1. ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT – ADMINISTRAŢIE
PUBLICĂ
Rolul politicii de amenajare a
teritoriului în întărirea coeziunii
teritoriale la nivelul UE
Profesor coordonator:
Conf.Univ.Dr. Alina Profiroiu
Studenţi:

2. Cuprins
1. Conceptul de amenajare a teritoriului
2. Amenajarea teritoriului în context european
3. Principalele documente europene la care România îşi
aliniază politicile sale în domeniul amenajării teritoriului
3.1. Carta europeană a amenajării teritoriului
3.2. Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC)
3.3. Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială
durabilă a continentului european
3.4. Agenda Teritorială a Uniunii Europene - document al
COMISIEI EUROPENE
4. Amenajarea teritoriului în context naţional
4.1. Atribuţiile administraţiei centrale în domeniul
amenajării teritoriului
4.2. Atribuţiile administraţiei publice judeţene în domeniul
amenajării teritoriului
4.3. Atribuţiile administraţiei publice locale în domeniul
amenajării teritoriului
4.4. Structura instituţională
2

3. 5. Bibliografie
1. Conceptul de amenajare a teritoriului
Amenajarea teritoriului urmăreşte obiective de justiţie teritorială şi rentabilitate
economică. Astfel, Legea privind amenajarea teritoriului adoptată în Franţa la 4 februarie
1995, răspunde la două principii cheie, şi anume:
1) principiul echităţii – stipulează că egalitatea şanselor poate fi compatibilă cu
tratamente fiscale inegale, în funcţie de puterea contributivă;
2) principiul eficienţei – conform căruia amenajarea teritoriului trebuie să favorizeze o
dezvoltare echilibrată şi durabilă.
Amenajarea teritoriului reprezintă expresia spaţială a politicilor economice,
sociale, culturale şi ecologice ale societăţii.
Ea este în acelaşi timp o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o politică
condusă ca o abordare interdisciplinară şi cuprinzătoare îndreptată spre o dezvoltare teritorială
echilibrată şi spre o organizare fizică a spaţiului realizată în interesul colectivităţilor care îl
folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul
european.
2. Amenajarea teritoriului în context european
La începutul anilor `60 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei preocupată de
concentrarea excesivă a disparităţilor regionale, declară în cadrul rezolutiei 210/1961: că este
convinsă că dezvoltarea spaţială armonioasă a activităţilor economice, sociale, culturale
este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului .
Prin Rezoluţiile 525 si 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de
Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul
amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferinţă europeană ministerială
permanentă, însărcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială
a continentului european şi să asigure armonizarea politicilor naţionale în domeniul
amenajării teritoriului.
3

4. Prin Rezoluţiile 525 si 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de
Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul
amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta Prima Conferinţă Europeană a Miniştrilor
Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn – Germania.
Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului,
documente fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. Dupa 1991 România a
participat constant la Sesiunile CEMAT prin reprezentanti ai ministerului responsabil cu
amenajarea teritoriului.
„Carta Europeană a amenajării teritoriului” adoptată în 1983, de CEMAT la
Torremolinos - Spania defineşte amenajarea teritoriului ca « expresia spaţială ale
politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice a tuturor societăţilor » cu următoarele
obiective fundamentale:
• Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;
• Ameliorarea calităţii vieţii;
• Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protectia mediului;
• Utilizarea ratională a solului.
3. Principalele documente europene la care România îşi
aliniază politicile sale in domeniul amenajării teritoriului
3.1. Carta europeană a amenajării teritoriului – “document al Consiliului Europei, adoptat
de cea de a 6-a Conferinţă Europeană a Ministrilor Responsabili cu Amenajarea
Teritoriului (CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983)„1
.
La invitaţia Guvernului spaniol, Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili de
Planificarea Regională, care s-a întrunit în mod regulat începând cu 1970, şi-a susţinut cea de-
a VI-a sesiune în Torremolinos (Spania) pe 19 şi 20 mai 1983. Dl. Julian CAMPO, ministrul
spaniol pentru Lucrări Publice şi Planificare Urbană, a prezidat conferinţa, la care au
participat miniştrii şi reprezentanţi din cele 16 State membre în Consiliul Europei ,un stat cu
rol de observator şi reprezentanţi ai două organizaţii europene.
Conferinţa a dispus de următoarele rapoarte:
- Perspective de dezvoltare şi amenajare a regiunilor maritime europene
1
Carta Europeană a Amenajării Teritoriului
4

5. - Carta Europeană pentru Amenajare Teritorial/Spaţială
- Statutul şi Programul de Lucru al Conferinţei.
În urma prezentării şi a dezbaterii asupra rapoartelor conferinţei, miniştrii au adoptat
rezoluţii referitoare la subiectele amintite mai sus şi la Documentul European de Amenajare
Teritorială.
REZOLUŢIA NR. 1 – privind politicile de amenajare a regiunilor maritime
O politică de dezvoltare echilibrată a regiunilor maritime este esenţială. Politicile pentru
transformarea acestor regiuni trebuie să fie monitorizate şi trebuie să fie fixate unele limite ale
obligaţiilor pe care urmează să le suporte. De asemenea, trebuie stabilit un echilibru al
amenajării fizice între regiunile de coastă extrem de populate şi regiunile de la periferie cu o
populaţie mai restrânsă, ţinând cont de relaţiile dintre aceste două tipuri de regiuni.
REZOLUŢIA NR. 2 – privind Carta Europeană pentru amenajarea teritorial-spaţială
Amenajarea teritorial/spaţială este un instrument important pentru evoluţia societăţii europene
şi intensificarea cooperării internaţionale în acest domeniu reprezintă o contribuţie
substanţială la întărirea identităţii europene.
REZOLUŢIA NR. 3 – privind „statutul conferinţei, programul de lucru şi implicaţiile
financiare”
Au în vedere că programul de lucru trebuie să fie implementat pe baza unui dialog şi a unui
schimb de informaţii permanente cu organismele Consiliului Europei, cu celelalte conferinţe
ale miniştrilor specializaţi şi cu alte instituţii internaţionale sau europene, mai ales din
Comunitatea Europeană, a căror activitate priveşte amenajarea teritoriului;
REZOLUŢIA NR. 4 – privind organizarea celei de-a 7-a sesiuni a CEMAT
Ministrii participanţi vor ca cea de-a 7-a Sesiune sa se concentreze asupra evoluţiei
procesului decizional în planificarea spaţială.
3.2. Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC) –Dezvoltarea
spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii
Europene, adoptată la Consiliul Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea
Teritoriului din tările Uniunii Europene – Potsdam, Germania (mai 1999).
Odată cu SDSC, Statele membre şi Comisia s-au pus de acord asupra obiectivelor
spaţiale comune şi asupra liniilor directoare spaţiale comune pentru dezvoltarea viitoare a
teritoriului Uniunii Europene.
5

6. “ Politicile de dezvoltare spaţială vizează asigurarea unei dezvoltări echilibrate şi
durabile a teritoriului Uniunii. Miniştrii estimează că odată cu aceasta se pot atinge cele trei
obiective fundamentale ale politicii comunitare şi anume:
• coeziunea economică şi socială
• conservarea şi gestionarea bazelor naturale ale vieţii şi a patrimoniului cultural
• competitivitate mai echilibrată a teritoriului european. „2
SDSC constituie un cadru orientativ adecvat pentru politicile sectoriale cu impact
spaţial ale comunităţii şi statelor membre, ca şi pentru colectivităţile regionale şi locale,
pentru a se ajunge la o dezvoltare echilibrată şi durabiă a teritoriului european.
În vederea unei integrări europene mai accelerate, miniştrii consideră ca necesară
cooperarea în materie de dezvoltare spaţială între statele membre pe de o parte şi între
regiunile şi colectivităţile locale ale acestora pe de altă parte. Colectivităţile regionale şi locale
vor trebui să coopereze dincolo de frontierele naţionale. SDSC constituie documentul de
referinţă adecvat pentru încurajarea unei asemenea cooperări, respectându-se totodată
principiul subsidiarităţii.
Participanţii au fost unanimi în a considera că SDSC nu necesită noi competente în
plan comunitar SDSC constituie un cadru de orientare politică pentru statele membre, pentru
regiunile şi colectivităţile lor locale, precum şi pentru Comisia Europeană, în domeniile de
competenţă respective.
3.3.Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului
european – document al Consiliului Europei, adoptat la Conferinta Europeană a Ministrilor
Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000).
Integrarea teritorială a Europei este un proces permanent care se realizează cu paşi
mici şi în care cooperarea transfrontalieră între Statele membre ale Consiliului Europei, mai
ales a regiunilor şi municipalităţilor europene, joacă un rol cheie. În acest context, Principiile
directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european, adoptate de
Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (Hanovra, 7 şi 8
septembrie 2000) constituie, fiind o viziune a unei Europe integrate, un document politic de
referinţă pentru numeroasele acţiuni şi iniţiative de amenajare a teritoriului pe continentul
european şi, în mod deosebit, pentru cooperarea transnaţională şi internaţională. Activităţile
politice de amenajare a teritoriului ale Conferinţei Europene a Miniştrilor responsabili cu
Amenajarea Teritoriului din cadrul Consiliului Europei sunt o condiţie importantă pentru
2
Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar
6

7. urmărirea unei integrări armonioase a continentului european, în măsura în care ele atrag
atenţia asupra dimensiunii teritoriale a democraţiei şi a politicii de coeziune socială.
Adoptarea Principiilor directoare şi luarea lor în considerare în deciziile relative la amenajare
contribuie diferenţiat la facilitarea cooperării pe ansamblul Europei vizând să creeze o Europă
mai echilibrată şi mai durabilă din punct de vedere regional.
“Principiile directoare ţin cont, în sensul conceptului de dezvoltare durabilă, de
necesităţile tuturor locuitorilor regiunilor europene fără să compromită drepturile
fundamentale şi perspectivele de dezvoltare ale generaţiilor viitoare. Ele vizează mai ales să
pună în coerenţă aşteptările economice şi sociale în raport cu teritoriul cu funcţiunile
ecologice şi culturale ale acestuia, şi astfel să contribuie la o dezvoltare teritorială la scară
mare, durabilă şi echilibrată. Punerea lor în aplicare necesită în consecinţă o cooperare strânsă
între amenajarea teritoriului şi politicile sectoriale care influenţează prin deciziile lor
structurile teritoriale ale Europei (politica de dezvoltare teritorială). Principiile directoare ţin
cont de asemenea de cooperarea internaţională la nivel global, aşa cum este realizată în cadrul
Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite„3
.
Pe 30 ianuarie 2002, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat
Recomandarea Rec (2002) 1 către Statele membre privind Principiile directoare pentru
dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european, recunoscând că ele constituie:
- o contribuţie importantă pentru punerea în aplicare a strategiei de coeziune socială
adoptată de şefii de stat şi de guvern ai Statelor membre ale Consiliului Europei la cea de a 2-
a Întâlnire la Vârf din 1997;
- un document de orientare politică luând în considerare lucrările pertinente ale
Consiliului Europei şi organismelor sale, mai ales cele ale Adunării Parlamentare şi a
Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa al acesteia, în domeniul politicii de
amenajare a spaţiului la scara continentului, şi care poate contribui la întărirea procesului de
integrare europeană pe calea unei cooperări transfrontaliere, interregionale şi transnaţionale;
- strategie coerentă de dezvoltare integrată şi echilibrată a continentului european care,
bazându-se pe principiile subsidiarităţii şi reciprocităţii, întăreşte competitivitatea, cooperarea
şi solidaritatea colectivităţilor locale şi regionale dincolo de frontiere, şi care contribuie astfel
la stabilitatea democratică a Europei. Comitetul de Miniştri recomandă astfel Statelor membre
ale Consiliului Europei să folosească Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială
durabilă a continentului european ca document de referinţă pentru măsurile de amenajare şi de
dezvoltare a teritoriului, să le pună în aplicare, într-un mod adecvat, în proiectele de
3
Principii directoare pentru deyvoltarea durabila a continentului european
7

8. amenajare a teritoriului, şi de a urmări înfiinţarea serviciilor guvernamentale şi administrative
care să permită facilitarea unei mai bune integrări teritoriale ale diferitelor părţi ale Europei.
Viitoarea Conferinţă Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului, care se
va ţine la Liubliana pe 16 şi 17 septembrie 2003, va avea ca scop “Punerea în aplicare a
strategiilor si perspectivelor pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european”.
Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului
european reprezintă pentru Statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv regiunile şi
localităţile lor, un cadru flexibil şi orientat către viitor în serviciul cooperării. Ele constituie o
viziune sau o concepţie directoare pentru dezvoltarea durabilă şi sunt destinate organelor
politice şi sociale care, prin activităţile lor cotidiene în interiorul şi exteriorul guvernelor şi
administraţiilor, ne pregătesc viitorul.
3.4. Agenda Teritorială a Uniunii Europene - document al COMISIEI EUROPENE
“Uniunea Europeană priveşte cu încredere la progresele realizate în domeniile
economic, social şi ecologic. Împreună, statele membre operează o economie combinată care
reprezintă aproximativ o treime din Produsul Intern Brut mondial. Ceea ce caracterizează
dimensiunea teritorială a Uniunii este puterea sa economică şi un teritoriu de peste 4 milioane
km2, precum şi o populaţie de 490 milioane„4
.
Agenda teritorială reprezintă un cadru politic orientat spre acţiune în vederea
viitoarei cooperări, fiind elaborată împreună cu Comisia Europeană. Prin Agenda teritorială
se contribuie la creşterea economică durabilă şi la crearea de locuri de muncă, precum şi la
dezvoltarea socială şi ecologică în toate regiunile UE.
Agenda teritorială promovează o dezvoltare teritorială policentrică a UE, pentru a
folosi mai bine resursele disponibile în regiunile europene. Un aspect important este
integrarea teritorială a zonelor locuite. Pe această cale se contribuie la construcţia unei Europe
durabile din punct de vedere cultural, social, ecologic şi economic. Este deosebit de important
să se integreze mai bine noile state membre în această politică de dezvoltare policentrică a
aşezărilor umane.
Prin Agenda teritorială se contribuie - în sensul solidarităţii teritoriale – la asigurarea
unor condiţii de locuit mai bune şi a calităţii vieţii cu şanse egale, orientate spre potenţialul
local şi regional, indiferent de locul în care trăiesc oamenii - fie în zona din centrul Europei,
fie la periferie.
4
Agenda Teritorială a Uniunii Europene
8

9. „Coeziunea teritorială” este un proces de cooperare permanent, care implică diferiţi
actori şi factori interesaţi în dezvoltarea teritorială la nivel politic, administrativ şi tehnic.
Această cooperare este caracterizată de istoria, cultura şi relaţiile instituţionale din fiecare stat
membru. Politicile de coeziune a Uniunii Europene ar trebui să poată răspunde mai eficient,
decât au făcut-o până acum, necesităţilor şi caracteristicilor teritoriale, ca şi provocărilor şi
oportunităţilor geografice specifice ale regiunilor şi oraşelor. Acesta este motivul pentru care
dimensiunea teritorială trebuie să joace un rol mai marcant în viitoarele politici de coeziune,
în scopul promovării bunăstării economice şi sociale.
Coeziunea teritorială poate fi realizată numai printr-un dialog continuu şi intens între
toţi factorii interesaţi în dezvoltarea teritorială.
Provocări teritoriale majore:
- efectele diversificate la nivel regional ale schimbărilor de climă pe teritoriul UE şi al
vecinilor săi, în special având în vedere dezvoltarea durabilă;
- creşterea preţurilor la energie, ineficienţa energetică şi diverse oportunităţi teritoriale pentru
noi;
- accelerarea integrării regiunilor, inclusiv a zonelor transfrontaliere, în competiţia economică
globală şi, în acelaşi timp, creşterea interdependenţei dintre statele şi regiunile lumii;
- efectele extinderii UE asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale, în special în ceea ce
priveşte integrarea Europei de Est şi a noilor state membre, în raport cu infrastructura;
- supraexploatarea resurselor ecologice şi culturale şi pierderea biodiversităţii, în special prin
urbanizare accentuată, în timp ce zonele îndepărtate se confruntă cu depopularea;
- efectele teritoriale ale schimbărilor demografice (în special îmbătrânirea), ale migraţiei spre
şi dinspre Uniunea Europeană şi ale migraţiei interne asupra pieţei muncii, a furnizării de
servicii publice de interes general şi asupra pieţei locuinţelor, a dezvoltării structurii aşezărilor
umane şi a modului în care oamenii locuiesc împreună în oraşele şi regiunile comunitare.
Priorităţi teritoriale ale dezvoltării Uniunii Europene
Agenda teritorială porneşte de la cele trei obiective principale ale Schemei de
Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (ESDP), care rămân valabile, şi anume:
• dezvoltarea unui sistem urban policentric şi echilibrat şi un nou parteneriat urban-
rural;
• asigurarea egalităţii în accesul la infrastructură şi cunoaştere;
• dezvoltarea durabilă, managementul prudent şi protejarea naturii şi a moştenirii
culturale.
9

10. 4. Amenajarea teritoriului în context naţional
În România cadrul legal de desfăşurare a activităţilor de amenajare a teritoriului şi de
urbanism a fost completat în anul 2001 odată cu promulgarea Legii 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul, care stabileşte obiectivele amenajării teritoriului:
a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea
specificului acestora;
b) îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;
d) utilizarea raţională a teritoriului.
• obligativitatea desfăşurării activităţilor de amenajarea teritoriului, în vederea gestionării
teritoriului continuu şi de perspectivă, în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în
concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul
european.
• structura instituţională şi atribuţiile în domeniu ale administraţiei publice centrale,
judeţene şi locale.
• categoriile de documentaţii de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, competenţele de
avizare şi aprobare ale acestora.
Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele
documente europene din acest domeniu.
Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la
nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării
dezvoltării durabile în profil spaţial a diferitelor zone ale ţării.
Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg
teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale la nivel
naţional, regional, judeţean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea
echilibrată şi utilizarea raţională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor
naturale şi protecţia mediului.
4.1.Atribuţiile administraţiei centrale în domeniul amenajării teritoriului
10

11. Activitatea în domeniu la nivel naţional este coordonată de către Guvern, care
stabileşte în raport cu conţinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii
directoare şi politici sectoriale.
Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată
de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor care reglementează domeniul
şi exercită şi controlul statului privind aplicarea prevederilor şi reglementărilor cuprinse în
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este organul specializat al
Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această
calitate următoarele atribuţii principale:
1. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – PATN ;
2. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR – care
fundamentează dezvoltarea regională;
3. asigură elaborarea Regulamentului General de Urbanism;
4. asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei
publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului
şi al urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
5. asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeţene şi
consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele
guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al
urbanismului la nivel regional, judeţean şi local;
6. asigură avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit
competenţelor stabilite prin prezenta lege.
4.2.Atribuţiile administraţiei publice judeţene în domeniul amenajării teritoriului
Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism
la nivel judeţean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea
teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism; coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi
de urbanism la nivel judeţean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind
amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza
planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop coordonează activitatea
consiliilor locale şi le acordă asistenţă tehnică de specialitate.
11

12. Consiliul judeţean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a
teritoriului naţional, regional şi zonal în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi
de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ, asigură elaborarea
Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean, a planurilor zonale de amenajare a
teritoriului care sunt de interes judeţean şi le aprobă conform prevederilor legii.
4.3.Atributiile administratiei publice locale în domeniul amenajării teritoriului
Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în
documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea
programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului. În
îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul
local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate economico-socială.
4.4.Structura instituţională
Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcţional al Direcţiei Generale
Dezvoltare Teritorială care coordonează:
• activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naţional, zonal – regional;
• detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;
• activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN) şi a
Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor planuri şi
proiecte de amenajare a teritoriului conform competenţelor stabilite de lege;
• activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaţiilor de amenajare a
teritoriului;
În cadrul Consiliului judeţean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General
al Municipiului Bucureşti funcţionează potrivit legii structuri specializate în
domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeţului, al
municipiului sau oraşului, respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti. Funcţia de
arhitect şef este îndeplinită de un un funcţionar public având de regulă formaţia de arhitect sau
urbanist licenţiat al invaţământului superior de lungă durată.
12

13. 5.Bibliografie
1. www.mie.ro
2. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul
3. www.mdlpl.ro
4. Carta Europeană a Amenajării Teritoriului
5. Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar
6. Principii directoare pentru dezvoltarea durabila a
continentului european
7. Agenda Teritorială Europeană
13