Istoricul Psihologiei Sociale

1,898 views

Published on

Published in: Technology, Spiritual
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,898
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
25
Actions
Shares
0
Downloads
39
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Istoricul Psihologiei Sociale

  1. 1. PSIHOLOGIE SOCIALĂ Lector dr. Petru L. Curşeu Asist. drd. Smaranda B oroş
  2. 2. CE ESTE PSIHOLOGIA SOCIALĂ?
  3. 3. <ul><li>P sihologia socială se ocupă cu studiul ştiinţific al modului în care indivizii gândesc, simt şi se comportă în context social ( Brehm & Kassin , 1989): </li></ul><ul><li>–„ studiul ştiinţific”: cercetările se desfăşoară în cadrul unei paradigme ştiinţifice (cadru cu metodologie riguroasă, aparat conceptual împărtăşit, norme valorice la care se raportează comunitatea); </li></ul><ul><li>–„ comportamentul, modul de gândire, trăirile emoţionale” ale individului au loc într-un „context social” (individ sau grup de indivizi) </li></ul>
  4. 4. SCURT ISTORIC AL PSIHOLOGIEI SOCIALE
  5. 5. 1. Perioada preparadigmatică (1860-1935) <ul><li>- Primele studii ce detaşează psihologia socială (sec. XIX) </li></ul><ul><li>- Prima revistă de psihologie socială: „Revista de psihologie a popoarelor şi lingvistică”, editată de Lazarus şi Steinthal (1860) </li></ul><ul><li>- Două articole mai importante pe modul în care performanţa individului e influenţată de prezenţa grupului: </li></ul><ul><li>1) Max Ringelman n , agronom (studii începute de prin anii 1880, publicate abia în 1913), susţine că performanţa indivizilor e mai scăzută în grup decât separat; pune bazele studiilor de inhibiţie socială; 2) N Triplett –”Dynamogenetic Factors in Pace Making and Competition”, American Journal of Psychology (1897), concluzii opuse faţă de cele ale lui Ringelman; susţine că performanţa individului creşte în grup; pune bazele cercetării asupra facilitării sociale; </li></ul>
  6. 6. 1. Perioada preparadigmatică <ul><li>Trei c ă r ţ i de baz ă ale psihologiei sociale (valoarea lor la ora actual ă e mai degrab ă de factur ă istoric ă ): </li></ul><ul><li>- W .McDougall –„Introduction to Social Psychology” (1908); </li></ul><ul><li>- E. Ross –„Social Psychology” (1908); </li></ul><ul><li>- F. Allport –„Social Psychology” (1924). Cartea lui Allport e important ă pentru c ă analizeaz ă interac ţ iunea dintre individul uman ş i contextul social în care e imersat ş i propune utilizarea experimentului ş i a metodologiei ş tiin ţ ifice pentru studiul acestei interac ţ iuni. </li></ul>
  7. 7. 2. Perioada conturării paradigmei ştiinţifice în psihologia socială (1936-1945) <ul><li>Se introduce experimentul ca metodă de cercetare fundamentală a comportamentului social; </li></ul><ul><li>- Sherif : conformitatea informaţională </li></ul><ul><li>- Asch : conformitatea normativă </li></ul><ul><li>- K. Lewin (1935-1936): teoria câmpului social. Teza principală a acestei teorii e că comportamentul individului e determinat de interacţiunea dintre factorii de personalitate şi cei sociali: C = f (P,S). 1935: ”Dynamic Theory of Perso na lity”. 1936: ”Principles of Topological Psychology”. </li></ul>
  8. 8. 3. Perioada clasică în psihologia socială (1946-1960) <ul><li>Înflorirea cercetărilor de psihologie socială (1946-1960) –perioada clasică în psihologia socială. </li></ul><ul><li>- S . Asch –conformitatea şi influenţa socială; percepţia persoanei –Journal of Abnormal Psychology (1946) </li></ul><ul><li>- Allport –prejudecăţile şi stereotipurile soicale: “The Nature of Prejudice” </li></ul><ul><li>- L. Festinger –disonanţa cognitivă, comparaţiile sociale: “A Theory of Cognitive Dissonance” </li></ul><ul><li>- F. Heider –teoria atribuirilor cauzale, atracţia interpersonală: “The Psychology of Interpersonal Relations” </li></ul><ul><li>- Hovland –persuasiune şi modificare atitudina l ă: “Communication and Persuasion” </li></ul>
  9. 9. 4. Perioada de criză în psihologia socială (1961-1975 ) <ul><li>Există două surse de conflict: </li></ul><ul><li>O sursă conceptuală (cercetările sunt divergente, pe teme variate, uneori fără legătură între ele) </li></ul><ul><li>O sursă metodologică – unii folosesc experimentul ca metodă de cercetare; experimentele dintre anii ’45-’60 sunt neetice, rezultatele lor nu pot fi extrapolate nici cultural, nici istoric; alţii sunt adepţii studiilor de teren, studiilor de caz, a metodelor desciptive ca metode de bază în cercetare. </li></ul>
  10. 10. 4. Perioada de criză în psihologia socială (1961-1975 ) <ul><li>Acest conflict are însă efecte constructive: </li></ul><ul><li>- d.p.d.v. metodologic : distilarea şi rafinarea metodelor experimentale utilizate; integrarea experimentului cu studiul de teren, de caz, cu observaţia sistematică, ceea ce duce la: lărgirea perspectivei, studii mai ecologice, extensia culturală devine plauzibilă; </li></ul><ul><li>- d.p.d.v. teoretic : e xistă două orientări conceptuale: </li></ul><ul><li>1) care explică comportamentul în termeni proximali (cogniţii, trăiri afective, mod de percepere a grupului) –în prezent emerge teoria cogniţiei sociale </li></ul><ul><li>2) care explică comportamentul social în termeni distali (presiunea grupului, interacţiunile în şi între grupuri). În prezent are loc integrarea celor două tipuri de cercetări (cogniţia socială & studiul grupurilor restrânse) </li></ul>
  11. 11. 5. Orientări majore în psihologia socială în prezent <ul><li>Studiul persoanei în context social (cogniţia socială); </li></ul><ul><li>Studiul relaţiilor interpersonale din cadrul grupurilor restrânse (analiza grupurilor); </li></ul><ul><li>Analiza grupurilor sociale mari şi a comunităţilor (etnopsihologia); </li></ul><ul><li>Psihologia transculturală (teoriile piagetiene ale dezvoltării intelectuale, studiul comunicării interpersonale; studii de management). </li></ul>

×