Prezentare sustinere teza doctorat, 25 septembrie 2013.

1. CONCEPTUL DE FERICIRE
LA ARISTOTEL ŞI THOMA DE AQUINO
Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Filosofie
Coord. ştiinţific
Prof. Dr. Valentin Mureşan
Doctorand
Cristian Ducu
Bucureşti – Septembrie 2013

2. fericirea
În limbajul comun, termenul
trimite la stările psihologice
prin care trece o persoană
(e.g., “mă face fericită”, „sunt fericit la
locul actual de muncă”, „Opt paşi
înspre fericire”,)
Se dezvoltă o aşa-zisă
„economie a fericirii”
* Butan
* Happy Planet Index
* World Happiness Report
* OECD

3. Partea I Partea II
Aristotel Thoma de Aquino
Tema lucrării
Ce cred Aristotel şi Thoma de Aquino că este
fericirea*

4. Partea I
Aristotel şi conceptul de fericire

5. Interpretări
anterioare
Partea I
Premisele
interpretării
mele
Interpretarea
mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Status quaestionis
1.1. Interpretarea exclusivistă (Albert cel Mare, Thomas Nagel, Richard Kraut)
1.2. Interpretarea inclusivistă (Terence Irwin, J.K. Akrill)
Interpretarea comprehensiv dominantă (V. Mureşan, Esenţa fericirii la Aristotel)
1.3. Interpretarea ierarhică (V. Mureşan – Comentariu [eudemonismul ierarhic])

6. Interpretări
anterioare
Partea I
Premisele
interpretării
mele
Interpretarea
mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Aristotel - un autor coerent şi consecvent
CAP. 2 – despre coerenţa internă a gândirii şi scrierilor lui Aristotel
2.1. Consecvenţa utilizării metodei „eticii” în discuţia despre fericire
(metoda diaporematică, nu „metoda endoxelor”)
2.2. Relevanţa legăturii dintre Etica şi Politica pentru tema fericirii
(fericirea omului – fericirea polis-ului)

7. (1)Identificarea problemei
(2)Endoxa
(3)Aporii
(4)Schiţa preliminară a metodei
(5)Eliminarea aporiilor
Subiectul: EN I.1-2 (I.7)
Prima serie de aporii EN I.4 - numele
tanthropinon agathon, to eu prattein,
to eu zen, eudaimonia
A doua serie de aporii EN I.5 – în ce constă
4 endoxa – bioi
(a) viaţa dedicată plăcerilor (-)
(b) viaţa dedicată onoarei, virtuţii (?)
(c) viaţa dedicată contemplaţiei (Ø)
(d) viaţa dedicată bogăţiei (-)
Eliminarea aporiilor: EN X
(a) EN X.5
(b) EN X.8 (deuteros)
(c) EN X.7-8
(d) este eliminat complet din I.5
Aplicarea metodei la nivelul Eticii nicomahice

8. I
II III IV V VI VII VIII IX
X
Discuţia
despre
akrasia
Discuţia despre fericire
Aplicarea metodei la nivelul Eticii nicomahice
(structura eliptică a tratatului)
Discuţia despre
virtute

9. Interpretări
anterioare
Partea I
Premisele
interpretării
mele
Interpretarea
mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Aristotel - un autor coerent şi consecvent
CAP. 3 – despre acel loc şi acele concepte care dau bătăi de cap interpreţilor lui Aristotel
3.1. Rolul Argumentului funcţiei în Etica
Cele 3 argumente din I.7 (cel mai desăvârşit scop, autarhia, funcţia)
3.2. Conceptul de ergon
3.3. Sensurile lui teleios, funcţia omului şi virtutea
kata ten aristen kai teleiotaten
3.4. Funcţia şi propriul (to idion)

10. Interpretări
anterioare
Partea I
Premisele
interpretării
mele
Interpretarea
mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Interpretarea pluralistă
4.1. Cele 3 feluri de viaţă (bioi):
4.1.1. Plăcerea (hedone)
4.1.2. Virtutea (arete)
4.1.3. Contemplarea (theoria)

11. Plăcerea în calitate de candidat pentru eudaimonia
este eliminată, dar este păstrată drept ingredient al acţiunii morale.

12. NB
Deuteros nu indică nici o ordine cronologică, nici una ierarhică (protos deasupra lui
deuteros). El are sens de separare, adică distinge între 2 moduri de viaţă, nu între 2
tipuri de fericire (dificultatea existenţei a 2 definiţii pentru acelaşi lucru).
Deuteros vs. kyrios („în sens propriu”) şi protos („în sens prim”) (Categ. 14a27)
Virtutea în calitate de candidat pentru eudaimonia
este şi ea eliminată pentru că
1
nu este cel mai desăvârşit scop (teleiotaten)
2
este un hexis,
în timp ce eudaimonia este o energeia.
Viaţa care constă în activitatea conformă cu virtuţile etice
(bios politikos kai praktikos, EN I.8)
poate fi eudaimonia, dar numai „într-un sens secundar” (deuteros). (EN X.8)

13. Contemplarea (theoria) este cel mai bun candidat pentru eudaimonia
pentru că
1
este activitatea conformă cu virtutea kat’ aristen kai teleiotaton
(nous-ul este „ceva divin în noi”)
2
este „cea mai autarhică”
3
“cea mai continuă” (synechestate)
3
este cea mai plăcută
4
este singura care presupune răgaz (schole)
Este numită eudaimonia teleia. Viaţa care constă în activitatea contemplativă
este în „cel mai propriu” (kyriotata) eudaimon.
Doar înţeleptul (sophos) poate fi „cel mai fericit” (eudaimonestaton, 1179a30)
sau „eudaimon în cea mai mare măsură” (ho sophos malist’ eudaimon, 1179a32).

14. Interpretări
anterioare
Partea I
Premisele
interpretării
mele
Interpretarea
mea
Cap. 1 Cap. 2 & 3 Cap. 4
Interpretarea pluralistă
4.1. Un al doilea concept aristotelic de fericire? - Makaria
4.2.1. Olbion, makaria, eudaimonia – 3 concepte pentru a descrie fericirea
4.1.2. Un al patrulea mod de viaţă?

15. Există un al patrulea mod de viaţă (bios)?
„eudaimonia” şi „makaria”
Sinonimie sau diferenţă semantică?
Anthony Celano – makaria trimite la un tip de fericire specific zeilor
Sensul protos, kyrios
Zeii sunt makarizomen kai eudaimonizomen(I.12)
„[pe zei] îi concepem ca posedând suprema treaptă a fericirii şi beatitudinii”
(1178b8)
Sensul deuteros
Oamenii nu pot să devină zei; cel mult să devină „asemenea” lor.
(e.g., Pythagoras, eroii)
Acest mod de viaţă nu este un candidat pentru eudaimonia.

16. eudaimonia
protos deuteros
Viaţa ce pp. activitatea
conformă cu virtuţile etice
Viaţa ce pp. activitatea
contemplativă
(dar nu în absenţa virtuţilor etice)
makaria
protos deuteros
Viaţa zeilor este
contemplare
Puţini oameni primesc
darul divin

17. Partea a IIa
Aristotelismul concepţiei lui
Thoma de Aquino despre fericire

18. Schimbarea de
paradigmă
Partea a IIa
Premisele
poziţiei
thomiste
Concepţia
thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
De la moralitatea virtuţii la moralitatea legii
5.1. Idealul creştin de viaţă şi problema fericirii eterne
(dispariţia lui eudaimonia şi intrarea în scenă lui makaria)
5.2. De la morala caracterului la morala Legii
5.3. Redescoperirea Eticii lui Aristotel în contextul disputelor doctrinare din sec. 13-lea
(Prop. 22: „că fericirea nu poate fi primită de la Dumnezeu nemediat”) – Matei 5:3

19. Schimbarea de
paradigmă
Premisele
poziţiei
thomiste
Concepţia
thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
Partea a IIa
Cât este de „aristotelic” Thoma de Aquino
6.1. Problema autorităţii (Auctoritas Aristotelis) şi comentariul (lectio) la Etica
6.2. Sursele platonice ale concepţiei thomiste despre fericire
(problema armonizării lui Aristotel cu Platon)
6.3. Distincţii augustiniene implicate în construcţia concepţiei thomiste despre fericire
(civitas terrena vs. civitas Dei – fericirea este posibilă doar în civ. Dei)
(Conf. X.20 – tindem către fericire pentru că toţi avem memoria acesteia; păcatul)

20. Schimbarea de
paradigmă
Premisele
poziţiei
thomiste
Concepţia
thomistă despre
fericire
Cap. 5 Cap. 6 Cap. 7
Partea a IIa
Viziunea lui Thoma despre fericire – ST IaIIae, qq. 1-5
1. Beatitudinea lui Dumnezeu
2. Beatitudinea îngerilor
3. „Beatitudo” şi „felicitas”
4. Fericirea umană ca visio Dei

21. Beatitudinea lui Dumnezeu
Thoma îl „cosmetizează” pe Aristotel pentru a putea vorbi despre b.D.
Zeul este substanţă separată ca la Aristotel, unde singura activitate proprie
este contemplarea. Beatitudo divina este întrucâtva similară makariei zeilor.
Substanţele materiale nu sunt inteligibile în act, ci doar în potenţă;
Devin inteligibile în act doar datorită unui intelect agent, prin intermediul
asemănării (similitudines), unde asemănărea este o formă inteligibilă pe
care intelectul posibil o primeşte. Această relaţie este una de „participare”.
Lucrurile sunt numite bune „prin participare”
(per modum participationis) la „fiinţa în sine” (per se ens).
Însă Dumnezeu este bine în sine.
„Beatitudinea este o anume perfecţiune”. Perfecţiunea lui Dumnezeu este cea
mai desăvârşită.

22. Beatitudinea îngerilor
La Aristotel nu există o entitate asemenătoare îngerilor.
Sensul b.Î. se joacă în jurul termenului perfect
„Dacă îngerii au fost creaţi perfecţi şi beatifici sau nefericiţi şi imperfecţi”
(Petrus Lombardus)
Îngerii au fost beatifici în starea lor de inocenţă, i.e, până la căderea lor.
Perfecţiunea şi-o datorează lui Dumnezeu.
Acum, binele lor şi-l au prin participare la binele suprem (summum
bonum), care este Dumnezeu însuşi.

23. Fericirea umană ca visio Dei
Fericirea omului ca „participare” la beatitudinea divină.
„Binecuvântaţi sunt cei puri în inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.”
(Matei 5:8)
Visio beatifica (Augustin)
posibilă doar în civitas Dei
Thoma de Aquino
Beatitudinea imperfectă
Beatitudinea sau perfecţiunea ultimă posibilă pentru om in via.
Beatitudinea perfectă constă în visio Dei şi e posibilă doar in patria.
Visio Dei este un fel de contemplare – contemplarea lui summum bonum, nu
contemplarea implicată în ştiinţe.
Beatitudinea omului ca dar divin al vieţii eterne.

24. Vă mulţumesc!
CRISTIAN DUCU
Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics