1. OXIGENUL
- simbol chimic;
- structura atomului;
- izotopii oxigenului;
- molecula de oxigen
- stare naturală;
- metode de obţinere;
- proprietăţi fizice;
- proprietăţi chimice;
- utilizări
A=16
O
Z=8
2. MOLECULA DE OXIGEN
Molecula de oxigen se
formeaza prin punere in
comun de electroni;
Fiecare atom de oxigen
va pune în comun 2erealizându-şi astfel
structura stabilă de octet.
Oxigenul este o
substanţa simplă cu
molecula diatomică.
3. STAREA NATURALĂ A
OXIGENULUI
Cel mai răspândit element de pe Pământ 49%
Liber : în aerul atmoferic în procent de 21 %;
Compuşi : apa, oxizi, săruri ale acizilor
oxigenaţi, baze, minerale şi roci, organisme
animale şi vegetale
4. UTILIZĂRILE OXIGENULUI
Indispensabil vieţii- omul
consumă în medie 20 L/h;
Reactiv de laborator industrial;
Tăierea şi sudura metalelor;
Industria siderurgică obţinerea
fontei şi oţelului;
Industria chimică: obţinerea
oxizilor şi acizilor (H2SO4 şi
HNO3);
În medicină (oxigenoterapie);
În aparatul autonom utilizat de
scanfandri.
8. Date generale despre carbon
- Descoperit in antichitate
- Etimologie – charbone (franceza)
- carbo (latina)
- kohlenstof (germana)
- koolstrof (olandeza)
- Element remarcabil – forme alotropice: diamant, grafit, fulerene, grafen si
forma
amorfa: carbunii
- capacitate deosebita de a forma legaturi chimice cu
el insusi
(inclusiv legaturi multiple )
- formeaza zeci de milioane de compusi chimici
diferiti
- are cele mai inalte puncte de topire/sublimare
- nemetal cu electronegativitate scazuta→ agent
reducator
9. Diamantul
- Etimologie: ,,adamas” – de neinvins (greaca) ,,irra” (India); ,,vajira”tot ce este
-
-
dur( sanscrita); ,,al-mas” – adica ,,cel mai dur” ii
spuneau arabii
Formare – au luat nastere la adancimi mari (150 km), temperaturi
de 1200-1400°C si presiuni ridicate; se exploateaza din rocile
insotitoare( la eruptia vulcanului) prin minerit
Caracteristici si structura
- incolor si straveziu, densitatea 3,51g/cm3
- duritatea 10 in scara Mohs( variaza in functie de puritatea
cristalului)
- indice de refractie neobisnuit de mare n=2,407-2,465, stralucire
puternic
- se topeste le temperaturi foarte ridicate 3500°C
- diamantul are o retea covalenta, cristalizeaza in sistem
cubic(octaedre regulate sau tetraede) sau uneori in sistem
hexagonal(lonsdaleit)
- structura diamantului explica temperatura mare de
10. Grafitul sau plombagina
Etimologie – grafit= a scrie(greaca)
Formare - apare in natura sub forma de granule, in rocile metamorfice
bogate in
carbon, si ca vinisoare sau sub forma de filon in pegmatite
- prin cocsificarea materialelor bogate in carbon se produce o
transformare a materialului amorf bogat in grafit policristalin
Caracteristici si structura
- Structura cristalina compusa din planuri paralele de atomi de C;
aceste straturi au legaturi covalente hexagonale intre atomi( legaturi
stabile), intre planuri sunt legaturi labile
- Anizotropia grafitului – explicata de structura stratificata, care atrage
dupa sine clivajul perfect dintre straturi
- Este opac si lucios, are duritatea mica 1-2 pe scara Mohs( este
moale)
- Punct de topire foarte inalt = 3700°C, densitatea 2,26g/cm 3
- Grafitul nu reactioneaza cu acizii diluati, nici cu bazele si se
aprinde, in oxigen molecular, abia la 700 °C
11. Grafenul
-
-
Este varianta bidimensionala a grafitului si este format dintr-un
aranjament planar(bidimensional) de atomi de C dispusi intr-o retea
hexagonala
Este cel mai bun conductor de electricitate si caldura cunoscut
A fost descoperit in anul 2004, prin exfolierea grafitului( premiul
Nobel pentru fizica in 2010)
Proprietati:
- se intalneste in natura in mari cantitati
- foliile de grafen sunt foarte stabile,chiar in conditii obisnuite
- foliile de grafen au o structura extrem de regulata
- are rezistenta mecanica foarte mare si este foarte rigid(pe o
directie) dar si flexibil( pe alte directii)
- este format dintr-un singur strat de atomi carbon, si de aceea este
materialul cel mai subtire posibil.
12. Utilizările carbonului
datarea cu izotopul C 14;
lămpi cu incandescenţă;
receptoare de telefon;
rezistori electronici;
fibre de carbon;
obţinerea unor solvenţi.
