Diapozitive pt Filoz real multiniv

1. FILOZOFIA
REALITǍŢII MULTINIVEL
– Aplicatii in economie –
Alexandru A. Popovici
Universitatea Româno-Americană,
Societatea Română de Econometrie

2. CUPRINS
1 Introducere „ontogenetică”
2 Teoria generală a nivelelor
2.1 Nivele şi ierarhii
2.2 Interacţiunile dintre nivele ierarhiei şi în interiorul lor
2.3 Ierarhia nivelelor şi interacţiunilor umane
3 Aplicaţii ale teoriei nivelelor în economie
3.1 Descentralizarea deciziilor în întreprinderi
3.2 Principiile analizei şi modelării sistemelor multinivel
3.3 Agregarea şi socializarea mărimilor economice
4 Concluzii

3. 1 Introducere „ontogenetică”
1965-70 Hegel - „Fenomenologia spiritului”, „Ştiinţa logicii”
1970-85 Sarte – „Critica raţiunii dialectice” (tr. „Probl. de metodă” ),
A. Smith, D. Ricardo, K. Marx – economie politică
G. Gurvitch – sociologie; J. Piaget – epistemologie
1977-8 „Un model stohastic...”, 1979-80 red. A.P. „Ec. pol. matem.”
1983-4 A. Brody, M. Morishima – Marx + Leontief + v. Neumann
1985-98 A. Koestler (+tr.), T. Kuhn - istoria, psihologia, filozofia ştiinţei
1980-98 Sisteme stohastice: fiab. (2 monografii+doctorat), prognoza ec.
2000 M. Mesarović - „Teoria sist. ierarhice, multinivel” – cond. întrepr.
Redactare 4 vol. A.P. – filozofia fizicii, biologiei, economiei
2013 M. Blaug – „Metodologia ştiinţelor economice”
2014 C. Menger - „Investigaţii...”, N. Hartmann – “Problema fiinţei...”

4. Recapitulare „filogenetică”
1) Filozofia ştiinţelor naturii şi a ştiinţelor socio-umane
Diferenţe intre domeniile ştiinţifice şi nuanţările lor
STIINTELE NATURII
- Deteminism natural
- Cauze eficiente
- Cunoastere prin explicatie
- Fenomene repetabile
- Legi (cantitative)
STIINTELE SOCIO-UMANE
- Actiune libera
- Cauze finale
- Cunoastere prin intelegere
- Fenomene irepetabile
- Analogii
morfologice/tipologice
STIINTE ECONOMICE
Specificul stiintelor naturii:
1) coerenta interna imperfecta;
2) rezultate inductie – nu sigure, doar
verosimile;
3) metoda deductiva (evidenţe) –
presupozitii contestabile;
4) cauzalitatea ext. (explicatie) – insuf.,
cauzalit. interna = “intelegere”;
5) interpretari necesare
(chiar mat.) 6) indeterm. sau det.
statistic – necesar
7) depend. subiect-ob., cercet.-
societ. 8) utilizare cauze finale
(variationale)
Specificul stiintelor socio-umane:
1) coerenta interna si deductia-logice;
2) matematizarea logicii,
lingvisticii; 3) exist. legi (macar de
succesiune); 4) “subiectivism”
depasit (spre inter-subiectivism) prin
axiomatizare; 5)
actiuni – nu libere, ci conditionate
intern (abilitati/cunost.) si extern
(mijloace, conditii);
6) experimente posibile (poate
nerecomandabile): psihol., ec., soc.;
7) libertatea =
determinare interioara =
STIINTE ECONOMICE

5. Recapitulare „filogenetică”
2) Filozofia ştiinţelor economice
1 Şcoala austriaca
1.1 Carl Menger (1840-1921)
- Realism stiintific, interactionism (ontologic) + gradualism (metodologic), matematizare
(Bőhm-Bawerk , Schumpeter vs. Dilthey)
1.2 Ludwig von Mises (1881-1973)
- Realism stiintific, apriorism, individualism, dualism metodologic, reductionism
(Hayek vs. Mises: interactionism + sinteza + matematizare)
2. Şcoala neo-keynesiană
Joan Robinson (1903-1983)
- Realism stiintific, pozitivism, interactionism, matematizare
3. Şcoala neo-marxistă
3.1 Curente
3.2 Stephen Resnick (1928-2013), Richard D. Wolff (1942-)
- Pozitivism mascat, interactionism absolut (fara intreg), reductionism la substructura
3.3 John E. Roemer (1945-)
- Realism stiintific, individualism metodologic, interactionism, matematizare
=> Limite individualism - echilibru general vs.crize ciclice (comport. indiv. variat)

6. Clasificarea stiintelor si relatiile lor cu filozofia
Raporturile posibile intre spirit si natura (materie)
S P I R I T
CULTURALISM
MATERIE
DUALISM
S P I R I T
MATERIE
NATURALISM
UMANIST
(SUBSTANTIALISM)
GRADUALISM
S P I R I T
SPIRITUALISM
MATERIE
MONISM
S P I R I T
MATERIALISM
MATERIE
MONISM
“Omul este masura tuturor lucrurilor”
“Microcosmosul uman este imaginea macrocosmosului”
“Cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine”
ŞTIINŢELE
NATURII
Astronomie
Fizica
Chimie
Biologie
ŞTIINŢELE
SOCIO-UMANE
Psihologie
Sociologie
Istoriologie
(Etnologie)
STIINTE ECONOMICE
FILOZOFIILE ŞTIINŢELOR SOCIALE
FILOZOFIILE ŞTIINŢELOR NATURII
FILOZOFIA FILOZOFIA S STTIIININŢTELLOORR E ECCOONNOOMMICICEE
FILOZOFIA
ŞTIINTEI
ONTO-LOGIE
EPI-STEMO-LOGIE
LOGICA
MATEMATICA
FILOZOFIA LOGICII
FILOZOFIA MATEMATICII

7. 1) Filozofia stiintelor naturii si a stiintelor sociale
ŞCOALA
AUSTRIACA
- Reductionism
- Individualism
- Apriorism
- Anti-matematism
ŞCOALA NEO-KEYNESIANA
- Holism
- Instutionalism
- Pozitivism
- Pro-matematism
FILOZOFIILE ŞTIINŢELOR SOCIALE
FILOZOFIILE ŞTIINŢELOR NATURII
FILOZOFIA LOGICII
FILOZOFIA MATEMATICII
FILOZOFIA
ŞTIINTEI
ONTO-LOGIE
EPI-STEMO-LOGIE
FILOZOFIA
ŞTIINTELOR
ŞTIINŢELE
NATURII
ŞTIINŢELE
SOCIALE
ŞCOALA NEO-MARXISTA
- Reductionism+
interactionism
- Economism
- Dialecticism
- Anti-matematism
ŞCOALA
AUSTRIACA
- Interactionism +
reductionism
- Individualism
- Deduct.+induct.+
apriorism
- Pro/anti-matematism
ŞCOALA NEO-KEYNESIANA
- Holism+
interactionism
- Instutionalism
- Pozitivism analitic
- Pro-matematism
ŞCOALA NEO-MARXISTA
- Reductionism +
interactionism
- Sociologism +
individualism
- Pozitivism
(struct. + analitic)
- Pro-matematism
2) Filozofia stiintelor economice
3) Filozofia realitatii multinivel
FILOZOFIA
ŞTIINTELOR
ŞTIINŢELE
NATURII
ŞTIINŢELE
SOCIALE
FILOZOFIA
MULTINIVEL
ONTO-LOGIE
EPI-STEMO-LOGIE
ŞTIINŢELE
ECONOMICE
MICRO-ECONO-MIE
MACRO-ECONO-MIE
ISTORIOLOGIE
SOCIOLOGIE
MACROECON.
MICROECON.
PSIHOLOGIE
BIOLOGIE
CHIMIE

8. 1) Filozofia ştiinţelor naturii şi a ştiinţelor socio-umane
2.1 Probleme ontologice
Transformism
(Thales, Lamarck)
P1 P2 ... Pn P1 P2 ... Pn
Fixism
(Parmenide, Cuvier)
Evolutionism
(Heraclit, Darwin)
b) relatia fiintare-devenire
c) relatia determinism-indeterminism (libertate)
Indeterminism
(libertate absoluta)
Determism absolut
(mecanicist)
Libertate conditionata
(determism probabilist)
P1 P2 ... Pn
Reductionism
(Democrit)
Interactionism
(Aristotel, Hegel)
Holism
(Parmenide)
PP2
n
P1 …
a) relatia parte-intreg

9. 2 Teoria generală a nivelelor
2.1 Nivele şi ierarhii;
2.2 Interacţiunile dintre nivele ierarhiei şi în interiorul lor
ISTORIOLOGIE
SOCIOLOGIE
ECONOMIE
PSIHOLOGIE
ECONOMIE
OAMENI
PSIHOLOGIE
Oameni = intregi (in psihologie)
=componente (in economie)
ECONOMIE
PSIHOLOGIE
Proces elementar
Holarhie = ierarhie de intregi (holoni)
Autonomie reciproca a nivelelor = libertate si determinare limitate
COSMOLOGIE
Interacţiunea întreg-părţi
(Holon)
Nivele
Unul cosmic
(Parmenide)
Cosmol.
Istoriol.
Sociol.
Econom.
Fizica
Chimie
Biolog.
Psihol.
Circularitatea cauzala => unitatea cosmosului
P1 P2 ... Pn
BIOLOGIE
CHIMIE
FIZICA

10. Istoria teoriei nivelelor si a sistemelor ierarhice
Teoria nivelelor Teoria sistemelor ierarhice
FILOZOFIA
Aristotel – “materie-forma”, “gen-specie-individ”
Stoici: Zenon din Citium - Marc Aureliu
Hegel (“Stiinta logicii, 112),
A. Comte,”Curs de filozofie pozitiva”,1830)
A.N. Whitehead (“Conceptul de natura”,
1920) N. Hartmann (“Problema fiintei
spirituale”, 1933)
STIINTA
Fizica: A. Popovici (1951), J.-P. Vigier (1961)
Biologie, sociologie: L. von Bertalanffy (“Teoria
generala a sistemelor” [deschise],1968).
FILOZOFIA
B. Russell, A.N. Whitehead („Principia Mathematica”, 1910)
A.N. Whitehead („Ştiinţa şi lumea modernă”, 1925)
H.A. Simon („Arhitectura complexităţii”, 1962),
STIINTA
G. Danzig, P. Wolfe (1960) – descomunerea optimizarii liniare
J. Kornai, T. Liptak („Planificarea pe două nivele”,1965)
M. Mesarovič (“Teoria sistemelor ierarhice, multinivel, 1970)

11. 2.3 Ierarhia nivelelor şi interacţiunilor umane
E. Durkheim: nivelele inferioare – mai inerte, nivelele superioare (mai complexe) – mai libere.
Pascal: omul – intre doua infinituri (microcosmos si macrocosmos).
Th. de Chardin: complexitatea creste exponential, cu marimea obiectelor (dinspre microcosmos),
cu un maxim pt. om si antroposfera [apoi scade, tot exponential, spre macrocosmos].
Evoluţia complexităţii nivelelor din natură
(Th. de Chardin, 1942)
Combinatii chimice bio-umane = 109
atomi Cosmosul = 1080 atomi
Corp uman = 1022 atomi
ultra-organizati Cm3 de aer =
1018 atomi dezorganizati
Controlul parametrilor pe nivele
Exemplu:
1 nivel = 10 par. liberi, 106 – controlati
=> Corp uman = 3 nivele =
1022 atomi = 10*(10* 106 )3 de atomi

12. Stiinta si cunoasterea – individuale si sociale
Slabă focalizare pe
oameni şi informaţie,
nici o focalizare pe
tehnică
Oameni
(cercetători,
colective,
societăţi etc.)
Tehnică
(instrumente,
cărţi, reviste etc.)
Informaţie
(date,
proceduri de
prelucrare)
Slabă focalizare pe
oameni şi tehnică,
nici o focalizare pe
informaţie
Teorie
Ştiinţă
Empirie
Slabă focalizare pe
informaţie şi tehnică,
nici o focalizare pe
oameni
Cunoastere individuala = 1 intreg (holon)
= omul + obiectul +
instrumentul = = 3 componente-intregi
(holoni) Gandim nu cu
creierul, ci cu tot corpul. Structuri initiale
(devenite) => interactiune (proces) =>
structuri finale modificate (armonizate).
Cunoasterea –
proces individual +
+ social (nivele
superioare) +
+ natural
(nivele inferioare)
Obiectivari subiect:
minte-trup, subiect-obiect,
multiplicare obiecte,
empatie cu obiect uman,
organizare si exprimare
rezultate (structuri
simbolice, opere)
Subiectivizare
(umanizare) obiect
=> Armonizare
structurala subiect-obiect
Cunoasterea sociala:
discutie critica, comparare
cu norme => intreg dinamic

13. Probleme epistemologice: a) relatia om-natura
1) Natura cunoasterii
2) modalitatea cunoasterii: a) imposibilă, b) necesară, c) posibilă;
3) natura adevărului posibil: a) absolut (necondiţionat), b) relativ
(condiţionată), c) relativ convergent (spre absolut);
4) metoda stabilirii adevărului: a) inductivă (de la fapte la adevăr),
b) deductivă (de la adevăr la fapte), c) inductiv-deductivă iterativă (prin
repetarea cuplului, până la obţinerea rezultatului satisfăcător).
Opţiunile mele: Cunoastere posibilă, relativ convergentă, inductiv-deductivă
iterativă
Contopire
(identificare)
Interactiune (armonizare
prin modificare reciproca)
Omologie (asemanare)
Homme libre, toujours tu cheriras la mer!

14. 2.2 Probleme epistemologice: b) relatia cu obiectul
5) Relatia subiect-obiect:
b) subiect activ şi obiect
pasiv (raţionalism,
kantianism)
c) subiect şi obiect
active (mec.
cuantica, psihologie
genetică)
a) subiect pasiv şi
obiect activ
(senzualism)
6) Relaţia dintre teorie şi obiect:
a) realism (dependenţa univocă a teoriei de obiecte),
b) constructivism (dependenţa univocă a obiectelor de teorie),
c) relaţionism/interactivism (dependenţa reciprocă între teorie şi obiecte)
Opţiunile mele: subiect şi obiect active, relaţionism/interactivism

15. Probleme epistemologice: c) construirea unei teorii
7) Metode empirice (inductive) :
validare
internă
a) explicarea
concepte
observare,
experimentare,
generalizare
teorie
construire
validare
externă
legiferare
ipoteze
predicţie,
verificare
sau
falsificare
obiecte,
fenomene
tipuri
ipotetice
oameni,
acţiuni
trăire,
introspecţie,
înţelegere
re-trăire
teorie
hermeneutică
comunicare
re-creare
creaţii şi opere
simbolice
narare
şi
interpretare
b) înţelegerea
exprimare
Opţiunea mea: Stiintele (naturale & sociale) = explicatii (prin cauze exterioare) +
intelegere (prin cauze interioare).

16. Metodele circulare (circularitate cauzala si temporala)
F. Gonseth (“Filozofia deschisa”): nu exista concepte primare absolute, nici
adevaruri ultime definitive; ele se verifica reciproc si continuu.
Metode: inductive (parte  intreg)+deductive (intreg  parte), iterat.
Exemple (sisteme filozice circulare): Leibniz (“Teodiceea”, “Monadologia”),
Hegel (“Fenomenologia spiritului”, “Stiinta logicii”).
Metoda relationala (J. Piaget): nu atomism (reductionism), nu holism (Gestalt-ism),
ci de la construirea de relatii totalizante, la structuri de ansamblu
(totalitati) inteligibile.
Metoda regresiv-progresiva structurala (Sartre – “Critica ratiunii dialectice”):
de la individ la structuri sociale abstracte (sociologie), de la structuri
abstracte la structuri concrete istorice si la omul concret).
Metoda progresiva-regresiva temporala (Sartre): de la trecut la prezent si apoi
- de la prezent la trecut.
Exemple: Hegel (sistem filozofic + istoria filozofiei), Marx (critica istorica a
teoriilor economice + teorie structurala + istoria structurii), Toynbee (“Un
studiu al istoriei” - teoria structurala a civilizatiilor istorice, “Mama Glia” –
istoria temporala a civilizatiilor).

17. Consecinte stiintifice ale filozofiei realitatii multinivel
FILOZOFIA
ŞTIINTELOR
ŞTIINŢELE
NATURII
ŞTIINŢELE
SOCIALE
FILOZOFIA
MULTINIVEL
ONTO-LOGIE
EPI-STEMO-LOGIE
LOGICA
MATEMATICA
Logica formală: logica tipurilor
(Russell & Whitehead – “Principia
mathematica”, 1912) +
+ generalizări de la ordinul doi la
ordinul n>2 (Gr. C. Moisil - calculul
schemelor deductive de diferite
ordine, cf. Gentzen) +
+ logica multivalenta +
+ logica probabilista.
Cunoasterea = interactiune subiect -obiect =
= epistemologie + ontologie
Teoria optimizarii: programarea
bi- si multinivel, numerica, fuzzy,
stohastica (ex. S. Dempe —
“Foundations of Bilevel
Programming” (2002), Sakawa &
Nishizaki — “Cooperative and
non-cooperative multilevel
programming” (2009)
Analiza statistica multinivel (ex:
H. Goldstein — “Multilevel
Statistical Models” (2011),
R.S. Smith— “Multilevel modeling
of social problems. A causal
perspective” (2011)

18. 3 Aplicaţii ale teoriei nivelelor în economie
3.1 Descentralizarea deciziilor în întreprinderi
Danzig & Wolfe– descomunerea optimizarii liniare (1960)
Kornai & Liptak („Planificarea pe două nivele”,1965)
M. Mesarovič (“Teoria sistemelor ierarhice, multinivel, 1970)
– 3 tipuri de nivele: esaloane organizationale, etaje decizionale,
straturi conceptuale
Sistem organizaţional multieşalon
Sistem cu mai multe
etaje de decizie
Stratul 2
Stratul 1
Sistem ierarhic simplificat,
cu doua straturi conceptuale

19. 3.2 Principiile analizei şi modelării sistemelor multinivel
Principii de modelare si
proiectare (Vernadat, 1996):
a) principii structurale:
1) descompunerea
funcţională treptata (=>
esaloane), 2)
separarea preocupărilor
(=>etaje),
3) modularizarea (=>straturi);
b) principii operaţionale:
1) generalitatea (model general
=> model particular),
2) reutilizarea,
3) decuplarea.
Standard IEEE:
1) arhitectura (caracteristici invariante
ale sistemului),
2) perspectiva (unghi de vedere
personal)
3) punct de vedere (convenţii, limbaje,
unelte, tehnici şi metode folosite) =
model de referinţă al unei perspective
concrete.
=> Perspectiva = 1-n modele corelate
cf. punct de vedere.
=> Arhitectura = puncte de vedere
adecvate si perspective coresp.
Object Management Group (OMG, 1989)
UML (Limbajul Unificat de Modelare a obiectelor
informatice), SysML (limbaj de modelare a
sistemelor), BPML (limbaj de
proiectare a proceselor economice.

20. 3.3 Agregarea şi socializarea mărimilor economice
Polemica scoli neo-keynesiene:
Cabridge SUA (neo-claica:
P. Samuelson, R. Solow) vs.
Cabridge UK
(ricardiană - J.
Robinson, P. Sraffa) 1960-70
Pro-contra agregare fizică, în
modelele macroeconomice, a
stocurilor de capital (utilaje, clădiri
etc.) diferite micro.
Substrat epistemologic – gradul de
generalizare al modelului (de
conceptualizare a obiectelor
concrete).
Substrat ontologic:
-omogenizarea reala a elementelor
producţiei, a fortei de munca, a
produselor;
- pastrarea sau nu, de intreg
(macro) a unor calitati vechi (ale
componentelor micro);
- aparitia unor
calitati noi (emergente) ale intregului
Ierarhia modelelor (macro vs. micro):
Macro – model descriptiv, determinist clasic
(variabile cu masuri comune sau nu cu cele
micro).
Mezzo / micro – model explicativ, stohastic, pt.
ansamblul componentelor, cu procese reale de
convergeta spre marimi medii = explicatie.
Micro / infra – model inteligibil,
determinist, al comportamentului componentelor
(prin cauzalitate interna) = intelegere.
Rezolvare posibila a problemei agregarii:
dubla aproximare (prin siruri converegente din
interior si din exterior), ca la cuadratura cercului
(si la integrarea prin aproximare), de la nivelele
inferioare si de la nivelele superioare.
Exemple: A. Popovici – “Economia politica
matematica”, 1940
Al. A. Popovici – “Un model stohastic markovian
al formarii ratei generale a profitului” (1978)

21. 4 Concluzii
Filozofia realitatii multinivel
- nu este o solutie a tuturor problemelor filozofice, stiintifice sau
practice;
- este un ghid de abordare a fenomenelor complexe (cu interactiuni
importante intre intreg si parti), sustinut de metode si tehnici
stiintifice elaborate si evoluate;
- poate servi ca punct de vedere in abordarea unor teorii opuse sau
asemanatoare, prin compararea problemelor si solutiilor;
- poate si trebuie dezvoltata in dialog amical sau polemic, cu diverse
filozofii ale stiintei si diverse teorii stiintifice.