1. ROLUL RELAŢIILOR PUBLICE ÎN
SITUAŢIILE DE CRIZĂ
STUDIU DE CAZ
Disciplina: Criză şi planificarea depăşirii crizei
Prof. Univ. Dr.: Conţiu Tiberiu Șoitu
Master II, “Supervizare şi Planificare Socială”
Student: Sandu Constantin
An universitar 2015-2016, Semestrul I
2. Gestionarea situaţiilor de criză în clasa de elevi
Nu puţine sunt situaţiile în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent
insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă. O privire
ofensivă, o replică depreciativă sunt capabile să determine un conflict.
Situaţia de criză educaţională poate fi definită ca un eveniment sau complex de evenimente
inopinante, neaşteptate, neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea sau
siguranţa clasei şi membrilor acesteia. Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla şi
soluţiona o situaţie de criză presupune efort, strategii de intervenţie ferme, consum de energie, cu
şanse de a determina consecinţe greu de evaluat în planul echilibrului psihic al persoanelor
implicate.
Deoarece oamenii trăiesc şi muncesc împreună este important că trebuie să se înţeleagă
unii cu alţii. Chiar dacă s-au stabilit de la început reguli ale clasei, rutini, o relaţie foarte deschisă
cu elevii, este normal să apară şi comportamente problematice. Chiar şi într-un mediu pozitiv de
învăţare adulţii stabilesc limite care nu sunt pe placul elevilor.
Fiecare cadru didactic poate identifica cu uşurinţă probleme de disciplină, precum
agresivitate, refuz, sfidare, ignorare, care împidică desfăşurarea optimă a activităţii şi eficienţa
învăţării. De multe ori soluţionarea acestora este dificilă deoarece sub denumirea acestor
probleme se „ascund” mai multe aspecte care trebuie gestionate.
Operaţia de gestionare a crizelor, este o iniţiativă managerială prin excelenţă care se
organizează, se conduce şi se desfăşoară după legităţi, principii şi funcţiuni cu o solidă
specificitate managerială.
Prima etapă a activităţii de gestiune a situaţiilor de criză o reprezintă:
1. Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză:
Ce fenomene şcolare în interiorul clasei de elevi pot constitui adevărate crize: conflicte şi
situaţii relaţionale greu controlabile intre:
elevi: certuri injurioase, bătăi soldate cu traume fizice şi psihice (rănirea elevilor) care au
implicat mai mulţi elevi ai clasei şi au condus la divizarea grupului; prezenţa şi infiltrarea unor
3. grupări delicvente, implicarea mai multor elevi ai clasei în asemenea acţiuni: furturi, consum de
droguri, abuzuri sexuale, tentative de sinucidere, omor;
profesori-părinţi: conflicte care pot impieta incomensurabil coeziunea organizaţiei clasei
şi a echilibrului atitudinal al cadrului didactic; denigrări; mituiri;
inter-clase: prin exacerbarea stărilor de emulaţie în diverse împrejurări, prin conflicte
deschise între membri marcanţi ai celor două colective, toate însă cu proiecţii ample în planul
relaţiilor ori a stabilităţii organizaţiei clasei şi identificabile prin scăderea eficienţei activităţilor
educaţionale.
2. Etiologia situaţiei de criză: necesitatea cunoaşterii profunde a situaţiei, dar şi a cauzelor
acesteia constituie o a două etapa în procesele de gestionare a crizelor şcolare.
3. Decizia reprezintă selectarea unui anumit curs al acţiunii dintr-un număr de alternative,
hotărând astfel declanşarea anumitor acţiuni care conduc la realizarea obiectivelor stabilite.
4. Program de intervenţie: înainte de a trece la măsurile imediate de soluţionare e necesar să se
alcătuiască un set de operaţii planificate în funcţie de parametrii de definiţie ai crizei.
- Aplicarea măsurilor -e bine să se alinieze strategic intervenţiile prin ajustarea lor permanentă
la situaţie, la oameni, la caracteristicile momentului ales.
- Controlul trebuie să însoţească orice demers acţional. Importanţa acestuia constă în
grija pentru localizarea cât mai fidela a fenomenului, evitarea şi prevenirea altor efecte ale crizei
sau chiar micro-crize paralele.
- Evaluarea: are în vedere măsurarea şi aprecierea stării finale a clasei în urma
încheierii demersurilor rezolutive. Un obiectiv esenţial al etapei evaluative îl constituie
concluziile inferate în urma impactului cu starea de criză şi angajarea tuturor celor implicaţi în
acţiuni de cunoaştere şi de prevenire a viitoarelor situaţii de acest gen.
Strategii de intervenţie
Un cadru didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:
- Să înţeleagă cum se explică apariţia şi menţinerea comportamentelor dezirabile sau cele
problematice ale elevilor;
- Să dezvolte o atitudine profesională asupra problemelor de disciplină care să susţină
aplicarea metodelor şi principiilor gestionării clasei de elevi;
- Să anticipeze răspunsurile comportamentale ale elevilor şi să şi să-şi adapteze propriul
comportament acestora;
4. - Să adopte o poziţie strategică în situaţiile de disciplinare întâlnite la clasă astfel încât să
promoveze succesul, dezvoltarea socială şi emoţională a elevilor;
- Să dobândească metode practice de acţiune pe care să le folosească imediat în situaţii
concrete de management al comportamentului;
- Să identifice soluţii de rezolvare a unor probleme disciplinare întâlnite zi de zi.
Pe parcursul acestui demers vă vor susţine câteva principii de bază ale psihologiei copiilor:
- Copiii sunt diferiţi, de aceea e important să tratăm fiecare elev în mod diferit;
- Comportamentele copiilor se învaţă, adică îi putem învăţa pe elevi noi comportamente
sau putem diminua frecvenţa comportamentelor negative;
- Comportamentele se pot explica(au o cauză) şi pe baza acesteia putem găsi metodele cele
mai eficiente de a interveni;
- Un comportament problematic al copilului este un semnal pe care trebuie să-l analizăm
şi să intervenim asupra lui.
Trebuie adoptate strategii diferite pentru rezolvarea unor asemenea situaţii. Fiecare
strategie ocupă locul său şi nu trebuie să existe o singură metodă de rezolvare. Se poate alege o
strategie sau alta în funcţie de situaţie
Gestionarea situaţiilor conflictuale în clasa de copii ca grup social –
Agresivităţii la copiii preşcolari-Studiu de caz
La copii, agresivitatea a devenit un subiect din ce în ce mai vehiculat, ocupând la ora
actuală una dintre preocuparile şi frământările de bază ale părinţilor si ale cadrelor didactice.
Această problemă a ridicat si ridică în continuare întrebări precum: ce măsuri trebuie luate, când
şi cum să reactioneze, s.a.m.d.
Fie că este vorba de agresivitate în familie, la grădiniţă, faţă de alţi copii, faţă de obiecte
sau împotriva copilului însuşi, simptomul devine rapid un motiv de îngrijorare şi chiar de
excludere a copilului uneori.
De-a lungul activităţii mele didactice, m-am confruntat cu numeroase manifestări de
agresivitate în rândul copiilor. Am încercat intervenţia imediată în situaţiile de criză create,
îndeosebi în timpul jocurilor, atunci când, predilecţia pentru acte reprobabile creşte.
Voi prezenta în continuare cazul unei fetiţe cu probleme de agresivitate şi modalităţile pe
care le-am abordat în încercarea de a modifica comportamentele indezirabile.
5. Studiu de caz
Descrierea problemei
C.M, fetiţă în vârstă de 3 ani, care manifestă un comportament foarte agresiv.
Comportamentul a apărut din primul an de viaţă şi se manifestă în mod special la gradiniţă, dar şi
în societate inclusive împotriva adulţilor.
Părinţii şi bunicii sunt şocaţi fără să poată găsi o explicaţie, cu atât mai mult cu cât zilnic
primesc reclamaţii de la ceilalţi părinţi, vecini şi chiar personae necunoscute. Furia şi
agresivitatea fetiţei se îndreaptă în egală măsură către colegii de la gradiniţă, către părinţi,
bunici, educatoare, copiii mai mici sau mai mari, şi chiar faţă de animalele de companie din casă.
Fetiţa nu este o fire sociabilă, distruge jucăriile şi lucrarile celorlalţi colegi, este tot timpul
negativistă, manifestă un limbaj vulgar, presărat cu injurii la adresa personalului grădiniţei. Nu-i
plac poveştile, desenele animate şi nici activităţile de la centre, ocupându-se mai mult cu crearea
în jurul ei a unei mari dezordini de lucruri amestecate şi aruncate de-a valma.
Cadrele didactice şi părinţii se găsesc momentan neputincioşi în faţa acestui copil . În ultimul
timp, disputele cu părinţii copiilor agresaţi care cer excluderea fetiţei din grupă, m-au
determinat să conştientizez faptul că această situaţie aduce mari prejudicii colectivului de copii,
mulţi dintre ei refuzând să vină la grădiniţă pentru că “ mă bate Melania”.
BIBLIOGRAFIE
- PETREA, I, Si tu poti fi supernanny – cum să iti cresti bine copilul. Ed TREI, Bucuresti,
2007
- http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1021-Cum se naste gresivitatea la copii-
psihologie.html
- http://www.copilasul.com/copilul-1-3-ani/18-20-luni/Agresivitatea şi muşcăturile BM-
COM.php
- http://www.elady.ro/articole/Psihologie/Agresivitatea la copii.html
- http://www.parinti.com/Agresivitatea copiilor-articol-176.html
