1. LO 2.2LO 2.2 Cum sunt expusi copii laCum sunt expusi copii la
violenta. Care sunt consecinteleviolenta. Care sunt consecintele
violentei in familie si a violenteiviolentei in familie si a violentei
impotriva copiilor.impotriva copiilor.
UNIUNEA
EUROPEANĂ
GUVERNUL ROMANIEI
MINISTERUL MUNCII,
FAMILIEI, PROTECŢIEI
SOCIALE I PERSOANELORȘ
VARSNICE
AMPOSDRU
FONDUL SOCIAL
EUROPEAN
POSDRU 2007-2013
INSTRUMENTE
STRUCTURALE
2007-2013
MINISTERUL EDUCATIEI,
CERCETARII, TINERETULUI SI
SPORTULUI
OIPOSDRU
INSPECTORATUL ŞCOLAR AL
MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Legatura intre violenta si tulburari fizice, emotionale, de
atasament si comportamentale

2. • Copiii sunt expusi la scoala la forme diverse de
violenta, pe primul loc fiind cea intre elevi,
denumita bullying. Aceasta include bataie fizica,
imbranceli, farse, umiliri publice, porecle, injuraturi,
imprastiere de zvonuri in scopul discreditarii,
ignorare, excludere sociala, postare de mesaje
inadecvate pe site-uri de socializare (ex. facebook),
furt de date personale din telefoanele mobile etc.
• Comportamentele agresive se intensifica la varsta
scolara medie si mare, 10 – 14 ani, adica exact intr-
o perioada extrem de complicata, cu efecte grave
pe fondul transformarilor si nevoilor specifice
adolescentei.
• Bullying-ul raneste dur copilul, ii afecteaza increderea in sine, faciliteaza aparitia asa
numitelor 'complexe de inferioritate', il priveaza de sansa unei socializari sanatoase la o
varsta in care 'gasca' devine la fel de sau chiar mai importanta decat familia.
• In cazul copiilor mai mici, vor fi afectate performanta scolara, cheful copilului de a face
lucruri care inainte ii faceau placere, interesul pentru joc – acestea fiind chiar semne
precoce la care parintii si cadrele didactice pot fi atenti pentru a-si da seama daca
copilul este sanatos si fericit.

3. • Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă
de violen ă fizică sau emo ională la care sunt supu iț ț ș
sau expu i copii.ș
• În România, Legea 272/2004 privind protec ia copiilorț
încearcă să clarifice aceste aspecte i să ofere suportulș
legal pentru a identifica cazurile de abuz.
• Departe de a fi perfectă oferă un cadru care poate fi
folosit stoparea comportamentelor abuzatoare asupra
copiilor.
• O dezvoltare a legii ar trebui să permită evolu ia deț
la ac iuni reactiveț în caz de abuz către ac iuniț
preventive care să evite apari ia abuzurilor asupraț
copiilor.
• Conform acestei legi institu iile statului sunt obligateț
să prevină i să protejeze copiii de orice act deș
violen ă, abuz fizic, psihic sau sexual împotriva lor.ț
• Legea interzice orice fel de pedeapsă fizică sau
umilitoare, acasă sau într-o institu ie care ar trebui săț
se ocupe de protejarea sau educa ia copiilor.ț
• Plângerile i sesizările cu privire la abuzuri împotrivaș
copiilor pot fi depuse atât de către copil cât i deș
către oricare persoană din apropierea copilului care
observă semnele unor abuzuri asupra acestora.

4. • Săvâr irea abuzului implică ac iunea voluntară aș ț
abuzatorului, care periclitează existen a iț ș
dezvoltarea copilului, indiferent de existen a unuiț
posibil consim ământ al copilului.ț
• Există diverse tipuri de abuz:
- fizic (orice formă de pedeapsă corporală,
imobilizarea fizică, reducerea alimenta iei),ț
- emo ional (rejectarea, intimidarea verbală prinț
diverse amenin ări, abuzul verbal prin adresareaț
unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea,
interzicerea contactului cu propria familie etc.),
- sexual (act sexual cu copii, implicarea copiilor în
produc ia, răspândirea,distribuirea unor materialeț
pornografice, expunerea organelor sexuale ale
copiilor în scopuri sexuale, prezentarea unor
materiale pornografice copiilor, realizarea unor
acte sexuale în prezen a copiilor).ț
• Aceste forme de abuz pot fi asociate i cuș
neglijarea copilului sau cu diverse forme de
exploatare a acestuia.

5. Care sunt consecin ele violen ei în familie i a violen ei împotriva copiilorț ț ș ț
• Una din cele mai importante funcţii ale familiei constă în
educarea şi formarea tinerilor în vederea integrării lor
optime în viaţa şi activitatea socială. În cadrul grupului
familial, părinţii exercită, direct sau indirect, influenţe
educaţional - formative ale propriilor copii.
• Într-o familie normală, în interacţiunea copii-părinţi,
aceştia din urmă se adaptează firesc trebuinţelor psiho-
afective şi fizice, necesare unei dezvoltări echilibrate,
armonioase a minorilor.
• Perturbarea funcţiilor familiei se petrece (în general) ca
o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele
evenimentelor de violenţă.
• Într-o familie violentă, copiii cresc într-o atmosferă în
care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă
ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.
• Astfel, orice formă de violenţă asupra copilului poate
duce la retard în dezvoltarea intelectuală, la tulburări de
echilibru emoţional şi la consecinţe fizice pe plan psiho-
social.
• Structurarea personalităţii copilului va suporta efectele
abuzului şi va fi marcată de o atitudine reticentă în
relaţionarea socială, de sentimentul de stigmatizare şi de
imagine de sine negativă.

6. • tulburări de somn şi coşmaruri (imagini
legate de evenimentul abuzului reapar
în timpul somnului sub forma viselor şi
a coşmarurilor). Tulburările de somn
includ: insomniile, incapacitatea de
relaxare şi odihnă;
• anxietate generalizată;
• hipervigilenţă, comportament precaut,
circumspect, în special dacă se află într-
un loc similar cu cel în care s-a produs
evenimentul;
• evitarea unor locuri, persoane, obiecte
sau alimente care amintesc de
momentul evenimentului traumatic.
Simptomatologia frecvent descrisă de către copiii- victime ale abuzului este
următoarea:

7. • Copiii din familiile violente învaţă
că:
- este acceptabil ca un bărbat să
lovească o femeie;
- violenţa este modul de a obţine
ceea ce vrei;
- oamenii mari au o putere pe care
nu o folosesc cum trebuie;
- bărbaţii care pedepsesc femeile şi
copiii sunt masculi adevăraţi;
- exprimarea sentimentelor
înseamnă slăbiciune;
- nu trebuie să vorbească despre
violenţă, să aibă încredere în sine,
să simtă.
• Copiii care trăiesc într-un mediu violent sunt martori ai ameninţărilor verbale, aruncării
obiectelor, bătăilor, ameninţărilor cu arme, torturării sexuale, încercărilor de
sinucidere, crimelor.
• Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi şi victime în timpul acestor incidente.

8. • Sugarii reacţionează la mediul din jurul lor; când sunt supăraţi,
plâng, refuză mâncarea sau se închid în sine şi sunt foarte
susceptibili faţă de deprivarea emoţională.
• Copiii antepreşcolari încep să dezvolte încercări primare de a
relaţiona cauzele de emoţii; prezintă probleme de comportament
cum ar fi îmbolnăviri frecvente, timiditate profundă, stima de sine
scăzută şi probleme sociale la grădiniţă cum ar fi loviri, muşcări sau
contraziceri. La acest stadiu apar diferenţele de gen.
• La vârsta preşcolară, copiii cred că tot se învârte în jurul lor şi
este provocat de ei. Dacă sunt martori ai violenţelor sau abuzului,
pot crede că ei le-au provocat. Unele studii au arătat că băieţii
preşcolari au cele mai mari rate ale agresivităţii şi cele mai multe
probleme somatice, faţă de alte grupe de vârstă.
• Copiii de şcoală primară, în special în stadiul târziu, încep să
înveţe că violenţa este calea cea mai potrivită pentru a rezolva
conflictele într-o relaţie. Deseori au probleme la teme iar la fetele
din această grupă de vârstă au fost identificate cele mai ridicate
nivele de agresivitate şi depresie.
• Adolescenţii văd violenţa ca o problemă a părinţilor lor şi
deseori consideră victima ca fiind vinovată. Conflictele dintre
părinţi au o influenţă profundă asupra dezvoltării adolescenţilor şi
a comportamentului lor ca adulţi şi este cel mai puternic predictor
al delincvenţei violente.
Studiindu-se copiii care au
fost martori la violenţele
domestic sau victim a
agresiunilor, au fost
observate următoarele
efecte ale violenţei, în
funcţie de stadiul de
dezvoltare.

9. Există numeroase efecte principale la copiii
martori ai violenţei domestice şi unele efecte
subtile. Cel mai bine documentate şi notabile
efecte sunt creşterea agitaţiei şi comportament
agresiv, ca şi depresia şi anxietatea.
1. Comportament agresiv şi neobedient.
Copiii care au fost martori ai violenţei în familie
deseori devin agresivi cu colegii, prietenii şi
profesorii.
Ei tind să fie neobedienţi, iritabili şi uşor de
înfuriat.
Copiii care distrug obiectele şi au tendinţa de a
se implica în conflicte, pot dezvolta o
personalitate delincventă în adolescenţă.
2. Emoţii şi conflicte interioare.
Problemele emoţionale interioare, cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scăzută,
închiderea în sine şi letargia, au fost identificate la copiii expuşi la violenţa domestică.
Alţi copii prezintă afecţiuni somatice (suferinţe corporale, dureri şi îmbolnăviri fără o cauză
medicală).
Aceste simptome apar pentru că există o tensiune internă acumulată, la copiii care nu găsesc
moduri de rezolvare a unor probleme, care nu îşi pot exprima conflictele sau nu pot căuta ajutor.
Mulţi observatori au constatat că interiorizarea problemelor, alături de nevoia de a se comporta
exemplar şi dorinţa exagerată de a-şi ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore
ale abuzurilor în familie.

10. 3. Efecte la nivelul dezvoltării sociale şi
educaţionale.
Alte studii au arătat că acei copii martori ai
violenţelor sunt influenţaţi la nivelul
dezvoltării sociale şi educaţionale.
Copiii care sunt sau au fost implicaţi în
incidente familiale violente sunt preocupaţi de
această problemă şi nu se pot concentra
asupra cerinţelor educaţionale.
Dezvoltarea lor socială poate fi afectată
pentru că ei sunt foarte trişti, anxioşi sau prea
preocupaţi ca să se implice; sau tendinţa lor
de a folosi strategii violente în rezolvarea
problemelor interpersonale îi fac nepopulari şi
se simt respinşi.
Unii asistenţi sociali au constatat că femeile
din grupuri imigrante, cu o cultură diferită,
care au trăit într-un mediu violent, îşi
neglijează educaţia, luptă prin metode
acceptate cultural de a părăsi familia, cum ar fi
căsătoriile timpurii, luarea unei slujbe înainte
de a fi definitivat studiile.

11. 4. Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder – PTSD).
Studiile recente au demonstrat că mulţi copii martori ai violenţelor prezinta PTSD.
Definiţia tulburării post-traumatice, găsită în DSM-IV explică: persoana care suferă de stres post-
traumatic a fost expusă unei ameninţări cu moartea sau unei răniri/ ameninţări a integrităţii sale fizice;
răspunsul persoanei include frica intensă, neputinţă sau oroare; în cazul copiilor – comportament agitat
sau dezorganizat.
În plus, evenimentul este reexperimentat prin coşmaruri, amintiri recurente ale evenimentului produse
de anumite elemente sugestive, etc; există o evitare continuă a stimulilor care amintesc persoanei de
incident; sunt prezente simptome ale unei permanente stări de disconfort, cum ar fi dificultăţile în
adormire, iritabilitatea, izbucnirile de furie, dificultăţi de concentrare, hipervigilenţă şi o teamă exagerată.
Mulţi copii care au fost expuşi la violenţe nu au cunoscut niciodată un mediu calm, paşnic, chiar din
copilărie, şi de aceea dezvoltarea şi reacţiile lor sunt afectate în mod diferit şi cronic decât ale copiilor
care nu au experimentat decât un singur eveniment traumatic într-un mediu liniştit şi suportiv.

12. • Tulburarea reactiva de atasament este o
afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc
legaturi sanatoase cu parintii sau persoanele de
ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de
cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in
copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive
sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale
nu au fost implinite.
• Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare
si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au
invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune
cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune.
• Tulburarea reactiva de atasament este deseori
controversata. Atat diagnosticul cat si tratamentul
sunt dificile, iar parintii sunt deseori tulburati si
depasiti de situatia de a ingriji un copil care nu
raspunde la afectiune. Tulburarea reactiva de
atasament prezinta doua tipuri: tipul inhibat si tipul
dezinhibat. In timp ce unii copii pot avea simptomele
unui singur tip, exista si copii care prezinte simptome
ale ambelor forme.
Legătura între violen ă i tulburări fizice, emo ionale, de ata ament iț ș ț ș ș
comportamente

13. • Majoritatea copiilor sunt rezilienti in
mod natural, si chiar si cei care au
fost neglijati, au trait in orfelinate sau
au avut mai multi ingrijitori
dezvolta relatii sanatoase si legaturi
puternice.
• Nu se stie de ce unii sugari si copii
dezvolta tulburare reactiva de
atasament.
• Dar mai multe teorii ale
atasamentului pot explica unele
procese emotionale care sunt
implicate in aparitia acestei tulburari.
• Teoria traditionala a atasamentului
spune ca pentru a se simti in
siguranta si a dezvolta incredere
copilul are nevoie de un mediu stabil
si afectuos.
• Nevoile lor de baza, emotionale si
fizice, trebuiesc satisfacute in mod
constant.
• Tulburarea reactiva de atasament
este considerata o afectiune rara.

14. Bibliografie:
•Cornea, Andreea; Micheu, Elena; Cozoş, Ionela;Violenţa şi sănătatea în
România, Bucureşti, 2009;
•Efectul violenţei în dezvoltarea umană: copiii şi violenţa, în Muntean, A.,
Munteanu, A. (2011),Iaşi: Editura Polirom
•Jigău, M. (coord.) Violenţa în Şcoală, Iaşi, Institutul European, 2001;
•4. Neamţu, C. (2003), Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul
problemelor de comportament al elevilor, Editura Polirom, Iaşi;