Ziua limbii române 2014 - Caiet Program

3
Ziua Limbii Române
CAIETUL-PROGRAM AL
MANIFESTąRILOR ʝI FESTIVALULUI DE
FILM
2014
Editat de Casa Limbii Române în colaborare cu
Înaltul Reprezentant al Guvernului României pentru Republica Moldova Юi
Uniunea CineaЮtilor din România

4
ZIUA LIMBII ROMÂNE
legiferată prin Legea nr. 53 promulgată în anul 2013,
sărbătorită în fiecare an la 31 august ‫܈‬i pregătită prin
activită‫܊‬i permanente desfă‫܈‬urate de
„CASA LIMBII ROMÂNE””
un proiect cultural ini‫܊‬iat de
CORNELIU LEU
‫܈‬i pus în operă de

5
ZIUA LIMBII ROMÂNE
PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR ANULUI 2014
PARTENERII NOʒTRI DIN GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ʒI INIʔIATIVĂ CIVICĂ ORGANIZEAZĂ
ACʔIUNILE ÎN COMUNITĂʔILE ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI;
ASOCIAʔIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA, FILIALELE EI JUDEʔENE, PRIMĂRIILE LOCALITĂʔILOR
PARTENERE, INSTITUʔIILE CULTURALE ʒI ʒCOLARE ORGANIZEAZĂ ACʔIUNILE DIN ʔARĂ;
ÎN BUCURE‫܇‬TI, ACADEMIA ROMÂNĂ, PRIN SEC‫܉‬IA DE FILOLOGIE ‫܇‬I
LITERATURĂ ‫܇‬I BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE ORGANIZEAZĂ ÎN
SALA ACESTEIA DIN BULEVARDUL DACIA O EXPOZI‫܉‬IE DE CARTE VECHE
ROMÂNEASCĂ . VERNISAJUL VA AVEA LOC ÎN ZIUA DE 29 AUGUST,
EXPOZI‫܉‬IA RĂMÂNÂND DESCHISĂ PÂNĂ ÎN LUNA SEPTEMBRIE:
FUNDA‫܉‬IA FRA‫܉‬II GOLESCU INAUGUREAZĂ LA MUZEUL TĂRANULUI
ROMÂN UN CHIO‫܇‬C AL PRESEI DE LIMBA ROMÂNĂ CARE APARE ÎN
COMUNITĂ‫܉‬ILE DE PESTE HOTARE, ÎN ZIUA DE 30 AUGUST, orele 18
Primăria Sectorului 3 vă invită de ZIUA LIMBII
ROMÂNE în Parcul Titan-Parcul Artelor.
“ BRÎNCOVEANU ЭI CANTEMIR-300 DE ANI”-Expoziаia in aer liber de istorie
Юi artă românească dedicată marilor domnitori Юi în egală măsură marilor
arhitecаi ai spiritului românesc, va deschide la ora 18,00 evenimentul Ziua Limbii Române.
Invitatul special al evenimentului vine din Basarabia, în persoana marelui compozitor EUGEN
DOGA, creatorul muzicii din filmele “Maria Mirabela”, “Anna Pavlova” “Эatra”, “ Patul lui
Procust”, “ Lăutarii” Юi multe altele care au avut un mare succes în România.
De la ora 18,30 publicul din sectorul 3 Юi nu numai, este invitat la un regal muzical. Concertul
extraordinar “MUZICA TINEREЯII NOASTRE “ prezentat pentru prima data în aer liber, într-un
parc din Capitală, va fi susаinut de maestrul Eugen Doga împreună cu Orchestra Simfonică
BucureЮti, dirijată de Tiberiu Soare Юi grupul coral Accoustic, dirijat de Daniel Jinga avându-i ca
soliЮti pe soprana Ana Cebotari Юi tenorul Andrei Lazăr. Piese celebre din marea creaаie muzicală
semnată de Eugen Doga. Laora 20,00 va intra în scenă cunoscuta formaаie ZDOB Юi ZDUB din
ChiЮinău. Eveniment realizat cu sprijinul Înaltului Reprezentant al Guvernului României pentru
Republica Moldova.

6
Evenimentele dedicate Zilei Limbii Romane sunt organizate de Primaria
Sectorului 2, in parteneriat cu Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta,
Uniunea Scriitorilor din Romania, Muzeul National al Literaturii Romane
si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti Sector 2.
Dizertatii, prelegeri, programe artistice, concursuri de poezie, cenacluri, recitaluri de poezie
vor avea loc pe 30 august, intre orele 11.00 si 13.00, in cluburile si centrele Primariei
Sectorului 2.
De asemenea, pe 30 august, intre orele 18.00 si 22.00, va avea loc, in parcul Plumbuita,
spectacolul de muzica si lumini "Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim".
Totodata, pe 31 august, de la ora 9.30, va avea loc o depunere de coroane la mormantul lui
Mihai Eminescu si la mormintele scriitorilor romani din Cimitirul Bellu.
Targul de carte romaneasca va avea loc in perioada 29 - 31 august, intre orele 11.00 si
20.00, iar, pe 31 august, va avea loc, in Parcul Lunca Florilor si Parcul Florilor, un spectacol
de poezie, muzica si dansuri romanesti in interpretarea copiilor, membri ai centrelor de zi de
tip after - school si din sistemul de protectie al Primariei Sectorului 2;
UNIUNEA CINEAЭTILOR DIN ROMÂNIA, membru fondator al Grupului de Iniаiativă,
organizează la cinematograful „Studio” de pe bd. General Magheru, duminică 31
august la orele 17,30 GALA FESTIVALULUI INTERNAЯIONAL DE ECRANIZĂRI la
care va acorda premiile pentru regie, scenariu Юi imagine filmelor înscrise în concurs.
Covorul roЮu va conduce spre o bogată manifestare artistică care va celebra filmele premiate ca Юi
cele din repertoriul universal invitate de onoare: ”ORA 25”, „CONDAMNAT LA VIAЯĂ” ЭI
„PATUL LUI PROCUST”;
UNIUNEA NA‫܉‬IONALĂ A MUZICIENILOR INTERPRE‫܉‬I DIN ROMÂNIA,
membru fondator al Grupului de Ini‫܊‬iativă, organizează la ATENEUL ROMÂN
duminică 31 august orele 19,30 un recital de muzică ‫܈‬i poezie la care participă
scriitori, arti‫܈‬ti ‫܈‬i muzicieni din România ‫܈‬i din Republica Moldova omagiind limba în
care s-au născut, pe care o vorbesc ‫܈‬i o cultivă. Cu acest prilej, în foaierul Ateneului,
Editura Academiei Române organizează o expozi‫܊‬ie de carte dedicată Zilei Limbii

7
UN APEL PENTRU A TRIMITE PESTE PRUT
CĂR‫܉‬I ‫܇‬I FILME ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Pe fiecare cap de locuitor în Republica Moldova revin câte 17 cărĠi în limba rusă
úi câte 2 în limba română
SCRISOAREA ACADEMICIANULUI
NICOLAE DABIJA În atenĠia domnilor:
Nicolae TIMOFTI, preúedinte al Republicii Moldova;
Iurie LEANCĂ, prim-ministru al Republicii Moldova;
Igor CORMAN, preúedinte al Parlamentului Republicii Moldova
1. Acum niúte ani reveneam de la Bucureúti,
unde-mi apăruse o carte.
La vama moldovenească vameúul mă
întreabă grav:
– Ce aveĠi în geantă?
– CărĠi.
– Vreau să le văd.
Deschid geanta. Ia o carte în mână, din cele
vreo treizeci cu acelaúi titlu, úi o răsfoieúte.
– Dar útiĠi că nu aveĠi voie să introduceĠi
cărĠile în Ġară?
– Eu sunt autorul acestor cărĠi, zic, dar
vameúul mă pune imediat la punct:
– Vă cred, dar dumneavoastră o să le vindeĠi
úi o să aveĠi profit din ele.
– Sunt exemplarele pe care mi le-a dat
editura în loc de onorariu.
FuncĠionarul aúază cartea deasupra celorlalte
din geantă úi, cum îl văd un pic mai
îmbunat, îi propun:
– Să vă dau o carte…
Iau cartea úi-l întreb numele, ca să-i scriu pe
ea úi câteva cuvinte.
El ezită o clipă, apoi îmi spune:
– Domnu’ Dabija, mai bine daĠi-mi 50 de
lei.
ùocat de pragmatismul lui, spun:
– I-o daĠi atunci băiatului Dumneavoastră.
AveĠi vreun copil?
– Am. Dar nici el nu citeúte.
Adică va fi úi el vameú, când va creúte mare.
2. Au trecut de atunci mai mulĠi ani úi
aproape că uitasem întâmplarea din tren.
Anul trecut am avut mai multe întâlniri cu
cititori în oraúe din România.
Între altele vorbisem acolo úi despre faptul
că bibliotecile din Republica Moldova nu au
cărĠi.
La 23 de ani de la independenĠă, bibliotecile
satelor úi úcolilor noastre sunt pline cu carte

8
sovietică. Nici elevii, dar nici profesorii, nu
au cărĠile care se predau în úcoală.
Ce să-i faci, Ġară săracă!
3. La începutul anilor ’90 îmi telefonase un
fost coleg de facultate, Gheorghe R. din
Briceni. Mă întreabă:
– Tu ai citit „Baltagul” de Mihail
Sadoveanu?
– L-am citit.
– Vin duminică la Chiúinău úi am să te rog
să mi-l povesteúti, că trebuie să-l predau
elevilor, iar în tot raionul Briceni nu se află
niciun exemplar de roman.
Ne întâlnim úi, la un pahar de bere, îi
povestesc colegului conĠinutul celebrului
roman sadovenian. Amicul conspectează tot
ce-i spun.
A doua zi secĠia raională din Briceni
desfăúoară un seminar pe tema „Romanul
„Baltagul” de Mihail Sadoveanu”, avându-l
ca raportor pe amicul meu. Acesta
conducându-se de notiĠele pe care úi le-a
făcut, le povesteúte profesorilor de limba úi
literatura română conĠinutul cărĠii.
Profesorii, la rândul lor, îúi fac úi ei notiĠe,
după care pleacă, fiecare în úcoala lui, ca să
le predea elevilor lucrarea inclusă în
programă. Ulterior, elevii din raion au scris
sute de compuneri, în care, aúa mi s-a
povestit, la numele asasinului Bogza, s-a
adăugat úi un prenume, care la Sadoveanu
lipseúte: Geo Bogza, care este numele unui
cunoscut clasic al literaturii române.
Nici astăzi „Baltagul” n-a ajuns în
bibliotecile úcolilor basarabene úi… Geo
Bogza, celebrul scriitor, îl omoară úi acum
pe Nichifor Lipan, fiind, la rândul lui, ucis
cu baltagul de către fiul oierului, momente
pe care elevii le povestesc úi atunci când
ajung la „Cartea Oltului”.
4. Nimic nu s-a schimbat între timp.
De ce?
Pentru că o lege aberantă interzice ca tot ce
e carte românească să treacă Prutul.
Iar situaĠia cărĠii în Republica Moldova e
mai mult decât tristă.
După mai bine de două decenii de stat
independent, bibliotecile din republică sunt
în continuare ruseúti.
Iată câteva date:
La fiecare cap de locuitor în Republica
Moldova revin câte 17 cărĠi în limba rusă úi
câte 2 în limba română.
Din fondul total de carte, care constituia
acum câĠiva ani 17 milioane 477 000 de
cărĠi în limba română sunt: 7 milioane 543
000 de cărĠi, adică 43,2%.
Iar dintre acestea din urmă doar 16% sunt
tipărite în grafie latină, adică 471.437 de
cărĠi, nici măcar jumătate de milion. Câteva
exemple pe raioane:
Fondul de carte cu grafie latină în raionul
Teleneúti (cu populaĠie românească de 91%)
constituie 10%, iar în raionul Rezina (cu
populaĠie românească de 85%) e de numai
13,8%.
Biblioteca NaĠională a R. Moldova are doar
8% de carte românească.
Academia de ùtiinĠe a Republicii Moldova –
10%.
ùi tot aúa.
La întâlnirile pe care le-am avut la Cluj,
Botoúani, Timiúoara, Vatra Dornei am
invocat nevoia noastră de carte.
În toamna anului trecut le-am povestit
despre această stare de lucruri úi prietenilor
care mă invitaseră la Oradea.
Sute de elevi úi studenĠi, profesori, medici,
ingineri, timp de mai multe luni au colectat
„cărĠi pentru Basarabia”.

9
ùi iată că domnul Teodor David,
vicepreúedinte al AsociaĠiei „Vatra
Românească”, m-a anunĠat la începutul lunii
aprilie că a adunat 5230 de cărĠi, pe care
intenĠionează să le doneze bibliotecilor din
Republica Moldova.
5. ùi aici a început calvarul.
Pentru a trece frontiera fiecare carte – Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Grigore Vieru, Mihail
Sadoveanu, A. Puúkin (în română) etc. – urma
a fi supusă unui adevărat purgatoriu.
Aflu că pentru a aduce câteva cărĠi din
România e necesară, ca úi pentru construcĠia
úoselei Chiúinău-BălĠi, de o Hotărâre de
Guvern.
Umblu după semnăturile doamnelor Monica
Babuc, ministrul Culturii, Maia Sandu,
ministrul EducaĠiei, Valentina Buliga,
ministrul Muncii, care i-ar permite basmului
„PunguĠa cu doi bani” să treacă Prutul.
Sunt întrebat: cine e beneficiarul?
– Copiii republicii.
a) Una dintre primele condiĠii care mi se
înaintează este ca fiecare beneficiar (copil) să
aibă cont în bancă.
Convenim atunci cu dna Claudia Balaban ca
hârtiile (zeci de documente aberante) să le
perfectăm prin intermediul SecĠiei NaĠionale a
Consiliului InternaĠional al CărĠii pentru Copii
(YBBI).
b) Mai întâi li se cere donatorilor o scrisoare
cu aproximativ următorul conĠinut: „Rog să
admiteĠi o donaĠie de carte, cu greutatea de…
kg în preĠ de…”. Etc.
c) Aici mai e necesară o altă scrisoare
prin care noi, cei din Republica Moldova,
urmează să acceptăm donaĠia de carte.
– De altfel? întreb.
– Nu o lăsăm să intre în Ġară, mi se răspunde.
Ni s-au mai cerut:
d) Descrierea fiecărei cărĠi, care să conĠină:
1) Titlul
2) Numele autorului
3) ConĠinutul cărĠii expuse în rezumat (La
„Capra cu trei iezi” cei care ne-au adus cărĠile
au scris o pagină: „Lucrarea e despre o capră-
văduvă ce are trei iezi, care se confruntă cu
lupul exploatator úi criminal în serie…”, etc.
ùi tot aúa de 5230 de ori, câte cărĠi conĠine
donaĠia.
4) greutatea fiecărei cărĠi;
5) preĠul, evaluat în valută la cursul zilei de
azi.
Mai urma să fie prezentate următoarele
documente aberante:
e) certificat sanitar, care să adeverească
precum că zonele de unde au fost colectate
cărĠile „nu sunt bântuite de epidemii”.
f) certificat sanitar, prin care Ministerul
SănătăĠii de la noi confirmă că România nu e
bântuită de holeră, ciumă úi alte boli
periculoase pentru eventualul cititor
moldovean.
i) adeverinĠe cu adresele bibliotecilor din
republică ce preiau donaĠiile úi scrisorile de
accept (fiecare în parte) ale acestora cu lista
cărĠilor pe care le acceptă;
k) scrisori semnate de Monica Babuc,
ministrul Culturii, Maia Sandu, ministrul
EducaĠiei, úi Valentina Buliga, ministrul
Muncii, care confirmă că această donaĠie
„tranzitează” (!!!) Republica Moldova;
l) concluzia Comisiei pentru ajutoarele
umanitare de la Ministerul Muncii, după ce le
prezinĠi cele peste o mie de pagini de hârĠoage,
că ai voie să-i introduci în Ġara lor pe M.
Eminescu, I. Creangă úi pe alĠi scriitori umiliĠi
de birocraĠi;
Etc., etc., etc.

10
6. Am pierdut o lună de zile (de sănătate nu
mai zic nimic) úi am perfectat documentele
necesare.
Cu ele m-am prezentat la vamă.
– Ce aveĠi? mă întreabă un vameú plictisit.
– CărĠi.
– Ce fel de cărĠi? De joc?
– Nu, de citit.
– De câte kilograme?
– Ce? nu pricep eu.
– CărĠi de câte kilograme? mă întreabă dânsul,
ca pe cineva care a căzut din lună.
Aici, la vamă, cartea e evaluată în kilograme úi
litri.
– Păi, útiu eu…
– Apoi, să útiĠi. CântăriĠi fiecare carte úi să-mi
spuneĠi greutatea lor. Aúa e legea.
– Sunt 5230 de cărĠi.
– Mie ce-mi pasă?! Asta e problema
dumneavoastră. ùi să-mi indicaĠi preĠul
fiecărei cărĠi la zi, transformat în valută.
– Păi sunt cărĠi colectate de la donatori.
Eminescu editat în 1965 costă 4 lei, aceeaúi
carte editată în 1990, când în România a avut
loc celebra inflaĠie, costa 230.000 de lei.
– CăutaĠi Monitoarele Oficiale ale României
din anii respectivi úi faceĠi evaluarea în euro la
cursul zilei de azi.
Telefonez la Bucureúti, Iaúi, Strasbourg, mi se
trimit prin poúta electronică evaluările din toĠi
aceúti ani úi încep calculele:
– 316 de euro úi 14 eurocenĠi, anunĠ eu
triumfător, după 4 zile de calcul, vama noastră.
– Deci, scrieĠi în DeclaraĠie că introduceĠi în
Ġară bunuri în valoare de 316 de euro úi 14
eurocenĠi, cu o greutate de…
– 530 de kilograme úi 14 grame…
Aici vameúul devine curios úi ia o carte la
întâmplare din una dintre lăzi.
– Imi-nes-cu, citeúte el bucuros. Aista-i cel
care a scris „Somnoroase păsărele”?
– Da, recunosc.
– Iaca la poezia asta am luat eu nota „2”.
Imaginează-Ġi, dacă pe atunci erau la vamă
oameni ca mine úi nu lăsau cartea să intre în
Ġară, nu aveam eu atunci acea notă proastă,
care să mă traumatizeze. Copiii trebuie ocrotiĠi
de orice fel de stresuri.
– Desigur, cad eu de acord.
– Ia spune-mi, cui îi mai trebuiesc cărĠile? Iată
eu n-am citit în viaĠa mea nicio carte úi am
ajuns om. Da’ cărĠile prostesc poporul. ùi-s
prea multe. Mai mulĠi oameni sunt prostiĠi de
cărĠi decât de lipsa lor, zău!
Nu polemizez, că n-are rost. Pentru că aúa,
bănuiesc, crede întreg guvernul nostru, dacă
acesta în patru ani de guvernare n-a putut aboli
o lege comunistă, discriminatorie,
antinaĠională.
7. Acolo la vamă aflu că cei doi miniútri, M.
Babuc úi V. Buliga, úi-au pus doar semnăturile,
lipseau însă útampilele ministerelor. Alerg din
nou pe coridoarele acestor ministere.
Tirul cu cărĠi aúteptase în vamă o săptămână
de zile.
„Lasă, dragă, că ea, cartea, nu se strică”, mi-a
spus optimist un funcĠionar.
Atâta umilinĠă úi batjocură n-am simĠit
niciodată în viaĠa mea. Aú fi dat a lehamite din
mână, dacă nu era vorba de niúte cărĠi.
Tot la vamă, între altele mi s-a spus, la ureche,
că cele 10000 de titluri de carte pe care acum
doi ani preúedintele Traian Băsescu le-a donat
Republicii Moldova nici azi n-au trecut Prutul,
din cauza lipsei ba a unui act, ba a
altuia. Edituri, tipografii, úcoli, instituĠii de
învăĠământ din România au încercat să doneze
cărĠi pentru bibliotecile noastre, dar au fost
întoarse toate înapoi.
ğara trebuie ocrotită de carte, niciuna nu

11
trebuie să pătrundă în Ġară.
– Dar Ġigări, droguri, arme dacă aú fi avut, m-
aĠi fi lăsat să trec? îl întreb pe un vameú.
– Desigur, pentru că, din importul lor se
plătesc taxe vamale, dar de la donaĠia de carte
nu.
La vamă aflu că pentru a „devama” cărĠile,
úoferul tirului trebuie să prezinte dovada că el
a plătit pentru transport, tot aici ai nevoie de
un broker, care ar efectua brokerajul vamal.
– Unde îl găsesc?
– Păi tot oraúul e plin cu brokeri.
Cu ajutorul unor prieteni, găsesc un broker
care perfectează declaraĠiile. Cu ele ne
prezentăm la úeful turei, care urma să-úi pună
semnătura sa importantă pe documentul final.
Înaintea noastră aúteaptă un domn cu barba
până la genunchi.
– Vă rog, îl imploră acela pe funcĠionar, nu am
decât niúte sticle cu „Perla Harghitei” úi mi se
alterează apa, mi-a crescut barba în vamă, că
stau aici de la potop.
Când ajung úi eu în dreptul úefului, acesta mă
salută amabil:
– Află, domnule, că nimic nu lucrează în Ġara
asta afară de vamă. De aceea ea trebuie
respectată. Apropo, cât e ora?
Mă uit la ceas:
– 11.59 de minute.
– ùi câte secunde?
– 59.
– Ei, vedeĠi! VeniĠi peste o oră că a úi început
pauza pentru masă. Pe care eu o stimez, úi aici
nici primul-ministru nu mă poate obliga să-mi
încalc regimul.
După ora 13.00 úeful semnează.
Îmbunat, acesta mă preîntâmpină:
– VedeĠi să nu aveĠi de furcă cu CorupĠia. O să
vină să daĠi dare de seamă cum a fost
repartizat fiecare exemplar de carte. Trebuie să
aveĠi document pentru fiecare dintre ele. Cui
aĠi dat-o, când, unde, úi de ce?!
8. Legea care îúi zice a ajutoarelor umanitare,
în care a fost inclusă úi cartea, a fost elaborată
în 2007 pentru doamna Taisia Voronin.
Întrucât prima doamnă (comunistă) a Ġării a
preluat din 2000 până în 2009 toate ajutoarele
umanitare sosite în Republica Moldova din
SUA, Olanda, FranĠa, Germania, de la
capitaliúti, ca să le repartizeze din partea
soĠului ei úi a partidului comuniútilor –
úcolilor, satelor sărace etc., în calculele celora
care au formulat-o nu intra repartizarea, în
bibliotecile fără de cărĠi, úi a volumelor
semnate de Eminescu, Creangă, Alecsandri
etc.
Cartea trebuia oprită la Prut.
Iar această lege n-a mai fost schimbată de
atunci.
9. Aflu stupefiat că legea aberantă contra
cărĠilor, care îngrădeúte accesul acestora
dincoace de Prut, e aplicată úi de către vameúii
úi grănicerii români. Cu vreo 6-7 ani în urmă,
cunoscutul istoric Alexandru Furtună a fost
Ġinut arestat úi anchetat la vama din Leuúeni
trei zile pentru „tentativa” de a trece o valiză
de cărĠi de specialitate în aúchia de Ġară din
stânga Prutului.
10. Niciun popor de pe glob, cred, nu luptă
împotriva sa, împotriva cărĠilor, a
înĠelepciunii, ca moldovenii.
ImaginaĠi-vă că olandezii sau finlandezii, sau
lituanienii interzic pătrunderea pe teritoriul
Ġărilor lor a cărĠilor editate în limbile olandeză,
finlandeză, lituaniană ale clasicilor lor, a
literaturii care lipseúte în úcoli, care ar judeca
precum conducătorii moldovenilor: „Decât din
România, mai bine deloc”.
Se creează impresia că moldovenii îúi urăsc
cărĠile în limba lor, urăsc clasicii studiaĠi în

12
úcoli úi fac tot posibilul ca nicio carte să nu
ajungă la cititorul care o aúteaptă.
Atâta timp cât Republica Moldova se va
teme de cărĠi, vom fi cea mai săracă Ġară din
Europa.
Nu cred că ciracii lui Voronin au dreptate
atunci când afirmă că noi avem nevoie de
braĠe de muncă, úi nu de oameni cu carte úi
că ar trebui să închidem úcolile, că-s prea
multe.
SchimbaĠi legea criminală, care ne doreúte,
nu doar cei mai săraci, dar úi cei mai proúti
din Europa, lăsaĠi cartea să treacă Prutul,
bibliotecile noastre sărace o aúteaptă,
stimaĠi guvernanĠi!
11. Terminasem de scris acest articol, când
îmi sună telefonul mobil:
– Alo? Domnu’ Dabija. Vă salută Primăria
municipiului Vatra Dornei. Am colectat de
la locuitorii judeĠului nostru câteva mii de
cărĠi pentru bibliotecile din Republica
Moldova úi mâine dimineaĠă vom fi cu tirul
la vama de la Sculeni, unde vă aúteptăm să
le preluaĠi…
– …
Nicolae DABIJA
La început era Cuvântul
úi Cuvântul era la Dumnezeu
úi Dumnezeu era Cuvântul.
(Sfânta Evanghelie după Ioan)
Se pare că românii sunt unicul popor care are
o sărbătoare aparte – 31 august, Ziua Limbii
Române - chemare simbolică pentru reflec‫܊‬ii,
în spiritul căr‫܊‬ii căr‫܊‬ilor, Biblia:
Cuvântul era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut;
úi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a
făcut…
Sărbătoarea î‫܈‬i are izvorul în lupta românilor
din Moldova din partea stângă a Prutului
pentru dreptul lor firesc de a vorbi, a se ruga
‫܈‬i învă‫܊‬a în limba maternă.
O taină divină nedescifrată de mintea umană
rămâne mobilul zbuciumului mul‫܊‬imilor,
adunate în Pia‫܊‬a Marii Adunări Na‫܊‬ionale din
Chi‫܈‬inău, la 31 august 1989, care nu cereau
bunuri materiale, ci: Limbă română! Alfabet
latin!
Credin‫܊‬a ortodoxă ‫܈‬i limba română sunt
liantul care-I une‫܈‬te pe români dincolo de
timp ‫܈‬i spa‫܊‬iu. Datorită acestora sfin‫܊‬ii părin‫܊‬i
‫܈‬i scriitorii no‫܈‬tri ne-au lăsat opere de
căpătâi, menite să faciliteze apropierea
con‫܈‬tientă de Marele Spirit! Prin limba
noastră cea română, esen‫܊‬a identită‫܊‬ii
no‫܊‬ionale, accesăm tezaurul spiritual lăsat de
înainta‫܈‬ii no‫܈‬tri.
Ne bucurăm că sămân‫܊‬a aruncată a fost de
bun augur ‫܈‬i în prezent românii de
pretutindeni ne întâlnim la 31 august în Duh
pentru a-i cinsti pe cei care ‫܈‬i-au adus
prinosul pe altarul credin‫܊‬ei ‫܈‬i limbii române.
Iuliana Gorea Costin
Ambasador Extraordinar Юi Plenipotenаiar
Cuvântul de început

15
Filme de calitate întemeiate pe scenarii literare autentice
Festivalul Ecranizărilor Literare este primul din cinematografie de acest gen,
propunându-și să stimuleze reprezentarea cinematografică a celor mai valoroase opere
literare și, prin asta, să înnobileze arta filmului suţinând producţiile majore, bazate pe
subiecte de valoare etică și estetică.
Festivalul Ecranizărilor Literare va antrena și va încuraja deopotrivă forţe
cinematografice și scriitoricești pentru realizarea unor filme de calitate întemeiate pe
scenarii literare autentice, încercând să descurajeze producţia comercială de film bazat
pe reţete scenaristice minore sau improvizate.
Festivalul Ecranizărilor Literare va pune literatura autohtonă în valoare
antrenând în circuitul mai larg, al limbajului cinematografic, valoroase opere scrise în
limba română, ajutând cunoașterea lor în lume.
Festivalul Ecranizărilor Literare are și un scop educaţional direct verificat încă
prin galele de anul trecut: Acela de a folosi cele peste 100 de ecranizări existente din
literatura română, precum și cele pe care le va provoca de acum înainte, pentru a depăși
prin atracţia filmului handicapul lipsei de lectură cu care se confruntă literatura.
Organizate în șocoli, universităţi populare, așezăminte culturale și comunităţi
românești prin circulaţia facilă a DVD-urilor, galele de film inspirat din literatura
română pot deveni în educaţia școlarilor, ca și a adulţilor un curs facultativ de
conjugare a artei filmului cu cea literară, dar și un fructuos experiment pentru
extinderea fenomenului cultural artistic din spaţiul limbii române.
El face parte integrantă dintre evenimentele culturale care celebrează în ţară și
în lume Ziua Limbii Române, sub egida Casei Limbii Române.

16
Festivalul de Film - edi‫܊‬ia 2014
Trei filme invitate de onoare:
Ͳ ORA 25
Ͳ CONDAMNAT LA VIA‫܉‬Ă
Ͳ PATUL LUI PROCUST
Cele ZECE FILME din concurs în ordinea celei mai
recente premiere
O poveste de dragoste
Domni‫܈‬oara Cristina
O vară foarte instabilă
Sunt o babă comunistă
Funeralii fericite
Puzzle
Zi că-‫܊‬i place
Calea ‫܇‬oaptelor (tv)
Efectul Genovese (tv)
O noapte furtunoasă (tv)
JURIUL EDIʟIEI 2014
Mircea BUNESCU
Nicolae ILIESCU
Corneliu LEU - cu drept la un al doilea vot decizional
Vasile NEAGOE
CĆlin STąNCULESCU - selecʠionerul înscrierii în concurs
ʝtefan VELNICIUC

17
Trei filme invitate de onoare:
ORA 25
CONDAMNAT LA VIAʟą
PATUL LUI PROCUST

18
Afi‫܈‬ul din 1967 men‫܊‬ionându-l producător pe marele Carlo Ponti
x

19
x ORA 25
x
x Regia
Henri Verneuil
x Cu
Anthony Quinn, Virna Lisi, Serge Reggiani ,
Grégoire Aslan Marcel Dalio Strul
Alexander Knox, Michael Redgrave, Jean Desailly, Marius Goring
x Gen film
o Dramă
Sinopsis The 25th Hour
Un taran roman traieste din plin ororile celui de-al II-lea razboi mondial, cand, denuntat drept
evreu de catre seful politiei locale, dornic sa-i ia nevasta, este deportat intr-un lagar de
munca.
"Povestea se bazează pe romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor român, care, după
război s-a refugiat la Paris. Apărut în 1950, romanul a cunoscut un mare succes în Europa úi
America. Se spune că Gheorghiu a fost de acord cu scenariul, care tratează acĠiunea cu mai
mult umor decât o făcea cartea E vorba de un fel de Don Quijote român, un Ġăran care, forĠat
de evenimente, devine pe rând, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prizonier la
nemĠi, la ruúi úi la americani. (...) Anthony Quinn, foarte potrivit pentru asemenea tipuri de
roluri, conferă personajului Johann autoritatea robustă ce i-a adus Oscarul pentru Zorba
grecul." Scria Richard Davis, în Films and Filming -1967

20
Henri Verneuil
Locul naúterii: Rodosto, Turkey · : 15.10.1920 · - : 11.01.2002 ·
Regizor, scenarist, producator, actor
Biografie
Henri Verneuil (născut ca Achod Malakian la 15
octombrie 1920 în Rodosto, Imperiul Otoman - d.
11 ianuarie 2002, Bagnolet, Île-de-France) a fost un
regizor, scenarist ‫܈‬i inginer francez de origine
armeană. A absolvit ‫܇‬coala Na‫܊‬ională de Arte ‫܈‬i
Meserii (Arte et Métiers ParisTech). În 1996 a
primit Premiul Cesar onorific pentru întreaga sa
carieră. A fost nominalizat de două ori la Premiul
Oscar pentru cel mai bun scenariu, în 1956 pentru
Le Mouton à cinq pattes ‫܈‬i în 1980 pentru I comme
Icare....
Regizor francez, pe numele adevărat Achod
Malakian, fără pretenĠii de mare artă úi originalitate,
se face slujitorul onest úi profesionist al filmului de
public, mizând pe succesul sigur al unor genuri
(comedie, melodramă, film de suspans) úi al unor
vedete în plină strălucire (Fernandel, Jean Gabin,
Alain Delon, Jean-Paul Belmondo). Marile succese
din filmografia sa: Inamicul public numărul 1, Oaia
cu cinci picioare, Clanul sicilienilor, Panică în oraú,
Cu I de la Icar, Căpcăunii...

21
Filme regizate de Henri Verneuil
,
Anii 1950, Pipe chien (1950)
x On demande un bandit (1950)
x Maldonne (1950)
x La Légende de Terre-Blanche (1950)
x L'Art d'être courtier (1950)
x La Table-aux-Crevés (1995)1
x Le Fruit défendu (1952)1
x Brelan d'As (1952)
x Le Boulanger de Valorgue (1953)
x Carnival (1953)
x L'Ennemi Public n°1 (1953)
x Le Mouton à cinq pattes (1954)1
x Les Amants du Tage (1955)
x Des gens sans importance (1955)1
x Paris, Palace Hôtel (1956)1
x Une manche et la belle (1957)1
x Sois belle et tais-toi (1958)
x Maxime (1958)1
x Le Grand chef (1959)
x La Vache et le Prisonnier (1959)1
cu Fernandel
, Anii 1960, L'Affaire d'une nuit (1960)
x La Française et l'amour (1960)
x Le Président (The President) (1961)1
cu Jean Gabin
x Les Lions sont lâchés (1961)
x Un singe en hiver (1962)
x Mélodie en sous-sol (1963) (Any Number Can Win) (1964 Edgar Award, Best
Foreign Film) cu Alain Delon ‫܈‬i Jean Gabin
x Cent mille dollars au soleil (1964)1
cu Lino Ventura
x Week-end à Zuydcoote (1964)

22
x Ora 25 (1967)1
cu Anthony Quinn
x La Bataille de San Sebastian (1968) cu Charles Bronson
x Clanul sicilienilor (1969)1
, cu Delon, Gabin ‫܈‬i Ventura
,
x Anii 1970, Le Casse (1971)1
cu Jean-Paul Belmondo
x Le Serpent (1973)1
x Peur sur la ville (Panică în oraЮ) (1975)1
x Le Corps de mon ennemi (Trupul duЮmanului meu) (1976)1
x I comme Icare (I... de la Icar) (1979)1
cu Yves Montand
x Anii 1980-90, Mille milliards de dollars (O mie de miliarde de dolari) (1982)1
x Les Morfalous (Căpcăunii) (1984)1
x Mayrig (1992)1
x 588 Rue Paradis (1993)1
(la filmele cu asterix (1) este Юi scenarist

23
1 premiu ‫܈‬i 3 nominalizări pentru
Henri Verneuil.
César d'HonneurCésar - 1996
De origine armeană, Achod Malakian pe numele său adevărat este constrâns să
fugă cu familia pentru a scăpa de genocidul ce se desfă‫܈‬ura în ‫܊‬ara sa de origine.
Refugiat la Marsilia, el intră la Scoala Navală de Arte ‫܈‬i Meserii din Aix-en-
Provence de unde capătă în 1943 o diplomă de inginer. Practică apoi jurnalismul,
devenind redactorul ‫܈‬ef al revistei „Horizon”, apoi critic de cinema pentru radioul
din Marsilia ‫܈‬i ajunge la Paris în lumea fimului devenind în 1949 asistentul
regizorului Robert Vernay.
Autor a douăzeci de scurt metraje între 1947 ‫܈‬i 1950, el are o întâlnire
determinantă cu personalitatea lui Fernandel care acceptă să joace în primul său lung-metraj : La
Table aux crevés, en 1951. Din această fructuoasă colaborare se vor na‫܊‬te mai muklte filme de
succes : „Fructul oprit”, „Berbecul cu cinci picioare”, „Marele patron”, dintre care cel mai
emblematic rămâne „Vaca Юi prizonierul” (1959) care a trecut de 8,8 milioane de spectatori. Un alt
monstru sacuru care i-a asigurat gloria a fost Jean Gabin cu care Verneuil intră într-un real duet
realizând veritabilele perle ale cinematografului francez din anii 60 : „PreЮedintele”, „O maimuаă în
iarnă”, precum ‫܈‬i alte două interpretate de asemenea cu brio de Alain Delon : „Melodie la subsol”
(1963) ‫܈‬i „Clanul sicilienilor” (1969). Tentat de o carieră interna‫܊‬ională Henri Verneuil pleacă în
Italia ‫܈‬i în Mexic urmărindu-‫܈‬i realizarea crea‫܊‬iei cinematografice. Anthony Quinn cu care el toarnă
„Ora 25” (1967) ‫܈‬i „ Bătălia de la San Sebastian” (1968) îl înso‫܊‬e‫܈‬te în demersurile sale. Regizorul se
înconjoară de asemenea de starurile hollywoodiene Dirk Bogarde, Yul Brynner, Henry Fonda pentru
filmul său de spionaj „ Эarpele”(1972). In anii 70 el se orientează mai ales spre registrul filmelor de
ac‫܊‬iune, gen înnobilat de el în Fran‫܊‬a prin foarte bărbătescul „O sută de mii de dollari în soare”
(1964). Iar aceasta cade foarte bine pentru că Jean Paul Belmondo care a jucat aici va rămâne în
continuare alături de el pentru a realiza „Frica asupra oraЮului” (1975), „Le Case” (1971) ‫܈‬i
„Marfalous” (1984)
Între două produc‫܊‬ii comerciale, Henri Verneuil merge ‫܈‬i pe mâna de scenarist a lui Yves Boisset,
abordând un cinema bine ancorat social cu trei filme-anchetă : ”Corpul duЮmanului meu” (1976),
critică la adresa baronilor provinaciali, „ Eu… ca Icar” nominalizat la premiul Cesar pentru cel mai
bun scenariu în 1980, ‫܈‬i „O mie de miliarde de dolari” (1982), o denun‫܊‬are deschisă a globalizării
economice care se na‫܈‬te amenin‫܊‬ătoare. Într-a doua jumătate a
anilor 80, după exemplul lui Belmondo, Herni Verneuil părăse‫܈‬te
scena cinematografică franceză, pentru a nu mai reveni decât în
1991 cu dipticul autobiografic „Mayrig / 588, rue paradis”,
povestea copilăriei sale plină de amintirile emigran‫܊‬ilor. Cinci ani
mai târziu, ca o încoronare a frumoasei sale cariere, el va primi
un Cezar de onoare pentru întreaga operă

24
Extrase din cronici
La vingt-cinquième heure (1967)
Un taran roman traieste din plin ororile celui de-al II-lea razboi mondial, cand, denuntat drept
evreu de catre seful politiei locale, dornic sa-i ia nevasta, este deportat intr-un lagar de
munca.
Avand o durata de 130 de minute, in regia Henri Verneuil, cu o distributie de exceptie,
avandu-l in fruntea personajelor peliculei pe Anthony Quinn, incadrandu-se in genul dramei,
“La vingt-cinquième heure” sau “Cea de-a 25-a Ora”, a avut lansarea pe marile ecrane din
Statele Unite ale Americii la data de 16 februarie 1967.Poate fi usor confundat cu filmul mai
nou din anul 2002 cu titlul ,,25th Hour” care e un film cu alt subiect chiar foarte diferit si cu
alt set de actori. Filmul ,,La vingt-cinquieme heure” prezinta o povestire de dragoste ce ,,se
ridica deasupra bataliei”, cum a zis unul din criticii filmului. Directia este de Henri Verneuil,
si originalul a fost facut in editia franceza, corect intitulata pe panou ,,La Vingt-cinquieme
heure”, aparut in 1967, bazat pe nuvela scrisa de (Constantin) Virgil Gheorghiu–se pare la
Paris, cu adaugiri la scenariu si lirica de doi scriitori francezi si un al treilea scriitor de profil.
Anthony Quinn joaca rolul unui taran roman, iar rolul sotiei taranului este jucat cu
indemanare si talent de Virna Lisi. Un film de rezonanta, in care in mod inconstient in
momentul vizionarii apar pasaje din roman, memorabile pentru ca sunt zguduitoare.͒Filmul
nu a transmis indeajuns drama românului in anii din preajma, din timpul si de dupa cel de-al
doilea razboi mondial. ͒Actiunea se centralizeaza pe povestea incredibilului destin al unui
tanar roman, prins in vartejul celui de-al doilea razboi mondial,care este denuntat ca evreu,
inchis intr-un lagar, evadat, apoi prins din nou, inainte de a fi fost remarcat de un etnolog
nazist ca arianul nordic primitiv.Filmul este o adaptare dupa cea mai importanta carte a
autorului Constantin Virgil Gheorghiu, aparuta in 600.000 de exemplare vandute in doar
cateva saptamani, manuscris ce ii aduce celebritatea si face din Gheorghiu unul dintre cei mai
cunoscuti scriitori romani in Occident.Din punct de vedere tehnic, filmul este o cascada,
bucurandu-se de cadre precise, unghiulatie si peisagistica corespunzatoare.Jocul actoricesc
este memorabil, costumele au un contur bine structurat, iar montajul si sunetul sunt
calitative.͒

25
ROMANUL CARE A FOST ECRANIZAT
Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916, Valea Albă,
Comuna Războieni, Neam‫,܊‬ în Moldova, România - d. 22 iunie 1992,
Paris, Fran‫܊‬a) a fost un diplomat român interbelic ‫܈‬i un jurnalist,
romancier, poet ‫܈‬i preot român din exil postbelic.
Între anii 1928 ‫܈‬i 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I”
din Chi‫܈‬inău.
După ce a terminat liceul, a renun‫܊‬at la cariera militară ‫܈‬i a venit în
Bucure‫܈‬ti unde a absolvit Facultatea de Litere ‫܈‬i Filosofie a
Universită‫܊‬ii din Bucure‫܈‬ti.
În 1943 a fost numit ata‫܈‬at de presă al ambasadei române‫܈‬ti din Croa‫܊‬ia.
Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat
1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Fran‫܊‬a, unde a publicat circa 40 de volume.
În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica
ortodoxă română „Sfin‫܊‬ii Arhangheli” din Paris. Prime‫܈‬te rangul de iconom stavrofor în 1971,
activând sub jurisdic‫܊‬ia Patriarhiei Ecumenice.
Titluri de căr‫܊‬i publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:
Taraful de noapte roman (Ed. Fortuna), Viaаa de toate zilele a poetului, poezie (1939); Caligrafie pe
zăpadă, poezie (1940), Ceasul de rugăciune, poezie (1942), Ard malurile Nistrului (1941) - reportaje
de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei ‫܈‬i Bucovinei, folosite mai târziu de Marin
Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”,Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965,
Paris ‫܈‬i 2003, Sibiu), Perahim - Rendez-vous à l'infini, La Vingt-cinquième heure (în română Ora
douăzeci Юi cinci / Ora 25 / A douăzeci Юi cincea oră), roman, De la vingt-cinquième heure à l'heure
éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternită‫܊‬ii),La Seconde Chance (1952), Les Sacrifiés du
Danube (1957), La Maison de Petrodava (1961), Les Immortels d'Agapia (1964), Dieu Paris (1964),
L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de ac‫܊‬iune, suspans, politică-fic‫܊‬iune ‫܈‬i gândire
geo-politică. ,Memorii (1990),
Faima i se datoreaza in primul rand romanului Ora 25, ecranizat, adaptarea pentru ecranul salii de
cinema apartinand lui Henri Verneuil. Desi a scris cateva zeci de romane, acesta i-a adus faima
internationala dupa ce a fost publicat in 1949. Este povestea unui taran roman, Iohan Moritz, care
trece pe rand drept evreu, apoi roman cand ajunge prizonier la unguri, este salvat de nazisti ca sa
ajunga intr-o inchisoare americana drept colaborator al acestora. Povestea este doar semi-fictionala,
caci Gheorghiu insusi, in calitatea sa de vechi diplomat, a fost arestat de autoritatile americane dupa
cel de-al Doilea Razboi Mondial

26
RECEPTAREA AUTORULUI ÎN LITERATURA
ROMÂNĂ DE ASTĂZI
Despre Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992), prozatorul úi preotul
ortodox din exilul parizian, nu poĠi vorbi prea favorabil fără să devii suspect,
pentru că scriitorul însuúi a fost suspect, întâi de colaborare cu SiguranĠa lui
Eugen Cristescu, apoi de colaborare cu Securitatea lui Ceauúescu. Autor a
peste 20 de romane publicate cu consecvenĠă de Editura Plon din 1949 până
în 1980, autor al altor volume (încă vreo 9) de biografii, note de călătorie úi
memorii, apărute în franceză, tot la Paris, scriitorul nostru pare a fi victima
unei blocade greu de explicat: opera lui nu trece în limba română decât cu
enorme întârzieri úi penibile precauĠii (din cele opt cărĠi - poezie úi reportaje - din perioada
românească 1937-1943 a fost reeditat unul singur; din cele 29 de volume publicate la Paris din 1949
până în 1995 au apărut la Bucureúti, din 1990 încoace, numai patru). Nu am nici pe departe intenĠia de
a-l face un mare scriitor (nedreptăĠit postum), dar îl semnalez ca pe un ciudat caz de istorie literară ce
merită, cu prisosinĠă, cunoscut, explicat, glosat úi, în cele din urmă, clasat, după ce vom înfăĠiúa toată
documentaĠia în reeditări úi monografii. La fel se întâmplă cu Vintilă Horia. Cei doi nu au beneficiat
editorial (cât s-ar fi cuvenit) de interesul pentru exilul cultural, manifestat imediat după 1990...
...Romanul Ora 25 a apărut în 1949 la Paris, în traducerea Monicăi Lovinescu, úi a fost un mare
succes. Era recomandat în prefaĠă de filosoful Gabriel Marcel. Presa franceză i-a consacrat numeroase
cronici literare favorabile. E tradus prompt úi în alte limbi de circulaĠie europeană. BilanĠul receptării
nu a fost făcut, la noi, detaliat. Mircea Eliade îl prezintă elogios chiar la apariĠie, într-una din
publicaĠiile exilului românesc: "Socotim că este de datoria fiecărui român să-l citească, nu numai că
este vorba de cea dintâi creaĠie literară importantă a emigraĠiei româneúti, ci úi pentru că revelează un
aspect al istoriei contemporane pe care încă nici un alt scriitor european sau american nu l-a pus în
lumină cu atâta claritate úi atât de pătrunzător. Este, în fond, prima operă literară în care se oglindeúte
teroarea istoriei contemporane, istorie care însemnează, pentru imensa majoritate a globului, fie
moartea, fie transformarea în maúină, depersonalizarea, dezumanizarea"...
...În 1966 se realizează filmul Ora 25, în regia lui Carlo Ponti N.R: În realitate a lui Henri Verneuil,
Ponti fiind producătorul), avându-i în distribuĠie pe Anthony Quinn úi Virna Lisi. Ceea ce înseamnă
că succesul romanului nu era încheiat. Cartea nu e lipsită de interes nici astăzi, cu atât mai mult cu cât
controversele din jurul ei úi din jurul autorului au împărĠit receptarea în opinii foarte net despărĠite: cei
favorabili cărĠii (Gabriel Marcel, Mircea Eliade, criticii francezi la întâmpinarea din 1949, iar la noi,
după 1990, Paul Miclău, Gh. Glodeanu, Elisabeta Lăsconi) úi contestatarii (Virgil Ierunca, Marin
Preda în ViaĠa ca o pradă úi, mai recent, Cornel Ungureanu în volumul său din 1995 Mircea Eliade úi

27
literatura exilului). Acum, când nici autorul, nici romanul nu
mai sunt generos creditaĠi, recitind Ora 25 (în română: ed. I,
1991; ed. II, 2004) simĠi nevoia să răspunzi prioritar unei
curiozităĠi: ce anume din interiorul cărĠii a propulsat acest
roman spre un succes fulminant, unul de care, la Paris, nu s-a
mai bucurat niciodată vreo altă carte venită din spaĠiul
românesc? Poate doar „ Dumnezeu s-a născut în exil”,
romanul lui Vintilă Horia, obĠinând în 1960 Premiul
Goncourt, să fi avut un succes comparabil, repede umbrit
(cum se útie) de scandalul politic, regizat din Ġară, al acuzelor
aduse autorului de a fi fost filolegionar. Mircea Eliade a
răspuns într-un fel la întrebarea legată de cauzele acestui succes, dar argumentele pot fi îmbogăĠite úi
particularizate.
Romanul desfăúoară o naraĠiune trepidantă, împărĠită pe două planuri úi bine strunită într-o
secvenĠialitate alertă. Asistăm la experienĠa tragică a românului Johann Moritz în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. Debutul romanului e o parafrază după Ion al lui Rebreanu. }ăran sărac,
Johann e îndrăgostit de fata bogatului sas Iorgu Iordan, de Suzana, pe care vrea să o ia cu orice risc în
căsătorie. Dar mai întâi ar fi dorit să dobândească bani muncind în America (plecarea era aranjată),
pentru a putea cumpăra pământ úi a-úi asigura astfel independenĠa. Însă tatăl fetei află de rătăcirile ei,
o învinuieúte pe mamă, o omoară úi va fi arestat. Pe deasupra, Suzana e însărcinată. Cei doi nu găsesc
protecĠie decât la preotul din sat, Alexandru Korugă, unde Johann era slugă. Jandarmul din satul
transilvănean Fântâna, doritor să-i ia lui Johann nevasta, îl predă ca evreu sau ca ins indezirabil în
urma unei circulare a guvernului antonescian. Ieúim din tragedia rebreniană (locală úi tradiĠională) úi
intrăm în tragedia europeană (universală úi modernă). La sfârúitul peregrinărilor, Johann însuúi îúi
rezumă dramaticele încercări: "În 1938, am fost în lagărul de evrei din România. În 1940, în lagărul
de români din Ungaria. În 1941, în Germania, într-un lagăr de unguri... În 1945, în lagărul american.
Alaltăieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagăr... Am fost optsprezece ore liber"
(p. 280). Apoi, aflat în Germania, unde îúi regăseúte familia, se înrolează la americani, prin 1951, în
ceea ce se prefigurează a fi al Treilea Război Mondial. Suzana e cu trei copii, doi ai lor, acum
adolescenĠi, úi unul de patru ani, rezultatul unui viol rusesc. Un episod incredibil e acela în care
Johann este ales dintre deĠinuĠii dintr-un lagăr german de un ofiĠer neamĠ care vede în el întruchiparea
perfectă a arianismului, exemplar al unei "familii eroice", úi îl face soldat SS. Se căsătoreúte cu o
nemĠoaică, are un copil úi evadează cu un grup de prizonieri francezi pe care îi supraveghea. Va fi
preluat apoi într-un lagăr american. Tot ce am rezumat aici sec (úi multe altele) se desfăúoară pas cu
pas în roman, într-un mod palpitant. Fără a fi vinovat cu ceva, Johann străbate lagărele Europei de la
Est la Vest. Teroarea istoriei, cum nota Eliade, îl face o victimă tragică. Românul cu nume de neamĠ
este luat de acasă ca evreu (dintr-o eroare sau dintr-o răzbunare, nu are importanĠă) úi purtat pe valul
evenimentelor, prins în furtună, până e pur úi simplu zdrobit, fără să útie de ce i se întâmplă aceste

28
lucruri. E, rând pe rând, român, evreu, maghiar, german, rămânând în cele din urmă filofrancez,
pentru a se regăsi cu ironie în proiectul american visat. E, succesiv, Ion, Johann, Iacob, Ianoú, Iankel,
din nou Johann, úi ar fi putut deveni Jean sau John. Metamorfozele personajului úi aventura lui
existenĠială pe timpul războiului sunt, pur úi simplu, uluitoare úi impresionante. Cititorul francez putea
fi cucerit de un roman bine făcut pe palierul invenĠiei epice. Un român străbate tragic experienĠa
europeană a unui război care, în 1949, tocmai s-a încheiat, dar rănile lui erau încă vii. Al doilea motiv
de atracĠie era critica tuturor ideologiilor úi culpabilizarea lor. În acest plan eseistic al romanului,
urmărim reflecĠiile romancierului Traian Korugă, fiul preotului din satul lui Johann, reflecĠii despre
invazia tehnologică, despre omul statistic, despre sclavia tehnică a omului occidental úi despre
sfârúitul Europei, imposibil de salvat din conflagraĠia care o mistuie apocaliptic. Traian Korugă scrie
cartea vieĠii lui, romanul Ora 25, cu o viziune pe care o explicitează astfel: "Acesta e timpul în care
orice încercare de salvare e prea târzie: chiar Mesia dacă ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o
oră după cea din urmă oră. Este, cu precizie, timpul societăĠii occidentale. E ora actuală. Ora
exactă!..." (p. 39). Traian trece úi el, ca úi Johann, prin aceeaúi tortură a neînĠelegerii úi a perplexităĠii,
de origine existenĠialistă: "Toată suferinĠa mea porneúte de la faptul că nu pricep dacă sunt prizonier
sau sunt liber. Văd că sunt închis, dar nu pot crede că sunt închis. Văd că nu sunt liber, dar mintea îmi
spune că nu există nici un motiv să nu fiu liber. Tortura acestei neînĠelegeri este mai grea decât
sclavia. Oamenii care m-au închis nu mă urăsc, nu vor pedepsirea mea úi nici nu-mi vor pieirea. Ei vor
salvarea lumii. Totuúi, ei mă torturează úi mă ucid lent." (p. 210). În filosofia vieĠii, a suferinĠei úi a
libertăĠii, prozatorul rezonează adesea cu Sartre, Camus sau Gabriel Marcel. Mistic úi apocaliptic în
viziune, nu vede salvarea nici în comunism, nici în capitalism (omul european are de ales între două
închisori), ci într-un spiritualism biblic. Ideologic, romanul nu e nici de stânga, nici de dreapta; nu
crede nici în Occident, nici în Orient, nici, bineînĠeles, în Rusia. Prezentul e o ruină, iar viitorul nu
există. În al douăzeci úi cincilea ceas e "prea târziu pentru mântuire" (p. 210). Singura soluĠie e
avertismentul Apocalipsei, romanul rămânând ferm anti-comunist úi deopotrivă anti-occidental...
... Ar mai fi de pus în cumpănă, portretul luminos al evreicei Eleonora West, devenită soĠia
romancierului Traian Korugă. Dacă se poate spune că romanul e în aceeaúi măsură anti-comunist úi
violent anti-rusesc, anti-nazist úi subtil anti-german, uúor ironic anti-american, nu ar fi drept să
spunem că e úi ingenios antisemit, chiar dacă prezintă realist defectele unor evrei, din moment ce
înfăĠiúează zguduitor tocmai tragedia evreităĠii. Nu-i mai puĠin adevărat că, orchestrând atâtea
atitudini critice, autorul dobândeúte nu numai obiectivitate, ci angajează úi exagerări ce-i pot aduce
prejudicii. SenzaĠional în epică, apocaliptic în viziune, criticist în culpabilizarea ideologiilor politice,
romanul Ora 25 este foarte bine pliat pe problematica suferinĠei umane úi pe sensibilitatea europeană,
specifice perioadei imediat postbelice.
(Ion SimuĠ în „România literară”)

30
Condamnat la viaĦĆ (2012)
(A Farewell to Fools) (Moartea lui Ipu)
85 min. - Drama - - 15.03.2013
Adaptare după nuvela „Moartea lui Ipu” de Titus Popovici
Regie: Bogdan (Dumitrescu) Dreyer
Scenariu: Anuúavan Salamanian
Actori: , Gérard Depardieu Ipu, , Harvey Keitel părintele Johanis, Laura Morante Margherita ,
Bogdan Iancu Alex, , Gheorghe Visu notar, , Daniela Nane soĠia doctorului
, Nicodim Ungureanu primar, , Iulia Lazar Tania, , Alexandru Bindea Gossman

Sinopsis A Farewell to Fools
Ipu este un soldat francez rămas într-un sat din Transilvania după ce o rană gravă din primul război
mondial i-a afectat memoria. Un soldat german este găsit mort la marginea satului de către un băiat de
11 ani. Întrucât nu se útie cine este vinovatul, iar ofiĠerii germani ameninĠă că vor executa câĠiva dintre
fruntaúii satului dacă nimeni nu se va preda, elita încearcă să-l convingă pe Ipu, "nebunul satului", să-
úi asume vina în schimbul promisiunii unei înmormântărifastuoase úi a unor recompense. Povestea e
una despre prietenie, umanitate úi sacrificiu, o tragicomedie adaptată după nuvela "Moartea lui Ipu",
de Titus Popovici.…

31
REGIZORUL Bogdan Dumitrescu-Dreyer
Bogdan Dumitrescu-Dreyer s-a născut în
1962 la Bucure‫܈‬ti. Emigrează împreună cu
părin‫܊‬ii la Frankfurt, Republica Federală
Germania; revine în România după 1990. A
absolvit Institutul de cinematografie din
Roma, unde a avut printre profesori pe
Cesare Zavattini ‫܈‬i Ettore Scola.
În 1987, regizează filmul germano-român
de scurt metraj Wundergeschichten (Storia
di miracoli).
În 1991, debutează ca regizor de film cu
pelicula Unde la soare e frig.
A folosit numele Bogdan Dreyer în 2013 la
regizarea filmului Condamnat la viaаă.
Totodată i-a atacat pe producătorii
lungmetrajului, acuzându-i că au modificat scenariul fără acordul său. Regizorul a lipsit de la
premiera filmului.
Filmografie
Ca regizor
Wundergeschichten (Storia di miracoli) (1987), film scurt, Unde la soare e frig (1991)[4]
,Thalassa,
Thalassa (1994), Die letzte Station (L'ultima stazione) (1999) (‫܇‬i producător-executiv).[5]
,Camera
ascunsă (2004),Condamnat la viaаă (2013)
Ca scenarist
Unde la soare e frig (1991), Thalassa, Thalassa (1994), Die letzte Station (L'ultima stazione) (1999),
Condamnat la viaаă (2013)

32
"Condamnat la viaĠă/ A Farewell To Fools"
Este o adaptare după nuvela
"Moartea lui Ipu", de Titus
Popovici, un film românesc
care aduce laolaltă nume mari
din cinematografia naĠională úi
internaĠională, precum Gérard
Depardieu, Harvey Keitel,
Laura Morante, Bogdan Iancu,
Alexandru Bindea, Gheorghe
Visu, Daniela Nane, Adina
Cartianu úi Nicodim
Ungureanu.
Regia este semnată de
Bogdan Dreyer, iar scenariul, de Anuúavan
Salamanian. Filmul este produs de Giuliano Doman
pentru Family Film.
Evenimentele din film au loc într-un sat din
Transilvania, la sfârúitul celui de-Al Doilea Război
Mondial. Un soldat german este găsit mort la marginea
unui sat de către un băiat de 11 ani. Nu se útie cine este
vinovatul, iar ofiĠerii germani ameninĠă că îi vor executa
pe cei mai importanĠi zece membri ai comunităĠii dacă
făptaúul nu se va preda. Ca să scape, aceútia din urmă
încearcă să-l convingă pe Ipu, "nebunul satului" (Gérard
Depardieu), să-úi asume el vina, în schimbul promisiunii
unei înmormântări fastuoase úi a unor recompense
pentru familia lui.
Prieten cu Bogdan Dreyer de 20 de ani, actorul
francez Gérard Depardieu a acceptat imediat
colaborarea în rolul lui Ipu.

33
Dacă Bogdan Dreyer l-a convins pe Gérard Depardieu, celălalt actor
celebru, Harvey Keitel, a fost propus de producătorul Giuliano Doman
(Family Film). Scenariul poartă semnătura lui Anuúavan Salamanian,
colaboratorul lui Sergiu Nicolaescu la prima adaptare după "Moartea lui
Ipu" –
"ùi atunci i-am condamnat pe toĠi la moarte", din 1971.
Filmările au avut loc la Sighiúoara úi satul Saschiz din Mureú, dar úi în
Bucureúti úi Mogoúoaia.
Bugetul estimat la peliculei "Condamnat la viaĠă" este de 3 milioane de
euro, pelicula fiind filmată în perioada 12 septembrie - 25 octombrie 2011, conform site-ului
imdb.com.
"Condamnat la viaĠă" este produs de Family Film úi coprodus de Daniel Zuta Filmproduktion
úi Minds Meet BVBA (Belgia), cu sprijinul Centrului NaĠional al Cinematografiei, Media-
Tique, TVR1, United Media Services, Mediaedgia Romania, Mindshare Media, The Media
Partnership, Starcom Mediavest Group, BV McCann Erickson, Eurimages.

35
Patul lui Procust
Regia
Sergiu Prodan, Viorica Meúină
Cu:
Gheorghe Dinică , Medeea Marinescu , Maia Morgenstern,
Răzvan Vasilescu , Adrian Titieni , Tania Popa , Costin
Marculescu , Silviu Stănculescu , Adriana Trandafir ,
Mircea Anca , Claudiu Istodor , Dimitrii Bogomaz ,
Haralambie Boros , Ion Siminie, Petru Vutcarau , Oleg
Yankovskiy , George Ladima
Gen film
Dramă
Durata
117 minute
Premiera in Romania
2001
Sinopsis Patul lui Procust
Poetul úi ziaristul Ladima (Oleg Yankovki) se sinucide, iar
prietenul său, Fred Vasilescu încearcă să afle motivele
sinuciderii lui. Află astfel că Ladima s-a sinucis din cauza unei misterioase Doamne T. (Maia
Morgenstern)
Regizorul: Sergiu Prodan
Data de naútere - 09 Decembrie 1963
FuncĠia - Fondator atelier de PR úi publicitate „Sergiu Prodan”
Data úi locul naúterii: 9 decembrie 1963. BălĠi
Sergiu Prodan este un regizor ‫܈‬i actor de film din Republica Moldova,
cunoscut pentru Patul lui Procust (2002) ‫܈‬i Kak stat znamenitym (1984).
Filmografia lui începe în 1984 când joacă rolul principal din filmul Kak stat znamenitym ‫܈‬i se
consacră în 1986 când este selec‫܊‬ionat de marele regizor Emil Loteanu pentru cunoscuta sa peliculă

36
eminesciană „Luceafărul”. Ca regizor a realizat în anul 1992 scurtmetrajul „Cea mai bună dintre
lumi sau o simplă zi de toamnă” iar în 2001 s-a consacrat cu „Patul lui Procust”.
Afi‫܈‬ul filmului „Luceafărul” realizat de Emil Loteanu în 1986, unde
Sergiu Prodan face parte din distribu‫܊‬ia actoricească pe când arăta
astfel:
Afi‫܈‬ul pe care-l reproducem cuprinde ‫܈‬i un alt nume de glorie al artei ‫܈‬i al filmelor
produse de fra‫܊‬ii no‫܈‬tri de peste Prut: cel al renumitului compozitor EUGEN DOGA
pe c are îl prezentăm în continuare:
Compozitorul Eugen Doga
Eugen Doga, s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din
Transnistria ( pe atunci în URSS, astăzi în raionul Rîbni‫܊‬a, Republica
Moldova). A studiat la ‫܇‬coala de muzică "‫܇‬tefan Neaga" din Chi‫܈‬inău (1951-
1955), apoi la Conservatorul de stat din Chi‫܈‬inău (1955-1960), la clasa de
violoncel a lui G. Hohlov ‫܈‬i la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" din
Chi‫܈‬inău (1960-1965), la clasa de compozi‫܊‬ie a profesorului Solomon Lobel.
Domeniul în care se afirmă cu vigoare ‫܈‬i care îi aduce notorietatea interna‫܊‬ională este arta
componistică. Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura
cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple voca‫܊‬ii ‫܈‬i disponibilită‫܊‬i. Este autor al unor lucrări
valoroase în genul muzicii de estradă, de film ‫܈‬i de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este
autor al mai multor compozi‫܊‬ii originale (cântece devenite ‫܈‬lagăre, lucrări camerale ‫܈‬i balet).
Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; "Vocea
omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale
de cameră, roman‫܊‬e, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine",
ciclul coral "Mar‫܈‬ gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumo‫܈‬i", "Cântec
despre ora‫܈‬ul meu", "Cred în ochii tăi", "Florile dragostei", "Iube‫܈‬te, iube‫܈‬te", "Am visat ploaia" etc.),
cântece pentru copii ("Imn soarelui", "Fie soare întruna", "Mo‫܈‬ Crăciun" ‫.܈‬a.).
Eugen Doga lucrează ‫܈‬i în domeniul muzicii de film devenind unul dintre cei mai renumi‫܊‬i
compozitori de cinematograf ‫܈‬i filme TV, colaborând cu c elebri regizori ca Ion Popescu-Gopo ‫܈‬i
Emil Loteanu . El a debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnând muzica
pentru comedia Se caută un paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: "Nunta la palat", "Singur în
fa‫܊‬a dragostei", "Zece ierni pe o vară", "Explozie cu efect întârziat", "Durata zilei", "Casă pentru
Serafim", "Lăutarii", "‫܇‬atra", "Ginga‫܈‬a ‫܈‬i tandra mea fiară", "Anna Pavlova", "Patul lui Procust"
etc.Este semnificativă contribu‫܊‬ia sa la dezvoltarea filmului pentru copii ‫܈‬i filmului de anima‫܊‬ie,

37
realizând pentru studiourile din Bucure‫܈‬ti ‫܈‬i Chi‫܈‬inău, coloana sonoră a peliculelor "Capra cu trei
iezi", "Maria Mirabela" , serialul "Gugu‫܊‬ă" ‫.܈‬a. A semnat muzica pentru spectacolele: "Radu ‫܇‬tefan,
întâiul ‫܈‬i ultimul"; "Pe un picior de plai"; "Ce frumoasă este via‫܊‬a"; "Păsările tinere‫܊‬ii noastre";
"Sfânta sfintelor"; baletele "Luceafărul" ‫܈‬i "Venancia" ‫.܈‬a. Luceafărul este un balet în 8 tablouri cu
libretul scris de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu (1983), iar „Ochiul tău
iubit” este un ciclul vocal format din ‫܈‬ase roman‫܊‬e pe versuri de Mihai Eminescu.
Autorul cĆrʠii
Camil Petrescu
Nascut la 22 Aprilie 1894 la Bucuresti ; decedat la 13 Mai 1957 la
Bucuresti
A scris despre procesul de creatie al operelor proprii (1943) ,Despre o
matematica angajata si o geometrie conditionata (1954)
Nuvele
O seara cu masa buna si iubire (1935) ,Moartea pescarusului (1943) ,Turnul de fildes (1950)
,Manusile (1950) ,Cei care platesc cu viata (1957) ,Un episod (1957)
Poem
Papuciada sau povestea despre armata viteazului Papuc (1956)
Poezii
Sonet (1916) ,Strofe de seara (1916) ,Melopee (1919) ,Alchimie (1919) ,Stante (1919) ,Fragment,
Fragment II, Fragment III, In ceasul dintai, In prag,Cearta,Patul lui Procust,Trecutul,Versurile,Versuri
pentru ziua de atac,Vis de anemic,Vanitas,Repaosul,Primavara,Mars greu,Ciorna I,Amiaza de vara
Romane
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930) ,Pacul lui Procust (1933) ,Atomul (1933Ͳ
1936) sͲau pastrat doar cateva pagini ,Un om intre oameni (1954)
Scenarii film
Divortul Doamnei Duda (1932) ,Stefan cel Mare (1938) ,O fata intrͲo iarna (1938) ,Balcescu (1954Ͳ
1955)
Studii
Modalitatea estetica a teatrului Ͳ Principalele concepte despre reprezentatia dramatica si critica lor
(1937)
Husserl Ͳo introducere in filosofia fenomenologica (1938)
Teatru
Suflete tari (1922) ,Act venetian (1931) ,Danton (1926) ,Mioara (1926) ,Mitica Popescu (1928)
,Suflete tari (1937) ,Iata femeia pe care o iubesc (1943) ,Profesor Doctor Omu (1946) ,Balcescu
(1949) ,Caragiale in vremea lui (1955Ͳ1956) ,
Traduceri

38
Moliere Ͳ Femeile savante (1924) ,Moreto - Dona Diana (1938) ,Edouard Bourdet Ͳ Taina noptii
(1943)
Volume
Versuri. Ideea.Ciclul mortii (1923) ,Luminis pentru Kicsikem (1922) ,Suflete tari (1925) ,Note zilnice
(1927Ͳ1940) ,Mioara (1929) ,Act venetian (1929) ,Simplu itinerar pentru uzul bucurestenilor (1934)
,Teze si antiteze eseuri si articole (1936) ,Turnul de Fildes nuvele (1950) ,Versuri (1957)
Scenarii film de Camil Petrescu
Divortul Doamnei Duda (1932) ,Stefan cel Mare (1938) ,O fata intrͲo iarna (1938) ,Balcescu (1954Ͳ
1955)
CITATE DESPRE CAMIL PETRESCU
Intrarea destinului său într-un con de umbră nu e de dată recentă. Contemporanii lui au râs de
ideea sa de sistem filozofic, dramaturgii l-au privit de sus. A murit fără să-úi vadă pe scenă úapte
dintre piese, acestea fiind unele excepĠionale – precum „Jocul ielelor“, care, în varianta de ultimă oră
de la TNB, face ca publicul să stea trei ore neclintit úi să asculte, întrucât ceea ce se spune acolo e
valabil úi azi. Romancierii l-au primit mai uúor în sânul conclavului, pentru că „Ultima noapte”, la
data apariĠiei, a fost chiar foarte surprinzătoare. Când a apărut úi „Patul lui Procust”, cei care i-au fost
discipoli n-au mărturisit că s-au lăsat influenĠaĠi, dar lucrurile s-au văzut úi în opera lui Holban, úi la
Mihail Sebastian, úi la toate doamnele úi domnii cărora el le-a lucrat pe manuscrise. Ca publicist (a
lucrat la 70 de cotidiane, săptămânale úi lunare), a fost angrenat în numeroase polemici úi mulĠi
preopinenĠi úi-au cultivat ura, au perpetuat legende legate de el. Dumnezeu útie cum s-a întâmplat că a
fost împins din locul unde l-ar aúeza valoarea lui reală, în necunoúterea generală. Faptul că e studiat în
úcoli are aceeaúi urmare ca la toĠi ceilalĠi: nu te mai interesezi după... În ultimii ani, am încercat să
public inedite Camil Petrescu úi să împlinesc unul din visurile lui din anii ’30, de a fi tradus în limbi
europene. Am reuúit, mai ales cu „Patul lui Procust” – în norvegiană, italiană, spaniolă. Fusese deja
tradus în franceză, s-a tradus úi „Ultima noapte” (în franceză úi spaniolă)... operaĠiunea continuă. Un
editor din Spania care îmi propusese traducerea „Patului”, după ce-l citise în franceză, mi-a spus că,
dacă romanul avea úansa de a fi fost tradus într-o limbă europeană în anul în care a fost scris, Thomas
Mann ar mai fi aúteptat Premiul Nobel pentru literatură. Dacă un mare editor iberic face o astfel de
apreciere, nu este decât vina noastră, a românilor, că nu útim să ne onorăm valorile. (Florica Ichim)
G. Călinescu i-a acordat un loc privilegiat în "Istoria literaturii române de la origini până în
prezent" din 1941. "Romanele «Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război» úi «Patul lui
Procust», piesele de teatru «Suflete tari», «Jocul Ielelor», «Mitică Popescu», «Mioara», «Act ve-
neĠian», «Danton», pledoaria de lungă durată pentru proustianism úi mărirea gradului de autenticitate
a prozei, contribuĠiile la dezvoltarea esteticii teatrului, eseurile filosofice l-au impus, în perioada
interbelică, în conútiinĠa publicului, chiar dacă radicalismul lui binecunoscut a provocat numeroase
polemici." (Alex. ùtefănescu, "Istoria literaturii române contemporane")

40
REGIZORUL : Radu Gabrea
PREZENTAT DE SELECЯIONERUL EDIЯIEI
2014”…
Radu Gabrea ob‫܊‬ine un succes european cu lectura din
Fănu‫܈‬ Neagu, Dincolo de nisipuri. Dar, pasionat de
literatură, cineastul cite‫܈‬te filmic ‫܈‬i Caragiale (Nu te teme,
Jacob!), dar ‫܈‬i Eginald Schlattner cu CocoЮul decapitat ‫܈‬i
MănuЮi roЮii, sau Malaparte cu În căutarea lui Gruber.
O poveste de dragoste, Lindenfeld, este cea mai recentă
lectură a cineastului, obiectivul fiind romanul semnat de
Ioan T. Morar, care propune un neuitat love story la anii
senectu‫܊‬ii.
C.S
Radu Gabrea
Regizor, scenarist, producător, născut: 20.06.1937 la Bucureúti. Absolvent al Institutului de ConstrucĠii
Bucureúti (promoĠia 1960) úi al Institutului de Artă Teatrală úi Cinematografică "I.L. Caragiale" (promoĠia
1968).
Festivaluri / Premii
1970, Locarno - Prea mic pentru un război atât de mare- Premiul juriului de tineret; 2004 - UCIN
"Werner Herzog úi mistica renană" - Premiul pentru carte de film ; 2006- UCIN- Rumenye, Rumenye -
Premiul pentru film documentar
Filmografie
Regizor
Lindenfeld, o poveste de dragoste – 2013; Evrei de vânzare, documentar – 2013; Trei zile până la Crăciun
– 2012; ùi s-au dus ca vântul… , documentar – 2010; Mănuúi roúii – 2009; Concerte de Biserica Neagră
,documentar – 2009; Căutându-l pe Schwartz , documentar- 2008; Călătoria lui Gruber – 2008; Cocoúul
decapitat -2006; Rumenye, Rumenye! , documentar-2005; Mo‫܈‬tenirea lui Goldfaden, documentar –
2004;Noro – 2001; Struma, documentar – 2001; ConferinĠă la nivel înalt, film TV – 1994; Rosenemil - O
tragică iubire -1993; Dincolo de nisipuri – 1973; Amintiri bucureútene, documentar – 1972; Prea mic
pentru un război atât de mare – 1969.

41
O poveste de dragoste, Lindenfeld
(2013)
Regia: Radu Gabrea după romanul lui Ioan T.
Morar
Cu: Victor Rebengiuc, Victoria Cociaú,
Andreea Doinea, Mihai Stanescu, Nicodim
Ungureanu,
LuminiĠa Erga, Mircea Diaconu, Ion Caramitru,
Axel Moustache
Gen film
Dramă
Durata
95 minute
Premiera in Romania
20.06.2014
Sinopsis :
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ulli) Winkler, preúedintele unei mari companii (Victor
Rebengiuc), vede la televizor un reportaj despre un fost sat săsesc din Banat, astăzi
abandonat. Acesta este Lindenfeld, în care Ulli se născuse úi trăise pînă în 1945, cînd cei mai
mulĠi membri ai comunităĠii, inclusiv părinĠii săi úi iubita sa de atunci, Helga, au fost
deportaĠi în lagărele sovietice; asistăm la dramaticul eveniment într-un flashback care trece
rapid de la idilic, când în prim-plan este jocul celor doi îndrăgostiĠi, la sadic úi grotesc, când
în cadru pătrund grobienii reprezentanĠi ai noii puteri, impuse de la Răsărit. În prezentul
acĠiunii, la úase decenii după ce a fugit în Germania úi a început să facă avere, străduindu-se
să-úi úteargă din memorie legăturile sale cu România, Ulli este puternic marcat de imaginile
văzute úi de reîntîlnirea accidentală cu o fostă consăteană, care îl anunĠă că Helga trăieúte,
aúa că decide ca, împreună cu Boris, vechiul său servitor úi prieten credincios, să plece în
secret la Lindenfeld. Acolo o regăseúte pe iubita sa din cruda tinereĠe (Victoria Cociaú), care
îi relatează, cu un umor foarte amar, ororile prin care au trecut locuitorii satului de
odinioară: unii au murit de foame úi de frig în lagăr (precum părinĠii ei), în timp ce alĠii au
apucat eliberarea din 1950, pentru a se întoarce acasă úi a fi deportaĠi din nou, de data asta
în Bărăgan, unde úi-au găsit sfîrúitul (precum părinĠii lui).

42
“O poveste de dragoste, Lindenfeld”
Dacă ar fi nevoie de o imagine pentru fixarea chipului unor Filemon úi Baucis ai zilelor noastre, aú alege-o
pe cea a Victoriei Cociaú úi Victor Rebengiuc în Lindenfeld.Ar trebui, însă, să inventez úi o altă poveste,
un alt film despre un bărbat úi o femeie cărora le-a fost dat să îmbătrânească împreună.Pentru că au avut
totul de partea lor, iubirea, tinereĠea. ùi eroii lui Radu Gabrea din O poveste de dragoste, Lindenfeld, au
avut totul. Doar istoria nu a fost de partea lor. Ruinele, casele pustii, tot ceea ce vedem la începutul
filmului, nu sunt doar dezolante priveliúti ale unui loc uitat de lume úi de Dumnezeu. Ele vorbesc despre
pustiul care s-a ales din existenĠele peste care a trecut urgia.Ully Winkler, sasul care a reuúit să fugă din
calea ruúilor năpustiĠi în frumosul Lindenfeld din vara lui 1945 este, astăzi, un om de afaceri bine instalat
în Germania, vag ameninĠat de beteúugurile vârstei, pe care un reportaj tv despre satul natal bănăĠean îl
aruncă în trecutul demult rămas în urmă... ...Helga nu a avut norocul lui Ully, a fost deportată în Siberia,
din care, după ani lungi, s-a întors în satul părăsit, în care a ales să trăiască. Dacă Rebengiuc se lasă
cutreierat de nostalgie, de un incert îndemn al recuperării a ceea ce mai poate fi adunat dintr-o viaĠă dată
peste cap, Victoria Cociaú trăieúte în înĠelepciunea prezentului.
Norocul, fie el úi târziu, de a fi scăpat din iad, i-a reaúezat, de bine, de rău, viaĠa al cărei preĠ îl cunoaúte
altfel decât el. De aceea mai are puterea să zâmbească, să improvizeze un prânz glumind pe seama
„tăiĠeilor cu varză fără tăiĠei”, a „plăcintei cu mere” redusă la un biet măr. Printre ridurile adăugate de
machiaj pe chipul blând al actriĠei, răzbate o lumină ce vine de departe, acea lumină pe care unii o poartă
toată viaĠa cu ei, dincolo de orice tragedie. Într-un singur moment se stinge, atunci când mănâncă, de fapt
înfulecă, nu cumva să-i ia altcineva farfuria, ca atunci, în lagăr. Există urme care nu pot fi úterse. În fond,
despre asta vorbeúte filmul, despre ceea ce nu mai poate fi pus la loc, nici măcar preĠ de o clipă, cât Ġine
potemkiniada reînvierii satului, pusă la cale de fiul lui Ully úi regizată de un profesionist zelos nevoie mare
(Mircea Diaconu), scene justificate, din perspectiva citirii poveútii ca pe o imposibilă întoarcere...
(Din cronica: „Despre ceea ce nu poate fi pus la loc” de Magda Mihăilescu)

44
REGIZORUL : Alexandru Maftei
PREZENTAT DE SELECЯIONERUL
EDIЯIEI 2014”…
Alexandru Maftei, un regizor, fĉrĉ
îndoialĉ, curajos, atacĉ proza lui Mircea
Eliade, Domniƕoara Christina, convins fiind
de perenitatea valorilor conƜinute în regimul
fantastic propus de cĉrturarul religiilor
lumii. Cele patru premii Gopo obƜinute relevĉ
valoarea ƕi inspiraƜia ecranizĉrii (mai ales
în regimul plastic).Premiile obƜinute de
opera regizorului Alexandru Maftei,
printre care muzica, machiajul, coafura ƕi
costumele (laureate cu statuetele Gopo),
aratĉ valoarea lecturii operei celui mai
umanist spirit al secolului XX.
C.S
Alexandru Maftei
Absolvent al Academiei de Teatru úi Film din Bucureúti în 1994, Alexandru Maftei face parte din prima
genera‫܊‬ie de regizori de film post decembristă. Debutul său pe marile ecrane, comedia dulce amăruie
"Bună! Ce faci?"(Rollin Studio, 2011), a fost descrisă în revista americană "Variety" drept "o gură de aer
proaspăt" în contextul cinematografiei române‫܈‬ti sumbre.
Filmografie
Regizor
Domniúoara Christina - 2013, Bună, ce faci?- 2011, Cu un pas înainte – 2007 Lombarzilor 8 (serial TV) -
2006, Fii cu ochii pe fericire - 1998 În fiecare zi e noapte (scurtmetraj) - 1994
Scenarist
Domniúoara Christina – 2013, Fii cu ochii pe fericire – 1998, În fiecare zi e noapte – 1994

45
Domniúoara Christina
(2013)
x Regia
Alexandru Maftei
x
x Cu
Ioana Anastasia Anton, Maia Morgenstern,
Tudor Istodor, Anastasia Dumitrescu,
Ovidiu GhiniĠă, Toma Cuzin,
Andreea Gheorghe, Ioan Ionescu, Paul Fister
x Gen film
o Dramă
x Durata
102 minute
x
x Premiera in Romania
01.11.2013
Sinopsis Domniúoara Christina
Filmul este o ecranizare a binecunoscutei nuvele "Domniúoara Christina" de Mircea
Eliade.Sosit la conacul familiei Moscu împreună cu iubita lui, Sanda, tânărul pictor Egor
Paúchievici observă că întrega ei familie o venerează pe domniúoara Christina, mătuúa ei,
ucisă în împrejurări neclare pe când avea doar 20 de ani, în timpul răscoalelor din 1907.
Egor este atras într-un mod inexplicabil de portretul domniúoarei Christina úi începe să o
viseze. Curând însă graniĠa între vis úi realitate se estompează iar domniúoara Christina,
îndrăgostită de Egor, este adusă înapoi la viaĠă prin ritualuri oculte chiar de către familia
ei.Când realizează însă că viaĠa Sandei este în pericol Egor decide să lupte cu strigoiul.

46
Domniüoara Christina
... Mircea Eliade cere timp, trebuie să dai ocol literaturii, să o adulmeci, pentru că nu este tot atât
de generoasă pe cât de ispititoare. Filosofia lui despre Eros úi Thanatos, despre mituri úi eresuri, strecurată
în Ġesutul narativ úi determinându-i consistenĠa, poate suci mintea unui cineast. Nici Ford Coppola nu a
găsit limanul cu TinereĠe fără tinereĠe. Mărturisirile scriitorului nu sunt nici ele de prea mare ajutor.
Eliade explică, în „Memorii”, impulsul din care s-a întrupat „Domniúoara Christina”: „După atâĠia ani de
literatură realistă, mă simĠeam din nou atras către fantastic. Mă obseda o poveste al cărei personaj principal
era o tânără moartă cu treizeci de ani în urmă. Aparent, ar fi vorba de un strigoi, dar nu voiam să reiau nici
tema folclorică atât de populară la noi úi la vecinii noútri, dar nici motivul romantic al strigoiului, (gen
Lenore). (...) Dar mă fascina drama tristă úi fără ieúire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de
pământ, care se încăpăĠânează să creadă în posibilitatea comunicării concrete cu cei vii, sperând chiar că se
poate iubi úi să fii iubit aúa cum iubesc oamenii, în modalitatea lor încarnată”. Cineastul îl contrazice, într-
o oarecare măsură. ùi totuúi, este vorba despre un strigoi, atâta timp cât fata moartă, care bântuie suflarea
conacului, a alimentat, deja, circulaĠia legendei prin comunitatea satului. Alexandru Maftei a fixat corect,
în planul fantasticului, insinuarea úi apoi instalarea de-a dreptul a celei care a fost Domniúoara Christina în
existenĠa familiei sale úi a oaspeĠilor. Păcat că nu a apăsat mai mult pedala sugestiilor vizuale. Doamna
Moscu (Maia Moregnstern), presupusă a fi locuită de dispărută, mănâncă lacom, urât, „cât pentru doi”.
Sanda (Ioana Anastasia Anton), fiica cea mare, bolânzeúte úi cam atât, din momentul în care dragostea
pentru Egor (Tudor Aaron Istodor), pictorul venit în vizită, îi este „furată” de mătuúa Christina (Anastasia
Dumitrescu). Fiica cea mică, Simina (Ioana Sandu), comunică direct cu absenta-atât-de prezentă, este
prima care îi pronunĠă numele, care o readuce pe nemuritoare printre muritori úi transmite veúti. FetiĠa este
drăgălaúă, prea drăgălaúă, îi lipseúte de multe ori micul diabolism al celei care útie mai multe, pentru că are
acces privilegiat. Ea îl iniĠiază pe Egor, până la apariĠia Chistinei. „Descinderea din tablou” ar fi trebuit,
cred, să fie văzută ca o poartă a unei alte lumi, care să ne facă să uităm meritele tehnologiei. Dacă cineastul
s-a descurcat cu ceea ce aú numi marginile filmului: neliniútea vieĠii la conac, nedumerirea musafirilor,
încercarea profesorului Nazare (Ovidiu GhiniĠă) de a pune ordine în idei, tocmai miezul lui se dovedeúte
vulnerabil. Unii critici literari au atras atenĠia asupra ineficacităĠii apropierii scrierii de „Luceafărul”
eminescian. Christina, cea din nuvelă, transformă lumea părăsită într-una agonică úi confuză, în care doar
tânjirea după dragoste să pară reală. Materialitatea, puterea ei de seducĠie a fetei învălmăúesc sentimentele
lui Egor, finalmente înspăimântat deopotrivă de iubire úi de moarte. Poate un mai mare aport actoricesc ar
fi întreĠinut întunecata vrajă úi zbaterea eliberării. Bănuiesc că spectatorul se va bucura, însă, să parcurgă
un itinerariu într-un univers horror soft, îngrijit, în comparaĠie cu ceea ce útie el din peliculele industriei de
gen, cu tot felul de vampiri úi aschimodii fără noimă. Criticul de film are úi o altă consolare, atâta timp cât
confratele literar scrie despre subiectul în cauză: „În rest, fantasticul este o realitate care tulbură, dar nu
cutremură úi nu dezechilibrează fiinĠa” (Eugen Simion).
( din cronica „DomniЮoara Christina -Spaima de iubire úi de moarte” de Magda Mihăilescu)

48
REGIZORUL : Anca Damian
PREZENTAT DE SELECЯIONERUL EDIЯIEI
2014”…
Aplecatĉ spre filosofia lui Blaga ƕi arta cuvântului la
poetul nepereche Eminescu, regizoarea AAnca Damian
citeƕte cu obiectivitate ƕi virtuozitate texte din literaturi
cu probleme. Vezi Crulic, multiplu laureat la competiƜii
internaƜionale, sau recentul O varĉ foarte instabilĉ,
realizat dupĉ o povestire semnatĉ de scriitorul
irlandez Philip O Ceallaigh, o metaficƜiune care
mediteazĉ – cu nelipsitĉ ironie – asupra statutului sĉu
de ficƜiune, punând în discuƜie - ƕi, totodatĉ,
subminând- convenƜiile preexistente (literare ƕi
cinematografice). Aici l-am citat pe prietenul ƕi colegul
Mihai Fulger, autorul unei excelente cronici la filmul
Ancĉi Damian,participant la prima ediƜie a
Festivalului de ecranizĉri.
C.S
Anca Damian
Locul naúterii: Cluj-Napoca, Romania · Data naúterii: 01.04.1962
Regizoarea a absolvit Universitatea NaĠională de Artă Teatrală úi Cinematografică I.L Caragiale úi este doctor în Arte
1992, UCIN, Oare Dumnezeu a suspinat omeneúte? , Premiul pentru imagine film documentar ,1993, UCIN, Eminescu
- truda întru cuvânt , Premiul pentru scenariu ,1996-1997, UCIN, LicitaĠie cu suflete , Premiul pentru film de
scurtmetraj ,1998-1999, UCIN, Atâta liniúte-i în jur , Premiul pentru film de scurtmetra, 2003, UCIN, ExerciĠiu de
libertate , Premiul pentru film documentar,2006, UCIN, Muzeul de la úosea , Premiul pentru scenariu,2012, Annecy,
Crulic-Drumul spre dincolo , Premiul Cristal 2012, UCIN, Crulic-Drumul spre dincolo , Marele premiu ,2013,
Lisabona, Crulic-Drumul spre dincolo , Marele premiu,2013, UCIN, O vară foarte instabilă de extras despre film ,
Premiul pentru regie
Filmografie
Regizoare
O vară foarte instabilă - 2013,Crulic - Drumul spre dincolo -2011,Întâlniri încruciúate -2008,A fi sau a nu fi -,Muzeul de
la úosea -2006,Eu úi cu mine -Călătorie în România -2004,ExerciĠiu de libertate - 2003,The Faces - 2002,Chipuri de lut
- 2002,Porto Franco 2000 -2001,The Pictures - 2001,Imposibilul paradis - 2001,Ritualuri -2001,Eminescu - O călătorie
virtuală în absolut - 2000.dAPERTutto - 2000,Atâta liniúte-i în jur , co-regizor, 1999,Trecătorul pământului - Ion
Nicodim ,

49
O vară foarte instabilă
(2013)
Regia: Anca Damian
Cu:
Kim Bodnia, Ana Ularu, Jamie Sives,
Diana Cavallioti, Teodor Corban
Gen film
Dramă
Romantic
Dragoste
Durata
98 minute
Premiera in Romania
01.11.2013
Sinopsis:
Lungmetrajul, vorbit aproape integral în limba engleza, spune povestea lui Daniel, un scoĠian
care, dintr-un joc de-a ficĠiunea, e prins între două femei, între dragoste úi pasiune.Ziua foarte
călduroasă úi perturbaĠiile atmosferice violente din timpul nopĠii marchează fundalul acestei
poveúti urbane, plasată într-un oraú continental."Filmul este o introspecĠie ironică, presărată cu
umor negru, despre relaĠiile moderne, sub influenĠa poveútilor lui Pirandello - o poveste-în-
poveste - unde personajele devin conútiente că se află într-un film. Aú spune că se află la
intersecĠia dintre filmul de artă úi cel de comedie… Foarte modern, foarte contemporan",
mărturiseúte Anca Damian

50
O varĆ foarte instabilĆ
...Un nou urcuú care nu putea fi decât abrupt. Unul pe care să-l iei în piept, să nu te lase să dormi liniútită:
O vară foarte instabilă (scenariu de Anca Damian úi Philip O’Ceallaigh, după povestirea acestuia “A
Very Unsettled Summer”)... Cineasta noastră nu trăieúte sub vraja aventurii operei cinematografice în
drumul ei către ecran. Altceva o interesează, aventura scrierii pentru cinema, devenite subiect... În
obscuritatea camerei sale de lucru, Alex (Kim Bodnia) este aplecat asupra unui scenariu. Povestirea Mariei
(Ana Ularu) care îi citeúte încercările ei literare, ce ar putea fi reunite, eventual, sub titlul "Cum am devenit
eu curvă", intră în colimatorul imaginaĠiei scriitorului, devenind parte integrantă a corpului viitorului său
proiect. Mai târziu, fata îi va reproúa că i-a folosit destăinuirile drept materie primă, dar supărarea de
moment nu ne va interesa foarte tare, pentru că suntem de mult prinúi în joc. ùtim cu cine avem de a face.
Sau, cel puĠin, aúa ne place să credem. Gestul Mariei de a lăsa mica proză înregistrată în cutia de scrisori a
bărbatului evocat ("iepure speriat că ar putea fi prins"), Daniel (Jamie Sives) este, deja, film. Filmul din
capul lui Alex, filmul din capul spectatorului care, pentru a-úi face viaĠa mai uúoară, poate desprinde coaja
realistă a fluxului imaginilor: scene pătimaúe de amor cu fosta iubită, altele de tandră înĠelegere casnică
alături de actuala (Diana Cavaliotti), planuri luminoase de viitor, întretăiate de anxietăĠi neguroase,
stimulate de instabilitatea meteorologică a acelei veri (admirabilă sugestiva imagine a lui Liviu Mărghidan,
cu lucirile ei metalice, într-un oraú lacustru).
Spectatorul nu este lăsat să se legene în iluzia confortului. Scriitorul-demiurg are grijă să-i dea câte un
bobârnac, să-l arunce din nou în joc, fie când îúi mână de la spate personajul de pe ecran: "Du-te, du-te,
(…) Hai, Daniel", fie când ne aminteúte cine stabileúte regulile. Mai mult decât atât, ne face participanĠi la
procesul lui de creaĠie, "Ar trebui readuse personajele Maria úi Irina" úi ne tot momeúte cu "un final
fericit". La rândul ei, cineasta ne îngăduie să citim, pe ecran, rânduri din textul introdus pe computer, într-
un soi de complicitate cu toată lumea. O întreagă încrengătură de jocuri ce ne trimit cu gândul la cubul lui
Rubick pe care nu degeaba îl roteúte Alex, la un moment dat. Dar nu toĠi sunt în stare să-i potrivească toate
rândurile, toate culorile. ùi, atunci, ce se alege din raporturile cu spectatorii? Un critic cinic spunea,
referindu-se la literatura ludicului dus la extrem, "Cititorul să se se descurce". Cinematografului nu-i dă
mâna, el nu poate "dormi în camera întunecoasă" despre care vorbea Georges Poulet (La conscience
critique), până se iveúte privitorul ideal. Anca Damian útie asta, de aceea salturile sale de la o volută la alta
a scriiturii filmice au o plasă de securitate. Ba chiar ne-a avertizat, de la bun început, "atenĠie, joc", cu acel
generic ce ne face cu ochiul, inventariind, cu un fel de structuralism la îndemâna oricui, personaje úi
obiecte chipurile, definitorii, acestea din urmă fiind cuĠite, căpúune, "căcaturi verzi" (codiĠele, adică), toate
traversând ecranul în ritm de desen animat. Mai misterioase mi se par siluetele decupate, dacă nu mă înúel,
din "Grădina plăcerilor" (sau Grădina plăcerilor lumeúti) a lui Hieronymus Bosch. E drept că în film se va
vorbi, la un moment dat, despre o Grădină a raiului, proiectată, spre desfătare, printr-o simplă deschidere a
unui fermoar universal. Iluzie peste iluzie.
( Din cronica „O vară foarte instabilă: Aventura scrierii” de Magda Mihăilescu)

52
REGIZORUL : Stere Gulea
Stere Gulea
Născut: 02.08.1943 la Kogălniceanu (ConstanĠa)
Absolvă secĠia de teatrologie-filmologie din cadrul Institutului de Artă Teatrală úi Cinematografică
"I.L.Caragiale" (promoĠia 1970).
1975, ACIN, Sub pecetea tainei , Premiul special al juriului ,1977, ACIN, Iarba verde de acasă ,
Premiul "Opera Prima" 1987, ACIN, MoromeĠii , Marele Premiu 1988, Costineúti, MoromeĠii ,
Marele Premiu 1991, UCIN, PiaĠa UniversităĠii, România , Marele Premiu pentru lungmetraj
documentar 1993, UCIN, Vulpe vânător , Premiul pentru regie 1994-1995, UCIN, Stare de fapt ,
Premiul pentru regie
Filmografie
Regizor
Sunt o babă comunistă - 2013, Weekend cu mama -2009, Hacker , serial TV -2002,Stare de fapt -
1994, Vulpe vânător - 1993, PiaĠa UniversităĠii, România, documentar -991, MoromeĠii , - 1986, Ochi
de urs – 1982, Castelul din CarpaĠi - 1980, Iarba verde de acasă – 1977, Sub pecetea tainei , film TV,
EDIЯIEI 2014”…
Lui SStere Gulea îi datorĉm magistrala
ecranizare a romanului MoromeƜii de
Marin Preda. Dar regizorul s-a
remarcat ƕi cu originala lecturĉ a lui
Jules Verne în Castelul din CarpaƜi,
precum ƕi cu prima ecranizare a unui
Nobel provenit din România, Vulpe
vânĉtor, dupĉ romanul Herthei Muller
sau cu citirea ironicĉ a romanului lui
Dan Lungu, Sunt o babĉ comunistĉ.
C.S

53
ROMANUL CARE A FOST ECRANIZAT
Romanul continua „experimentul de mentalitate” inceput de Dan Lungu cu Raiul gainilor - coborirea
intr-un comunism remanent nu la nivel politic sau social, ci la nivelul omului obisnuit trecut prin acel
sistem si profund marcat de el. Sint o baba comunista! te provoaca sa zimbesti, sa rizi in hohote, sa te
intristezi, dar mai ales sa-ti intrerupi, pentru citeva clipe, lectura si sa iesi afara spre a te convinge ca
realitatea e altfel, ca oamenii sint altfel. Insa, chiar si dupa acest exercitiu, nu-ti ramine decit sansa sa
constati ca scriitorul ti-a cunoscut vecina de bloc, pe fiica acesteia plecata in Canada, l-a cunoscut pe
fostul tau coleg de serviciu care spunea bancuri politice, fiind in acelasi timp informator, te-a
cunoscut pe tine. Si apoi a scris aceasta carte tocmai pentru a ne oferi tuturor o noua oglinda, in care sa ne vedem asa
cum sintem si cum, de multe ori, n-am vrea sa fim.
„Originalitatea lui Dan Lungu este de gasit aici: literatura sa este atit de aproape de realitate, incit devine realitatea
insasi, surprinsa, desprinsa din magma cotidianului cu niste instrumente de o finete remarcabila. Se simte acribia
sociologului, desigur, dar abilitatea auzului sociologic e doar un ingredient printre altele.” (Luminita Marcu)
Sunt o babă comunistă
(2013)
Regia
Stere Gulea
Cu
LuminiĠa Gheorghiu, Marian Râlea, Ana Ularu,
Alexandru Potocean, Andreea Vasile, Serban Pavlu,
Anca Sigartău, Valeria Seciu, Tania Popa
Gen film
Comedie
Dramă
Durata
94 minute
Premiera in Romania
23.08.2013
Sinopsis Sunt o babă comunistă
ViaĠa liniútită de provincie a soĠilor Emilia úi ğucu este dată peste cap atunci când fiica lor se
întoarce din Canada, împreună cu logodnicul ei american. Ce ar fi trebuit să fie o întâlnire
fericită se transformă repede într-o situaĠie complicată úi în acelaúi timp amuzantă. PărinĠii
fetei află că tânărul cuplu trece prin probleme financiare grave, aúa că sunt dispuúi la orice
sacrificiu pentru ca viitoare familie a fiicei lor să nu ducă lipsă de nimic.

54
Sunt o babĆ comunistĆ
Ca regizor de ficĠiune, Stere Gulea a colaborat la scenarii cu scriitorul Sorin Titel úi s-a impus prin adaptări
cinematografice după romane ale unor autori români úi străini cunoscuĠi (de la Jules Verne la Marin Preda,
de la Mihail Sadoveanu la Herta Müller). DescendenĠa literară a filmografiei cineastului cunoaúte un nou
capitol prin Sînt o babă comunistă, transpunerea pe ecran a popularului roman omonim de Dan Lungu, al
cărei scenariu este semnat de regizor împreună cu doi scriitori tineri (Lucian Dan Teodorovici úi Vera Ion,
coscenarista lui Stere Gulea la anteriorul său film, eúuatul Weekend cu mama).Realizatorii noii adaptări
cinematografice au adus cîteva schimbări esenĠiale tramei din roman. De pildă, în carte, Alice, fiica soĠilor
Emilia úi ğucu, este un personaj secundar... În film, Alice este mult mai prezentă, iar momentul vizitei
sale, împreună cu soĠul american în casa părintească e mult mai amplu. La Dan Lungu, Emilia realizează,
într-un final, că trăise într-o cruntă iluzie. În schimb, la Stere Gulea, protagonista, chiar dacă úi-a pus sub
semnul întrebării convingerile, pare să rămînă captivă într-un trecut comunist idealizat / mistificat. Iar
sacrificiul ei din final... e redus la derizoriu de scena de pe peronul gării. Criticul Cătălin Olaru
(Postmodern.ro) observă foarte bine absurdul situaĠiei... Cît despre denaturarea mesajului cărĠii, Gabriela
Lupu (România liberă) este îndreptăĠită să scrie următoarele: "Morala devine acum cu totul alta, fiind chiar
pe dos faĠă de cea iniĠială, pentru că, privind lucrurile în acest fel, baba comunistă nu se mai află într-o
gravă eroare, ea nu mai este încremenită în proiect, ci pare chiar o vizionară. Colapsul capitalismului,
reprezentat de eúecul fiicei care alesese exilul, nu face decît să-i susĠină teoria"... O altă modificare
neinspirată este introducerea personajului Maricica (interpretat de Coca Bloos). RelaĠia dintre această
bătrînă fără adăpost úi pasărea ei (cu care împărtăúeúte statutul de marginalizat) este menită a oglindi relaĠia
dintre Emilia úi fiica ei (putem chiar specula pe baza polisemiei cuvîntului "mălai"), dar acest paralelism
simbolic face notă discordantă în dramaturgie...În planul prezent, mai toate secvenĠele conĠin úi un prim-
plan (însoĠit uneori de voice over) al Emiliei cu privirea pierdută în zare; dacă în locul LuminiĠei
Gheorghiu s-ar fi aflat o actriĠă mai puĠin expresivă, probabil acest abuz de prim-planuri ar fi alungat
publicul din sală. Nu în ultimul rînd, redundanĠa stilistică se conjugă cu lipsa frapantă a ritmului, care face
filmul îngrozitor de plictisitor, cel puĠin în comparaĠie cu romanul care l-a inspirat... Din fericire, Sînt o
babă comunistă mai are úi alte atuuri, pe lîngă interpretarea LuminiĠei Gheorghiu. AlĠi actori excelent
aleúi sînt Marian Râlea (soĠul Emiliei), Ana Ularu (fiica lor), Anca Sigartău (sora ei, Sanda) sau Valeria
Seciu (croitoreasa Emiliei úi, totodată, fosta profesoară de desen a lui Alice, personaj care aduce un
oportun punct de vedere opus celui al protagonistei, pe lîngă perspectiva fiicei). Imaginea lui Vivi Drăgan
Vasile este încîntătoare, ca de obicei, la fel ca úi muzica lui Vasile ùirli. Asemenea atuuri, alături de ideile
inspirate amintite mai sus úi, desigur, de meritele sursei literare, fac din Sunt o babă comunistă cel mai
bun film regizat de Stere Gulea după 1989. Totuúi, consider că romanul lui Dan Lungu ar fi meritat o
ecranizare mai izbutită.
(Din cronica „(N)ostalgie regizată mediocru - Sunt o babă comunistă” de Mihai Fulger)

56
Horaģiu MĆlĆele
Horaģiu MĆlĆele
Actor, regizor, născut: 01.08.1952 la Târgu Jiu . Absolvent al Institutului de Artă Teatrală úi
Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoĠia 1975, clasa Octavian Cotescu)
2004- UCIN Damen Tango, Magnatul - Premiul pentru interpretare masculină
Filmografie
Actor:
Funeralii fericite - 2013, Ultimul corupt din România - 2011, Undeva la Palilula - 2011, Dacă bobul
nu moare - 2011, Poker - 2009, Ticălo‫܈‬ii - 2006, Logodnicii din America - 2006, Magnatul - 2003
Regizor
Funeralii fericite - 2013, Nunta mută - 2007
EDIЯIEI 2014”…
Hora‫܊‬iu Mălăele, actor cu patru decenii
de film ‫܈‬i zeci de roluri, debutează
regizoral (în 2007) cu o incitantă Nuntă
mută, (inspirată de literatura lui Ioan
GroЮan), pentru ca, ‫܈‬ase ani mai târziu,
să ne ofere Funeralii fericite, adaptat
după romanul lui Adrian Lustig, o
tragicomedie majoră din vremurile
contemporane.
C.S

57
Funeralii fericite
(2013)
x Regia
HoraĠiu Mălăele
x Cu
HoraĠiu Mălăele, Florin Zamfirescu , Tudorel Filimon
Crina Semciuc, Toma Cuzin, Adriana ùchiopu,
Meda Victor, Serghei Mizil, Valentin Popescu
x Gen film
o Comedie
x Durata
111 minute
x Premiera in Romania
07.06.2013
Sinopsis Funeralii fericite
Într-un cartier periferic din Bucureúti, imigranĠii îúi îneacă amarul în cârciuma lui Samir: „La
imigrantul fericit”. La o masă, trei prieteni au pierdut úirul paharelor. Ei sunt: Lionel – un
român reîntors din FranĠa unde a lucrat în construcĠii, Kiril – un bulgar contrabandist de mică
anvergură úi Igor – un rus fără permis de úedere în România, care lucrează la negru ca
instalator. PresaĠi de iminenĠa raziei duminicale pe care o face la oră fixă agentul Porumbel,
cei trei o úterg rapid din cârciumă împreună cu ceilalĠi clienĠi.
Ajung lângă un teren viran unde s-a instalat o tabără de Ġigani. Ca să se distreze, cei trei
plătesc o Ġigancă să le ghicească viitorul. Aceasta le prezice data exactă a morĠii úi modul în
care vor muri. De aici începe distracĠia…

58
FUNERALII FERICITE
HoraĠiu Mălăele este un artist multitalentat. Unul dintre cei mai înzestraĠi actori de teatru úi film ai
generaĠiei sale, capabil să interpreteze o gamă larga de roluri, dar excelând în comedie. Un caricaturist
iscusit. Un regizor de teatru cu experienĠă ale cărui montări au întrunit aplauzele publicului úi ale criticii.
De la o vreme, pe Mălăele îl încearcă tentaĠia de a aborda un nou domeniu: regia de film. A debutat în
2008 cu Nunta mută, după un scenariu scris de el în colaborare cu Adrian Lustig. Critica a primit filmul
cu numeroase obiecĠii, reproúându-i teatralitatea, amestecul kitsch de genuri úi influenĠe neasimilate.
Spectatorii nu s-au arătat deranjaĠi de toate acestea úi l-au văzut în număr destul de mare ca să-l situeze pe
un loc fruntaú în ierarhia cinematografică românească a anului. Asta i-a dat curaj lui Mălăele care acum
recidivează cu Funeralii fericite, pe un scenariu tot de Adrian Lustig care este úi producător. Genul
proxim: comedia neagră. Subiectul este inspirat din romanul omonim al aceluiaúi Lustig. Trei bărbaĠi
trecuĠi de prima tinereĠe – Lionel (HoraĠiu Mălăele), Kiril (Sandu Mihai Gruia) úi Igor (Igor Caras) –
muncesc ziua (deúi trag chiulul cât pot) úi petrec noaptea (cu regularitate) la o crâúmă de cartier de unde
pleacă beĠi criĠă. Mergând pe patru cărări spre casă, dau de o Ġigancă dispusă să le ghicească viitorul.
Clarvazatoarea le spune fără menajamente când úi cum va muri fiecare, nu peste multă vreme. Cei trei cred
că e o úarlatancă de care fac haz, numai că previziunile ei încep să se îndeplinească întocmai... Ca úi
Nunta mută, acest film abundă de soluĠii cinematografice împrumutate din alte filme. Nu sunt citate, nici
clin d’oeuil-uri, ci pur si simplu rezolvări a la… diver‫܈‬i regizori pe care cinefilul Mălăele îi iubeste. De
Sica úi alĠi maeútri clasici ai cinematografului italian în relaĠia Lionel-familia lui Peppino (inclusiv rufele
întinse la uscat de la o fereastră la alta deasupra străzii). Cacoyannis úi Zorba grecul în secvenĠa
devalizării camerei lui Lionel care se pregăteúte de moarte. Kusturica úi alti regizori sârbi din anii ’60-‘70
cu ploaia cu puf de gâscă. ùi, mai ales, Fellini. Nu e nici o îndoială că regizorul s-a dorit a fi fellinian úi
când a filmat úirul de copilaúi cu aripi de înger care traversează ecranul, úi mai ales când a imaginat
Moartea úi lumea de dincolo. Numai că marele Federico e greu, dacă nu imposibil, de imitat iar rezultatul
aici sunt niúte secvenĠe de o teatralitate penibilă. De altfel teatralitatea e unul dintre păcatele care i s-au
reproúat lui Mălăele încă de la debut úi de care îi vine greu să scape. N-o fi oare un semn că omul ar trebui
să se limiteze la ceea ce útie să facă mai bine? În cazul lui: teatrul.
(Din cronica „Ce аi-e scris în frunte аi-e pus” de Cristina Corciovescu)

60
REGIZORUL : Andrei Zinca
Andrei Zinca
Născut în Bucure‫܈‬ti la 05.02.1955, absolvent al I.A.T.C. „Ion Luca Caragiale”
Filmografie
Regizor:
Proiecte de trecut (2013) , Puzzle (2013) Trailer , First Arab Israeli Plane Hijacking (2007)
La urgenĠă (2006) , Christi Sánchez tiene un show (2003) , Te amare en silencio (2003)
Miami Sands (2001) , Morelia (1995) , Guadalupe (1994)
Scenarist:
Proiecte de trecut (2013) , Puzzle (2013) Trailer
Producător:
Proiecte de trecut (2013) , Puzzle (2013) Trailer , Speaking with the Vatican (1990)
EDIЯIEI 2014”…
Andrei Zincĉ, un neobosit autor de telenovele,
ecranizeazĉ un text de Adrian Lustig, Puzzle, cu
marele merit de a-i oferi inegalabilului actor de
film, Dan NuƜu, o reintrare onorabilĉ pe
platourile de cinema din Ɯara noastrĉ. Dar nici
povestea nu este lipsitĉ de interes, suspans ƕi
rigoare psihologicĉ. Un alt mare actor, din
întâmplare ƕi rectorul fabricii de cineaƕti din
România, Adrian Titieni, este ocolit de premii,
dar prestaƜia sa este, absolut ,de anvergurĉ
europeanĉ. VeniƜi sĉ-l vedeƜi alĉturi de
magistralul actor, care a rĉmas Dan NuƜu!
C.S

x Puzzle
Regia
Andrei Zinca
Cu
Adrian Titien
Ioana Pavele
Gen film
Dramă
Durata
110 minute
Premiera in
24.05.2013
Sinopsis Puz
În România p
multor destin
existenĠa lui
folosească de
realizează că
să îl evacuez
Inspirat de g
viaĠă. Astfel,
femeie mult
construise pâ
fost doar folo
a
ni, Cătălina Mu
escu, Dan NuĠu
Romania
zzle
post-revoluĠion
ne individuale
solitară úi lips
e el. Deúi are o
ă singurul priete
ze din propria lo
ândirea acestui
, va regăsi bucu
mai tânără d
ână atunci: căs
osit. La fel ca p
ustaĠă, Rodica M
u, Skovrán Tünd
nară, valorile a
e. Un executo
sită de pasiune,
o familie frum
en îi este un bă
ocuinĠă.
ia, găseúte cura
uria unei existe
ecât el (Tünde
ătoria, slujba, p
piesele unui puz
61
Mandache,
de
au suferit o sch
or judecătoresc
, îúi dă seama
moasă úi e căsăt
ătrân scriitor or
ajul să treacă d
enĠe libere úi p
e Skovràn). Pe
poziĠia socială
zzle, toate dest
himbare dramat
c de 51 de an
că cei din juru
torit de mulĠi a
rb (Dan NuĠu),
incolo de toate
pasionante, úi aj
entru ea, va f
. Până la urmă
tinele protagon
tică, determinâ
ni (Adrian Tit
ul său nu fac al
ani cu Lena (C
pe care îl cuno
e regulile pe car
ajunge să se înd
fi gata să sacr
ă, însă, descope
iútilor se înlănĠ
ând transformar
ieni), frustrat
ltceva decât să
Cătălina MustaĠ
oaúte când ajun
re le acceptase
drăgostească de
rifice tot ceea
eră că, din nou
Ġuiesc.
rea
de
se
Ġă),
nge
e în
e o
ce
u, a

Ziua limbii române 2014 - Caiet Program

Ziua limbii române 2014 - Caiet Program

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to Ziua limbii române 2014 - Caiet Program

Similar to Ziua limbii române 2014 - Caiet Program (20)

More from Emanuel Pope

More from Emanuel Pope (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (6)

Ziua limbii române 2014 - Caiet Program