N radu-si-altii-psihologie-sociala

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Psihologie socială / Nicolae Radu, Carmen Furtună, Monica
Calenic, Angela I6nescu, Simona Marica - Ed. a 11-a. -
Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
284 pag., 20,5 cm
Bibliografie
ISBN 973-725-154-7
l. Radu, Nicolae
11. Furtună, Carmen
III. Calenic, Monica
IV. Ionescu, Angela
V. Marica, Simona
316.6(075.8)
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
Tehnoredactare: MagdalenaDANIELOPOL
Laurentiu Cozma TUDOSE
Coperta: Marilena BĂLAN (GURLUI)
Bun de tipar: 17.11.2004; Coli de tipar: 17,75
Format: 16/61x86
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul
Independenţei, nr. 313, sector 6, O.P. 83
Tel.Fax:: 410.43.80; www.SpiruHaret.ro
E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE
NICOLAE RADU • CARMEN FURTUNA
MONICA CALENIC • ANGELA IONESCU • SIMONA MARINICA
PSIHOLOGIE SOCIALA
ediţia a Ii-a
Editura Fundaţiei România de Mâine
Bucureşti, 2 0 0 4

CAPITOLUL I
TREI ÎNCEPUTURI
ALE PSIHOLOGIEI SOCIALE ROMÂNEŞTI
Ideea existenţei a două societăţi industriale, una capitalistă
si alta socialistă, era esenţială pentru justificarea sociologiei şi a
psihologiei româneşti după 1960. într-adevăr, dacă societatea
industrială era „genul proxim", atunci „diferenţa specifică" dintre
cele două societăţi, oricât de mare, nu putea anula partea lor
comună. Şi, în consecinţă, multe fenomene psihosociale nu puteau
fi nici ele decât tot comune. Aici, în acest punct, s-a dat o luptă
acerbă între „purişti", adică între cei ce vedeau în socialism o
societate cu totul nouă, diferită total de cea capitalistă, pentru care
tehnica, relativ în aceeaşi fază de dezvoltare, era un simplu amănunt
în ansamblul marilor diferenţe din sfera relaţiilor sociale, şi
„scientişti", cei care considerau orânduirea socialistă o simplă
variantă a epocii industriale. Problema nu era deloc teoretică. Pentru
„purişti", socialismul însemna nu numai o ruptură totală faţă de
capitalism, ci şi un fel de mutaţie în sfera evoluţiei societăţii
omeneşti, spre un alt orizont social. Pentru ei, „genul proxim" era
altul: nu epoca industrială, ci comunismul. Socialismul era o simplă
treaptă a lui şi încă una de început. Pentru „scientişti", în schimb,
societatea industrială evolua nu spre comunism, ci spre etapa
postindustrială, aşa cum o înţelesese „noul Marx" al epocii „care
5

venea din viitor", Daniel Bell
1
, dar şi numeroşi alţi gânditori
occidentali de primă mărime. Distanţa dintre „purişti" şi „scientişti"
era, de fapt, enormă şi bine conştientizată încă de la începutul anilor
'60. Ea a fost formulată şi explicitată în 1974, într-o lucrare
semnificativă din acest punct de vedere
2
.
Cheia acestei lucrări se află la pagina 233, unde apare un
subcapitol „ascuns" parcă între celelalte, cu un relief tipografic
nesemnificativ, intitulat „Două orânduiri sociale". Să afirmi că există
o singură societate industrială, în două variante: una capitalistă şi
alta socialistă, în 1974, însemna să constataţi una din acele realităţi
neacceptate deplin de către „purişti" nici măcar în anii '80. în epocă,
afirmaţia legitima transferul de informaţii în ştiinţele sociale de la
o ţară la alta, indiferent de „orânduirea socială". Informaţiile din
psihologia socială „capitalistă" nu puteau fi decât utile şi în
societăţile comuniste, chiar dacă aveau o utilitate limitată, dar despre
un transfer total nu putea fi vorba nici măcar între societăţi
industriale de tip capitalist. Lucrarea amintită operează până la
capăt transferul de informaţii şi acest lucru era esenţial, deoarece
ştiinţele sociale erau mult mai dezvoltate în societatea capitalistă
(şi nu de puţin timp), mai ales în SUA.
Adevărul este însă că „scientiştii" gândiseră astfel mai demult,
iar dezgheţul din ştiinţele sociale, intervenit la începutul anilor '60,
nu făcuse decât să ofere ocazia relegării de cultura occidentală.
Primii care au apărut pe scena psihologiei sociale -
înţeleasă ca psihologie unică, chiar dacă şi cu un specific real şi
important, datorat specificităţii culturii româneşti şi fenomenelor
sociale noi generate de comunism - au fost cercetătorii de la
Institutul de Psihologie al Academiei RSR, Secţia de istorie şi
psihologie socială, coordonată de Mihai Ralea şi Traian Herseni.
Lor le datorează domeniul un nou mod de a gândi fenomenele
psihosociale şi o atmosferă de lucru normală în acest domeniu.
Curând au apărut şi s-au conturat trei curente diferite în
1
Daniel Bell, The Corning ofPost-Industrial Society, New York, Basic Books, 1973.
2
T.Herseni, Sociologie industrială, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1974.
6

piihologia socială românească: psihologia socială de tip clasic,
adică dezvoltată în spirit european, cu accent pe macroteorie,
pt filiaţia germană (psihologie istorică mai ales) şi franceză
(psihologia de tip Durkheim sau Tarde); psihologia empirică,
cu accent pe cercetarea concretului social, eliberată de marile
filiaţii teoretice ale Europei, şi psihologia socială marxistă,
justificată de faptul că noul tip de societate care apăruse îşi avea
problemele lui psihosociale inconfundabile, care justificau o
abordare din perspectiva psihologiei sociale. Vom stărui asupra
acestor trei direcţii de dezvoltare, deoarece ele au marcat adânc
dezvoltarea psihologiei sociale româneşti după 1960 şi o mai
marchează şi azi.
1. PSIHOLOGIA SOCIALĂ CLASICĂ
Psihologia socială este o preocupare veche în gândirea europeană.
O găsim sub forma extinderii preocupărilor psihologice ale sociologiei,
(sodopsihologie) şi sub cea a extinderilor exact opuse, ale psihologiei
spre sociologie (psihosociologie). Cauza acestei dezvoltări curioase
trebuie căutată în mecanismul firesc al constituirii „ştiinţelor târzii": „prin
extinderea preocupărilor" de graniţă. In cazul psihologiei sociale,
explicaţia directă este însă „un accident istoric", şi anume, eliminarea
psihologiei din sistemul ştiinţelor elaborat de Auguste Comte. M.Ralea
şi T.Herseni analizează pe larg această împrejurare în cea mai amplă
sinteză de psihologii sociale de care dispunem până azi
3
.
T.Herseni va relua analiza într-o altă lucrare4
, trecând în categoria
gânditorilor aparţinând psihologismului sociologic, „dintre cei vechi",
pe: L.Ward, G.Razenhofer, G.Tarde, G. Le Bon, Ch.Ellwood, J.Dewey,
McDougall, J.Baldwin, S.Freud, E.Ross, A.Small etc. Cei noi sunt
şi mai numeroşi. între ei, autorul aminteşte pe M.Weber,
3
M.Ralea, T.Herseni, Introducere în psihologia socială, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1966.
4
T.Herseni, Prolegomene la teoria sociologică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969.
7

J.-L.Moreno, TParsons etc. In categoria opusă, a sociopsihologilor,
sunt menţionaţi: E.Durkheim, C.Bougle, Levy- Bruhl etc.
Până azi, sociologii continuă să se ocupe de psihologie socială,
dar şi psihologii abordează probleme de psihologie socială şi chiar
de sociologie (problema determinării sociale a proceselor psihice etc.)
Revenind la „accidentul istoric" amintit de T.Herseni,
remarcăm doar faptul că preluarea unora dintre problemele de
psihologie de către sociologie a dus la elaborarea unui capitol de
psihologie socială în cadrul sociologiei, iar extinderea
preocupărilor sociologice în cadrul psihologiei a dus la elaborarea
unui capitol de psihologie socială în cadrul psihologiei. Este prima
explicaţie suficientă şi bine articulată a dezvoltării psihologiei
sociale în alte contexte decât cel specific. Aşa au apărut şi
preocupările de psihologia popoarelor (Volkerpsychologie), le
gate de numele lui W.Wundt, psihologiea mulţimilor (psychologie
des foules), legată de numele lui G.Le Bon etc.
Toate aceste observaţii sunt importante deoarece psihologia
socială se mai dezvoltă şi azi în contextul unor discipline foarte
diferite (antropologie, etnologie, istorie, literatură etc.)
5
, dar şi
pentru faptul că acest mod de gândire a dominat şi dezvoltarea
psihologiei sociale la noi în ţară, mai ales înainte de ultimul război,
dar şi după, psihologia socială marxistă fiind, de fapt, o dezvoltare
dinspre sociologia marxistă, care, la rândul ei, a fost generată
dinspre filosofie6
.
Pentru simplificarea înţelegerii sociopsihologiei şi
psihosociologiei, cazul tipic este cel al gânditorilor francezi E.Durkheim
s
Tratatul de sociologie, coordonat de R.Boudon, apărut în 1992, conţine capitole
întregi de psihologie socială (cap.l -Acţiunea, cap.II - Grupurile şi sociabilitatea).
Şi mai aproape de noi, în 1994, G.J.Bryjak şi M.P.Soroka vor publica o sociologie
din care nu vor lipsi capitole ca: Socializarea, Grupuri şi structuri sociale etc.
Nici în tratatele de psihologie nu vor lipsi analizele de genul: persoana în context
interpersonal, învăţarea socială, imitaţia, grupurile mici şi comunicarea etc.
6
F.Konstantinov, Sociologie şi ideologie, în: Sociologia contemporană,
Bucureşti, Editura Politică, 1967.
8

şi G.Tarde, şi pe el se face, de regulă, analiza celor două contribuţii
majore la apariţia psihologiei sociale. In contextul, lor s-a pus şi
se pune problema performanţelor psihologiei sociale din România.
Eforturile depuse de M.Ralea şi T.Herseni în direcţia
elaborării unei psihologii sociale româneşti s-au dovedit fecunde
şi ele merită cercetate cu atenţie. Făcând o distincţie netă între
fenomenele psihosociale şi ştiinţa denumită psihologie socială,
autorii se întorc spre începuturi „pentru a constata că fenomenele
sunt prezente o dată cu apariţia oamenilor şi ele pot fi surprinse
în limbă şi în folclor". Se justifică astfel pe deplin o psihologie
socială pornind chiar de la limbă şi folclor. Termeni ca: soţ, ceată,
adunare, datină, neam, apucături etc. reflectă înţelegerea foarte
nuanţată a unor fenomene psihosociale. T.Herseni a publicat chiar
un studiu intitulat Psihologia populară7
, care a produs o impresie
deosebită printre specialişti. Şi definiţia generală a psihologiei
sociale s-a dovedit productivă. Pentru T.Herseni, psihologia
socială este o ştiinţă care studiază viaţa psihică în context social.
O astfel de definiţie deschide un câmp neobişnuit de larg
cercetărilor de psihologie socială, inclusiv asupra
macrogrupurilor, adesea fără nici o legătură cu ideologia. Pe
aceeaşi bază, au devenit posibile cercetări precum cele de la Schela
petroliferă Boldeşti, de la Combinatul Chimic Făgăraş, de la minele
de cărbuni din Valea Jiului etc, cum vom vedea, fără nici o referire
la ideologie.
A fost o extindere a viziunii empirice la macrogrupuri şi
renunţarea la supraspeculaţia teoretică. Aceasta a fost condiţia
progresului major al psihologiei sociale şi explică de ce Introducerea
... îşi păstrează valoarea până azi. Este mai ales meritul lui Traian Herseni
de a fi generat această perspectivă, şi dacă faptul nu a fost remarcat în
epocă explicaţia trebuie căutată în aceea că ierarhia valorilor era dominată
de ideologie, iar contactul cu valorile ştiinţei era puternic mediat de
aceasta. Cu trecerea timpului, lucrurile se clarifică treptat.Nu se poate
face multă vreme abstracţie nici în psihologia socială de ierarhia
7
T.Herseni, Psihologia populară, în: „Revista de psihologie", nr. 3, 1960.
9

firească a valorilor. De multe ori, această nevoie devine deosebit de
presantă. MRalea şi T.Herseni, în colaborare sau separat, au produs
un mare număr de studii care s-au impus în epocă, chiar dacă
„puriştii" nu le-au acceptat pe deplin niciodată. Dacă urmărim cu
atenţie referirile la personalităţile cuprinse în Dicţionarul de
psihologie (1997), constatăm că până azi preocuparea pentru aşezarea
valorilor este minimă.
2. PSIHOLOGIA SOCIALA EMPIRICĂ
Cercetarea empirică în domeniul ştiinţelor sociale a apărut
şi s-a dezvoltat în SUA. Cauzele sunt multiple şi ele îşi au
importanţa lor pentru problema care ne preocupă. în SUA,
educaţia pragmatică reuşise să formeze mulţi specialişti în
domeniul ştiinţelor sociale, care erau convinşi că nu se putea trece
prea mult dincolo de spectaculosul teoretic în cadrul modului de
gândire european. Desigur, psihologiei sociale europene nu-i
lipsise preocuparea pentru cercetarea concretă, dar tirania teoriei
era reală. Pe de altă parte, realitatea socială americană era foarte
deosebită de cea europeană, capitalismul de tip american s-a
dezvoltat exploziv şi a produs multe fenomene psihosociale noi,
necunoscute bătrânului continent. Explozia oraşelor şi apariţia
unor mase mari de oameni rupţi de tradiţiile lor, urbanizarea în
pripă, anarhia valorilor, dezvoltarea agresivă a industriei, explozia
managementului, continuarea acumulării primitive de capital etc.
erau fenomene psihosociale pentru care Europa nu avea nici o
experienţă de abordare, iar teoriile clasice nu slujeau la nimic.
Ceea ce se impunea în cercetarea socială din SUA era o profundă
şi dramatică schimbare de optică, chiar dacă nostalgicii, de genul
lui P.Sorokin, nu vor lipsi. Noua optică ridica concretul psihosocial
la rangul de obiect şi scop al cercetării, iar înţelegerea concretului
ca autonom, abordabil, rupt de orice teorie, în scopul cunoaşterii
lui în vederea rezolvării problemelor societăţii devenea un lucru
io

tu totul firesc. Teoria grupurilor este un exemplu tipic în această
privinţă. Grupul uman era bine cunoscut în gândirea socială
europeană, dar redescoperirea lui în anii '20, sub denumirea de
„relaţii umane", mai apoi de microsociologie, de grupuri dinamice
i'tc. răspundea unor cerinţe practice precise. Mase de oameni s-au
trezit angrenate în industrie, rupte de valorile lor tradiţionale şi
de relaţiile afective asigurate de aceste comunităţi. Nevoia acestor
relaţii nu putea fi satisfăcută spontan fără riscuri importante pentru
calitatea şi cantitatea producţiei şi pentru normalitatea
comportamentului social. Europa se dezvoltase industrial mult
mai lent şi faptul acesta.permisese structurarea de la sine a unor
colective sau grupuri de muncă normale. Nu era cazul Americii,
şi romanele lui Dreiser ne conving de dificultăţile din sfera umană
cu care se confrunta Lumea Nouă.
Abordarea empirică a permis sesizarea noilor probleme şi
importanţa lor. Nici un psiholog social european nu ar fi putut avea
prospeţimea percepţiei sociale pe care a avut-o E.Mayo. în
perspectivă europeană, grupurile ar fi fost rapid reduse la ceea ce
se ştia deja. Mayo însă nu avea prejudecăţi, viziunea pragmatică
nu-i permitea acest lucru. Destrămarea grupurilor tradiţionale în
context industrial şi urban nu putea fi contracarată decât de făurirea
activă a unor noi relaţii umane, în grupul de muncă mai ales,
deoarece ciclul urban al dezvoltării industriei, specific Americii
anilor '20, era centrat pe locul de muncă din uzine şi fabrici.
Justificarea cercetării empirice era deplină şi, la fel, elaborarea unei
teorii de „rang mediu", construită pentru rezolvarea în bune condiţii
a problemei apărute. Mayo, Roethlisberger, Dickson, Moreno, Lewin
etc. vor promova cercetarea empirică cu minime teoretizări şi, în
general, cu totul diferite de cele europene. Şcoala de la Chicago
(Ch.H. Cooley, W.I.Thomas, G.H.Mead etc.) a mers şi mai departe,
afirmând nevoia „amânării" elaborării teoriei şi expunându-se la
criticile de rigoare (P.Sorokin a vorbit chiar de anchetomanie). Dar
totul a sfârşit prin preluarea rezultatelor cercetării empirice, inclusiv
în Europa Veche, cea atât de mândră de teoriile ei sociale. Teoria
grupurilor, managementul în general, ceea ce în America s-a numit
11

„latura umană a întreprinderii", a fost importată în Europa,
dezvoltându-se şi coexistând cu marile direcţii speculative de
analiză şi cercetare. Teoriile Europei stimulaseră cercetarea, dar o
şi blocaseră, în măsura în care fenomenele psihosociale noi nu
căpătau soluţii în vechea perspectivă de analiză. Empirismul, mai
exact, produsele lui teoretice de rang inferior şi mediu, metodele
de cercetare, soluţiile au sfârşit prin a se impune. Evoluţia societăţii
moderne, dincolo de schemele teoretice ale sfârşitului secolului XIX,
a creat cercetarea empirică mai mult decât orice alt factor imaginabil
(căci nu este deloc vorba numai de teoria grupurilor). Şi cercetarea
comunităţilor locale s-a făcut în acelaşi spirit al psihologiei sociale
empirice (Middletown, 1929, Middletown in Transition, 1937 -
lucrări de răsunet ale soţilor R.Lynd şi H.Lynd sunt numai un
exemplu dintre cele ce se pot da, cercetările de antropologie
culturală - Ruth Benedict şi alţii - oferă un altul şi mai celebru etc).
Psihologia socială din România nu putea face abstracţie de
aceste cercetări, din motive pe care este timpul să le analizăm.
România anilor '50, '60 şi '70 se asemăna în unele privinţe cu America
primelor decenii ale secolului nostru: aceeaşi explozie urbană,
culturală şi profesională. Din aceste motive, experienţa americană în
domeniul cercetării psihosociale nu putea să fie decât de mare ajutor.
In plus, ea permitea evitarea nu numai a vechilor concepţii europene,
ci şi clişeele marxiste elaborate de ideologi pe baze pur speculative.
Dintr-un anumit punct de vedere, chiar şi teoriile psihosociologice
elaborate de Durkheim, Tarde etc. erau continuate în Europa de Est
pornindu-se de la materialismul istoric. Empirismul fusese salvarea
psihologiei sociale în SUA şi numai el putea fi urmat şi în Est, în
România în particular. Urmaşii lui D.Gusti, care au creat sub diferite
„umbrele politice" (M.Ralea, M.Constantinescu etc), au avut
posibilitatea să preia perspectiva empirică de cercetare şi să o adapteze
la nevoia de cunoaştere a fenomenelor psihosociale de la noi. în
această linie de cercetare se vor înscrie, cum vom vedea, cele mai
reuşite cercetări asupra comunităţilor, grupurilor educative şi de
muncă, macrogrupurilor în tranziţie etc. începutul îl face, la modul
cel mai semnificativ, aceeaşi Introducere ... scrisă de M.Ralea şi
12

T.Herseni şi publicată în 1966. Capitolul IX, intitulat Psihologia
relaţiilor interpersonale (p. 189-222), nu face altceva, în esenţă, decât
să „transleze" rezultatele cercetării psihosociale empirice din cultura
americană în cea românească8
. Cu acest prilej, este „valorificată" şi
cultura Europei capitaliste şi a celei comuniste, încât, alături de Mayo,
Moreno şi Lewin, îl vom afla pe J.Stoetzel, ba chiar şi pe J.de La
Bruyere, dar şi pe M.Bahitov cu celebra lui lucrare Microsociologia -
o utopie reacţionară.
Efortul de sinteză este remarcabil, iar faptul permite lărgirea
spaţiului de integrare teoretică a cercetărilor de teren. Unele din
acestea se vor încadra firesc în perspectiva empirică de dezvoltare
a psihologiei sociale (cercetarea grupurilor umane, a
întreprinderilor etc), altele vor beneficia de experienţa psihologiei
sociale clasice (mai ales cercetarea comunităţilor şi a culturii), sau
de un amestec al celor două perspective (în cazul cercetării
grupurilor şi comunităţilor tradiţionale mai ales)
3. PSIHOLOGIA SOCIALA MARXISTĂ
Obiectul sociologiei marxiste, prin extensie şi cel al psihologiei
sociale, îl constituia după F.Konstantinov: societatea, relaţiile sociale,
omul, voinţa umană, interesele diferitelor forţe sociale şi, în special,
relaţiile sociale. Se observă, din capul locului, că, şi în acest caz,
psihologia socială apare, exact ca la E.Durkheim, în „sânul"
sociologiei. Diferenţele sunt în altă parte: în vreme ce pentru
E.Durkheim, sociologia (şi sociopsihologia) este o ştiinţă ca oricare
alta, pentru F.Konstantinov ea este o ştiinţă dependentă de ideologie.
Sociologului, în viziunea lui Konstantinov, îi este imposibilă „orice
neutralitate în chestiuni de principiu... lui îi este mult mai dificil
8
Conferinţa de psihologie din 1971, organizată de Academia de Ştiinţe Sociale
şi Politice şi de Ministerul învăţământului, a avut o secţie de Psihologie socială,
în care s-au prezentat 15 comunicări de psihologie socială, şi toate se încadrează
în categoria cercetărilor empirice.
13

să-şi debaraseze metoda de reprezentări şi prejudecăţi de clasă, de
premise izvorând din concepţia lui despre lume"9
.
Şi mai departe: „Nimic nu poate salva de subiectivism
un studiu social în afară de o ideologie strict obiectivă, monistă
şi întru totul ştiinţifică; o astfel de ideologie este ideologia
marxist-leninistă"10
.
Am menţionat concepţia lui F.Konstantinov asupra
sociologiei" (şi psihologiei sociale) deoarece ea a jalonat modul
de gândire al ideologilor şi filosofilor noştri, F.Konstantinov fiind
un teoretician de referinţă în domeniul materialismului istoric.
Sociologia marxistă (şi psihologia socială) respingea atât sociologia
empirică, cât şi pe cea clasică. în primul caz, F.Konstantinov
constată existenţa unor concepţii de largă circulaţie „care sau
neagă în general orice legătură între ştiinţa sociologică şi procesul
ideologic, sau prezintă posibilitatea unei asemenea legături drept
factor strict negativ pentru progresul sociologiei însăşi. De aceea,
trebuie să ţinem seama de faptul că pentru mulţi sociologi
occidentali problema se rezumă nu atât la esenţa, conţinutul şi
caracterul corelaţiei dintre sociologie şi ideologie, cât la însăşi
existenţa acestei corelaţii". Şi, mai departe: „acesta este unul dintre
miturile cele mai îndepărtate de realitate pe care le-a creat gândirea
sociologică burgheză a secolului al XX-lea"12
.
Aşadar, linia empirică a dezvoltării psihologiei sociale
era considerată o eroare gravă şi la fel linia clasică. In felul
acesta, ruptura cu tradiţia europeană şi cu realizările din
psihologia socială americană era totală şi încă pe un fond
atitudinal extrem de agresiv. In cultura românească, aceste teze
erau deplin îmbrăţişate la începutul anilor '60. Temeiul
aserţiunii este un curs de materialism istoric, elaborat de un
9
F.Konstantinov, Sociologie şi ideologie, în: Sociologia contemporana, al Vl-lea
Congres mondial de sociologie - Evian, Bucureşti, Editura Politică, 1967, p.l.
10
Ibidem, p.5.
" Ibidem, p.6.
12
Ibidem, p.8 şi 9.
14

grup de marxişti recunoscuţi ai vremii, între care notăm pe
Al.Borgeanu, Marcel Breazu, Ion Drăgan, Ludvig Griinberg,
Ovidiu Trăsnea etc.13
M.Ralea şi T.Herseni cunoşteau prea bine faptul că
materialismul istoric exclusese sociologia (nu numai psihologia
socială) din cultură, aşa cum altă dată sistematica ştiinţelor, de
mare prestigiu, elaborată de Auguste Comte, exclusese
psihologia. De data aceasta, nu prestigiul unui mare gânditor
aplicase matricea reducţionistă, ci ideologia comunistă în
variantă rusească, care exclusese, la fel de dur, genetica şi
cibernetica. Era cunoscut şi faptul că „dezgheţul" se produsese
la ruşi şi, din acest motiv, el era posibil şi la noi în ţară. Faptul că
autorii cursului de materialism istoric erau 13 marxişti
importanţi ai vremii, că ei au elaborat varianta românească,
dovedeşte cât erau ei de atenţi la „puritatea liniei"; altfel, un
autor, sau cel mult 2-3, ar fi ajuns pentru un curs.
Petru Pânzaru vorbeşte de două psihologii sociale: una
burgheză şi alta marxistă, geneza celor două ştiinţe fiind diferită
de la bun început, adică de la sfârşitul sec. XIX. După opinia
sa, încă din sec.XIX, se conturează şi se dezvoltă simultan
sisteme sociologice şi de psihologie socială idealiste şi sistemul
sociologic şi de psihologie socială materialistă, marxistă.
Psihologia socială nemarxistă este mai abundentă decât cea
marxistă, deoarece ultima „se înfiripă ca ştiinţă abia în zilele
noastre". Dezavantajul, pe deplin explicabil istoriceşte, că
cercetările sociologice concrete au avut o pondere relativ mică
în literatura marxistă, nu poate micşora în ochii cercetătorilor
noştri avantajul imens al unui ansamblu teoretic-metodologic
pe deplin ştiinţific de care dispune concepţia marxist-leninistă
despre societate.
13
Curs de materialism dialectic si istoric, voi. II, Materialism istoric, întocmit
de un colectiv format din Oct. Băncilă, Al.Borgeanu, Marcel Breazu, Tudor
Bugnariu (red.resp.), Bucureşti, E.S.D.P., 1961.
15

Şi mai departe: „Ar fi regretabil şi dăunător să se acorde
părţii tehnic-metodice şi faptic-empirice a unei discipline sociale
atributul de ştiinţifică, dar să se manifeste rezerve, reticente sau
scepticism faţă de latura teoretică-metodologică de ansamblu, care
este esenţială pentru explicarea şi interpretarea adecvată a
puzderiei de fapte pe care cercetarea sociologică şi
psihosociologică le furnizează în cantităţi din ce în ce mai mari".
P.Pânzaru aduce argumente împotriva sociologiei şi psihologiei
sociale empirice chiar din sfera gândirii sociale occidentale:
„«escavarea de fapte» (P.Sorokin) şi stivuirea lor în mari stocuri
nu pot determina progresul cunoaşterii ştiinţifice şi nici al
practicii"
14
.
In ceea ce priveşte relaţia dintre teorie şi cercetare, ea este
formulată astfel: „nimic mai firesc pentru cercetătorul ştiinţific decât
strădania de a DEMONSTRA, cu fapte şi argumente contemporane,
adevărul concepţiei pe care o împărtăşeşte". Autorul de care ne
ocupăm nu este singurul care subliniază nevoia fundamentării
teoretice a psihologiei sociale pe concepţia marxistă, el este doar unul
dintre cei mai incisivi reprezentanţi ai acestei tendinţe. Acest punct
de vedere este prezent în principalele lucrări ale anilor '60 şi 70
15
.
Petru Pânzaru le va face inventarul în 1966, neuitând să
adauge şi numeroşi autori ruşi, care abordează problema
psihologiei sociale (A.G.Kovalev, B.G.Ananiev, A.V.Baranov,
V.A.Iadov, S.D.Parâghin etc).
M.Ralea şi T.Herseni vor evita acest mod de gândire agresiv
şi neştiinţific în Introducere..., la care ne-am mai referit. Privite
în ansamblul lor, formele de manifestare ale conştiinţei sociale
sunt considerate fenomene psihosociale şi sunt studiate de
psihologia socială „ori de câte ori sunt privite ca manifestări ale
conştiinţei, ca aspecte ale vieţii psihice, ca viaţă spirituală a
14
Petru Pânzaru, Sociologia şi psihologia socială, aspecte actuale ale
raporturilor dintre ele. în: Petru Berar şi Petru Pânzaru (s.red.), Studii de
sociologie şi psihologie socială, Bucureşti, Editura Politică, 1968, p.105.
15
Ibidem.
16

oamenilor (indivizi sau colectivităţi)"1
*. Desigur, o asemenea
interpretare nu este deloc puristă în epocă, dar nici antimarxistă
nu putea fi considerată.
De la teza de mai sus s-a mers mai departe, într-o direcţie în
în care diferenţa dintre abordarea clasică şi cea marxistă pur şi simplu
dispărea. „Prin urmare - continuă cei doi autori - după opinia
noastră psihologia socială are ca obiect de cercetare întreaga viaţă
psihică a oamenilor în măsura în care este determinată de contextul
social-istoric în care se află, context variabil cu fiecare formaţiune
sau colectivitate socială în parte"17
. O asemenea viziune oferea
suportul teoretic al abordării fenomenelor sociale în perspectivă
istorică, dar şi „geografică" - „specificităţi orizontale" (comunităţi
şi grupuri diferite din aceeaşi ţară sau din ţări diferite). în acest
context se cere înţeleasă concluzia de atunci a autorilor. „De aceea
suntem de acord cu autorii manualului de materialism istoric, că
psihologia socială (ca fenomen) are un caracter istoric, rezultat, în
ultimă instanţă, din transformarea neîncetată a vieţii materiale a
societăţii"18
. Era tocmai ceea ce se susţinuse, într-o formă sau alta,
în „psihologia popoarelor", începând cu Wundt, în antropologia
culturală, care s-a dezvoltat spectaculos în SUA, începând cu al
treilea deceniu al secolului nostru.
Pasul următor s-a făcut în direcţia reabilitării, în contextul istoric
cunoscut, a cercetărilor de psihologie socială concretă, şi el era cât se
poate de firesc. Psihologia socială marxistă aducea cu sine un înţeles
larg, şi nou în parte, al fenomenelor psihosociale, amplifica domeniul
cu fenomene noi, pe care oricum le-am privi azi, ele erau reale în
epocă, căci din dispariţia comunismului nu rezultă şi dispariţia lor,
aşa cum din depăşirea lumii sclavagiste nu rezultă deloc şi dispariţia
fenomenelor psihosociale specifice. Ele nu mai sunt „vii" (unele),
dar prin aceasta nu încetează să constituie obiect al psihologiei sociale
istorice. O întreagă linie istorică, începând cu R.Mandrou, F.Braudel,
16
M.Ralea, T.Herseni, Op.cit.,p.320.
" Ibidem, p.320.
18
Ibidem, p.320.
17

Ph.Arics, ia foarte în serios această perspectivă, cu rezultate
remarcabile (desigur, ei nu sunt marxişti, ci doar istorici, care
elaborează în contextul istoriei ceea ce chiar în cultura ruso-sovietică
s-a numit „psihologie istorică".
Brusc, trec pe primul plan cercetările concrete. Ele sunt făcute
uneori chiar de purişti şi din acest moment amestecul atitudinilor
este o realitate. Iată câteva cercetări concrete publicate în epocă:
T.Herseni, Studiul genealogic al populaţiei (1958), H.Cazacu,
M.Cernea, Gh.Chepes şi C.Vlad, Profilul spiritual al clasei
muncitoare în RPR (1964), V.Popescu, Familia ţăranului colectivist
(1964) etc. Şi nu sunt singurele exemple ce se pot da.
Şi mai semnificativ ni se pare faptul că autorii trasează liniile
de dezvoltare socială în următorii termeni: „Psihologia socială
trebuie să-şi ramifice cercetările în patru direcţii principale, fiecare
cu numeroase diviziuni interne - psihologia social-economică,
psihologia social-politică, psihologia social-culturală şi psihologia
socială a personalităţii".
Cu acestea, toate direcţiile de cercetare psihosocială erau
deschise şi dacă progresele s-au dovedit mai mari într-o direcţie
sau alta, lucrul este firesc. In SUA, ca şi la noi, cercetările concrete
(empirice în terminologia americană) au evoluat cel mai rapid,
cum vom vedea, pentru că era mai mare nevoie de ele.
Azi, în perspectiva timpului, ne apare limpede faptul că,
dincolo de caracterul aparent mimetic al psihologiei sociale
marxiste româneşti, ea a marcat o triplă deschidere: spre cercetarea
unei noi categorii de fenomene psihosociale (specifice realităţii
concret-istorice), spre legitimarea cercetării ca atare (obiectivă) a
acestor fenomene şi a şters graniţa dintre psihologia socială
occidentală (americană în primul rând) şi cea din răsărit.
O serie de lucrări elaborate ulterior merită să fie menţionate
şi azi, fie pentru importanţa lor intrinsecă, fie pentru rolul lor „în
epocă", fie din ambele motive. în ordine cronologică, le vom
consemna pe cele pe care le considerăm mai relevante pentru etapa
dată: Psihologia muncii industriale, sub redacţia lui Al. Roşca (1967),
care cuprinde mai multe probleme de psihologie socială, între altele
18

şi un subcapitol semnat de ALRoşca intitulat Rolul colectivului la
diferite nivele ale muncii; Sociometria (1967), de Achim Mihu;
Psihologia organizării întreprinderilor industriale (1969), de
Tr.Herseni; Sociologia americană a grupurilor mici (1970), de
A.Mihu, Psihologia colectivelor de muncă (1973), în coordonarea lui
Tr.Herseni, Psihologie generală (2 volume, 1973), de Ana Tucicov-
Bogdan, Sociologia industrială (1974) de Tr.Herseni, Teoria
grupurilor şi cercetarea colectivelor şcolare (1974), de N.Radu;
Psihologia socială (1974), de P.Golu; Psihologia socială şi
organizaţională. Grupele primare de muncă (1975), de M.Zlate;
Psihologia muncii industriale (1981), coordonatori G.Iosif şi
C.Botez; Dirijarea comportamentului uman (1981), de N.Radu;
Dicţionar de psihologie socială (1981), autori Ana Tucicov-Bogdan,
S.Chelcea, M.Golu, P.Golu, C.Mamali, P.Pânzaru, Experimentul
în psihologie (1982), de Septimiu Chelcea, Comportamente
culturale şi profesionale (1987), coord. I.Drăgan şi N.Radu;
Prefaceri socio-umane în România secolului XX. De la comunitatea
tradiţională la societatea postcomunistă (1996), de Nicolae Radu,
Carmen Furtună, Gabriela Jelea-Vancea, Carmen-Cornelia Bălan.
Fiecare din aceste lucrări şi-au avut, sau îşi au încă, importanţa
lor în psihologia românească, dar surprinderea valorii lor pe baza
unei analize cronologice ar fi mai puţin utilă din pricina caracterului
lor eterogen, care reflectă în multe privinţe o perioadă istorică în
care au coexistat cele mai diferite moduri de abordare şi de înţelegere
a psihologiei sociale - de la preluarea unor teze, metode şi idei,
direct, fără nici o preocupare de delimitare, şi până la respingerea
de principiu a unor contribuţii care ar fi meritat, altfel, o soartă mai
bună. Aşa se face că, punând una lângă alta lucrările amintite,
înţelesul lor ar fi greu de realizat în perspectiva constituirii unei
psihologii sociale româneşti. De aceea, în cele ce urmează, ne vom
opri, exclusiv, asupra unor contribuţii teoretice, pe care le găsim
reale, la dezvoltarea psihologiei sociale româneşti.
19

f/f
CAPITOLUL II
PSIHOLOGIA SOCIALA
A GRUPURILOR MICI
1. SEMNIFICAŢIA UMANĂ A APARIŢIEI TEORIEI
GRUPURILOR
Teoria grupurilor s-a impus, mai întâi, prin problematica ei
ipecifică. Ea atrăgea atenţia asupra unor lacune educative ale societăţii
moderne, determinate de schimbările economice şi sociale rapide,
care au intervenit şi care au atras după sine consecinţe psihologice
nebănuite, neînţelese la timp şi deci nerezolvate întotdeauna în modul
cel mai potrivit. Aşa, de exemplu, în vremea noastră, rolurile
individuale, normele, valorile etc. învăţate de copil în familie nu se
mai potrivesc. Desprins de familie, individul îndeplineşte în viaţă
roluri diferite, din ce în ce mai multe, îşi schimbă, de asemenea,
statutul, în general parcurge multe colective, fiind în orice moment
membru a cel puţin câtorva pe care nu le-a prevăzut şi în care nu
este instruit anterior cum să se poarte. In grupurile noi, din care
individul face parte, simultan sau succesiv, el este confruntat cu
valori şi norme comune, familiare, dar şi cu multe noi, unele opuse
experienţei anterioare. Se impun deci noi eforturi de adaptare,
variate, solicitante, adesea presante. Adaptarea însemnează însă
21

schimbare, iar schimbarea presupune o formaţiune nouă,
corectarea sau chiar transformarea celei vechi. în astfel de cazuri,
ştim că grupul va birui, dar preţul este întotdeauna prea mare
dacă nu se realizează controlul educativ al acestor fenomene. Pe
de altă parte, există şi riscul, întotdeauna important, ca unele
grupuri să nu conţină valori pozitive, acceptate social, şi totuşi
ele să radieze influenţe nocive pentru individ şi în contradicţie cu
cele pe care societatea le aşteaptă.
Ne găsim astfel în faţa unor fenomene educative noi, care
au drept caracteristică transmisia sau influenţarea laterală
(dinspre grupul în care individul este obligat în mod neprevăzut
să trăiască şi care i se impune în toate privinţele), după alte reguli
decât cea verticală (de la tată la fiu). Prima transmisie este în
ansamblu neunitară, contradictorie şi mai ales imposibil de cuprins
şi dirijat prin mijloace clasice.
Acceptarea acestei poziţii, care reprezintă, de fapt, rezultatul
unor cercetări îndelungate, are însă consecinţe neprevăzute, care
nu pot fi trecute cu vederea.
•Una din tezele de bază ale educaţiei potrivit căreia
formarea individului are loc în mod esenţial la vârsta micii
copilării este pe punctul de a fi completată, dacă nu infirmată,
de analiza teoretică. Schimbarea grupului de muncă şi de viaţă
a adus cu sine transformări importante, uneori esenţiale, în
psihologia individuală. De voie, de nevoie, individul se
transformă mereu, încât firesc este să ne întrebăm dacă nu
cumva teza amintită a fost formulată într-o perioadă de slabă
mobilitate socială, care a permis menţinerea unor trăsături
psihologice, căpătate în mica copilărie, tot restul vieţii, iar ceea
ce a fost considerat trăsătură a speciei umane reprezintă de
fapt una de epocă. Sunt temeiuri pentru o astfel de ipoteză şi
ea va trebui în viitor avută în vedere.
•Ideea relativei unităţi şi continuităţi de sens a influenţelor
educative exercitate asupra individului trebuie şi ea reanalizată.
La punctul de tangenţă dintre diferitele colective parcurse se
constată frecvent discontinuităţi marcante: în sfera valorilor, a
22

normelor şi a scopurilor urmărite. în faţa lor, de fiecare dată,
individul trebuie să se acomodeze şi să se reacomodeze, pe seama
unui efort personal de multe ori dramatic, nerezonabil şi
nejusttificat. încât ni se pare în viitor justificată preocuparea de a
economisi forţele omului şi de a uşura procesul „socializării" lui
prin educarea grupurilor existente, a valorilor şi a normelor ce se
constituie astăzi în chipul nu întotdeauna dorit.
•Grupurile umane păstrează de regulă anumite trăsături
specifice, după vârstă, sex, scopuri etc. Se pare că unele dintre
acestea nu se supun regulilor progresului spontan, cum este cazul
cu fenomenul învăţării, al creşterii etc. Evoluţii ascendente,
stagnări sau chiar regrese putem constata în colectivele de copii,
de tineri sau de adulţi, în colective de muncă, de joc sau de
învăţătură etc. Fiecare epocă valorifică altfel potentele umane şi
n-ar fi de mirare ca acest specific să se reflecte într-o anumită
tipicitate a grupurilor, pe seama căreia trebuie pusă într-o mare
măsură ceea ce sociologii numesc azi „personalitate de bază".
Studiul istoric al grupurilor umane se dovedeşte astfel şi din acest
punct de vedere promiţător şi important pentru educaţie.
• Altă constatare asupra căreia ne oprim se referă la
reacţiile indivizilor în contact cu diferitele colective. Aşa cum
se constată, cei mai mulţi se acomodează întotdeauna. Unii însă
nu reuşesc să o facă până la capăt, fie din pricina vitezei
schimbărilor, fie din alte pricini. în aceste cazuri, apare uneori
„evadarea" din colectiv şi, mai frecvent, mimarea acomodării.
De unde şi ideea că ceea ce numim în mod curent: dezadaptare,
lipsă de personalitate, renunţare la perspectivă etc. îşi are de
fapt originea tot în viaţa de colectiv a indivizilor. La nivelul
grupului, trebuie deci intervenit cu mijloacele ştiinţei pentru a
schimba atitudini şi comportamente nedorite din punct de
vedere social.
•Mutarea accentului de la individ la grup se dovedeşte mai
bogată în semnificaţii decât se crede uneori, deoarece multe
probleme apar acum într-o perspectivă nouă. Astfel, psihologia
individuală, văzută ca o prelungire a influenţelor de grup (fil-
23

trate desigur în chip specific) este în mod necesar alta decât cea
elaborată în ideea individului izolat de grup sau anterior grupului
din care face parte. Prima nu ignoră pe cea de a doua, dar îi indică
limitele, stabilind cu precizie faptul că existenţa unui individ for-
mat în momentul intrării sale într-un colectiv sau altul nu infirmă
teza mai generală a individului produs al grupului sau al
grupurilor anterioare prin care a trecut. Studiul colectivului ne
pune în situaţia de a înţelege mai bine individul şi deci de a elabora
metode mai eficiente pentru educarea lui.
*
* *
In faţa acestor probleme noi, deosebit de complexe, ge
nerate de schimbări adânci în condiţia educaţiei, au apărut în
mod firesc o serie de tendinţe criticiste la adresa ştiinţelor care
se ocupă cu educaţia. Treptat, treptat, s-a creat convingerea că
vechiul mod de a gândi formaţia umană este depăşit, fără suport,
că ştiinţele care se ocupă cu educaţia, de la pedagogie şi până la
sociologia educaţiei, au rămas în urmă. Fără ştirea lor, lumea
s-a schimbat şi ele nu au fost în stare să sesizeze la timp acest
lucru şi cu atât mai puţin să ofere soluţii. Născute într-o perioadă
de evoluţie relativ lină a societăţii, ele reflectă această situaţie
chiar în structura noţiunilor de bază. Saltul spre o nouă viziune,
dinamică, activă, transformatoare, reprezintă azi o problemă la
ordinea zilei, impusă de realitate. Adaptarea la noile cerinţe,
presupune însă din partea disciplinelor educative, într-o anumită
măsură, spargerea propriilor cadre tradiţionale.
Şi acest lucru pare chiar mai dificil decât rezolvarea
problemelor practice educative care s-au ivit. Este motivul pentru
care noile teorii despre conducere, adaptare, persuasiune, atitudini,
merit etc. tind să se constituie alături de tradiţie, chiar dacă ulterior
ele se încadrează logic într-un curent sau altul, sau în „spaţiul"
diferitelor ştiinţe.
Problemele pe care teoria grupurilor le ridică în faţa
societăţii pot fi considerate azi doar un început. Nu există însă
24

nici îndoială că pe această cale se poate elabora un veritabil
capitol de psihologie istorică, cu implicaţii majore în procesul
educaţiei prezente. Cunoaşterea potentelor educative ale
diferitelor colective, a continuităţii valorilor de grup în timp şi
spaţiu, ne dă posibilitatea să ne gândim în mod serios la
construirea unui sistem de cerinţe educative, mai profund
elaborate şi deci mai eficiente. Ar fi un pas înainte în direcţia
unui mod nou de a gândi formarea individului în concordanţă
cu interesele lui, dar şi cu cele ale societăţii din care face parte.
Câteva semnificaţii specifice
Pe fundalul problematic înfăţişat mai sus, s-au şi conturat
în timp reacţii foarte diferite privind „destinul" omului şi al
societăţii omeneşti; de asemenea, privind şansele de control şi
dirijare a formaţiei umane. Unele, pesimiste, deprimante, tinzând
să pună sub semnul întrebării sănătatea societăţii moderne, care
însă ne interesează mai puţin în limitele lucrării de faţă. Altele,
constructive, de fapt încercări de a analiza lucid situaţia şi de a
prezenta soluţii noi. Aspectele constructive, fireşte, ne
interesează mai mult. Pentru că sunt constructive, dar şi pentru
că ele sunt puţin sau deloc tratate în literatura noastră de
specialitate actuală.
în limitele demersului nostru, vom analiza semnificaţia
umană a apariţiei teoriei grupurilor pentru industrie, pentru
controlul subiectivităţii, realizarea persuasiunii, istoria formării
Individului şi a modernizării învăţământului. în subcapitolele
următoare, vom analiza mai pe larg unele preocupări specifice
teoriei grupurilor, istoria apariţiei acestui domeniu, grupurile
lormale şi informale etc.
a. Semnificaţia apariţiei teoriei grupurilor pentru industrie
în orice activitate socială, indiferent de timp şi spaţiu, omul a
I ost şi este întotdeauna implicat în calitate de termen major. Sub raport
Istoric însă, valoarea şi natura acestei implicaţii a suferit o evoluţie
Importantă. Una din direcţiile acestei evoluţii a mers în mod cert
spre utilizarea mai completă a posibilităţilor fizice şi psihice ale
25

omului. In producţia bunurilor materiale, a fost o vreme când au
contat mai mult muşchii şi capacitatea de efort fizic ale individului.
Industria secolului nostru a descoperit apoi faptul că, în afară de
muşchi, cel puţin unele din însuşirile omului pot fi utile în chip spe
cial producţiei: anumite acuităţi senzoriale, calităţi ale percepţiei,
atenţiei etc. Şi mai recentă este înţelegerea faptului că inteligenţa
umană este un factor important al randamentului muncii industriale,
de unde şi ideea testării capacităţilor umane, necesare mai ales
funcţiilor de conducere. Aşadar, psihotehnica, psihologia industrială,
testologia şi meritologia reprezintă tot atâţia paşi în direcţia punerii
în valoare a însuşirilor omului în folosul producţiei. Aceşti paşi se
continuă în prezent cu teoria grupurilor. Creşterea gradului de
tehnicitate al producţiei, accentuarea caracterului intelectual al
muncii, nevoia unei responsabilităţi sporite au atras atenţia asupra
grupului uman de muncă, capabil să educe şi să oblige la respectarea
unor valori pozitive, utile, capabil să asigure echilibrul şi sănătatea
morală şi spirituală a individului, capabil să realizeze veriga de
legătură între individ şi întreprindere.
Obţinerea unor rezultate practice superioare prin aplicarea
teoriei grupurilor în industrie a constituit momentul hotărâtor în
dezvoltarea acestei teorii. Faptul acesta s-a întâmplat abia în vremea
noastră. Şi nu întâmplător. Oamenii au muncit întotdeauna în grup,
au dezvoltat relaţii bune sau rele şi au fost influenţaţi de ele pozitiv
sau negativ. Dar altădată s-a putut face abstracţie de acest lucru.
Cu cât uneltele de producţie sunt mai rudimentare, cu atât ele
„valorifică" mai puţin din om, şi invers, perfecţionarea acestora
transformă în factori de producţie noi „etaje" umane, justificând
faptul că tocmai în statele cele mai avansate din vremea noastră
problemele vieţii şi muncii în grup se pun cu atâta tărie.
Ni se pare semnificativ şi faptul că, în ţările capitaliste
avansate, preocupările faţă de grup apar ca o reacţie umană la
birocratizarea crescândă a industriei. A devenit astfel evident faptul
că această birocratizare, justificată de teoriile clasice ale organizării
(Taylor, Fayol), ca şi de cele mai noi (March, Drucker etc), frânează
în chip obiectiv mobilizarea maximă umană la lucru. Aşadar, cu
26

E. Mayo (mişcarea „relaţiilor umane"), Moreno (sociometria) şi
Lewin (dinamica grupurilor) se afirmă puternic critica
psihociologică a birocraţiei industriale şi se pun bazele unor
metode speciale de tratare a ei, ce vor fi învăţate în chip obligatoriu
de către manageri, în ideea realizării unei birocraţii mai puţin
rigide, mai deschisă spre oameni, mai „umană" şi fireşte mai
productivă. Vom consacra un capitol special acestei probleme.
vezi capitolul Psihologia socială industrială).
„Exploatarea" factorilor de grup nu este specifică numai
industriei, producţiei în general, ci şi altor domenii, în care nu se
poate vorbi de realizări, produse etc. în sens industrial. De
exemplu, armata. Cine ar putea nega faptul că un echipaj de avion,
tanc cazemată etc. va lupta în chip diferit şi după cum va fi alcătuit:
din oameni cunoscuţi sau necunoscuţi între ei, indiferenţi sau
prieteni, duşmani sau buni camarazi etc. în război, ca şi în alte
situaţii excepţionale, factorul grup (moral, relaţii etc.) devine
hotărâtor pentru soarta unei misiuni, uneori a unei bătălii. Este o
constatare mai veche a militarilor pe care teoria grupurilor şi-a
însuşit-o, a teoretizat-o şi a explicat-o, justificându-şi astfel
prezenţa şi în acest domeniu.
Am putea să analizăm, în continuare, şi alte domenii în care
teoria grupurilor a dat rezultate. In primul rând, în activitatea socială
şi politică, în psihiatrie etc, dar ne-am îndepărta prea mult de la scopul
pe care ni l-am propus pentru moment. Remarcăm totuşi faptul esenţial
că, în fiecare domeniu, teoria grupurilor s-a făcut utilă în alt fel. In
industrie, s-a obţinut o productivitate sporită, în armată - forţă de luptă,
în politică - anumite modalităţi de înţelegere şi control al oamenilor,
în spitale - însănătoşirea anumitor bolnavi etc. De fiecare dată,
rezultatele au la bază punerea în valoare a unor forţe existente în
oricare individ (entuziasmul, dorinţa de a produce mai mult şi de a
fi apreciat, mulţumirea sufletească, buna dispoziţie etc), dar pe care
numai anumite relaţii de grup le-au putut declanşa. Pe de altă parte,
de fiecare dată s-au urmărit şi s-au obţinut rezultate diferite, specifice
domeniilor în care teoria grupurilor a fost aplicată.
27

b. Teoria grupurilor şi controlul subiectivităţii
Legile societăţii omeneşti rămân desigur în afara
subiectivităţii individuale sau a celei de grup, dar ele acţionează
întotdeauna prin oameni. Iar aceştia nu le reflectă niciodată pasiv,
monocolor, egal. Unii sunt interesaţi în promovarea noului, alţii
trag foloase din menţinerea vechiului, unii luptă, alţii acceptă, o a
treia categorie se împotrivesc. Poziţii formale sau informale, pe
faţă sau ascunse, hotărâte sau şovăielnice formează un întreg
eşafodaj atitudinal: enorm, complex, polivalent. Cunoaşterea şi
influenţarea acestor atitudini în direcţia dorită prezintă
întotdeauna un interes major pentru societate.
Se înţelege că în producţie, în educaţie şi în general în istorie,
va triumfa întotdeauna noul, dar la scara vieţii unui om, sau a unui
colectiv, atitudinile negative se pot menţine şi extinde într-o anumită
măsură, în ciuda istoriei. La punctul de tangenţă dintre realitatea
obiectivă şi subiectivitatea „umană" există un „spaţiu" uman, o
„margine" umană, care poate fi influenţată în chip „artificial" pentru
„a forţa", în anumite limite, istoria sau pentru a o frâna un timp,
pentru a veni în întâmpinarea ei sau pentru a te îndepărta de ea.
De acest lucru şi-au dat seama întotdeauna marii cunoscători
de oameni, ca şi marii educatori. Secole de istorie au scos la iveală
un întreg arsenal metodologic, începând cu cele mai brutale metode
şi terminând cu cele mai fine, psihologice. Dezvoltarea ştiinţelor
sociale în vremea noastră a dat un nou avânt preocupărilor de
elaborare a unor tehnici ştiinţifice de control şi influenţare a
comportamentului de grup. Propaganda ştiinţifică, tehnicile de
studiu ale opiniilor, testele colective sunt câteva din aceste realizări.
Pe linia acestor eforturi, de control şi influenţare a subiectivităţii
umane, teoria grupurilor şi-a dovedit pe deplin eficienţa.
In educaţie, ca şi în oricare alt domeniu, există cu adevărat o
„margine" umană care rămâne necontrolată, lăsată să fluctueze
spontan în direcţia în care evoluează istoria sau care poate fi controlată
şi dirijată în sensul dorit. In perspectivă negativă, „exploatarea" ei
urmăreşte blocarea progresului, opunerea subiectivităţii sensului de
evoluţie a realităţii: prin demagogie, dezinformare şi eforturi de con-
28

control şi dirijare interesată a comportamentului. In sens pozitiv, aceeaşi
"margine" umană permite mobilizarea forţelor, grăbirea evoluţiei,
realizarea mai rapidă a unor idealuri sociale. Şi într-un caz şi în altul
însă, distanţa dintre subiectiv şi obiectiv nu poate depăşi anumite
limite fără riscul unor efecte contrare. „Marginea" umană este totuşi
numai o margine şi ea trebuie analizată mereu pentru a fi avută în
vedere în limite rezonabile. In această privinţă, teoria grupurilor se
dovedeşte eficientă şi ea este utilizată în practică direct, prin tehnicile
de care dispune şi prin sugestiile bogate pe care le poate determina.
c. Grupul uman şi istoria formării individului
Un Cuvier al educaţiei ar putea afirma azi cu deplin temei:
"spuneţi-mi despre ce fel de tineri şi adulţi este vorba şi vă voi
reconstitui grupurile umane prin care au trecut şi s-au format".
SAU, ceea ce este mult mai important pentru practica educaţiei:
"spuneţi-mi de ce grupuri dispuneţi în prezent şi vă voi descrie
profilul uman pe care-1 veţi avea în viitor".
Dincolo de caracterul limitat şi pragmatic al cercetărilor actuale,
teoria grupurilor sugerează direcţii noi de analiză în care interesul
specialistului se deplasează de la grupa singulară la un ansamblu de
grupuri şi de la prezent la trecut. Preocuparea este firească, în practică
nu ne întâlnim niciodată cu grupuri izolate, ci cu ansambluri, aparţinând
unei şcoli sau unor şcoli, întreprinderi etc, aşezate într-un loc sau altul,
într-o perioadă de timp sau alta. Marea diversitate de condiţii, situaţii,
experienţă etc. determină un anumit specific, ce trebuie luat în
consideraţie pentru a ne da seama de natura influenţelor probabile, de
concordanţa lor cu idealurile educative ale societăţii.
Este evident însă că demonstraţiile trebuie începute cu trecutul.
Ca şi în alte cazuri, istoria a experimentat pentru noi oferindu-ne un
material de analiză enorm ce-şi mai aşteaptă încă descifrarea.
Cine a studiat, prin metoda genealogică şi biografică, evoluţia
unui mare număr de oameni, începând cu anul 1900 şi până în vremea
noastră, a putut înţelege pe viu sensul transformărilor psihologice pe
care aceştia le-au suportat. Fiecare bătrân de azi a trecut prin zeci,
uneori sute de grupuri umane: de viaţă, de muncă, de luptă etc. Unele
din acestea au fost stabile, de lungă durată, altele trecătoare,
29

întâmplătoare, unele l-au influenţat profund, altele mai puţin sau deloc.
Confruntări, acomodări, renunţări, reuşite, progrese morale sau
regrese, înfrângeri, bucurii, tristeţi - o gamă largă de situaţii, trăiri
sufleteşti prin care fiecare a trecut şi care s-au fixat sub forma
unor amintiri de demult, dar şi sub formă de opinii, mentalităţi şi
atitudini prezente. Pare azi ciudat şi neverosimil să constaţi
„bazarul" psihologic ce a rezultat: ici o mentalitate ce ţine de
copilăria îndepărtată şi de familia patriarhală, dincolo una
întipărită în vremea adolescenţei, trăită în colectivele de muncă
întâmplătoare, specifice perioadei de după primul război mondial
sau, şi mai târziu, în alte întâmplări şi evenimente pe care le-a
trăit. Câte ceva din fiecare experienţă căpătată în grupurile parcurse
s-a fixat, uneori profund, alteori superficial, dând în final, spre
bătrâneţe, acea experienţă irepetabilă, de mare interes pentru
psihologia istorică şi teoria educaţiei. Fără să intrăm în amănuntele
cercetărilor întreprinse, redăm totuşi unele concluzii, de interes mai
general, pe care le putem desprinde.
In societatea modernă, se constată o explozie de noi roluri
sociale, provenite uneori din cele vechi, prin diferenţiere,
specializare etc, alteori create sau preluate din altă parte. De-a
lungul vieţii lor, toţi indivizii sunt confruntaţi cu necesitatea de a
se schimba. Căci, aşa cum se exprimă un antropolog celebru: „azi
nimeni nu munceşte în societatea în care s-a născut şi nu moare
în cea în care a muncit" (M.Mead). Efortul acesta de schimbare
poate fi rezonabil sau nerezonabil, brutal sau lent, pregătit sau
nepregătit, izbutit sau neizbutit, cu consecinţe pozitive sau nega
tive, de lungă durată etc. Iată de ce trecerea de la o fază la alta, de
la un sistem de cerinţe la altul nu poate fi privită numai ca fapt
social. In ultimă instanţă, oamenii şi grupurile umane se „mişcă",
se transformă şi se adaptează. Pe de altă parte, „preţul" uman
pentru această adaptare are întotdeauna consecinţe sociale
importante. De aceea, aspectele umane ale acestei treceri sunt de
cel mai mare interes pentru ştiinţă. Sociologic, valorile noi se
prezintă sub forma unor principii de organizare, idei, teze şi
măsuri practice, dar toate acestea au un adânc ecou, determinând
30

noi statute, roluri, modele de comportare, dispoziţii de a acţiona,
interese, structuri de personalitate. Valorile, odată interiorizate,
devin reguli de „simţire", comportare, acomodare şi cunoaştere
a mediului de către individ şi mai ales de grupurile umane în
care acesta întotdeauna există. Acestui fenomen de contact dintre
individ şi societate i s-a acordat în secolul nostru o atenţie
deosebită din partea psihologiei sociale.
Acomodarea continuă a indivizilor la cadrele social-istorice
cu care sunt confruntaţi contrazice ipoteza freudiană, larg răspândită,
a relativei fixităţi a personalităţii, formată deja în copilărie. Iluzia
aceasta, comună tuturor curentelor de psihologie clasică, s-a născut în
afara cercetării istorice şi a fost contrazisă de viaţă. In breşa creată,
curentele unei noi psihologii au încercat să-şi facă apariţia. Şi trebuie
spus că au făcut-o cu succes. Mai întâi antropologia socială (Barerett,
Krober, Linton etc), care a încercat şi a izbutit adâncirea cunoaşterii
fenomenelor de contact dintre patern şi individ, uman şi social, dintre
sociologie şi psihologie. în aceeaşi direcţie de cercetare, s-a înscris
apoi şi teoria psihologică a adaptării la condiţiile noi ale, societăţii
moderne (McClelland, Hagen, Inkeles şi Kunkel).
d. Rolul grupului în realizarea persuasiunii
Eforturile organizate pentru a convinge, schimba şi forma opinii
şi atitudini dorite sunt mai vechi, chiar foarte vechi. Oriunde există
oameni, apare în chip firesc şi dorinţa de a-i influenţa, într-un fel sau
altul, din partea liderilor, în sensul cel mai larg al cuvântului, sau din
partea unor profesionişti specializaţi în influenţarea altora (negustori,
oratori, preoţi, rabini, profeţi etc). De aceea, nu trebuie să ne mire
faptul că experienţa care s-a acumulat este extrem de bogată.
Conducerea empirică, educaţia spontană, conversiunea religioasă,
influenţarea maselor neorganizate, propaganda etc. au luat-o mult
înaintea ştiinţei, rezolvând probleme pe care viaţa le pune şi nu acceptă
amânarea soluţionării lor. Totuşi, şi în această privinţă, ştiinţele umane
din vremea noastră au adus unele elemente noi şi importante. Ele au
supus unei analize minuţioase materialul faptic acumulat şi au
procedat la o serie de generalizări, care, chiar dacă limitate, prezintă
totuşi un mare interes ştiinţific şi practic. Inventarul metodelor,
31

tehnicilor şi proceselor de convingere utilizate, explicarea originii şi
analiza eficienţei lor şi mai ales unele încercări de clasificare ne apar
azi ca paşi serioşi înainte, în direcţia unei ştiinţe a persuasiunii.
Persuasiunea este însă nu numai un fenomen social, ci şi unul
psihologic. Oamenii au convingeri, ei şi le menţin sau şi le schimbă,
le apără sau le repudiază; de aceea, orice teorie a persuasiunii trebuie
să ţină seama de oameni, mai exact de natura psihologică a
atitudinilor şi de relaţia dintre ele şi colectivele în care aceştia trăiesc.
Grupul uman îşi face iarăşi apariţia, într-o dublă calitate: ca
responsabil de existenţa unor atitudini şi ca mijloc de schimbare.
Ştim azi cu destulă certitudine că atitudinile pot fi întâmplătoare,
trecătoare, slab fixate sau, dimpotrivă, persistente, tipice pentru un
ins sau altul, sau pentru diferite grupuri umane. La unele omul
renunţă singur, la altele este suficient să i se atragă atenţia, la o a
treia categorie, metodele obişnuite nu dau nici un rezultat. în sfârşit,
trebuie să acceptăm şi ideea unei a patra categorii de atitudini,
primare, cum le numeşte Eysenck, a căror schimbare este puţin
probabilă, în împrejurări considerate normale.
Oricare ar fi gradul lor de profunzime, atitudinile nu sunt
însă altceva decât comportamente învăţate, reflectate şi însuşite de
la alţii, în grupurile parcurse de-a lungul vieţii unui individ sau
altul. Dar, dacă grupul este „responsabil" de însuşirea unor
atitudini, de fapt a celor mai multe dintre ele, tot el trebuie să fie şi
mijlocul şi „metoda" de convingere asupra necesităţii schimbării
lor. J.-L.Moreno a făcut epocă pornind de la ipoteza existenţei unei
forţe terapeutice în grup, capabilă să convingă, să schimbe atitudini
şi să însănătoşească o întreagă categorie de bolnavi. Varianta
normală a acestei concepţii, pusă la punct de K.Lewin şi şcoala sa,
independent de teoria sociometrică a lui Moreno, s-a dovedit şi ea
la fel de celebră. Pe seama acestor contribuţii, s-au realizat noi
metode şi tehnici umane de convingere şi schimbare a atitudinii.
Intre acestea, cele mai importante s-au dovedit: tehnicile deciziei
în grup, role playing-ul, metoda cazului, a incidentului.
Din nou teoria grupurilor îşi face apariţia, permiţând un
pas înainte în direcţia formării şi schimbării convingerilor şi mai
32

ales în direcţia formării unor noi atitudini. Metodele ei devin
esenţiale pentru activitatea de formare a managerilor, în general
pentru perfecţionarea sau reciclarea diferitelor categorii de
specialişti, care prin specificul meseriei lor au de-a face cu oameni.
Aceştia, înainte de a-şi însuşi noi informaţii şi de a se angaja în
sarcini netradiţionale, trebuie să-şi schimbe vechile atitudini,
necorespunzătoare în noile condiţii, perimate într-un domeniu sau
altul, aceste atitudini fiind balastul cel mai important în calea noului.
Aşadar, un nou pas înainte în direcţia convingerii oamenilor
şi a schimbării atitudinii lor. Dar, fireşte, numai un pas. Unele
atitudini, care ţin chiar de nucleul personalităţii, fixate la vârste
mici, de regulă sub forma unor puternice trăsături de personalitate,
sunt legate de prea mulţi factori pentru a putea fi uşor schimbate.
Poziţia lor în sistemul celorlalte atitudini nu permite schimbarea
singulară, atomică, ci în cascadă, cu antrenarea într-o măsură sau
alta şi a celorlalte atitudini. De aceea, în astfel de cazuri, procesul
schimbării este - după expresia lui K.Lewin - o sarcină echivalentă
cu schimbarea culturii. Desigur, şi în aceste cazuri, o serie de
rezultate se pot obţine, dacă se utilizează competent posibilităţile
grupului. Dorinţa firească a individului de a fi alături de alţii, forţa
de sugestie a grupului, compensaţiile pe care acesta le oferă etc,
dacă nu conving şi elimină atitudinile negative, cel puţin le
"îngroapă", barându-le astfel manifestarea (ceea ce este în orice
caz un moment al convingerii şi schimbării atitudinilor). Se pune,
deci, problema utilizării teoriei grupurilor ca mijloc de persuasiune
şi schimbare, ţinând seama de originea, specificul şi mai ales de
tăria atitudinilor ce urmează a fi schimbate. Poziţia contrară, adică
dirijarea şi schimbarea exclusiv prin constrângere, dă întreaga
măsură a unei conduceri primitive. Cu cât un sistem este mai
evoluat, cu atât locul măsurilor de forţă este luat de tehnicile de
dirijare indicate de ştiinţă.
e. Teoria grupurilor şi modernizarea învăţământului
într-o epocă în care tehnica „invadează" totul este firesc ca
acel „vacuum tehnologic" reprezentat de domeniul învăţării să
fie asaltat din toate părţile. Multe argumente pledează pentru
33

legitimitatea acestei tendinţe. Mai întâi, însăşi dezvoltarea ştiinţei
şi tehnicii, apoi nevoia unei revoluţii în învăţare, simţită cu multă
acuitate în vremea noastră şi speranţa într-o soluţie tehnică a
problemei, în sfârşit, prezenţa tehnicii celei mai avansate în viaţa
curentă a oamenilor: la slujbă, pe stradă, acasă. Tocmai această
„tehnicizare a cotidianului" 1-a făcut pe Skinner, părintele
programărilor, să afirme că „nu există raţiune pentru care şcoala
să fie mai puţin mecanizată decât bucătăria". In chip firesc, vom
aştepta în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat acţiuni energice
în direcţia mecanizării şi automatizării şcolii. Este o tendinţă firească
pe care şcoala nu o poate evita, fiind în avantajul desfăşurării
procesului instructiv-educativ. Ea va aduce însă cu sine unele
consecinţe asupra cărora este necesar să ne gândim din timp. Mai
întâi, o limitare a „spaţiului uman". Câtă vreme „omul de la catedră"
lucra în condiţii tradiţionale, contactul viu, deci valorile umane
transmise direct, controlat sau spontan, avea rolul esenţial în formaţia
copiilor. Metodele de învăţământ preconizate de pedagogie erau, în
general, de bun simţ şi din această pricină permiteau punerea în
valoare a personalităţii profesorului. Dar epoca artizanatului în
învăţare începe să treacă, spaţiul spontaneităţii şi improvizaţiei
creatoare s-a micşorat. Acceptarea riguroasă a oricărui sistem de
învăţare modernă obligă la măsurarea momentelor, chiar a cuvintelor
rostite într-o lecţie. Ceea ce nu însemnează că spontaneitatea este
eliminată complet, ci numai faptul că spaţiul ei s-a micşorat, ceea ce
obligă la o valorificare cu mult discernământ, în general intensivă, a
„ceea ce a mai rămas".
în învăţare, ca în orice alt domeniu de activitate umană,
confruntarea dintre mijloace şi om este nu numai teoretică,
speculativă, ci şi cât se poate de reală. Omul creează tehnica,
metodele şi mijloacele de învăţământ; o dată create însă, acestea îi
raţionalizează şi dirijează activitatea. Spiritul uman obiectivat lasă
spaţiu mai puţin inovaţiei individuale, pentru simplul motiv că
individul izolat, cu puţine excepţii, nu poate suplini în chip
spontan creaţia colectivă. Creaţia colectivă este superioară celei
izolate. Este motivul pentru care modernismul în învăţare lasă
34

mai puţin „spaţiu uman" la dispoziţia cadrelor didactice. Fie că
este vorba de sistemul lui Skinner, al lui Crowder sau de cel
preconizat de Galperin, Gardner sau Glaser, toate descriu în
amănunt ceea ce trebuie să facă educatorul. De asemenea, se
precizează locul şi rolul fiecărei informaţii, modul de operare cu
ele, scopurile urmărite. Educatorului nu-i mai rămâne, adesea, decât
să se conformeze.
Pentru aceste motive, începe să se pună azi problema limitelor
în care electronizarea şi raţionalizarea activităţii şcolare sunt dezirabile
şi de unde acestea încep să fie nocive. Ştim, în prezent, cu precizie, că
o fabrică ideală este aceea în care toate procesele planificate ca fiind
necesare se desfăşoară la o singură apăsare pe buton. Eliminarea omului
de la execuţie şi trecerea lui la concepţie reprezintă un ideal tehnic,
economic, social şi psihologic. Dar ne putem pune azi firesc întrebarea
dacă nu cumva în cazul învăţării, contactul viu, transmiterea, de la
"suflet la suflet" şi de la creier la creier, de atitudini, capacităţi, de
specific uman în general, este o cerinţă limitativă pentru modernizarea
tehnică a învăţământului. Dacă n-ar fi decât exemplul industriei
contemporane şi tot am fi obligaţi să reţinem această necesitate. Cât
timp oamenii vor munci, indiferent în ce formă şi condiţii, ei îşi vor
pune în valoare mai bine sau mai rău potentele personale, ale grupului
căruia aparţin. Deci vor exista condiţii care vor favoriza contribuţia
umană şi altele care o vor frâna. Studiul acestor condiţii, repercusiunile
lor, cu alte cuvinte aspectele umane ale muncii de învăţare justifică
astfel atenţia specialistului în sfera umană.
Constatările de mai sus sunt fireşti în producţie, ele sunt cel
puţin tot aşa de fireşti şi pentru şcoală. Pe măsura micşorării fizice a
"spaţiului uman" în învăţare se conturează şi o tendinţă contrară, de
suplinire a acestui fapt prin intensificarea folosirii lui. Micşorat fizic,
„spaţiul uman" tinde astfel să se amplifice în conţinut, prefigurând
o tendinţă evolutivă nouă ce se cristalizează sub ochii noştri, chiar
de pe acum fiind posibilă aplicarea unor metode de grup în rezolvarea
problemelor şi, în general, în intensificarea participării grupului la
procesul instruirii indivizilor care îl compun.
35

2. SCURT ISTORIC AL APARIŢIEI TEORIEI GRUPURILOR
ÎN TARA NOASTRĂ
în lucrările scrise sistematic de M. Ralea şi T. Herseni, cu
scopul de a asigura pe deplin transferul de informaţii din psihologia
socială occidentală în cea românească, termenul de grupuri mici
este adesea utilizat şi deplin lămurit. Sub denumirea de grupuri
mici şi de microsociologie, fenomenul a fost studiat mai întâi de
G.Gurvitch şi de J.-L.Moreno. Pentru Gurvitch, era importantă
stabilirea elementelor primare ale vieţii sociale, a elementelor
microsociale care fac trecerea de la individ la colectivitate, de la
„eu" la „noi". Predecesorii sunt şi ei adesea amintiţi, cu contribuţia
lor specifică. Ch.H.Cooley este teoreticianul grupurilor primare şi
secundare, adică al grupurilor în care indivizii sunt „faţă în faţă",
în relaţii interindividuale directe şi dense, şi al grupurilor în care
relaţiile umane sunt mediate, cum este cazul grupurilor mai mari,
care exclud posibilitatea unor relaţii directe. G.H.Mead este
teoreticianul status-urilor şi rolurilor, al interacţiunii dintre ele.
Urmează, la rând, Elton Mayo, care însă nu a utilizat termenul de
grup mic şi nici pe cel de microsociologie. în perspectivă industrială
era mult mai potrivit cel de „relaţii umane" (întregul grup de
cercetători de la Harvard a preferat conceptul de „relaţii umane").
K.Lewin a elaborat teoria grupurilor dinamice (colectivul de
cercetători de la Michigan). Toate aceste dezvoltări s-au concentrat
în ceea ce s-a numit mai apoi teoria grupurilor, constituind azi un
domeniu integrat în psihologia socială, cu tendinţa de a se
autonomiza din pricina înmulţirii variantelor şi perspectivelor de
cercetare şi a acumulării unei cantităţi de informaţii deosebit de
semnificative pentru multe domenii.
M.Ralea şi T.Herseni tratează teoria grupurilor (în
Introducere...) ca pe o parte a psihologiei relaţiilor interpersonale,
integrată la rândul ei în psihologia socială, adăugând şi faptul că
ceea ce a împins la o dezvoltare excepţională a studiului relaţiilor
36

interpersonale şi al grupurilor în ţările capitaliste, îndeosebi în SUA,
nu a fost căutarea «adevărului» cu privire la «natura naturii umane»,
cum se exprimă Ellsworth Faris, ci conflictele sociale acute, proprii
perioadelor de criză. Aşa ne explicăm de ce, dintre toate «relaţiile
umane" unele nu sunt azi mai mult şi mai amănunţit cercetate, în
ţările capitaliste, decât „relaţiile industriale"1
. Autorii reiau, în acest
caz cartea lui Marcel Bolle, privind relaţiile umane şi relaţiile industriale
Relations humaines et relations industrielles, Bruxelles, 1958), pe care
noi înşine am analizat-o pe larg cu alt prilej2
, tocmai pentru interesantele
analize făcute în ceea ce priveşte aspectele esenţiale ale teoriei. In adevăr,
cu relaţiile umane se încearcă integrarea muncitorilor în viaţa şi
interesele întreprinderii, reformarea atitudinii şefilor, transformarea
lor în animatori. Critica relaţiilor umane se face din această perspectivă
şi iată datele acestei critici, pe scurt:
"Încă din 1937, Robert S.Lynd, într-un compte rendu la cartea
lui T.N.Whitehead, Leadership in a Free Society, reproşează
sociologilor de la Western Electric faptul că sunt aserviţi patronilor.
Ecoul în lumea ştiinţifică a fost însă slab. Mult mai târziu, în 1946,
William J.Goode de la Universitatea din Wayne, cu ocazia reuniunii
unor sociologi, face referiri la interesele patronilor în astfel de
cercetări. El reproşează sociologilor faptul că ignoră lucruri
cunoscute, pe care le redescoperă, şi faptul că merg pe o sociologie
pentru industrie în loc să edifice o sociologie asupra industriei. O
critică fondată apare tot în 1946 şi se datorează lui Herbert Blumer,
de la Universitatea din Chicago, într-o comunicare la Societatea
Americană de Sociologie. După el, relaţiile între direcţie şi personal
sunt relaţii între grupuri organizate (sindicat-direcţie). Elton Mayo
ocoleşte problema prin accentul pus pe relaţiile interpersonale şi
grupurile informale. In 1947, Daniel Bell adaugă la critică faptul că
„doctrina relaţiilor umane" dispreţuieşte valorile muncitoreşti,
muncitorii fiind consideraţi valori manevrabile, nedotaţi cu putere
de decizie. Se urmăreşte consimţământul lor şi nu interesele şi
valorile proprii. In acelaşi an, W.E. Moore, în Current Issues in In-
dustrial Sociology, publicat în „American Sociological Review"
(Dec. 1947), a pus „degetul pe rană" spunând că s-a putut scrie o
37

lucrare amplă privind relaţiile dintre direcţie şi muncitori fără cea
mai mică referire la sindicate.
Sindicatele ripostează: Solomon Barkin, director al cercetării
din Sindicatul American pe ramura textilă, acuză doctrina „relaţiilor
umane" că urmăreşte suprimarea convenţiilor colective şi că nu
consideră sindicatul un interlocutor calificat pentru a trata problemele
relaţiilor de muncă. El vorbeşte de „umanitarismul" patronal, care
urmăreşte să-i facă pe muncitori să accepte valori patronale. Doctrina
„relaţiilor umane" nu este agreată de sindicate, care caută remedii
prin acţiuni sindicale şi nu în bunăvoinţa patronală.
Numeroşi sindicalişti şi unii sociologi critică doctrina
„relaţiilor umane" şi lucrurile sfârşesc prin a intra în atenţia
marilor reuniuni internaţionale. La al II-lea Congres al Asociaţiei
internaţionale de sociologie, care s-a ţinut la Licge în 1953,
problema limitelor „relaţiilor umane" a fost abordată de diferiţi
autori. în acest cadru, s-a dus până la capăt insinuarea lui
W.E.Moore, după care satisfacerea nevoilor muncitorilor în afara
organizaţiilor muncitoreşti ar însemna dispariţia luptelor sociale.
Crozier denunţă pericolul acestei aserţiuni false şi al acestei false
democraţii patronale. H. Scheppard, la acelaşi congres, critică
subestimarea sistematică şi adesea negarea explicită a factorilor
economici şi politici ai păcii sociale în interiorul şi în afara uzinei.
Totul se reduce la raporturi între persoane: mai întâi între
muncitori, apoi între muncitori şi superiori.
Am reprodus în linii mari, după Marcel Bolle de Bol, critica
„relaţiilor umane", în perspectivă politică şi în perspectivă
ştiinţifică. In primul caz, apare dispreţul pentru valorile
muncitorilor, manipularea, faptul de a fi o armă patronală utilizată
în scopul de a impune muncitorilor condiţiile şi concepţiile şefului
întreprinderii. In al doilea caz, studiile efectuate în cadrul doctrinei
„relaţiilor umane" sunt limitate la problemele definite de patroni,
care dau o importanţă exagerată grupurilor restrânse, rupte de
contextul social. Cu toate acestea, prin intermediul „relaţiilor
umane" s-au obţinut profituri superioare care au obligat treptat
sindicatele să ţină seama de acest lucru.
38

Întrebarea care stăruie este următoarea: cui aparţin „relaţiile
umane"ca preocupare, patronatului sau sindicatelor? Ambele forţe
rămân interesate în cunoaşterea lor, pentru a evita manipularea, pentru
a creşte eficienţa în muncă, pentru a educa în general. Cel puţin prin
ultimele două componente, teoria grupurilor se justifica deplin şi în
cultura noastră de specialitate. Această concluzie generală a fost mereu
subliniată în lucrările sociologilor din ţara noastră, începând cu
M.Ralea şi T.Herseni, dar continuând cu mulţi alţi cercetători, legaţi
sau nu de opera celor doi gânditori (P. Golu, N. Radu, M. Zlate etc).
De altfel, începând cu anii '70, cele mai multe preocupări
vor fi în direcţia preluării şi extinderii teoriei grupurilor în educaţie
întreprinderi.
3. EVOLUŢIA STUDIERII GRUPURILOR*
FORMALE SI INFORMALE
O trăsătură caracteristică a ştiinţelor sociale de astăzi - crede
Roger Daval - este interesul pe care psihologia şi sociologia îl
POARTĂ „grupurilor informale, numite încă şi grupuri mici".
In aceste condiţii, întreaga problematică a psihologiei sociale
pare să se reducă uneori la aceea a grupului mic. Cu toate că această
asimilare este abuzivă, ea arată extrema importanţă ce se acordă
gruplui, cel puţin în ceea ce priveşte percepţiile, opiniile şi
componenţa sa.
Teoria grupului mic, în opinia lui A.P.Bastide, rămâne
îndatorată, înainte de toate, pionierilor europeni ai ştiinţelor umane,
lui A.Comte, G.Tarde, F.Tonnies, G.Simmel, dar îndeosebi lui
E. Durkheim şi S.Freud. Concepţiile şi teoriile lui Emile Durkheim
Textul acestui subcapitol reproduce, în esenţă, un studiu al dlui prof.
univ. Adrian Neculau publicat în Psihologia socială în România (coord.
Ana Tucicov-Bogdan), în 1984, Editura Academiei. în prima ediţie a acestei
lucrări a fost omisă din eroare această menţiune, fapt pentru care cerem
scuzele cuvenite.
39

referitoare la solidaritate, anomie, la simbolurile sociale au
contribuit, în mod hotărâtor, la interpretarea proceselor colective
şi îndeosebi a „grupurilor restrânse", cum sunt familia şi clasa de
elevi. Influenţa lui Freud a fost resimţită de mulţi dintre cercetătorii
de astăzi, îndeosebi de către cei preocupaţi de fenomenele de
schimbare prin metode de grup şi de procesul de influenţă în grup.
Cu toată această ascendenţă europeană, recunoaşte şi Bastide
cercetările psihosociologice s-au dezvoltat îndeosebi peste ocean. In
revistele americane de specialitate, apar anual aproximativ 1800 titluri
dedicate grupurilor mici, nota Germaine de Montmollin, încă în 1965
Numai în revista „Psychological Abstracts", şi numai în 1960, au
apărut 150 titluri. Dacă, până la 1920, apăreau între 0,5-1,5 articole în
medie pe an, între 1920-1940 media a oscilat între 11,2 şi 21, apoi a
ajuns la 31,2 în timpul războiului, ca să urce la 152 titluri, imediat
după război. Până pe la 1930, cercetările de laborator asupra grupurilor
mici constituiau o prelungire a psihologiei generale clasice. Grupul
mic era tratat ca o variabilă independentă a cărei influenţă se exercită
asupra comportamentului individual; variabilele relative la stimuli,
la sarcini sau la subiect vin să ajute variabila relativă la situaţia în care
operează subiectul. Variabila dependentă era, în general,
performanţă într-una din sarcinile clasice de laborator: sarcini motrice
rezolvarea de probleme aritmetice, asociaţii. Mai rare erau cercetările
ce studiau judecăţile perceptive, estetice, morale, opiniile sau
atitudinile. Dimpotrivă, în lucrările contemporane, interesul este
aproape total centrat pe procesele cognitive şi influenţa ce o exercită
asupra judecăţilor, opiniilor şi atitudinilor individului. Intr-o sarcină
de laborator clasică (rezolvarea de probleme, învăţare) se compară
performanţa unei echipe cu performanţa obţinută de un individ ce
munceşte singur. Rezultatele cercetărilor privesc însă numai
performanţa, nu şi interacţiunile colectivului care a obţinut-o. După
1940, cercetările lui Kurt Lewin şi şcoala sa vor duce la apariţia teoriei
„dinamicii grupului" şi a dezvoltării ulterioare, pe baze experimentale
a acestei teorii. De la cercetările lui Ch.Cooley, care - primul, în 1909
- face distincţia între „grupurile primare" (în care indivizii stabilesc
relaţii intime, calde, personale) şi „grupurile secundare" sau
40

organizate şi cele ale lui G.H. Mead (1934), care în Mind, Seif and
Society relevă rolul comunicaţiilor în grupurile mici, până în
ultimele decenii, s-au adunat numeroase date empirice, s-a
acumulat o uriaşă bibliografie. „Deşi cercetarea s-a dezvoltat
într-un ritm accelerat, aceşti ultimi treizeci de ani - notează, în 1964,
I.D.Steiner - au constituit o epocă liniştită pentru dezvoltarea
dinamicii grupurilor. Au fost puţine tentative de a contesta
legitimitatea conceptelor de grup şi utilizarea termenilor morali
sau pentru a impune o teorie". Un deceniu mai târziu, un inventar
al cercetărilor întreprinse până în acel moment relevă caracterul
descriptiv al cercetărilor asupra grupurilor, precum şi nevoia unei
teorii generale de tip deductiv pentru a integra cercetările generale
asupra grupului.
Deşi cercetările asupra grupurilor, ca segmente
organizaţionale, au azi o amploare mai redusă, interesul
psihosociologilor pentru grup nu a scăzut. Grupul însă a încetat
sa mai constituie, ca preocupare a cercetătorilor, doar un frag-
ment social - chiar dacă are legile şi normele sale proprii - şi a
devenit un instrument, un mijloc de intervenţie şi de schimbare a
comportamentelor individuale.
41

' C A P I T O L U L III
PSIHOLOGIA SOCIALA A EDUCAŢIEI
1. PSIHOLOGIA SOCIALA A GRUPURILOR EDUCATIVE
La noi în ţară, primele contribuţii în domeniul grupurilor
educative sunt difuze şi aparţin unui mare număr de cercetători
(A.Tucicov-Bogdan, M. Zlate, N. Radu etc). M. Zlate le va
rezuma într-o lucrare de amploare, intitulată: Psihologia socială
a grupurilor şcolare (1972). Toate aceste cercetări se
caracterizează prin preocuparea de a tempera „individualizarea
excesivă a procesului instructiv-educativ". Sunt încurajate
„metodele de grup". Aceleaşi lucrări contribuie la precizarea
terminologiei şi asigură descrierea unor medii şcolare diverse.
M. Zlate se preocupă şi el de terminologie, constatând o anumită
imprecizie a formulărilor: „psihologia educaţională" (Lee
J.Cronbach, 1963; Gleen Myers, 1968; la noi, Ana Tucicov-Bogdan
şi N. Radu, 1969) sau „psihologie socială şcolară",
„psihosociopedagogie" (La Pierre Louchet, 1967).
Cu toată diversitatea conceptelor, realitatea era aceeaşi şi
acest lucru rămânea esenţial. M. Zlate va conchide cât se poate de
firesc: „Indiferent însă de denumirea sub care se va stabiliza acest
nou domeniu, important este faptul că el există în realitate şi, ca
43

urmare, trebuie analizat cu multă atenţie şi acurateţe"1
. Şi încă un
fapt, de bun simţ: grupurile şcolare nu puteau fi altceva decât o
extindere a teoriei grupurilor la domeniul educaţiei. Lucrarea lui
M. Zlate are meritul de a fi introdus, deplin şi relativ sistematic
(încercări mai fuseseră făcute şi de alţii), în circuitul nostru cultural,
literatura de specialitate legată de teoria grupurilor educative
(contribuţiile lui L.V.Johnson, M.A.Bany, M.L. Northway) etc.
Pe urmele lui M. Ralea şi T. Herseni, M. Zlate va prelua realizările
occidentale, dar nu va uita nici abordarea marxistă. Căci în fosta Uniune
Sovietică apăruse şi se dezvoltase independent o teorie specială a
grupurilor, denumită „teoria colectivului", legată de numele lui
A.S.Makarenko. Teoria aceasta se dovedise deosebit de viguroasă şi la
noi, te întâmpina din paginile oricărui curs de pedagogie şi era bine
articulată teoretic şi practic de numeroase cercetări. M. Zlate rezolvă
problema în felul următor: colectivul şcolar este o realitate socială nouă,
care se află însă într-o relaţie specială cu grupul.
„Grupul este noţiunea generică, colectivul, una din speciile
sale subordonate..., o speţă aparte de grup, cu caracteristici
proprii...."2
. Azi s-a renunţat la denumirea de colectiv, deoarece
fenomenul colectiv, în înţelesul pe care i 1-a dat Makarenko, a dispărut.
Şi pe nedrept, după opinia noastră, deoarece, în contextul dat s-a
elaborat altă dimensiune a teoriei grupurilor, şi anume, teoria
grupurilor autoritare. Abia în 1984 se va încerca o sinteză nouă, grupul
şi colectivul apărând ca două capitole distincte ale unei posibile teorii
generale a grupurilor. Iată termenii în care s-a făcut această analiză.
Sub influenţa realizărilor excepţionale obţinute în teoria
grupurilor, cercetătorii le-au considerat pe cele realizate în teoria
colectivelor ca fiind puţin sau deloc semnificative, când nu le-au
ignorat complet din motive de formaţie teoretică. A mai existat şi
un alt motiv, peste care nu trebuie trecut cu vederea. Teoria
colectivului, aşa cum a fost ea înţeleasă practic de pedagogi şi aşa
1
M. Zlate, Psihologia socială a grupurilor şcolare, Bucureşti, Editura Politică,
1972, p. 29.
:
Ibidem, p.45.
44

cum a fost aplicată în cercetările de teren, nu a dus la rezultatele
scontate. în locul rezultatelor excepţionale, limpede descrise de
A.S.Makarenko, au apărut altele pe care nu s-a scontat iniţial. Omul
se formează într-adevăr în colectiv, sau în grup, şi el trebuie format
pentru a lucra în colectiv sau în grup. Produsul uman trebuie să fie
deci un viitor membru al unui colectiv sau grup şi A.S.Makarenko
reuşise acest lucru. Dar, tehnica utilizată de el nu a mai dat aceleaşi
rezultate atunci când a fost aplicată în alte locuri şi în alte condiţii
sociale. Cauza apare astăzi ca ţinând şi de calităţile pedagogice ale
celui ce a utilizat-o, sau de condiţiile excepţionale în care a lucrat, sau
de factori care au acţionat, dar care, la vremea lor, n-au fost sesizaţi şi
deci n-au putut fi luaţi în consideraţie de discipoli. Poate că toţi aceşti
factori şi-au avut ponderea lor specială, dar oricare ar fi fost cauza
reală, în privinţa consecinţelor nu au existat dubii, acestea erau slabe.
Pe latura practică, nu şi în privinţa teoriei, care s-a dovedit deosebit de
convingătoare. Aşa se explică faptul că, până la urmă, s-a ajuns la o
teorie a colectivului bazată pe concepţia lui A.S.Makarenko, larg
răspândită în rândul cadrelor didactice şi al inginerilor, care au făcut şi
mai fac şi azi un curs de pedagogie în anii de pregătire în facultăţi şi
institute, dar nu şi la o practică a influenţării colectivelor umane.
Până astăzi se menţine această situaţie: o teorie a colectivelor
umane pe care nimeni nu a putut-o aplica la nivelul de eficienţă
presupus de Makarenko şi de pedagogii care l-au urmat şi o teorie
a grupurilor cu posibilităţi de aplicare practică mult mai mari, dar
care încă nu şi-a croit drum deplin nici în producţie şi nici în şcoală.
I 'entru a lămuri lucrurile până la capăt, este necesar să subliniem şi
faptul că în vreme ce teoria grupurilor a fost elaborată în Occident
si a trebuit să parcurgă o serie de etape până să fie preluată, teoria
colectivului a fost elaborată în cadrul gândirii educative marxiste,
fiind îmbrăţişată cu entuziasm încă de la început. De asemenea, şi
faptul că, dacă pentru însuşirea teoriei grupurilor era necesară o
documentare complicată, conţinutul ei fiind prezentat de regulă
fragmentar, în funcţie de poziţia teoretică a fiecărui specialist, pentru
însuşirea teoriei colectivului era suficient primul manual de
pedagogie întâlnit, iar cine dorea să aprofundeze problema îi stăteau
45

I
la dispoziţie lucrările lui A.S.Makarenko, traduse de multă vreme în
limba română.
Prima problemă - pe care o considerăm esenţială şi trebuie
pusă în această ordine de idei - este următoarea: cum se prezintă
în realitate - dincolo de orice context istoric - ansamblul de idei
acumulate în cele două teorii? Sunt ele diferite sau
complementare? Dacă „acumulările" ar fi identice, am avea
dreptul să vorbim de aceeaşi teorie, denumită în moduri diferite.
Dacă „acumulările" s-ar fi dovedit complet diferite, atunci s-ar
fi justificat o singură teorie cu două surse principale de elaborare:
una psihosociologică şi alta pedagogică.
îmbinarea tendinţelor de investigaţie.
Atât teoria grupurilor, elaborată în cadrul psihologiei sociale,
cât şi teoria colectivului, elaborată în cadrul pedagogiei, au evoluat
şi mai evoluează încă separat, cu vagi împrumuturi de informaţii
dinspre prima teorie spre cea de a doua. Situaţia este nefirească,
deoarece ambele teorii se ocupă practic cu aceleaşi probleme: relaţiile
dintre indivizi, dintre indivizi şi grup, dintre grupuri şi indivizii
grupaţi, dintre diferite grupuri sociale etc. Desigur, gradul de
elaborare al fiecărei probleme diferă în interiorul celor două teorii şi
mai ales perspectiva din care sunt privite fenomenele de la nivelul
grupărilor umane. Esenţial este însă faptul că nici una din tezele teoriei
grupurilor nu este nepotrivită pentru teoria colectivului, şi invers:
informaţiile acumulate în cadrul viziunii asupra colectivelor îşi au
locul firesc în orice teorie a grupurilor umane.
în fond, ceea ce deosebeşte teoria grupurilor de teoria
colectivelor nu este domeniul şi nici problematica, ci modul spe
cific al abordării proceselor de grup. Pentru teoria grupurilor, a
studia un grup înseamnă a porni de la premisa că el este o realitate
specifică, un mecanism relaţional complex, în faţa căruia singura
soluţie rezonabilă este studierea lui atentă, în vederea cunoaşterii
şi influenţării lui, pornind de la datele oferite de cercetare. Atât cât
poate, teoria grupurilor incită spre manipularea oamenilor, dar o
face discret, pe baza datelor oferite de aplicarea unor metode de
4 6

cercetare subtile şi diferenţiate. Teoria grupurilor dirijează „demo
cratic", deoarece în societatea occidentală, unde ea a apărut,
grupurile umane nu mai pot fi dirijate altfel. Şi cu cât se vrea mai
subtilă, cu atât cunoştinţele despre grupuri trebuie să fie mai
numeroase şi mai sigure. De unde şi preocuparea pentru
elaborarea de tehnici minuţioase de cercetare şi de intervenţie. în
perioadele anterioare evoluţiei întreprinderii capitaliste, nimeni
nu-şi pierdea vremea cu subtilităţi relaţionale. Erau suficienţi
„vătafii" numiţi, care ţineau sub control relaţiile umane,
nepermiţând ca ele să depăşească anumite limite, în orice caz nu
într-o direcţie nedorită. Motivaţia elementară a muncii, mijloacele
de constrângere economică şi chiar fizică, practic nelimitate, făceau
inutilă o teorie a grupurilor. Pe de altă parte, gradul redus de
tehnicitate al producţiei făcea puţin rentabil apelul la relaţiile
umane. întreprinderea capitalistă modernă lucrează însă cu alţi
oameni, altfel motivaţi şi asupra cărora posibilităţile de
constrângere sunt limitate. O teorie a relaţiilor umane, capabilă să
permită un profit economic apreciabil pe seama ei, devine necesară
din punct de vedere istoric şi aceasta a apărut. în perspectivă
negativă, teoria grupurilor permite cunoaşterea şi intervenţia în
interiorul grupurilor umane, cu scopul de a le neutraliza sau de a
accentua factorii favorabili intereselor patronatului. Acuzarea de
complicitate la intensificarea exploatării oamenilor muncii este, din
acest punct de vedere, corectă. Dar nu teoria grupurilor (şi nici ştiinţa
în general) poate fi responsabilă de valorile în slujba cărora este
pusă să acţioneze, ci diferitele modalităţi de utilizare a acesteia.
Cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a grupurilor este
compatibilă şi cu valori superioare, formative sub raport uman, şi,
din acest motiv, ea poate fi utilizată cu succes în orice societate.
Teoria colectivului, în înţelesul pe care 1-a dat acestei noţiuni
A.S.Makarenko, porneşte de la cunoaşterea colectivului din punctul
de vedere al scopului propus. Pornind de la scopul urmărit, sunt
selectaţi acei indivizi care-1 întruchipează şi se urmăreşte atingerea
acestuia prin intermediul lor. Tehnica respectivă nu este nouă în
istorie, toate armatele din lume s-au bazat pe ea din toate timpurile.
47

Ceea ce aduce nou A.S.Makarenko nu este o practică, ci o teorie
ei, aplicabilă în scopuri formative. Este complicat să porneşti de la
grup atunci când valorile sale sunt foarte scăzute şi să incerci
ridicarea lui treptată spre scopul dorit. Este mai simplu să-i selectezi
pe cei care pot prelua noile valori şi să le asiguri condiţii superioare
de influenţare a celorlalţi. Acest lucru este perfect posibil în
colectivităţile închise şi A.S.Makarenko şi-a dat seama de acest fapt
pe baza analizei condiţiilor de lucru din coloniile în care şi-a dus
activitatea. Desigur, asemenea condiţii lipsesc în întreprinderea
modernă, în şcolile fără internat (adică în cele mai multe dintre
şcolile de azi) şi în majoritatea grupurilor obişnuite. In aceste
grupuri, există o alternativă la impunerea unui lider, şi anume,
deplasarea intereselor relaţionale spre alte grupuri la care există
posibilitatea de a participa în condiţiile dorite. Mai mult, chiar în
interiorul grupului iniţial, indivizii pot ignora liderul formal, deoarece
acestuia îi lipsesc condiţiile necesare pentru a se impune. Grupurile
autoritare din toate timpurile au utilizat spontan soluţia selecţiei,
dar valoarea teoriei lui A.S.Makarenko constă tocmai în aceea că
i-a sesizat eficienţa în condiţiile societăţii comuniste. Şi el a selectat
pe viitorii conducători din masa colectivului, dar cu două condiţii:
aceştia trebuiau să corespundă unor criterii de valoare precise şi,
totodată, poziţia lor în colectiv trebuia să le permită să-i influenţeze
pe alţii. Prima condiţie a putut fi realizată mai uşor, cea de-a doua
mult mai greu. Ceea ce putea vedea „cu ochiul liber" un mare edu-
cator - A.S.Makarenko a fost, fără îndoială, unul dintre ei - nu putea
vedea oricine, fără tehnici speciale de analiză şi control.
Câteva decenii de evoluţie a teoriei grupurilor, ca şi a teoriei
colectivelor, conduc în prezent la ideea că sunt de acelaşi nivel de
generalitate şi că, în fond, nici una din ele nu poate juca rol de gen
proxim. Conducerea „democratică", ca şi cea „autoritară", nu pot
fi bune sau rele în sine. în decursul istoriei, ambele au dat atât
rezultate pozitive, cât şi negative. Dacă însă avem în vedere
specificul unei anumite epoci, al celei contemporane, de exemplu,
atunci ne interesează ambele evoluţii. De la cele autoritare, merită
reţinută ideea selecţiei şi promovării acelor indivizi care
48

întruchipează valorile superioare, cu condiţia ca poziţia lor în
colectivv nu să fie presupusă bună, ci în mod real bună (adică,
stabilit acest lucru pe baza unor tehnici de cercetare capabile să
surprindă poziţia reală a viitorilor lideri în colectiv). Mai departe,
măsurile educative care se au în vedere trebuie să ţină şi ele seama
poziţia reală a fiecărui individ în colectiv. Cunoaşterea
structurilor relaţionale şi influenţarea lor în sensul dorit uşurează
mult introducerea de noi valori în colectivele de muncă şi de viaţă,
scutind oamenii, într-o măsură importantă, de experienţe nega-
tive, cruţându-le forţele şi contribuind la eliminarea unei surse
posibile de frustrări inutile.
Combinarea experienţei acumulate, atât în teoria grupurilor
cât şi cea a colectivelor, este inevitabilă în viitor, genul proxim
constituindu-1 o viitoare teorie majoră a grupurilor, capabilă să
înglobeze toate generalizările teoretice şi experimentale, indiferent
de contextul în care au fost elaborate.
2. TEORIA GRUPURILOR Şl CERCETAREA
COLECTIVELOR ŞCOLARE ÎN CONTEXTUL
PSIHOLOGIEI SOCIALE DIN ROMÂNIA
Cercetarea colectivelor şcolare, în scopul cunoaşterii
m e c a n i s m e l o r de grup, s-a efectuat în anii 1970-1971 şi 1971-1972.
Rezultatele pun în evidenţă lucruri cunoscute în cercetările de
profil, dar şi unele noi, de un interes real ştiinţific. Asupra lor
vom insista în cele ce urmează.
Clasele de elevi formează, fireşte, grupuri umane cu
caracteristici cunoscute: statute, valori, structuri relaţionale, lideri,
dar şi cu unele mai puţin cunoscute. în categoria componentelor
specifice, intră prezenţa statutelor total pozitive, uneori peste 50%
din totalul statutelor; alteori, ponderea lor coboară sub 10%.
49

Variaţia lor este foarte mare şi cum statutele pozitive exprimă
valorile legate de „condiţia şcolară", se degajă ideea că formarea
valorică a elevilor este practic necontrolată, iar rolul
spontaneităţii rămâne esenţial. La această împrejurare, mai
trebuie adăugat şi faptul că de la o situaţie la alta, statutele
aceluiaşi individ se schimbă, ceea ce face incontrolabil sistemul
de influenţe pe care le suportă o persoană chiar la nivelul unor
grupuri destul de omogene, cum sunt cele şcolare. Problema
„condiţionării totale" a comportamentului uman, pusă de
B.F.Skinner, apare astfel ca o simplă utopie, ceea ce nu înseamnă
deloc eliminarea preocupării pentru influenţarea pozitivă a
structurării relaţiilor în grup.
La polul celălalt, statutele total negative conştientizează
existenţa unor serioase probleme educative în fiecare grup de elevi.
Şi mai interesantă este însă problema „ansamblului
statutelor", reflectând faptul, ciudat pentru mentalitatea
educativă obişnuită, că un grup are obligatoriu toate statutele
posibile: pozitive, negative, mixte, izolate. Constatarea este de
excepţie, deoarece încercarea de a „construi" grupuri formate numai
din statute pozitive nu poate fi decât sortită eşecului. în condiţii
normale, grupurile au tendinţă de a-şi reface structura statutelor,
altfel spus, dacă am aduna la un loc indivizii cu statute pozitive şi
am forma grupuri noi, ele ar sfârşi prin a le reface şi pe celelalte. A
apărut astfel problema „optimului relaţional", de mare interes în toate
privinţele (şi pentru învăţătură şi pentru eficienţa muncii, pentru
educaţie etc). Este o problemă rămasă în stadiul de conştientizare,
care va preocupa, cu siguranţă, lideritatea grupurilor în viitor, pe
măsură ce interesul societăţilor se va îndrepta spre influenţarea
comportamentului uman, în scopul umanizării condiţiilor de viaţă
şi a atmosferei de muncă din colectivităţile umane.
In lucrarea la care ne referim, ansamblul aspectelor analizate
mai sus a fost prezentat astfel:
„Analiza statutelor reale (pozitive, negative, mixte şi zero)
ne-a permis să pătrundem mai adânc în mecanismul relaţiilor
spontane din colectivele studiate. Scopul urmărit a fost acela de
50

N radu-si-altii-psihologie-sociala

N radu-si-altii-psihologie-sociala

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (15)

Similar to N radu-si-altii-psihologie-sociala

Similar to N radu-si-altii-psihologie-sociala (20)

N radu-si-altii-psihologie-sociala