1. CIRESUL
I. Tendinta naturala de crestere a coroanei
In primii 5-6 ani dupa plantare, ciresul creste mai incet decat celelate specii samburoase,
insa ulterior se dezvolta viguros, intrecandu-le pe aceste in prvinta dimensiunilor partii aeriene.
Coroana, in perioada de tinerete, este piramidala, apoi invers-piramidala sau chiar “pletoasa”. La
cires se manifesta pregnant fenomenul de etajare naturala. Ramificarea este redusa, iar coroana
rara si bine luminata.
II. Forme de coroana recomandate
Pana nu de mult s-a considerat ca, deoarece ciresul etajeaza natural, sistemul de coroana
cel mai corespunzator tendintei lui naturale de crestere ar fi piramida etajata rarita. Observatiile
din teren su aratat ca pomii condusi dupa acest sistem avand talie mare, se ingrijesc si se
recolteaza greu, cu consum mare de manopera.
In cultura moderna a ciresului se adopta sistemele de coroana care permit reducerea taliei
pomilor si deplasarea mai usoara a utilajelor agricole printre randuri. Astfel, soiurile cu crestere
globuloasa si vigoare mai slaba a axului (Pietroase Donissen, Timpurii de Bistrita, Ramon
Oliva), se conduc in forma de vas ameliorat si vas aplatizat. La grupa de soiuri care prezita o
dominanta a axului central (Germersdorf, Pietroase de Cotnari, Van) se recomanda vasul
intarzaiat. Pentru soiurile de vigoare mica si mijlocie se recomanda palmeta etajata cu brate
oblice si fusul liber.
III.Taierile ciresului
Ciresul rodeste in principal pe buchete de mai, care traiesc pana la 10-14 ani. Datorita
acestui fapt, procesul de degarnisisre al scheletului decurge mai lent, iar coroana se mintine
suficient de rara. Totusi, pe masura ce pomii inainteaza in varsta, ramurile de schelet si de
semischelet se alungesc, se supraincarca cu buchete de mai, iar sub greutatea fructelor capata o
pozitie atarnanda. In final, se ajunge ca si la celelalte specii pomicole, la o egalizare a cresterilor
vegetative, acestea ramanand de regula sub forma de rozete. Pentru a preveni aceasta situatie,
mentinand cresterile pomilor la lungimea necesara unei fructificari normale (30-40 cm) este
necesara reintinerirea semischeletului la interval de 4-6 ani. In ceilalti ani se intervine, acolo
unde este cazul, cu taieri de intretinere, suprimand eventualele ramuri rupte, concurente etc.
Doarece ramurile anuale lungi ce apar spre varful sarpantelor si subsarpantelor sunt de regula
dispuse cate 3-5 etaje naturale, aceste etaje se vor desfiinta, lasand numai prelungira si cate 1-2
ramuri anuale laterale, necesare pentru obtinerea de noi elemente de schelet si semischelet.
In general, ciresul suporta greu interventiile cu foarfeca, asa incat acestea trebuie sa se
limiteze la strictul necesar si sa se efectueze mai spre primavara, la umflarea mugurilor. Seva
care incepe sa circule favorizeaza cicatrizarea ranilor, limitand aparitia scurgerilor de clei. Se va
evita, de asemenea, suprimarea sau scurtarea ramurilor prea groase (peste 4-5 cm in diametru),
deoarece ranile se vindeca destul de greu, in jurul lor aparand deseori rani cu scurgeri de clei.
IV. Fertilizarea ciresului
La fertilizarea ciresului trebuie avut in vedere ca acesta consuma cantitati mari de potasiu
si azot. Avand in vedere ca solurile din tara noastra sunt in general bine aprovizionate in potasiu
si ca ciresul reactioneaza deosebit de favorabil la ingrasamintele azotate, se recomanda ca in
plantatiile tinere sa se administreze local, sub proiectia coroanei, cate 3-4 kg gunoi de grajd, o
data la 2-3 ani, iar anual cate 10-12 g / m2
N, 6-8 g / m2
P2O5 si 6-8 g / m2
K2O.
In plantatiile pe rod se fertilizeaza toata suprafata. In zonele cu precipitatii sub 6 mm
anual si in cultura neirigata, se administreaza 20-30 t / ha gunoi de grajd o data la 2-3 ani, si
anual 80 kg / ha N, 80 kg/ ha P2O5 si 60 kg/ ha K2O. In zonele cu precipitatii peste 600 mm
anual, se fertilizeaza cu 40 t / ha gunoi de grajd, o data la 2-3 ani, 240 kg / ha N, 120 kg/ ha P2O5
si 120 kg/ ha K2O anual. Pe solurile cu reactie acida pronuntata se aplica 120 kg / ha nitrocalcar.
Ciresul este sensibil la carenta zincului in sol. In caz de carenta, frunzele de pe unele
ramuri principale raman sub forma de rozete mici, in timp ce frunzele de pe alte ramuri
principale ale aceluiasi pom se dezvolta normal. Se recomanda stropirea pomilor iarna cu o
2. solutie de sulfat de zinc in concentratie de 5%. De asemenea, ciresul reactioneaza favorabil la
fertilizarea cu magneziu si bor, mai ales cand aceste se aplica in prezenta azotului.
Sursa:”Pomii fructiferi. Lucrarile de infiintare si intretinere a plantatiilor”. Autori:
Adrian Chira, Lenuta Chira, Florin Mateescu
Ingrijirea Ciresului
Cerinte fata de factori de mediu
Temperatura:
- temperatura medie anuala optima 10,5ºC.
- nu suporta caldurile excesive din sudul tarii, rezistenta la ger mijlocie
Lumina:
- este o specie exigenta fata de lumina
Umiditate:
- precipitatii anuale de circa 650 mm.
- nu suporta excesul de umiditate
Sol:
- prefera soluri mijlocii si usoare, permeabile, ravene, bine incalzite, profunde
- fertile, cu un continut de 4-6 % calciu
- apa freatica sub 1,5-2 m.
Plantarea :
- epoca de plantare toamna si primavara in repaus vegetal.
- distante de plantare 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe rand
- pomul va fi plantat cu punctul de altoire la 5 cm deasupra solului.
- radacinile pomului vor fi distribuite la baza gropii pe o movila de pamant fin.
- dupa plantare se recomanda scurtarea axului pomului la aproximativ 1 m.
GROPI
Lungime x latime x adancime =
40/40/50 * cm
(*in functie de marimea radacinilor se
proportioneaza groapa )
La plantare :
- Se desface ambalajul si se indeparteaza
rumegusul
- Se mocirlesc radacinile – amestec gunoi de
grajd
pamant de telina si apa, pentru un mai bun
contact cu solul.
- Se fertilizeaza cu : mranita, ingrasamant
complex NPK.
- Se uda cu 10-12 l apa
Aplicarea ingrasamintelor:
- in livezi tinere : 1-2 kg/m² gunoi de grajd, 3 g/m² N, 2,5 g/m² P si 3 g/m² K
- in livezi pe rod : 2-4 kg/m² gunoi de grajd, 12 g/m² N, 10 g/m² P si 8 g/m²
3. Particularitati de crestere si fructificare:
Intrarea pe rod a ciresului difera in functie de soi, primele fructe formandu-se la 3-4 ani de la
plantare.
Primavara ciresul porneste in vegetatie si infloreste simultan cu piersicul, visinul si unele soiuri
de prun. Polenizarea ciresului este entomofila (albine, insecte), iar majoritatea soiurilor sunt
autosterile. Din acest motiv la plantare se recomanda asocierea a 2-3 soiuri pentru o mai buna
legare a florilor.
Fructifica pe ramuri mijlocii si buchete de mai, ramuri pe care mugurii floriferi si vegetativi sunt
asezati solitar. Mugurii floriferi se formeaza in procent mai mare pe ramurile scurte tip buchet si
procent mic pe ramuri mijlocii si lungi.
Formele de coroana folosite sunt in functie de vigoarea soiului si de dominanta apicala (tendinta
de a creste inalt si slab ramificat) si sunt tufa vas pentru soiurile de vigoare mica (Van,
Rubin,Jubileu) vasul intarziat, piramida intrerupta, palmeta libera, pentru soiurile mai viguroase.
Longevitatea economica ajunge la 35-40 de ani si este in functie de portaltoiul folosit.
Potentialul de productie al ciresului este de 7-11 t/ha in functie de soi.
Taierile aplicate ciresului:
Se urmaresc urmatoarele aspecte
- rarirea sau reductia ramurilor de semischelet pentru favorizarea patrunderii luminii,
- inlaturarea ramurilor lacome din partea superioara a coroanei,
- limitarea inaltimii si extinderii laterale, in functie de distanta de plantare
- eliminarea ramurilor rupte, bolnave sau uscate.
Ciresul nu necesita taiere obligatorie in fiecare an, mai ales la pomii solitari, care nu se
stanjenesc in crestere si fructificare.
Ciresul isi cicatrizeaza greu ranile si nu se recomanda taierea ramurilor groase, deoarece pe rani
apar scurgeri gomoase pe care se instaleaza boli, cu efect negativ asupra pomului. Se practica cu
succes taierea de vara, dupa recoltarea fructelor, in locul celei de primavara, deoarece ranile se
vindeca mai usor si mai repede, iar stresul suportat de planta este mai mic.
In figura gasiti schematic o modalitate de taiere. (in literatura de specialitate puteti gasi mai
4. multe tipuri de taieri in functie de coroana dorita):
Perioada de maturitate:
- timpurie :decada a III luni mai
- mijlocie : decada a I - II lunii iunie
- tarzie: decada a II-III iunie
Ghid orientativ pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare in combaterea bolilor si
daunatorilor la cires.>
FENOFAZA AGENTUL PATOGEN
Repaus vegetativ Boli: Ciuruirea frunzelor, monilioza,
antracnoza, etc
Daunatori: paduchele din San Jose, oua de
acarieni, de paduchi de frunza, musca cireselor,
paduchi de frunza, insecte defoliatoare, etc
In perioada dezmuguritului
Inceputul infloritului 40-80% flori deschise
Inceputul scuturarii petalelor (10-15% din flori
sunt scuturate, La aparitia lastarilor anuali(cand
fructele au diametrul de 1-3 mm
FENOFAZA AGENTUL PATOGEN
Cand fructele au 0.7 cm in diametru(la
avertizare)
Boli: Ciuruirea frunzelor, monilioza,
antracnoza, etc
Daunatori: paduchele din San Jose, oua de
acarieni, de paduchi de frunza, musca cireselor,
paduchi de frunza, insecte defoliatoare, etc
Dupa recoltare (la avertizare)
Atentie!!!
Tratamentele pentru agentii patogeni enumerati in tabelul de mai sus se pot aproviziona
din unitati fitosanitare.
