îngustă de 15cm.
    • Odată cu răritul se face completarea golurilor, manual, când acestea sunt sporadice şi cu maşina de semănat, când rămân porţiuni de rânduri nesemnate.
  • 98.  
  • 99. Combaterea chimică a buruienilor.
    • Metodele chimice au un rol hotărâtor în combaterea buruienilor din cultura sfeclei pentru zahăr. Pentru combaterea buruienilor se vor folosi erbicide antigraminee asociate cu erbicide antidicotiledonate.
  • 100. Erbicide
  • 101. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.
    • Protecţia plantelor, realizează prin tratamentul seminţelor, nu este totală, astfel că, la densităţi crescute ale dăunătorilor şi în condiţii favorabile manifestări atacului, se efectuează un tratament suplimentar cu insecticidele Dursban 4 E sau Sinoratox R-35 cu dozele de 1,5 l/ha şi respectiv 3,0 l/ha
  • 102. Boli
  • 103.  
  • 104.  
  • 105.  
  • 106.  
  • 107.  
  • 108. Dăunători
  • 109.  
  • 110. Bothynoderes punctiventris (gărgăriţa sfeclei)
  • 111. Loxostege sticticalis (Omida de stepa)
  • 112. Bothynoderes punctiventris (gărgăriţa sfeclei)
  • 113. Irigarea culturii.
    • . Obţinerea unor producţii mari de sfecla pentru zahăr este posibilă în zonele cu dificit de umiditate, numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţie corespunzător cu cerinţele plantelor în diferite faze de vegetaţie.
    • Eşalonarea pe luni a udărilor este următoarea: o udare în iunie, 3-4 udări în iulie-august şi o udare în septembrie .
  • 114.  
  • 115.  
  • 116. Recoltarea.
  • 117.  
  • 118.
    • . Epoca de recoltare este atunci când sfecla a ajuns la maturitate, când rădăcinile au atins greutatea maximă şi au conţinutul mai ridicat de zahăr.
    • Calendaristic, maturitatea sfeclei se realizează în jur de 1-20 septembrie în zonele din sudul ţării şi 1-5 octombrie în zona mai rece din nord.
    • Fenologic, maturitatea se recunoaşte prin aceea că frunzele se împuţinează şi devin de culoare verde-deschis iar formarea de noi frunze încetineşte.
  • 119. Recoltarea poate fi efectuată manual, semimecanizat şi mecanizat
  • 120. Recoltarea manuală.
    • . Se realizează cu furci speciale prevăzute cu două coarne în formă de liră. Sfeclele extrase din pământ se curăţă şi se decolează tăindu-se şi vârful rădăcinii la grosimea de 1 cm.
  • 121. Recoltarea semimecanizată.
    • Dislocarea rădăcinilor se face cu DSP-4 iar extragerea rădăcinilor din sol şi decolectare se execută manual. Rădăcinile decolectate şi bine curăţate de pământ se aşează în grămezi cât mai mari şi dacă nu se transportă imediat, se vor acoperi cu frunze.
  • 122. Recoltarea mecanizată.
    • . Se execută în două faze cu seturile de maşini MDS-3 + MRS -3, şi BM -6 +KS-6 sau într-o singură fază cu combinele de recoltat sfeclă CRS -2 şi CRS-3 sau cu alte tipuri de combine de fabricaţie străină.
  • 123.  
  • 124. Producerea materialului semincer la sfecla pentru zahăr.
    • Producerea de sămânţă se realizează în trei etape:
    • producerea seminţei superelită
    • producerea seminţei elită
    • producerea seminţei originale.
  • 125. Obţinerea butaşilor . În ţara noastră, obţinerea buntaşilor se poate realiza în două variante tehnologice: în cultură de primăvară şi în cultură succesivă, prin însămânţarea în vară
  • 126. Obţinerea butaşilor în cultura de primăvară. Această variantă tehnologică este asemănătoare culturii industriale în ceea ce priveşte rotaţia, lucrările solului şi lucrările de îngrijire.
  • 127. Fertilizare.
    • . Gunoiul de grajd se aplică plantei premergătoare; în cazul aplicării directe se administrează 15-20 tone gunoi bine fermentat, împreună cu 30-40 kg/ha fosfor şi potasiu. Îngrăşămintele cu potasiu, în funcţie de gradul de aprovizionare al solului şi planta premergătoare, se aplică în doze de 60-120 kg/ha.
  • 128. Semănatul.
    • Distanţa între rânduri este de 45 cm, cu o distribuţie pe rând a glomerulelor la 5 cm.
    • Cantitatea de sămânţă este de 12 – 14 kg/ha la soiurile plurigerme şi 7 – 8 kg/ha la soiurile monogerme. Adâncimea de semănat este de 2-4cm, semănatul se execută cu semănătorile de tip SPC.
  • 129. Lucrările de îngrijire.
    • În culturile semănate la distanţa de 5 cm între glomerulele pe rând lucrarea de rărit nu se mai execută. Celelalte lucrări de întreţinere sunt identice cu cele din cultura industrială, cu precizarea că îndepărtarea butaşilor care dau lăstari floriferi este obligatorie.
  • 130. Recoltarea butaşilor.
    • . Epoca de recoltare este la maturitatea deplină, exteriorizată prin îngălbenirea frunzelor, cu excepţia celor din mijlocul rozetei, asociată cu scăderea temperaturii sub 6-7* C, când butaşii nu mai acumulează substanţa uscată.
  • 131. Păstrarea butaşilor.
    • Sortarea butaşilor pe categorii de mărime (80-140 g, 150-200 g şi peste 200 g) urmează lucrările de primăvară, plantarea urmând să se facă conform cu greutatea butaşilor, fapt care contribuie la obţinerea de culturi uniforme. Păstrarea se face în silozuri semiîngropate, late de 80-100 cm şi înalte de 60-80 cm. Temperatura optimă de păstrare este de 2-3* C.
  • 132. Obţinerea butaşilor în cultură de vară. Bune premergătoare sunt plantele care pregătesc terenul până la sfârşitul lunii iulie: mazăre, borceag, rapiţă, orz, soiuri timpurii de grâu.
  • 133. Fertilizarea.
    • . Se face corelant cu îngrăşămintele aplicate la planta premergătoare.
  • 134. Semănatul.
    • Perioada de semănat este 10-15 iulie. Întârzâierea semănatului determină reducerea greutăţii butaşilor obţinuţi.
  • 135. Erbicidarea.
    • Samulastra de orz sau grâu şi buruienile mono-şi dicotiledonate se combat foarte bine cu erbicidele RO-Neet sau Dual 500, asociate cu venezar.
  • 136. Cultura plantelor semincere
  • 137. Lucrările solului.
    • Constau din arătura adâncă de 30 cm cu scormonitor, efectuată în agregat cu grapa stelată şi menţinută afânată, curată de buruieni şi nivelată până la intrarea în iarnă.
  • 138.
    • Fertilizarea
    • Îngrăşămintele cu potasiu, în funcţie de gradul de aprovizionare al solului, se aplică în doze de 50-100 kg/ha s.a.
  • 139.
    • Plantare.
    • . Epoca de plantare are o deosebită importanţă pentru obţinerea de recolte ridicate.
    • Plantarea butaşilor se face cu maşini de plantat butaşi MPB -4, care asigură plantarea în poziţie verticală, tasarea solului în jurul butaşilor şi acoperirea epicotitului cu un strat de 4-5 cm sol.
  • 140. Lucrările de îngrijire. Combaterea mecanică şi manuală a buruienilor, când nu se folosesc erbicide, se realizează prin 3-4 praşile mecanice şi două praşile manuale pe rând executate până la înflorirea plantelor.
  • 141. Combaterea chimică a buruienilor.
    • . Se realizează cu acelaşi erbicide şi doze ca la sfecla industrială, cu precizarea că doza de venzar se poate mări la 2-3 kg/ha.
  • 142. Dezvelirea rozetei de frunze
    • se realizează manual, sau perintr-o lucrare cu grape uşoare, perpendicular pe direcţia rândurilor.
  • 143. Cârnitul vârfului
    • lăstarilor principali, când au înălţimea de 10-12 cm şi ciupitul vârfului tuturor lăstarilor după fecundare sunt lucrări care conduc la obţinerea unor importante sporuri de recoltă şi reducerea numărului de glomerule mici.
  • 144. Polenizarea suplimentară
    • se execută în faza de înflorire cu ajutorul unor frânghii lungi de 3-5 m, de care sunt agăţate bucăţele de pânză lungi de 20-25 cm şi late de 10-15 cm
  • 145. Irigarea.
    • În zonele cu deficit de precipitaţii se pot efectua trei udări: o udare după plantare cu 300-400 m3 /ha; a doua udare la înflorire – formarea seminţelor.
  • 146. Recoltarea.
    • Recoltarea se poate realiza mecanizat, direct sau divizat şi manual.
  • 147. Recoltarea mecanizată
    • se realizează cu combina la un interval de circa 5 zile, după aplicarea desicantului Reglonte (5 l/ha în 100-150 lapă, împrăştiat cu avionul).
    • Această metodă dă bune rezultate în lanurile cu coacere uniformă şi curate de buruieni.
  • 148. Recoltarea divizată
    • constă în tăierea plantelor cu vindroverul şi treierarea lor după 5-10 zile, în funcţie de uscare, cu combina.
  • 149. Recoltarea manuală.
    • Se face prin secretare semincerilor de pe 5-6 rânduri în zonele umede sau 7-8 rânduri în zonele de câmpie şi aşezarea lor pe două rânduri, în brazde continue. După uscarea plantelor se execută treieratul cu combina.
  • 150.  
  • 151. Producerea seminţelor prin iernarea butaşilor în câmp.
    • Metoda constă în semănatul în vară (20 iulie -10 august), la 60 cm între rânduri pentru a putea efectua mecanizat lucrările de îngrijire li este de acoperire a plantelor cu sol.(operaţiune nemotivată în zonele cu ierni blânde).
  • 152.