2. privi i în zareț
privi i în zare, toamna vine,ț
cad frunze moarte de aramă
i picură din cer rubine,ș
un peisaj pictat în ramă.
privesc la geamul solitar
i-ascult prelungile suspineș
de foi de plop ce cad arar,
privi i în zare, toamna vine.ț
vine încet ca o mireasă,
adusă pe aripi de vânt,
are un văl de frunză deasă,
cu rochia până-n pământ.
privi i în zare, toamna vine,ț
păunii lunii sboară blând,
se-adună strugurii-n ciorchine
i greierii se-aud cântând.ș
cu mantii galbene i rupte,ș
doar plopii tristelor alei,
sub vraja toamnei reci i muteș
devin eroi de epopei.
luni, 5 august 2013
3. clipe
am băut din văzduh
tot albastrul,
eram fericit
că m-am săturat de setea
care mă ardea
până la lacrimi,
sunt o fărâmă de lut
dintr-un ocean de lumină,
o întrebare fără răspuns
în marele haos al lumii,
se rostogole teș
vremea peste mine,
bătrânele ceasuri
coborâte din turnuri
cad peste amintirile mele
în singurătatea unei zile
de platină.
luni, 5 august 2013
4. salomeea
în seara asta soarele a plecat trist
ca un călător singuratec
căruia i s-a făcut lehamite de lume,
lăsând cerul plin de zdren e de noriț
sub întunericul implacabil al destinului,
lunecă pe ploaia de stele toate visele mele
către începuturile primordiale
când se clădeau lumile din lutul lui Dumnezeu,
doar cuvântul despăr ea apele dintre noiț
i cuvântul era via ă i iubire,ș ț ș
atunci în marginea orelor moarte,
m-am întemni at în turnul singurătă ii,ț ț
de atunci strig întruna: unde sunt visele mele,
unde sunt izvoarele, unde e fericirea,
unde sunt rădăcinile, unde iubirea?
dar moartea?
degeaba izbesc piatra cu pumnul,
nimeni n-aude, nimeni nu mă cheamă
la masa taborului să mă lecuie de erezii,
peste sui ul iederii urcă spre turnul singurătă iiș ț
inele amurgite de triste i i-mi dau mânaț ș
mângâindu-mă pe fruntea obosită de-atâta haos.
mă nasc i mor cu fa a calmăș ț
sub pulberea de aur a lunii în căutarea unei forme
desăvâr ite i eterne în potirulș ș
în care prind o lacrimă de rouă,
am fost un crin, ooo, salomeea,
cu ochii tăi ca de migdală,
cu trupul de erpoaică sacră,ș
cu pleoape-nchise pe neant,
dar crinul s-a topit în brume,
petalele-au murit în ger,
a a sunt toate… toate pier…ș
marţi, 6 august 2013
5. nu vă face i griji, poe iț ț
nu vă face i griji, poe i,ț ț
voi muri i în infinit,ț
culegând truda din nop i,ț
printre somnul nedormit.
picura i în jur tăcere,ț
voi, cu glasul vostru blând,
a i căzut din alte ere,ț
logodi i doar în cuvânt.ț
fierbe i oasele de zeuț
în adâncul styxului,
urna fumegând mereu
pe altarul visului.
i -n tăcerea stelelor,ș
în amurg ro u i trist,ș ș
via ă da i cuvintelor,ț ț
prin luciri de ametist.
de i pleoapa voastră plângeș
i durerea-i numai fiere,ș
trece i vorbele prin sânge,ț
făurind faguri de miere.
marţi, 6 august 2013
6. umbra
Se-aridică peste zare
umbra-mi ce s-a-ntors din cale,
i în ritmuri de andanteș
trece prin infern ca Dante,
i se lasă pe furiș ș
într-un maldăr de frunzi ,ș
printre negrele tenebre
umbra luminată-n febre
cade-n stările de vise
printre zările închise.
Eu cu fa a-n răsăritț
văd deja că n-am murit,
trupul mi se face seară,
în această dulce vară
i în ocna unei steleș
închid visurile mele
i-acolo în pustiireș
îmi beau sângele de mire
ascultând glas de chitară
unde-nghea ă floarea rară,ț
unde dorul mă încântă
doar cu cântece de nuntă
i-n acest frumos descântș
luna doarme pe cuvânt
ca o –mpărăteasă vie,
luminând pe la chindie,
i cu trena ei suavăș
mă-mbie ca o otravă,
în crivat de frunze verzi
unde lumile î i pierziț
în oglindă de azur
într-un joc secund i pur.ș
Strânge-mă în bra e linăț
7. strive te-mă în lumină,ș
în cuibar de frunze moi
prin ninsori i printre ploiș
unde- i coase ve niciaș ș
dorul i melancolia,ș
în palat imperial,
plin de silfii de opal
i fă-mă ca să mai zborș
prin haos uierător,ș
prin epiderma ta de roze
pe calea spre metamorfoze,
cu Wagner i cu Shakespeareș
în dulce cântec de clavir,
i varsă-mă peste poieneș
în rapsodii enesciene.
8. Ce mi-i codrul când de veacuri el se leagănă sub vânt,
Ce mi-i omul când se-ntoarce dup-o via ă în mormânt,ț
Ce mi-i dragostea când piere după clipe de candori,
Ce-i lumina ce se na te într-un zâmbet de culori,ș
Ce mi-i limba când se pierde neîn eleasă peste timp,ț
Ce mi-i marea când din valuria ie it însu i olimp,ș ș
Ce mi-i lumea ce preschimbă vie ile de pe pământț
Ce mi-i dorul fără doină fără niciun fel de cânt,
Purtând sceptrul unei lumi ce se-ngeamănă într-o rază,
Printre zodii i planete ce pe to i ne privegheazăș ț
Suntem săruta i de demoni, sclavii lor până la moarte,ț
Într-un ochi ce se rote te peste veacuri mai departe,ș
Când pe buze asfin itul din făpturi imaginareț
Na te sorii altor lumi din umilul nostru soareș
Rămânând de veghe-n turnul unei lumi în univers
Peste-al nostru suflet sacru amintirile s-au ters,ș
Vremea-ncearcă să ne-ascundă la o margine de stea
Vremea asta care trece.
9. nu mai alerga după vise poete
nu mai alerga după vise poete nu mai alerga
visele au aripi de ceară i zboară pânăș
ce cad rănite de-o rază de soare în mare
lăsându-te gol precum clepsidra din care
s-a scurs tot nisipul s-a spart prin sahare
adună- i aripile i zboară pe-o iluzie-amarăț ș
desparte lumini siameze prin marile constela iiț
prive te ca dante prin vreme spre alte poemeș
trecute prin paradis prin infern i prin purgatoriuș
lasă- i iubita la margini de timp ea e iluzieț
dragostea e o lămâie stoarsă de vlagă
nu mai a tepta seara cu lună cu stele cândș
pică tăcerea-n eternitate pe buzele tale amare
strânge în bra e pe nietzsche cu al lui supraomț
a a grăita zarathusta i rătăce te-te prin niniveș ș ș
prin palatul assurbanipal ascultând melodia
eternită ii care învinge totul în luptă cu egoul tăuț
lasă toamnele, frunzele i alte mărun i uriș ț ș
din care e făcută poezia metaforele curg singure
prin râuri, prin valurile mărilor sau oceanelor
prin cerul speran ei care se dilată într-un universț
mereu în expansiune cu alte lumi cu alte idealuri
iubita e o floare care se usucă la primele geruri
nu mai strânge în bra e vânt i neant ucigătorț ș
călugăr budist mergi cu erpii în himalaia taș
acolo e învă ătura tuturor filozofiilorț
i poezia vie ii din care vei învă a căș ț ț
totul este de ertăciune i vânare de vânt…ș ș
10. luni, 12 august 2013
tu treci ca o regină
tu treci ca o regină peste vreme
prin valurile vie ii care geme,ț
de-ar fi ca să vâslim iar înapoi
de-a pururi am rămâne amândoi.
eu port în suflet lacrimile tale
i chipul tău mereu îmi iese-n cale,ș
mi-apare printre pulberea de sori
prin vise ce-o iau razna uneori.
ne strecurăm a a din astre-n astre,ș
printre necazuri grele i dezastre,ș
i risipim zăpezile din crângș
prin ochii tăi alba tri care plâng.ș
de i s-au vărsat rănile în piept,ș
eu stau străin de-o parte i te-a tept,ș ș
râmân mereu între iubiri i urăș
având în gând ginga a ta făptură.ș
marţi, 13 august 2013
11. gând fugar
bătăi de vânt adulmecând a toamnă
i a miros de tămâioasă grea,ș
pădurea mea î i schimbă haina –n galben,ș
amurgul e-n culori de peruzea.
în vecernie înoată-n depărtare
un soare obosit de-atâta ducă,
se-neacă precum zeul într-o mare,
în turme de văzduh ca o nălucă.
mergând tăcut nu tiu ce mi se-ntâmplăș
e o eroare-a nop ii visul orb,ț
mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă
i-mi dă ocol neobositul corb.ș
nop i peste nop i se-adună peste geanăț ț
din amintiri fugare i tăceri,ș
le cuibăresc adesea într-o rană
i le îngrop în ziua cea de ieri.ș
era frumos când născoceam candori
i cerurile ne erau aproape,ș
când via a o priveam în dulci culori,ț
iar noaptea ne cădea u or pe pleoape.ș
mereu tu, rătăcito, i copil mereu,ș
în lumea ta plecată în tăcere,
ai aprins candele în empireu
i te-ai ascuns mereu printre mistere.ș
12. joi, 15 august 2013
poem suprarealist
se-adună-atâtea toamne una peste alta
precum într-o carte filele rătăcite
peste triste ile noastre cade ghilotinaț
cerul se strânge în portofelul gol
iar pe autostradă circulă un ford
la volan un domn cu ochelari
numără în fugă teancul de dolari
pe margini plopii cântă la pian,
un soare orbitor ne scoate ochii
câmpia fuge spre mare ca o magaoaie
undeva bate vântul i cântă,ș
se joacă frunzele toamnei cu noi
părul gone te prin fluvii de cerș
mânăstirile i-au deschis por ileș ț
în muzeul clopotelor se-aude sunet
de aramă i glas de preotș
era cald i pe sofa se iubeau doiș
paznicul îl citea pe Nietzsche
mai mult dormea i din când în cândș
se ruga la Tristan Tzara
s-a lăsat întunericul peste autostrada
soarelui sună telefonul
în inel de amurg toate gândurile curg
tastează un bip o poezie o declara ieț
de dragoste marinele marinela
s -au gripat i motorul i bielaș ș
ne-a prins poli ia iubitoț
viteza dragii mei a i depă it-oț ș
pe balustrada bordului ma iniiș
s-au strâns to i na ii i to i finiiț ș ș ț
ne-a aruncat în haos dumnezeu
mai bine stăteam eu la locul meu…
13. vineri, 16 august 2013
marea
balaur uria cu o mie de capete,ș
cale către infinit spre por ile cerului,ț
urletul lui ocheanos în mrejele furtunii
în care valurile dansează frenetic
un vals de Iohan Strauss.
loc unde meduzele nuntesc
printre coralii alba tri în faunaș
de argint a adâncurilor la un loc cu stelele
cerului care scot sunete mioape
pe unde orion beat calcă
pe turme de miriapode
i zeii se preumblă în ve minte dalbeș ș
prin vântul pustiei din adâncuri
pe muzici de harpă.
marea lini tită- oglindăș
în care se vede toată măre ia ceruluiț
întoarsă cu lumile în jos
ca-n vene ienele pove tiț ș
unde crucia ii i-au înecat corăbiileț ș
în bruma de oapte ale nop ilorș ț
scăldate în apele sidefii ale apusului.
marea- cuib de ape învâtejit
în valuri de argint
ve nic mi cătoare.ș ș
marea- urlet sinistru venit din adâncuri
izvor de poezie i neprevăzut,ș
loc unde dragostea opte teș ș
te iubesc pe o plajă pustie
i unde ura reînvieș
după o zi cu ifose
când iubi ii au pus capăt visului.ț
14. duminică, 25 august 2013
gânduri de toamnă
mă-ntorc adesea iar acasă
toamna a venit în ve mânt răcoros,ș
vara asta a fost mănoasă,
am avut un an norocos.
cad brume prin părul meu lung,
toamnele se-adună în geană,
dorule, n-am să- i alungț
durerile culcate pe rană.
timpul meu a trecut ca ieri,
se răzbună vremea din urmă,
mi-a-nghe at ochiu-n tăceri,ț
dorul în inimă-mi scurmă.
revin mereu în cenu a de-acasă,ș
mai este i iubire i ură,ș ș
durerea tăcerii m-apasă,
în casă nu e nicio făptură.
mă-ntorc în marele mister,
cântece vechi îmi sângeră gura,
mă cuprinde foamea de ger,
arunc peste lance armura.
turme de umbre, toamnele-ncet
stingând altar de lumină,
o lună bolnavă cade-n nucet,
iar vântul o frunză mi-alină.
miercuri, 28 august 2013
15. undeva la mare
marea cu păsări heraldice,
vilele de-a lungul falezei,
micul port tainic îmbrăcat în cea ă,ț
grote antice i socluri de statui,ș
apa între maluri freamătă,
clipoce te, în timp ce pescăru iiș ș
coco a i pe valuri se clatină-n vânt,ț ț
zarea spintecată de la nord la sud
de un zmeu ce se plimbă nestingherit
pe cer în zilele limpezi,
ambarca iuni pitore tiț ș
plutesc ca frunzele pe ape,
delicii de azur stins pe colinele din zare,
muzica absurdă a nop iiț
atârnă de urechile noastre,
ora ul serenissim visează,ș
ochiul cu privirea obscură
vede suprafa a lumii rotundăț
cu acoperi uri bete,ș
cu frânghii de rufe legate de cer,
cu femei i bărba i de lut,ș ț
care se iubesc i se-njură,ș
nu e un peisaj suprarealist,
cu preerii zănatice,
i nici mahalale cu magazine uria e,ș ș
nici zile sfinte de ciulama
sau catedrale închise
în care dorm ve nic sfin ii,ș ț
aici e o lume ce poate fi atinsă
cu buzele, are ma ini scumpe,ș
coconi i baiadereș
senatori de paie i trompeti ti,ș ș
16. trupuri întinse la soare,
fecioare las vegas i fal i cowboy,ș ș
fragmente fatale ale unui vis
imaginat în arena unui circ de saltimbanci.
aici a picta un alt paradis,ș
altfel decât Dante,
o commedia în văile raiului
în care oamenii goi
cum sunt mereu pe faleză,
ar fi imaginea unei democra ii antice,ț
înghesui i claie peste grămadăț
sub un cer de ciment
într-un peisaj abstract
stau în soarele de după-amiezii,
lipsi i de vise,ț
gândind că via a e un compromisț
între na tere i moarte.ș ș
joi, 29 august 2013
17. toamna
toamna se desplete te peste visele noastre,ș
culorile arămii ne desfată ochii lacomi de frumos,
sufletul intră-n eclipsă totală,
cocorii pleacă din ară pe jos…ț
adu-ne ,doamne, roadă bogată,
adu-ne visele împlinite,
din ulcioare fă chipuri de fată,
fere te-ne cât po i de ispite,ș ț
frumoasă toamnă cu sânii de mere,
cu ochi de cicoare,
î i simt din priviri dulcea a de miereț ț
i vraja de floare.ș
acum se adună toate visele mele
i zboară nebune la tine,ș
femeie din vise rebele
revin, frumoaso, la mine.
ne mângâie vântul i ploaia ne spalăș
de dulci amintiri din trecut,
se ofile te mu cata în oală,ș ș
suflet pribeag, cu chipul de lut…
vineri, 30 august 2013
18. suntem sisiful…
cine să mai scoată capul din uvoiș
când ne afundăm în el i noi i voiș ș
o toamnă cu explozii de culoare
de i adesea tot privind, ne doareș
i trece toamna tristă i îngaimăș ș
iar inimile se ro esc de spaimăș
de parc-ar trece un cu it prin eleț
lăsându-le nătânge i rebeleș
pigmeii aprigi barba ne-o în eapăț
de parc-ar vrea să ne arunce-n groapă
tot cerul este o clepsidră-ntoarsă
i ciutura de stele se revarsăș
peste pământul aprig i setosș
că anul nostru-a fost prea secetos
acestă via ă e plină de patimiț
în voia vântului picură lacrimi
timpul se-ncheagă din zile curgând
nouă ne picură ve nicia în gândș
jumătă ile clipei aleargă în fugăț
noi rămânând sub blestemuri i rugăș
suntem sisiful că ărat pe-o stâncăț
19. cu mâna-ntinsă spre speran -adâncă..ț
sâmbătă, 31 august 2013
seri de toamnă
nu căuta i în mine pădurea inocentă,ț
nu căuta i în mine freamătul unui râu,ț
deschid ferestrele peste izvoare,
a dispărut o câmpie de grâu.
se terg din priviri vechile caseș
un nor u or, un cer spălăcit i apoi zarea,ș ș
luna a căzut zăpăcită-n nucet,
luceafărul î i urmează cărarea.ș
în noaptea asta s-a oprit aici toamna
sub respira ia propriului meu vis,ț
mai iute ca ziua îmi zboară privirea
departe, către orizontul închis.
păsările cad în sus ca fructele coapte
dacă întinzi palma le prinzi din zbor,
pădurea amurge te pe perini de frunze,ș
sub vraja muzicii unui dulce izvor.
există atâta singurătate în noi,
iar luna nop ilor toamnei nu mai e lună,ț
e străbătută de vânturi i ploiș
i-i blestemată de o nebună.ș
of, toamnele astea, cum vin peste noi,
cu turnuri de întuneric năluce,
cu sufletul bântuit de doruri i ploi,ș
cu via a noastră care se duce.ț
duminică, 1 septembrie 2013
20. chipul tău de zână
sosesc târziu de unde-am fost
încerc să-mi amintesc ce-am auzit
i ce-am văzut,ș
lumina îmi evită ochiul,
urechea, cântecul privighetorii,
de-a putea să găsesc un fir conducătorș
până la scoica în care marea cheamă seara,
sau valul ce rupe în inimă
amintiri ancestrale,
de-a putea să găsesc numai un firș
până la chipul tău de zână,
să- i despletesc părul cu tine-ntr-o vrajă,ț
în această toamnă nevrotică cu false miraje
i-ntin i în patul nostru de vise,ș ș
să simt că- i tragi corpul peste al meu,ț
căutându- i ochii i picioarele,ț ș
când lumina î i lasă pustiul peste noi,ș
cufundându- i o rază în metafizica iubirii.ș
din ochi î i â ne te toată iubirea,ț ț ș ș
adunată în trupul tău de foc i zăpadă,ș
susur de crânguri, cuvintele tale
îmi aduc tinere ea întreagă,ț
a a de limpede e ti ca un râu,ș ș
curgând, infinit de frumoasă,
încât privirea mea nu te poate cuprinde.
te caut în labirinturi disperate,
în toamne i-n primăveri,ș
în ierni i-n verile torideș
i mă cuprinde o frenezie a absen eiș ț
care se na te din ochii cuvintelor,ș
spânzurate pe cumpene de fântâni,
intuite acolo, legate cu bujori,ț
21. lângă enigma albă a trupului tău.
duminică, 1 septembrie 2013
triste i tandreț
am spart vioara, ăndări am făut-o,ț
nu mai vreau roman e să ascult,ț
a cânta în pustiu o cantată,ș
auzită undeva de demult,
hrăne te-mi durerea ca budda,ș
cu singurătă i de cavernă,ț
să respir disperarea în voie,
ca dafnis i chloe.ș
timpul nu-l mai dai înapoi,
unul lângă altul tot murim amândoi,
întotdeauna sosim târziu
la cina cea de taină a vie ii,ț
a a suntem noi,ș
a a ne ducem noi, to i poe ii.ș ț ț
e toamnă i mor trandafiriiș
clopote bacoviene se sting,
altarul pe cer i-aprinde lumina,ș
sanctuarele mor ii ne-nving.ț
vor rămâne goale palate de apă i vis,ș
asta e frumuse ea vie ii,ț ț
care ne-mpinge la nebunie
pe noi, poe ii.ț
duminică, 1 septembrie 2013
22. poetul
s-a agă at de stele poetul,ț
să se mute din destine,
arde veacul pentru el,
iar el arde pentru tine.
tot ce-a fost în zarea pură,
s-a învăluit în cea ă,ț
nimeni nu-i dictează versul,
spusa lui devine din via ă.ț
i-n dorul stinselor luminiș
el se dă victorios,
la temelii, la rădăcini,
la măduva din timp, la os.
ies versurile tremurând,
sădite harnic ca-n grădină,
i înflore te tei la rând,ș ș
din întuneric i lumină.ș
el lasă spa iile albe,ț
nu în hârtii, ci în destin,
se-mbată des cu chipuri dalbe,
himere ce dispar i vin.ș
luni, 2 septembrie 2013
23. câmpia i tuș
prin seara cea dulce cu stele pe cer
îmi intră în casă câmpia i râul,ș
bră ări aurite de păsări i toamnaț ș
cu frunze ce zboară-n corole de spini,
dulce de mână vine c-un râu,
aducându-mi un co cu bucate,ș
arbori de muzici răsar în tăcere
din ei ie ind cuvinte virgineș
din care fac madone i sfin i,ș ț
din frunte-mi răsare-o cavernă
locuită de-un fulger barbar,
este câmpia cea care vine la mine
sau tu, iubito, goală la rădăcina unui copac,
ce zbori într-un cerc visceral, obscur,
te urmăresc prin aer,
că ărându-te pe cornul lunii,ț
te urmăresc prin spa ii,ț
prin nori pribegi, vârtejuri i aer,ș
înve mântată-n crini,ș
printre stele sclipind, regină din nordul silfic,
statuie la margini de mare,
te-ai îngopat la rădăcina copacului,
i cu tine ai îngropat cheia, cuvântul, inelul…ș
cre te mareea întunericuluiș
i terge una câte unaș ș
iluziile mele ce depărtează câmpia
la bordul nop iiț
către trupul de aur al singurătă ii…ț
marţi, 3 septembrie 2013
24. constatări autumnale
râul putreze te,ș
plopii au luat foc în zare,
panglica mun ilorț
se pierde în părul tău,
o toamnă care dă ah zărilor;ș
trece vremea,
ca o văduvă bătrână
cu ochii încercăna iț
de nesomn,
încep nun ile incognito,ț
o mireasă se uită pe cer
la cocorii care se duc,
târâ i prin aerul zileiț
către o lume mai caldă.
turnuri de întuneric
se înghesuie la orizont,
atât de aproape
e singurătatea de noi
încăt ne izbim de zidurile ei,
un fel de clipă beată
ce se love te de umbreș
printre fantasmele
i întâmplările pierdute.ș
luna stă lungită
la poale de cer,
corpul ei de jeratec viu,
25. năpădit de stele,
se răsfa ă pe perne de nori,ț
delicii de azut
când ne iubeam pe furiș
i credeam că niciodatăș
nu ne vindecăm
de-atâta bucurie
într-o fărâmă de timp.
vineri, 6 septembrie 2013
26. mărie
tot mi-e dor i iar mi-e dor,ș
să beau vin dintr-un ulcior
i ulcioru-a vrea să fie,ș ș
gura ta, dragă mărie,
astăzi s-a oprit la poartă
toamna cu co ul de toartăș
i-a venit a a în oapteș ș ș
să- i aducă mere coapteț
i cu toamna hop i euș ș
c-un dar de la dumnezeu,
i-am adus vreo cinici inele,ț
să ne poarte către stele
i-n petalele de visș
să îmi dai ce mi-ai proms,
frunze moarte însingurate
să ne spele de păcate,
să ne urce pân’ la stele,
toamna ploilor rebele,
strecura i în vis subtil,ț
să zburăm spre cer tip-til,
să plecăm în dor de dor,
lăsând iubirile ce mor,
i să urcăm spre paradisș
plutind mereu a a în vis…ș
duminică, 8 septembrie 2013
27. tiu că am să plecș
tiu că am să plec din tine lume supăratș
am trecut a a de repede prin via ăș ț
ca un meteor pe cerul înnorat
căzut în valul mării care –nghea ăț
tiu că am să plec spre alte lumiș
dincolo de lumea noastră fadă
atingând doar tainicele culmi
în albastre zări ca de zăpadă.
tiu că muritori suntem cu to iiș ț
i-n toamnă ramurile plâng a moarteș
ne fură via a câteodată ho iiț ț
lăsând doar amintirea într-o carte
mai tiu iubito că te-am adunatș
din visele pierdute-n nop i senineț
făcusem din iubire un palat
împodobit cu aur i verbineș
adun tăciunii stin i din tinda vecheș
i-ncerc să mai aprind o dată foculș
eram perechea fără de pereche
ce ne găsise-ndrăgosti i noroculț
trimite-mi de-acolo din lumea ta
pe frunze ce se duc nemărginirea
i mai trimite-mi dacă se mai poateș
un mugur să-nflorească iar iubirea.
luni, 9 septembrie 2013
28. binefacerile civiliza ieiț
se zice că lumea s-a făcut mai mică
de când cu televizoarele astea care
o aduc în casă i ne face via a amarăș ț
ne manipulează pe banii no triș
vedem câte-o bucă ică de cer sauț
câte un politician care se scarpină-n cap
i ne poveste te ce-ar face el dacăș ș
ar fi la putere i-ar avea în mână justi iaș ț
aici e demagogia în acestă cutie
care ne scoate din min i cu minciunile eiț
această murdărie se întinde ca o pecingine
deschisă nostalgiei fruntea
rămâne mută în tăcere caută un sens
vede dacă acestă via ă năvăle teț ș
spre un sfâr it ne aduce moarteaș
în toate chipurile vine cu crime
cu accidente mor i răni i războaieț ț
timp probabil excroci fete în bikini
băie i de cartier ne-ndoapă urechileț
cu politică cuvintele se topesc în lacrimi
seara se lasă pe casă grea telenovele
ne strâng de gât i fac din noi sclaviș
parlament de neghiobi ghicitoare
prevăzătoare becaliada pontaniada
crinaniasa toamnă arpele biblicș
igări cu filtru fier vechi o dezordineț
ploaia dă târcoale pe cer toamnă
cu confedera ie de cocori oameniiț
joacă teatru lumea e o scenă banală
iubiri despăr iri prigonite de bahmuț
toată energia lui dumnezeu
se prăvale în beznă
ochii se deschid în întuneric
mul imea oarbă trece pe străziț
în drum spre un miracol
care nu va veni niciodată
29. luni, 9 septembrie 2013
dorin ăț
seara ta imperială
cu parfum u or de pa iș ș
era o magie neagră
luna a fanar visa
licureau stele în zare
pan dansa peste izvoare
între frunze zburătoare
orb bătrân sulemenit
nu-i mai arde de iubit
toamna noastră
desfrunze teș
dragostele blestemate
aer ca pânza de in
unde cerbii dragii vin
lâsând frun ile să cadăț
în bulboana de năvoadă
i printre poteci de gândș
aer rece respirând
seara ta imperială
cu parfum u or de pa iș ș
trece iar pe lângă noi
negăsindu-ne în doi
lirică mi-e azi făptura
de parfum i-e plină guraț
de miros de mic uneleș
ca dorul inimii mele
toamna cu triste i coboarăț
lacrimile-ncep să doară
vino iară peste vise
cu iubirile promise
toamnele să ne-mpresoare
cu frunze de tămâioare
i să plouă peste noiș
30. stele cu potop de ploi
să ne ierte de păcate
frunzele însingurate
i a a ca de demultș ș
pa ii vreau să i-i ascultș ț
i să vărs în colb de steleș
toate dragostele mele…
marţi, 10 septembrie 2013
31. întrebare
la geamul meu
plânge salcia
toamna isterică
s-a-ntins peste tot
zdren e de noriț
cârpesc zarea
peste care zboară
cocorii spre sud
câteodată sufletul
se-mbată i cu iluziiș
e o be ie bahicăț
care creează
iluzia fericirii
toamnele
ne picură melancolia
în sufletele noastre
manipulate
de frunzele moarte
care zboară haotic
ca i noi spreș
nu tiu unde…ș
dragostea e iluzie
fericirea e iluzie
prietenia e iluzie?
plus alte întrebări…
nu tiuș
întreb i eu a aș ș
ca să mă aflu în treabă
ca i voi.ș
miercuri, 11 septembrie 2013
32. roman ăț
m-apasă zilele de toamnă
doar tu, singurătate, vii
să-mi răscole ti iar amintiri,ș
în clipele mele pustii.
se ofilesc iar trandafirii,
vin ploile făr’ de noroc,
cenu a arsă- a amintiriiș
a stins cărbunele din foc.
se risipe te toamna-n frunzeș
i florile îngenunchiază,ș
e semnul unei călăuze
când soarele cade-n amiază.
pare-nceputul i sfâr itulș ș
acelui vis nemărginit,
nu ne rămâne decât mitul
i amintirea c-am iubit.ș
joi, 12 septembrie 2013
33. codrule
Plânge ramul prin pădure
Că îi frunza călătoare,
Primăvara înviază,
Iară toamna frunza-i moare.
Plânge ramul că-i pustiu
i rămâne singur-cuc,Ș
Codrule, de ce e ti trist?,ș
Lasă-mă ca să mă duc.
Plec în lumea mea departe,
Călător peste pământ,
Toamna asta ne desparte
Printre ploi i printre vânt.ș
Dorul tău i doina mea,ș
Se-ntâlnesc în primăvară
În poieni de peruzea,
Să ne cânte la vioară.
i de nu ne întâlnim,Ș
Să fii, codrule, cuminte,
Că eu nu mai înfrunzesc,
Am murit printre cuvinte.
joi, 12 septembrie 2013
34. vin toamnele, trec toamnele
suspină frunzele pe-alei
prin ploaia infernală
vin toamnele, trec toamnele
prin noaptea de cerneală.
viori sihastre-mbătrânesc,
roman e de iubiri,ț
vin toamnele, trec toamnele,
scăldate-n amintiri.
alei pustii, bacoviene,
doar pa ii i-i ascult,ș ț
vin toamnele, trec toamnele,
în timpul de demult.
am îngropat grămezi de vise
în inima pustie,
vin toamnele, trec toamnele,
trecutul nu învie.
i dacă mâine vei veni,ș
eu n-o să fiu acasă,
vin toamnele, trec toamnele,
de tine nu-mi mai pasă.
a a vrea poate dumnezeu,ș
să desfrunzim iubirea,
vin toamnele, trec toamnele,
rămâne amintirea.
vineri, 13 septembrie 2013
35. dă-mi, doamne, vraja lui orfeu
să fac din toamne paradis
i să-l cutreier ca un zeuș
precum e propriul meu vis.
să văd lumini pe cer dansând
în simfonia de culori,
cum frunzele cutreierând
în dansuri tandre de viori.
se duc grădinile din noi,
odată cu cocorii zboară
prin vânturi reci i printre ploiș
iubirile din primăvară.
atunci ea vine făr’ să vie,
un abur printre sălcii verzi,
se face parc’ar fi stafie,
i-a coborât printre livezi.ș
36. vis
toamna asta a venit peste mine caldă ca o femeie-n somn
să-mi tulbure vinul i văzduhul sufletescș
prin ochi mi se strecoară laptele zilei
au căzut mătăsuri tremurătoare din cer
printre copacii trecu i prin mari orgiiț
de vânt i ploi un galben de cupru pe josș
catifelat precum brocarturile covoarelor andaluze
prin care mi ună pi igoii i fetele zvelte careș ț ș
rup caietele de coală pe care desenau inimiș
i miroase-a mirese i-a fragu e coapteș ș ț
pe cerul câmpiei pa te un cal alb pintenogș
a teptându- i împăratul să plece departeș ș
în singurătatea acestei zile care face
cu mâna cocorilor în ira i pe sfoarăș ț
iese din oglindă un trup gol de fată timid
i-mi face cu mâna visează fata i strângeș ș
lumina în palme supărată de nepăsarea mea
i-a împăratului care zice că pleacăș
în ara Amurgurilor un fel de suburbieț
a singurătă ii devenind proprietar peste Pustiuri.ț
sâmbătă, 14 septembrie 2013
37. tata-1943
eu l-am văzut pe tata la patru ani,
venise soldat la poartă la noi,
era o primăvară nebună, nebună,
copilul din mine nu tia de nevoi.ș
ne-a luat în bra e i ne-a spusț ș
c-a sosit din război de la Cotul Donului,
înfloriseră falnici salcâmii pe sus
pe unde zburau îngerii Domnului.
ne-a mângâiat i ne-a dat bomboane,ș
îi sim eam răsuflarea i lacrima-n geneț ș
cum cădea pe obrazul meu inocent,
privirile noastre se-ntretăiau prin semne.
a venit i mama plăngând de la plugș
i s-au îmbră i at ca doi nebuni,ș ț ș
am ars toate durerile mele pe rug,
fericit că văzusem părin ii mei buni.ț
apoi ne-a povestit o vară întreagă
cum a fost cu războiul ăsta barbar,
cum a scăpat el din vâltoarea focului,
trecând Donul înot călare pe cal.
……………………………………
astăzi toamna plouă doar amintiri,
am fost în cimitirul nostru din deal,
am pus o floare la mormântul lui
i l-am văzut pe tata călare pe cal.ș
duminică, 15 septembrie 2013
38. de-atâta toamnă…
de-atâta toamnă
îmi vine să mă-mbăt,
să prind la fluturi orbi,
lovi i de streche,ț
să dau foc la pădurea
de pe deal,
să văd cum fug prin cea ăț
noaptea cerbii.
de-atâta toamnă
s-au umplut cărări
de frunze moarte
i de-argint de rouă,ș
de-atâta toamnă
nu mai vreau să plouă,
să văd cocorii
de ira i pe sfoarăș ț
pe cerul vie ii meleț
cum mai zboară
i-n zborul lorș
geometric în echer
să-i plimb prin alte lumi
fără de cer
spre lumea lor
bătută de păcate
într-un albastru
de singurătate,
lăsând în mine
tainice visări,
pe care toamna asta
le-a tere pe cărări.ș
de-atâta toamnă
serile se sparg
i cad obol de viseș
tocmai la mine-n prag
i-mi picură pe pleoapeș
singurătate-n gând
39. i mă trezesc adeseaș
ca un copil plângând.
de-atâta toamnă,
doamnă,
tot te a tept să vii,ș
o umbră călătoare
pe străzile pustii
dar nu mă strigă nimeni
făptura ta
ce mirosea a luncă,
s-a dus în altă lume
sub stranie poruncă.
e seară peste toamnă
i luna ca un solș
îmi luminează pragul
i pragul mi-este gol,ș
a rămas amintirea,
trecut-a ca un vis…
i ce frumos eraș
i câte ne-am promis!ș
duminică, 15 septembrie 2013
40. ipăt de cocorț
în aerul rece al toamnei
s-a auzit un ipăt de cocor,ț
el trece pe poteci de cer
ca un erou nemuritor.
se duce-n ara lui de visț
tot în irând i al i cocoriș ș ț
într-un echer de cer închis,
căutând vraja altor sori.
în urma lui rămâne trist
un codru desfrunzit de vânt
i în culori de ametistș
a căzut toamna pe pământ.
i marea plânge după elș
că nu se tie pân’ș la vară
se mai întoarce singurel
sau va rămâne de ocară.
cocor bătrân cu aripi sure
te vei întoarce iar la noi,
în ara visurilr tale,ț
bătut de vânturi i de ploi?ș
sau vei rămâne pustiit
visând la tot ce se năzare
privind la zborul celorlal iț
pe un catarg uitat în zare…
joi, 19 septembrie 2013
41. nu ucide i cuvinteleț
nu ucide i cuvinteleț
fiorul lor ne face să visăm
n-am putea să iubim fără ele
cum ne-am mai spune noi
toate dorurile cum am cânta
doinele i cum i-am mai spuneș
mamei dacă nu mamă
cum am mai mângâia iubita
dacă nu i-am spune te iubesc
i florilor cum le-am spuneș
dacă nu floare de cicoare
cum am trece cu palmele
peste dealurile noastre de vis
i peste văile copilărieiș
mângâindu-le cu cuvinte
vorbitoare scoase din inimile
noastre cum am plânge mor iiț
no tri lacrimile nu sunt de ajunsș
ne trebuie nume, jelania e cântec
rupt din adâncul cerului
care ne înal ă i pe noiț ș
până la Dumnezeu i toamneiș
cum i-am mai spune
dacă nu toamnă
cum le-am spune frunzelor
care cad obosite pe potecile
noastre peste care au crescut bălării
de-atâta trecut de-atâta uitare
dacă nu poezie
nu ucide i cuvinteleț
ele ne răzbună ele sunt mor ii no triț ș
suntem noi copiii i nepo iiș ț
care întindem arcul peste carpa iț
în această ară sfântă plină de mister…ț
vineri, 20 septembrie 2013
42. ah pădurea mea de taină
ah pădurile noastre albastre
din care-am ie it la lumină târziuș
i-au rărit de tine frunza toamnăș
poezia lor cea dulce a zburat în infinit
în vârtejuri aiurite eminescizând candori
i bacoviind durerea unei ve tejite floriș ș
ceruri vinete se-arată peste zorii care vin
vor cădea zăpezi în iarnă
albe vise din trecut care ne vor aminti
că suntem fluturi de noapte
în cochilii de mătase paradoxuri renăscute
peste timpul ce ucide ale inimii speran eț
zboară frunze cade bruma, cerne toamna
ploaia rară gândurile delirează
pe albastre mări de taină unde pescăru ulș
doarme peste valuri amurgind
unde e ti iubirea mea să te strângș
acum în bra e pe nisipul de pe plajaț
ce-a rămas ca o sahară între vânturi
i-ntre valuri pustiind inima meaș
ah pădurea mea de taină unde e
podoaba ta frunza cade o clepsidră
timp pe aripi de cocori cad confeti
de pe ceruri funigei zboară haihui
tu pădurea mea cea dragă
de ce por ile mi-ncui i mă la i pribeagț ș ș
s-alerg ca un rătăcit în lume
după asprele himere între dulce i-amăruiș
mângâie-mi fa a iubito terge-mi lacrimaț ș
de taină stai pitită printre gene
nu pleca din gândul meu
că de pleci mă duc i eu pe o aripă de zeuș
unde nu există lume, undeva în empireu…
vineri, 20 septembrie 2013
43. mă joc de-a pitita cu tine via ăț
mă joc de-a pitita cu tine via ăț
printre lucruri i duhuri i printre toamneș ș
să nu râzi de mine să nu râzi
văd numai fantome i umbre de gâziș
orb printre lucruri i printre frunzeș
cu treangul de gât în hohot de râsș
calc pe lumină i pe mormântș
destram în taină silaba din vânt
i pun să-mi traducă via a din visș ț
să văd cum e traiul în paradis
mă joc de-a pitita cu tine via ăț
adorm cuvinte-chitare în nop i târziiț
of toamnele of toamnele
cum mă poartă-n melancolii
pulpa lunii răstignită pe cer
îmi fură privirea mea lacomă
uite iubito cum seamănă ea
cu pulpa ta scoasă din plapomă
aripa ta toamnă se pierde în soare
cu frunze ce zboară în vânt
fulger de lapte cu crengile-amare
ce- i iau zborul de pe pământș
nori de lebede trec peste cer
i noi flămânzim de-atâta dragosteș
nu mai plânge nu mai plânge
crucea de păsări nătânge
în triunghiuri călătoare
zbor de toamnă plin de visuri
s-a-necat demult în mare…
sâmbătă, 21 septembrie 2013
44. poveste romantică
nu mai tiu de era seară sau era în visul meuș
bătea vânt rece de toamnă stelele picau din cer
chipul tău era scăldat în licori vene ieneț
frunzele sunau pe cale a nocturne de chopin
într-o dulce voluptate tu te-ai arătat în vis
coborai din nalte ceruri în armuri de chihlimbar
precum îngerii-nserării ce zburau prin paradis
i de care eu sărmanul nu aveam atunci habarș
o femeie zână dulce din închipuiri celeste
lasă-mă să dorm pe vise în crivaturi de argint
te vedeam a a departe ca o stampă bizantinăș
pe-o bazilică cre tină printre ruine din egiptș
i deodată vii la mine într-o rochie de balș
printre pomii toamnei sure care sună a cristal
tu erai frumoasă foarte în lin olii de mătaseț
eu eram bărbatul care te-a primit ca pe-o regină
te păstram a a frumos într-un tablou înrămatș
dar deodată trupul tău într-un gol s-a destrămat
eu am luat noaptea pe umeri ascultând pădurile
cum strigau numele sfânt pe la toate gurile
cum plângeau de dorul tău bântuite de blestem
i de-atuncea eu întruna tot mă uit i tot te chemș ș
te-am cerut de la izvoare dar izvoarele-au secat
căutatu-te-am prin codri dar codrii s-au desfrunzit
i de tine întrebându-i cred că nici n-au auzitș
prin lume te-am căutat dar lumea s-a deslumit
i-ai rămas ca o povară eroină într-un un mitș
i prin văi te-am căutat văile s-au făcut dealș
i-am umblat ca un nebun precum ve nicul dedalș ș
ce trecea prin labirint fără nici un ideal
i acum mă-ntreb adesea de-ai fost tu sau vreo himerăș
vis nebun de os domnesc căutând vreo baiaderă
o frăgu ă de fecioară prinsă-n al dragostei focț
care s-a pierdut prin lume fără urmă de noroc
cad din norii zmeurii porumbeii toamnei reci
s-au făcut iarbă uscată vechile noastre poteci
de-abia te mai văd prin lume printr-o lume ireală
45. a căzut peste noi noaptea noaptea vie ii de cernealăț
oh adolescen a noastră căr ile prinse-n ghiozdanț ț
cum se –ngroapă în trecutul de departe an de an
cu baudelaire i cu rimbaud ore ro ii în amurgș ș
cum trec toate-n amintire cum se duc i cum mai curgș
spre un nu tiu de poveste care-a fost o feerieș
serile pline de vise în quadrigă pe câmpie
când zburau pe lângă noi fluturi albi ca de hârtie
sub un cer ca de sineală ce rotesc cocori în zbor
nu tiam de nicio toamnă i de nici un viitor…ș ș
cromolitografii de vis azvârlea pe deal amurgul
soare pârguit de toamnă într-un dulce fermecat
luna mireasa pierdută dezbrăcată pentru o noapte
se plimba pe cer alene ca o doamnă din bizanț
avea ochii obosi i de nesomn buzele de anilinăț
ne privea de sus frumoasa capul gol de lună plină
răsărit din orizonturi ca o falnică metopă
cu diademe de aur i pietre de mărgărintș
noi înfă ura i în noapte ca într-o mătase moartăș ț
nu tiam ce ne a teaptă i ce zodie ce soartăș ș ș
rătăci i de-atunci prin lume am rămas doi muritoriț
ce se caută într-una de cu seară până-n zori.
marţi, 24 septembrie 2013
46. autobiografie
eu am făcut un pas în marele necunoscut
eram nebunul care credeam că lumea-i mică
purtam cu mine nesomnuri de aur
ferem poezia de rănile lumii dezlăn uiteț
ipăt de cocor ce zbura pe-un cer fără steleț
ce trecea mările vânturile vremile valurile
sim eam cum moare lini tea în zăriț ș
levitam într-un vis paranoic ca seneca
printre bazaconii scornite-n pia a publicăț
voiam să fiu ca-n republica lui platon
sau ca-n apollinaire eliberat de stres
ce aventuri frumoase cu lumi în filigamă
ce joc copilăresc mă cuprinsese-atunci
în noua mea geneză printr-un astru filtrat
unde toamna mă ningea cu-o ploaie de frunze
i mi-aducea geneza singurătă ii pe aripi de vântș ț
pân-ai s-ajungi la capătul tărâmului moarte
visele mele zbura-vor prin stelele departe
marţi, 24 septembrie 2013
47. seară de toamnă
pe cerul serii orizontul doarme,
mije te dintre plopi un corn de lună,ș
se-a terne aur pe poteci pustiiș
i toamna asta parcă e nebună.ș
în col de umbre oaptele apunț ș
în dulci melancolii verlainiene,
pe un covor de frunze eu adun
flori ve tede de maci i zânziene.ș ș
sub cerul infinit i plin de harș
un lampadar cu stele luminează
o noapte magică ca de cle tarș
în care toamna asta delirează.
mă văd adesea ca în paradis,
încremeni i în seară amândoi,ț
când ferici i visam acela i visț ș
să rătăcim în lume numai noi.
la tine-n bra e toamna astăzi râde,ț
la mine plânge iar i sera-n prag,ș
s-a strecurat în inimă un gâde
ce m-a făcut ca să rămân pribeag.
vineri, 27 septembrie 2013
48. plouă
toamnele vin cu despletiri de frunze
într-un concert de dor vivaldian
cocorii desenează geometrii pe cer
triunghiuri care urcă dealuri sure
se-ascund apoi în nori până ce pier
lăsând în urmă răni de ro u-aprinsș
i-n suflete melancolii ascunseș
coboară seara pe pădurea-n flăcări
mormânt de lini ti cade în abisș
prin umbrele ce plâng adesea-n noi
i ne ucid i ultimul nou visș ș
plouă la toamne grele peste mine
ca-ntr-un potop de ape infernale
un amalgam de ieri de azi de mâine
cu clipe calpe searbede banale
din când în când mai plouă i cu viseș
doar logodind iubirea printre ploi
să nu uităm că ne-am iubit i noi…ș
vineri, 27 septembrie 2013
49. refec iiț
se spânzură de cer privirea mea
i toamna-mi cântă dulce la ureche,ș
stau seara-n pragul meu de veghe
să văd cum licure te prima stea.ș
doar umbre negre i-amintiri târziiș
apar prin norii care stau să cadă
i trec prin fa a mea, o promenadă,ș ț
tot a teptându-te iubito ca să vii.ș
tăcerea- i mi-a adus melancolia,ț
izvoare albastre susură prin mun i,ț
fo nesc a toamnă plopii cei cărun i,ș ț
a tăcut tristă-n cuiburi ciocârlia.
mă-ntorc în mine cu aripa frântă,
mi-adun în mâini scânteile de dor,
se sting încet i le privesc cum morș
ca ni te frunze-n vântul care cântăș
i sună-a ploaie strea ina pe sus,ș ș
cad picături prin negura ce oasă,ț
eu intru singur murmurând prin casă
roman a cu- amintirea ce s-a dus.ț
duminică, 29 septembrie 2013
50. rugăciune
de ce toamnele, de ce vin cu dureri ancestrale
ce-mi spintecă sufletul meu rătăcit,
fă, Doamne, o minune pe pământ
cum ai făcut cu Mântuitorul,
înscrie-mă pe lista ta de om fericit,
sau fericirea nu este pentru noi muritorii,
trimite-ne îngerii tăi din cer,
să ne dea aripi să zburăm precum zboară cocorii
prin spa ii astrale până ce pier.ț
adună-ne la cina Ta, cea de taină,
i dă-ne o clipă de fericireș
i mai dă-ne din marea Ta fireș
mai multă iubire, mai multă iubire,
de ce ne aduci toamnele cu atâta triste e,ț
în zborul lor cocorii sunt ferici i,ț
trimite-ne i pe noi într-o ară de vis,ș ț
acolo unde oamenii se iubesc, sunt iubi i.ț
desplete te-ne visele noastre frumoaseș
i lasă-ne să ne trăim fiorii,ș
purificând sângele albastru din noi
cum vin primăvara cocorii
scălda i în soare, verdea ă i ploi.ț ț ș
ne plecă dimine ile pierduteț
le căutăm i nu le mai găsimș
se golesc zilele de secunde
i nu mai tim ai cui mai vrem să fim.ș ș
duminică, 29 septembrie 2013
51. genera ia blestematăț
noi am iubit pe furi ,ș
noi am băut pe furi ,ș
noi ne-am văzut pe furi ,ș
asta s-a văzut
la ie irea din labirintș
noi tot ce-am făcut,
am făcut pe furi ,ș
deliciile azurului
le-am contemplat tot pe furi ,ș
pasărea ce se hrănea
cu lumină de lună
am privit-o tot pe furiș
femeia s-a dus,
o, diană, peste frumuse ea eiț
tot pe furi ,ș
absen a ei am strâns-o-n bra e,ț ț
sfin ind-o cu singurătatea.ț
luni, 30 septembrie 2013
52. poveste neterminată
iată că putem trăi i fără lunăș
cum încercăm să trăim fără patrie
prin ploile toamnei pe un cer spălăcit
sub respira ia unui visț
care nu se va împlini niciodată.
în seara asta s-a oprit aici toamna
cu cioburi de azur, cu ape care curg
dincolo de timp.
păsările au culoarea umbrei,
oamenii par stafii,
îmbrăca i în pelerine albastre.ț
singurătatea se plimbă pe străzi
ie ind din orele dimine ilor friguroaseș ț
ca o fantasmă scăpată dintr-o poveste
neterminată.
marţi, 1 octombrie 2013
53. genera ia noastrăț
iată că i veacul acesta a prins conturș
am fost tineri fără a fi boga iț
genera ia care vine î i crează o altă lumeț ș
nu atât de romantică precum a noastră
cu diplome mai aiurită mai rococo
ro i de gelozie ne dăm bătu iș ț
după atâtea jertfe inutile care ne-au slu itț
voi nu mai sunte i sensibili la razele luniiț
nici toamnele nu vă mai impresionează
cu melancolia lor de ucheatăș
nici sălciile plângătoare cu frunzi ul lorș
care scuipă în toamnă licur de stele
voi trăi i în ora e care se pliazăț ș
ca armonicile lua i moartea cu iarbăț
bună i iarbă rea cu un ochi care răsareș
i altul care apuneș
între zori i amurg doar infernulș
democrit i-a smuls ochii ca să poată gândiș
drumurile noastre au fost ecouri i pa iș ș
femei bărba i agonii mor i i-nvieriț ț ș
zile i nop i răstimp între vise i viseș ț ș
fiecare clipă a lui ieri am trăit-o ca
la cinematograf am vânturat via a printreț
degete ca ni te casieri zgârci iș ț
atin i de molime încă ne inem bine pe picioareș ț
râdem de viitor pe deasupra voastră
lăudăm adevărurile i ne plac fetele frumoaseș
ne descoperim în fotografii
trecutul nostru atât de tumultuos
i frumuse ea care s-a dus pe apa sâmbetei.ș ț
miercuri, 2 octombrie 2013
54. femeia leb dă ă
se î nsereaz peste totă
noaptea când mor stelele
femeia miroase a râu
ea vine f r s vie.ă ă ă
î nf urat în susurulă ș
bra elor eiț
voi blestema cu patimă
clipa când trecerea ei
va fi cântec de pas re r t cită ă ă ă
pr dându-mi somnulă
cu gura i umbra ei de lebed .ăș
joi, 3 octombrie 2013
55. inocen ăț
vântul î i trece degeteleș
prin tăcerea noastră
a a începe toamnaș
sub formă de poveste i năluciriș
ziua se preface-n intangibil
femeie nălucă
am uzurpat lumina i steleleș
ne-am ascuns în întunericul nop iiț
aici e o altă lume
e ecurile se petrec la parterș
noi trebuie să împingem
cerul mai sus
orice umbră e o tragedie
inocen a ta demonicăț
mă face s-o visez pe Emma Bovari.
sâmbătă, 5 octombrie 2013
56. urmele vremii
urmele vremii
pe unde-am visat s-au ters,ș
umbra aripei
pe unde-am zburat a fost strivită
de ploile toamnei
care mi-au furat to i cocorii.ț
vântu-ntomnării
mi-a strâns to i fluturii de frunzeț
astupându-mi cărările
burdu ite de vise.ș
nordul nop ii de toamnăț
mi te aduce
ca ispită
în marea mea de pustiuri
să-l ascultăm pe vivaldi.
duminică, 6 octombrie 2013
umbra ta
57. a surâs miroase seara
când apare umbra ta,
ca un râu peste câmpie
se revarsă dragostea.
ascultând zumzetul toamnei
i cum cântă frunzele,ș
dorul meu atunci învie
i- i înal ă pânzele.ș ș ț
e corabie pe mare
sau ce este dorul meu?
printre valuri călătoare
el te caută mereu.
te prive te în oglindă,ș
printre fluturii de noapte,
ochii tăi, un cer albastru,
sânii- două mere coapte.
iluzii nestăpânite,
arătările de ieri,
te strecori la mine-n casă
printre gânduri i tăceri.ș
nu tiu, dor îmi e de tine,ș
sau fiorul tremurând,
tu, frumoasa mea stăpână,
te-ai ascuns la mine-n gând.
duminică, 6 octombrie 2013
58. proprietarul de pustiuri
am titlul de proprietate pe pustiuri,
de-acum voi muta lebăda albă-n turn,
voi bea la rouă dintr-o stea ascunsă,
tot stând la pândă ca un taciturn.
veni i ca să visăm peste Sahare,ț
veni i să v-a eza i la umbra vremii,ț ș ț
veni i prin ora aspră de cenu ă,ț ș
ca s-asculta i cum rod în vreme viermii.ț
l-a i ascultat pe Einstein cum vorbe te,ț ș
să nu-l căta i vreodată printre sfin i,ț ț
pe Buddha, pe Rimbaud sau pe Shakespeare,
ce rătăcite-au fost aceste min i!ț
ciutura stelelor se revarsă în noi,
din ceruri în zori clepsidra dispare pios,
umbra noastră e mister pe pământ,
nu vom deveni decât ărână i os.ț ș
eu sunt proprietarul pe pustiuri,
n-am cum să mai întorc acum reversul,
văd arhetipuri în oglinzi concave,
privind cum se destramă Universul.
marţi, 8 octombrie 2013
59. în infern
cobor cu sisif în infern
i plângem drumul întoarcerii,ș
nu ne întrebăm i nu ne mirămș
de grozăviile întunericului,
acolo am văzut ochii
ireal de alba tri, sânii somnoro iș ș
i gura flămândă de săruturiș
ale femeii părăsite.
acolo se dezleagă de blestem
toate gândurile care înfloresc
în visele noastre.
joi, 10 octombrie 2013
60. vine toamna, trece toamna…
vine toamna, trece toamna,
unde-i lacrima de ieri,
ne rămân decât regrete,
îngropate în tăceri.
osteni i ne vin din spa iiț ț
herghelii de cai fantasme,
în triunghiuri trec cocorii
to i înmiresma i în basme.ț ț
clopotele bat a toamnă
tot cântând a ve nicie,ș
a iluzii fără margini,
de dor i melancolie.ș
sună frunza, bate vântul,
ramurile fremătând,
i cu ele numai gândulș
ne îmbie surâzând…
ne plac falsele plăceri,
într-un scrâ net de durere,ș
numai astăzi nu e ieri,
între moarte i-nviere.ș
trec fantome de iluzii,
peste umbrele tăcerii,
printre gânduri i-ntunericș
se opresc în pragul serii.
vine toamna, trece toamna
i cu ea trecem i noi,ș ș
a teptăm o primăvară,ș
printre viscole i ploi.ș
vineri, 11 octombrie 2013
61. satul meu
sunt mereu lângă tine sat natal
pe-acelea i uli iș ț
prieten cu câmpia, pădurea i dealurile,ș
port în mine febra singurătă iiț
i eresul nevinovat al dorului.ș
mă mai cunosc decât salcâmii bătrâni
i vântul toamneiș
i poate frunzele hoinareș
sau nucul pe care l-a sădit tata în tinere e.ț
turnul bisericii din deal
îmi e martor
până mă voi pierde sub linia apusului
lângă crucea străbunilor mei.
amintirea a devenit poveste,
e un alt soare i-o altă toamnă necunoscută,ș
ploile vin altfel acum,
por ile mi se deschid mai greu,ț
unde e ceasul meu fericit
când mă plimbam cu tine iubire
pe sub dulcii tei în floare ?
sâmbătă, 12 octombrie 2013
62. eu te-am iubit
în toamna asta lumina
a plecat din cuiburi,
sub bra ul nop iiț ț
păsările s-au ascuns i dorm,ș
o stea a căzut în prag,
razele ei cresc din palma mea,
sclipesc precum o tor ă,ț
este o flacără de răcoare
care umple aerul de frumuse e,ț
apari i tu printre sclipetul ei,ș
vorbele tale sunt susur de crânguri,
e ti limpede ca o apăș
i infinit de frumoasă,ș
nu tiu în ce labirinturi ai căzut,ș
cerul e tremurare,
m-a cuprins o frenezie a absen ei,ț
amintiri din alte lumi
cu lumini i umbre,ș
c-un dor nespus de infinit,
eu te-am iubit,
în spa ii albe de destin,ț
în zile ce se duc i vinș
eu te-am iubit.
duminică, 13 octombrie 2013
63. blestem
mândru, falnic i fălos,ș
edeai ca un chiparosș
lovite-ar boala pe os,
că de când stai i te rogi,ș
ai răcit la ăi bo ogi,ș
curge- i-ar sângele,ț
în toate dungile,
să- i cadă cosi eleț ț
cum cad din cer gărgări ele,ț
uzurpat de rit
să fii mereu pângărit,
zămislit din dispreț
de un zeu măre ,ț
în neîmblânzite păcate,
prin vânturi spurcate,
să vorbe ti numai în dodiiș
c-ai crezut în zodii
i-n vorbe de leacș
i n-am cum să le desfac,ș
umplea-te-ar buboaiele i gâlci,ș
măscărici de bâlci.
vine altul i se duce,ș
tu rămâi tot la răscruce
în locuri cu arce bete,ț
cu muzici de clarinete,
clocit ca o scârnăvie,
numai hoit i carne vie.ș
să rămâi, maică, gola ,ș
ca un la ,ș
împărat sinuciga ,ș
fără vâsle i luntra ,ș ș
să te-adune de pe jos
numai carne fără os,
să dansezi la tarantele
făcând tuturor bezele,
64. să- i cânte la cucuvele,ț
trecând zorile prin ele
i să scuipi în scuipătoareș
tot plămânul lui matale,
c-ai fost crai la via a taț
i-acum ai ajuns lichea,ș
te-ar ciopli în marmuri albe,
printre cântece i salbe,ș
să rămâi erou pe via ă,ț
hoa ă i petrecărea ă,ț ș ț
să- i cânte în noapte corbii,ț
să- i ia vederea ca orbii,ț
i la-nmormântarea ta,ș
să ai tron de catifea,
înso it de apte popi,ț ș
ca, ferice, să te-ngropi!...
miercuri, 16 octombrie 2013
65. singurătate
leoaică e singurătatea mea,
o toamnă, vânt turbat, sau cucuvea,
pe unde merg mă înso e te peste tot,ț ș
întunecat, octombrie plouă mereu,
se joacă picăturile pe geamul meu,
ca ho ul am luat noaptea la spinare,ț
în zori sunt pajujul cupidon ce moare,
noaptea colină mi-s pernele moi,
călăii somnului mă-nghea ă sloi,ț
ploaia love te-n cre tet pe copaci,ș ș
pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci?
hai să murim, zice pădurea mea,
să ne-ngropăm în flori de peruzea.
tu, codrule, rena ti în primăvară,ș
eu nu mă mai pot na te a doua oarăș
i codru-mi dă bine e: noapte bună!ș ț
i toamna-nfiorată cornu- i sună,ș ș
voi, frunze de argint, hieratice făpturi,
de m-ar atinge vraja romanticei păduri,
m-a prins în plasa ei a câta oară
i verde o visez în fiecare seară,ș
îi bat la poartă: te implor deschide!
străbune codru, prietene Alcide,
deschide poarta umbrelor de seară,
să dorm la umbra ta în nop i de varăț
i să ascult pove ti din alte lumiș ș
i să mă plimb frumos pe alte culmi,ș
copil am fost i mă primeai cu drag,ș
bătrân sunt azi i am rămas pribeag,ș
leoaică –a fost singurătatea mea
i m-am ascuns într-o străină stea,ș
mi-am pitit sufletul printre tăceri
căci vremea noastră a trecut ca ieri,
mă bântuie triste ea i mă frânge,ț ș
când văd singurătatea care plânge.
joi, 17 octombrie 2013
66. cântec
un fulger, a căzut o stea,
e steaua mea cea norocoasă,
s-a rătăcit de toamnă codrul
cu vraja lui cea inocentă
în fântâni de somn adânc
dorm bunicii mei pe câmp,
tata s-a făcut a iarbă,
mama, rădăcini de prunc,
auguridă de durere,
la umbră deasă de nuc.
cade totul în târziu
i se-ndoaie totu-n noiș
când vin toamnele tărcate
cu vântoase i cu ploi,ș
în amurg de Transilvanii
cu Avram Iancu prin mun i,ț
s-a topit auru-n ariniț
cu bătrânii cei cărun i.ț
al ii vin să răscoleascăț
după aur i argint,ș
glia noastră strămo eascăș
ce miroase-a mărgărint,
căci de la romani încoace
tot străinul ne-o cam coace,
vine ca o pâlpâire
într- o lini te de moarte,ș
i ne fură pe la spateș
arina i din bucate.ț ș
doamne, vorbele sunt mute,
cine stă să le asculte,
plouă încă, timpul a băut,
ne doare de-atâta trecut,
ipetele prin destin,ț
din morminte i din oaseș
se vor răzbuna odată,
triste i nesă ioase…ș ț
vineri, 18 octombrie 2013
67. singurătate
eu zbor în geometrii perfecte
către un nu tiu sideral,ș
către un cer ce nu e-al meu,
ce se înal ă în astral.ț
m-am rătăcit în toamna asta,
ca frunza galbenă în vânt,
a tept acum printre tăceriș
să picur mierea în cuvânt.
o oaptă umblă peste totș
i un sărut rămas pe buze,ș
cum totul a trecut ca ieri,
ca zborul unei buburuze.
am răsturnat grămezi de vise
cu dorul drag la căpătâi,
cărările mi-au fost închise
de născătoarea cea dintâi.
îmi pleacă visul cu iubiri
spre înăl imile albastre,ț
singurătatea toamnei mele
e semnul răstignirii noastre.
miercuri, 23 octombrie 2013
68. paradisul ca o dulce călătorie neterminată
delirează toamna
printre ornicele tăcerii,
lumina s-a făcut brumă
pe tâmpla mea
nu mă mai strigă nimeni
prin visul de ieri,
în odaia de umbre
ascult tăcerea clopotului
în seara când speran aț
vine până la marginea
auritelor gânduri.
mă strecor singur
prin frigul unei chemări,
prin răscrucile cântecelor
de greieri,
prin iarba-nspicată de ieri
într-o idilă
cu tine
visând paradisul
ca o dulce călătorie neterminată.
miercuri, 23 octombrie 2013
69. mireasmă
în cvadriga toamnei
trec prin imperii
de singurătate
ca frunzele ce urmăresc
cărările goale,
timpul visării a trecut,
acum nu mai ascult
decât vorbele vântului
de miază-zi
care-mi duce mireasma
femeii iubite spre tărâmuri
de basm.
când mă voi întoarce,
îmi voi aminti de lumina
pe care-am băut-o
odată cu stelele dimine ii.ț
joi, 24 octombrie 2013
70. ramuri de stele
ramuri de stele
pe colinele goale
care luminează
urmele vremii,
stinsele chipuri
se pierd în memorie,
eu nu tiuș
cui voi lăsa acest cer
ce se leagănă
peste dragostea noastră
i nu tiuș ș
cine va părăsi pe cine.
zăpezile de mâine
vor înmul iț
tâmpla de brumă,
va veni lene a iarnăș
în odaia de umbre
i ne vom întânliș
în visele noastre
de demult.
joi, 24 octombrie 2013
71. ispita fântânii
din sudul nop ii de toamnăț
îmi trimi i chipul tăuț
pe care l-am visat
trecând peste podul singurătă ii,ț
erai frumoasă foarte
i aveai aripi de cristal,ș
am îmbră i atț ș
amândoi valul mării
i ne-am topitș
ca două figuri de ceară
în zborul unui pescăru .ș
atunci am plecat din visul tău
să ascultăm tăinuite izvoare
din ispita fântânii
în care voiam să ne înecăm.
joi, 24 octombrie 2013
72. satul
satul s-a risipit în lume,
casele singure întreabă de stăpânii lor,
le-a umplut păiejeni ul,ș
fotografiile pline de praf
s-au îngălbenit de-atâta durere,
fântâna de la râspântii a secat,
unde era odată coalăș
acum î i fac cuib păsărie nop ii,ș ț
doar stafiile mai umblă prin ruine,
se prăbu e te o lumeș ș
ca toate lumile care s-au dus,
moromete a murit,
nepo ii lui străbat prin europaț
cer etori după o bucată de pâine.ș
satul tradi ional…acel loc sfântț
în care ne-am născut to iț
a murit.
joi, 24 octombrie 2013
73. umbra
salcâmii, soarele i câmpia,ș
umbra lungită
până la marginea vremii,
pe cerul ruginit
înfloresc stelele,
nu trece nimeni hotarul pustiei,
doar femeia în care înfloreau
toate visele mele
vine ca o iluzie sub fereastră
să-mi toarne otravă
i neguri în gânduri.ș
urc cu sisif
panta abruptă a nop ii,ț
fără să pun întrebări.
umbra femeii
trece prin lini tea nop iiș ț
ca o naiadă, mirosind a surâs
i-a singurătate.ș
vineri, 25 octombrie 2013
74. stemă
noi avem mun ii în casăț
i câmpia pe pere i,ș ț
dunărea ne curge-n mare
printre ciuhurezii be i.ț
sub ferestre avem fluturi,
doina doarme sub cărbuni,
din fântâni ne ies în ciuturi
numai oase de străbuni.
risipim mereu azur
din cuvinte cre tem grai,ș
e gestul nostru cel mai pur
când teii înfloresc în mai.
oamenii- i lutesc ulciorul,ș
peste orice anotimp,
din izvoare curge dorul,
peste noi i peste timp.ș
noapte, lună i cu steleș
ne împodobesc odihna
feritorule de rele,
lasă-ne în pace tihna.
peste fruntea de mireasă
cade văl de fată mare,
soarele ne intră-n casă
cu o rază sclipitoare.
toamnele ne stau în cale
cu poveri de care pline,
ploile ne cad agale,
pe meleaguri transalpine.
vineri, 25 octombrie 2013
75. proză poetică
la ora patru femeia
a închis abecedarul grăbită,
în sufletul ei s-a făcut seară,
alungă fluturii din casă
pe fereastra larg deschisă
i se demachiază,ș
apoi î i aruncă rochia de pe eaș
plutind ca o balerină
în lini tea clipelor ei fericite,ș
trupul gol iese din oglindă
peste sim urile răzvrătiteț
i se visează la un balș
cu muzici de Iohan Strauss,
într-un car de stele,
închiriind o mare fără corăbii
i lăsându-se jefuităș
de pira ii care-o a teaptăț ș
să-i fure inocen a,ț
între mirări stelare
ea se love te cu fruntea de margini,ș
pe drumul întoarcerii
femeia a fost prădată,
cerând protec ia unei îmbră i ăriț ț ș
care nu va veni niciodată,
dar adoră otrava
într-un somn mai păgubitor
decât divinul ei corp
care va împră tia uciga ii de iluzii.ș ș
sâmbătă, 26 octombrie 2013
76. rugă
în clepsidră cad amurguri,
se scurg toamne după toamne,
ard la amintiri pe ruguri,
încotro ne duci tu, doamne?
plouă tot mereu cu vise,
lasă-ne să mai visăm,
lasă por ile deschise,ț
peste ceruri să zburăm.
nu ne lua a a de-odatăș
precum toamnele cum vin,
din iubirea noastră toată,
tu fă miere, nu venin.
dă-ne lini tea cea sfântăș
i a eaz-o peste vise,ș ș
dorul nostru ne frământă,
ia-l i du-l în paradise.ș
grădini se ofilesc în noi,
mai fă o singură minune,
trecem prin viscole i ploiș
fă pentru noi o rugăciune.
sâmbătă, 26 octombrie 2013
77. litanie
ce târziu este prin lume
când ne rătăcim
căutăm izvoarele
dar nu le găsim
au secat fântânile
de-atâta secetă de iubire
am încruci at mâinileș
ie indu-ne din fireș
ca o frunză rod pădurii
ii bujori în cerul guriiț
tu e ti mimă eu sunt mimș
într-un dulce dor sublim
toamna treacă iarna treacă
lumea-n haos se îneacă
frunza cadă peste noi
pe poteci i prin noroiș
visăm zboruri i pierzaniiș
i trăim doar cu litaniiș
iluzorii tresăriri
printre clipe, amintiri…
miercuri, 30 octombrie 2013
78. seară bizantină
cade toamna ca o harpă
plină de triste i divineț
bacovian fumegă seara
peste noaptea care vine
nu mi-e somn i mă topescș
după tot ce-i omenesc
dragostea-i o odisee
ruptă din homer cel orb
un fel de corint în flăcări
populat de zeul corb
to i zarafii din bizanț ț
n-ar mai da pe ea un sfanț
între aerul oval
miroase-a singurătate
a duhoare de bandi iț
care cer i ei dreptateș
frunze în grădini de pulberi
în amurguri de menandru
cu o lună de rubin
trec prin seară foarte tandru
melancolic i păgânș
le privesc din col ul meuț
supărat că mai sunt viu
ca o lacrimă-n cădere
care curge în pustiu.
joi, 31 octombrie 2013
79. lumea s-a retras în sine
de-atâtea urlete lumea s-a retras în sine
nu-i mai plac războaiele cu babuinii
n-o mai interesează toamnele banale
frunzele sunt o poezie prea ermetică
pentru urechea astupată cu ceară a
acestei lumi care mimează via a într-oț
atmosferă de tavernă orientală
la izvoarele stiyxului s-a făcut seară
fetele cu picioare de lebădă fac parada modei
mie mi-e dor de-a fi singur
tiu am fost născut în chivot de aramăș
cu popă i na cu părin i i cu sfin iș ș ț ș ț
sub retorica acelui cazan am plâns
prima dată bolborosind cuvântul mamă
văzut de pe lună pământul este o jucărie
cu care ne dăm de-a dura prin haos
fluierând nătângi prin spa iul imponderabilț
ne credem aeronave desuete cu inimi
i cu plămâni de fier extratere ti blestema iș ș ț
cu sentimente de vânzare
femeile au â e de agată i ochi ciclopiciț ț ș
meduze cu o mie de membre care ard
caloriile dragostei prin sipeturi de safire
a teptate-n zaimf de mireseș
cu lăutari i chimbale orientaleș
cu mandoline i gogomani într-o ciumăș
bubonică dansând haotic
i trăgând praful de heroină pe nasș
de-atâta lehamite lumea s-a retras în sine
a fugit a ei regină din stuparul de albine
s-a bezmeticit natura lumea s-a bezmeticit
se-nvârte te-n haos via a …totul curge… heraclit…ș ț
joi, 31 octombrie 2013
80. iluzia ucisă e un vis
iluzia ucisă e un vis
ca un parfum ce-a mirosit o clipă
în toamna mea parnasiană
cu frunze-pianine pe poteci
trecând prin umbra lui baudelaire
în seri boeme i-n seri reciș
s-aude languros un madrigal
i-n soba mea valahă arde foculș
e-o lini te bolnavă peste totș
i bate prin perete nenorocul…ș
cu seva care curge prin nervure
cu ochiul care stă mereu de veghe
precum kandinsky-n unghiuri pure
vedem doar cuburi
i călcăm în strecheș
îngelui i de-o toamnă infernalăț
prin care câte-o frunză colbuie teș
poe ii-n port-royal în naufragiuț
trăiesc visând împărăte teș
miroase-a codru părul dragei
i sânii-a boti ori de ieziș ș
i gura are gustul frageiș
i ochii ei sunt titireziș
a ciută are mersul drag
când îmi apare seara în prag…
vineri, 1 noiembrie 2013
81. toamna mea
se-a tern pe suflet brumele de toamnăș
i vântul ne aduce amintiriș
pe frunze-ngălbenite, dragă doamnă,
din anii dragi ai primelor iubiri.
de-acum ne plouă via a doar cu viseț
ce-s răstignite toate-n dimine i,ț
doar u ile din noi rămân deschiseș
ca să intrăm pe ele-n alte vie i.ț
povestea clipelor când ne-am iubit
i te primeam cu bra ele deschiseș ț
rămasa-n inimă un fruct oprit
pe care noi îl transformam în vise.
de-acum tu fi-vei poate toamna mea
pe care o a tept în prag de seară,ș
înve mântată-n flori de peruzeaș
să te culeg din brumele de-afară.
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
82. poemul timpului
dă-mi doamne timp îmi zice sufletul meu
să mă odihnesc în acest univers solitar
aruncând fulgere albastre spre această lume
lasă-mă să mă rătăcesc pe poteci călcând pe covorul
de frunze al acestei solare toamnă
ca într-un palat de cristal i să lustruiesc luciul luniiș
pe care alunecă noaptea erpii i opârlele argintiiș ș ș
printre stolurile de nori bătând aripi de vis
spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare
seară barbară cu miros de verbină ce ucizi
ultimul trandafir care se zbate sub brume
de acum timpul va curge răstignit pe calea lactee
i apele vor duce la vale amintirile noastreș
înecându-le în marea de amar a singurătă iiț
cad în mine aripi de vocale lungi care mă mângâie
lasă muritorule zic chiar dacă timpul
î i încre e te obrazul ărâna ta se va face runeț ț ș ț
i carnea ta începe să sune a piatrăș
din care se vor construi marlile piramide
ale unui nou egipt ce va străluci prin martie
stau pe marginea lacrimei i privesc stelele cum curgș
i cum ard ca rubinele peste acestă câmpie în flăcăriș
văd pe crimhilda i pe sigfrid zburând pe cerș
în marea lor dragoste trecând prin vreme
cu iubirea i cu ura după ei scuturând mitulș
de zgura timpului fată cu părul ca mătasea porumbului
ce miro i a aglice i-a vânt de dobrogeaș ș
mai ii minte prima noastră sărutareț
am uvi a ta de păr răsplată pentru a nu te uitaș ț
i vreau să leg umbra ta de lumină i să te-nviezș ș
din amintire să nu mai fii doar umbră ci adevăr…
vorbe te-mi ca apa ca râurile ca rânduneleleș
ca vântul ca arborii ca frunzele acestei misterioase toamne
întinde-mi mâna ta de acolo de unde e tiș
i eu te voi căuta sunt sigur pe la toate răspântiileș
să- i povestesc despre lungul drumț
rătăcit al lui ulise prin timp…
miercuri, 6 noiembrie 2013
83. sălciile mele
sălciile mele,
care poartă
toamna-n ele,
norii trec
mereu în turmă,
lasă
dealurile-n urmă,
soarele
fără putere,
cade sera în tăcere…
se aude cornul,
sună,
peste laptele
de lună,
stelele
se-aprind în â e,ț ț
dorurile
să le-a â e,ț ț
i-n mirosș
de mărgărint
cade bruma
de argint,
i a a încetș ș
cu-ncetul,
mi s-a cam rărit
făgetul
de frunze
i de podoabeș
rotunjind
lumina-n boabe.
ia-mă, gândule,
i du-măș
cu suflet bătut
de brumă,
84. într-o lini teș
lacustră,
unde umbrele
mă mustră,
unde se dezleagă
legi,
căutând
să le-n elegi,ț
vărsând luna
în urcioare
cu lacrimi
de fată mare
i urcând mereu la cerș
ca să nu rămâi stingher.
7 noiembrie 2013
85. mi-e dor de primăvara verde
mi-e dor de primăvara verde
ca să văd roua cum scânteie
să privsc mândra cum se pierde
cu chipul drag ca de femeie.
mi-e dor de primăvara verde
când cade ploaia-n curcubeie
i ochiul vrea ca să desmierdeș
spectacolul de pe alee.
mi-e dor de primăvara verde
când diminea a e răcoareț
când dorul fericit se pierde
pe ape limpezi de izvoare.
mi-e dor s-ascult privighetoarea
cu cântecul divin pe sus,
s-o văd cum spintecă ea zarea
pierzându-se înspre apus.
mi-e dor de primăvara verde
când dorul se tope te-n mineș
când cade-amurgul în clepsidră,
cu darurile lui divine.
i când mă-nal i când mă nărui,ș ț ș
eu primăvară te iubesc
i toată dragostea i-o dărui,ș ț
căci daru-i sensul meu firesc.
vineri, 8 noiembrie 2013
86. steaua care piere
am uitat numărul anilor clepsidră
între rotiri i stingeri diafaneș
către un alfa care nu mai e
eu sunt omega
ce-am rămas în prag
a tept să vină seara mea frumoasăș
ca să scot stele din fântâni
în cituri ruginite de amurg
cu lumânări i cumpene pe cerș
ce se topesc în zorii care pier
în seara asta de cerneală
mi-apare umbra ta ca o petală
cu cerul care are ochii tăi
pierdu i prin codri rătăci i prin văiț ț
răsăr dintr-un senin- doi a triș
ce sunt ai inimii pila triș
cosânzeană cu umerii de platină
mersul tău se clatină
ca libelula printre vise
în nop i de nesomn închiseț
e curbura coapsei tale
ce se mi că prea agaleș
rămasă din împietriri
i din ninse amintiri…ș
oldul gol a a prin noapteș ș
i cu sânii de mătaseș
rumeni i la foc de lunăț
parcă-s două mere coapte…
între alfa i omegaș
au trecut anii s-au dus
lumea noastră n-a fost lume
a apus
s-a aprins o stea pe cer
în tăcere
este steaua noastră dragă
care piere…
vineri, 8 noiembrie 2013
87. să nu pleci
îmi răsună în sânge
cuvintele tale dulci
pune capul
pe umărul meu iubito
e clipa când
ne mângâie toamna
să nu pleci
să nu te mai duci
aici ne-am găsit
grădina din rai
cineva ne seamănă
stelele –n cap
se desfac florile
frunzele ruginesc
cuvântul
îmi zboară în vânturi
îmi vin în minte
gesturi de demult
culorile i umbrele taleș
trecând
i noi doi copiiș
râzând i plângând…ș
duminică, 10 noiembrie 2013
88. ce e poezia
poezia e făcută din cuvinte i din sentimenteș
iei sentimentul iubirii i scrii cuvântul iubireș
care are în el trei silabe: iu-bi-re
pot să fie trei culori ale toamnei târzii sau ale patriei
în grădinile toamnei sentimentele s-au ofilit
ca frunzele ca florile ca iarba i ca mărăciniiș
au rămas ni te curcubee pe cerul albastruș
din vara trecută care mi se răsfrâng în suflet
pline de culori i de miros de crăi eș ț
toamna pe sfâr ite plimbă norii pe deasupra noastrăș
i mie iar mi-e dor i iar mi-e dorș ș
aceste cuvinte ard ca stelele i sunt crucea meaș
pe care mi-am clădit efemera existen ăț
nu se poate ca ele să aibă o destina ieț
ca-n cercurile infernului dantesc
ele lasă urme prin to i mun ii no tri i prin câmpiiț ț ș ș
pe unde i-au urmat pa ii Iancu, Tudor, Stefanș ș
i Mihai Viteazul i al i viteji anonimi ai acestei ăriș ș ț ț
ele curg precum doina prin Tise i Pruturi,ș
prin Nistruri i Olturi prin Mure uriș ș
dunărind spre marea cea mare a suferin ei noastreț
deschizând răni cu masca vie pe trunchiul fiin ei noastreț
pe piciorul nostru de rai i de iad umplândș
golul dintre stele i rădăcini cu speran eș ț
pe cerul toamnei zboară toate păsările
închipuirii noastre amintndu-ne de elanuri vechi
i de iluzii risipite generos prin aniș
de vântul care ne pleacă i ne urcă între lumini i umbreș ș
curgând mereu spre infinitul heraclitian panta rei…
luni, 11 noiembrie 2013
89. ce e poezia
poezia e f cut din cuvinte i sentimenteă ă ș
iei sentimentul iubirii i scrii cuvântul iubireș
care are în el trei silabe: iu-bi-re
pot s fie trei culori ale toamnei târzii sau ale patrieiă
în gr dinile toamnei sentimentele s-au ofilită
ca frunzele florile iarba sau m r ciniiă ă
au r mas ni te curcubee pe cerul albastruă ș
din vara trecut mi se r sfrâng î n sufletă ă
pline de culori si miros de cr i eă ț
toamna pe sfâr ite plimb norii pe deasupraăș
i mie iar mi-e dor i iar mi-e dorș ș
aceste cuvinte ard ca stelele sunt crucea mea
pe care mi-am cl dit efemera existenă ăț
nu se poate ca ele s aib o destina ieă ă ț
ca-n cercurile infernului dantesc
ele las urme prin mun i si câmpiiă ț
pe unde i-au urmat pa ii Iancu Tudor Stefanș ș
Mihai Viteazul i al i viteji anonimiș ț
ele curg precum doina prin Tise i Pruturiș
prin Nistruri Olturi si Mure uriș
dun rind spre marea cea mare a suferin ei noastreă ț
deschizând r ni cu masca vie pe trunchiul fiin eiă ț
pe piciorul nostru de rai i de iad umplândș
golul dintre stele i r d cini cu speran eă ăș ț
pe cerul toamnei zboar toate p s rileă ă ă
închipuirii noastre amintndu-ne de elanuri vechi
de iluzii risipite generos prin ani
de vântul care ne pleac i ne urc între lumini i umbreă ăș ș
curgând mereu spre infinitul heraclitian panta rei…
..................................................
marţi, 12 noiembrie 2013
O altă a ezare propusă de ILEANA POPESCU BÂLDEAș
90. inima
inima are un cer spre care zboară
aripile ei de aur nu obosesc niciodată
se înal ă i cade i iar se înal ăț ș ș ț
false păsări adorm sus în văzduh
numai inima zboară căutând infinitul
ea nu doarme niciodată
zboară prin umbrele amurgului
i caută caută cautăș
fiin e i lucruri de care are nevoie în zborul eiț ș
în această târzie toamnă de catifea
vin curând zăpezi în alb
răstignind dureri pe cruce
inima zboară zboară zboară…
marţi, 12 noiembrie 2013
91. vin la vămi reziduale
vin la vămi reziduale
unde lumile se cern,
unde curg u or luceferiș
i pe cerul meu se-a tern.ș ș
unde toamna se destramă
în tăcerile din noi,
galbenă ca o maramă,
printre umbre, printre ploi.
unde timpul cere vamă
în culori de catifea,
dimine i ca de aramăț
cad în cea ca de cafea.ș
vin la vămi reziduale
născocind pove ti în doi,ș
lăsând totu-n voia sor iiț
i dând timpul înapoi.ș
haide, vin la mine-n gând,
mi te-a ează peste vise,ș
prinde-mi ochiul meu flămând,
dă-mi iubirile promise.
vin la vămi reziduale
să te văd când nu mai e ti,ș
zborul tău spre ve nicieș
e o carte cu pove ti.ș
92. miercuri, 13 noiembrie 2013
doarme zăpada pe mun iț
aripi de cea ăț
au zilele toamnei,
cerul tremură
prin ramuri gola e,ș
trubadur vântul
răsună prin frunze,
brumăriu codrul
trăie te o dramă.ș
bate noembrie
pădurile moarte,
amurgul se-ntinde
în noapte i plânge,ș
soarele
undeva la apus
se zbate-ntr-o baie
de sânge.
prima ninsoare
doarme pe mun i,ț
mirosul ei
se simte în zare,
vine cu cerbii
pe sănii de vis,
pe glasuri de clopot,
pe muzici divine,
se-aude în tropot,
călare cum vine…
vineri, 15 noiembrie 2013
93. bizan fictivț
în vitrinele ora uluiș
au îmbătrânit manechinele
toamna le-a ters ultimul rimelș
beat orion calcă pe turme de petale de crini
privindu-le ca pe ni te arătăriș
peste clădiri plouă plouă
ca la începutul lumii când noe
aduna vietă ile să le salvezeț
pe arca lui de poveste
în corint i negropont s-a făcut searăș
chiparo ii au înghe atș ț
se lasă un frig multicolor trezind
antrepozitul de sentimente
din bazarele fo tilor eununciș
aezii cântă vene iene teț ș
în vidul stambulului unde se bălăcesc
păsări printre minarete
marea e încărcată de lene
zarafii dorm pe perne de muselină
un vapor uria chiuie de bucurieș
caravanseraiuri i oazeș
tonuri de violet de brun i ivoriuș
arabescuri de aur
în ogive de por elanuriț
dintr-o fântână â nesc istoriiț ș
coruri i pove ti cu cadâneș ș
printre apa care se pierde
peste pietrele de lapis lazuli
într-o fosforescen ă multicolorăț
plouă printre candoarea
frunzei de acant
aerul miroase a singurătate i dezmăș ț
ancorele tac zbătându-se în valuri
aici melancolia se na teș
prin mezalian a dintreț
94. suflet i umiditate…ș
duminică, 17 noiembrie 2013
iedera
Zările-au încărun itț
în palma mea de trubadur
în timp ce sufletul urcă
spre cumpăna înserării.
Vitraliile se volatilizează
ca în bazilicile bizantine
prin care curge mierea luminii.
În focul reîntors în cenu ăș
se vede trupul tău
crescând în ochii mei
ca o schijă cromatică
în ochii lui giotto.
Spânzurat între verbine
descoper o lacrimă
ce cade pe un ărm de levantț
udând iedera
care se urcă pe sânii tăi.
duminică, 17 noiembrie 2013
95. nu mă atinge
nu mă atinge cu lacrima ta
că mă doare,
nu mă atinge cu privirea ta
că mă dizolv în ochii tăi,
nu mă atinge cu buzele tale
că trec dintr-un cer în altul,
nu mă atinge, iubito,
că zbor printre stele,
un icar blestemat
cu aripi de ceară,
stinge soarele de pe cer
că icarul s-ar putea să piară.
să-mi scrii poezii
i să-mi spui pove tiș ș
cu stele-n ruină,
muză patetică,
dureroasă iubire,
înfă ura i în pelerinele nop iiș ț ț
ne vom ruga
să ne cânte lire i naiuri i harpheș ș
alături de biblicul arpe.ș
luni, 18 noiembrie 2013
96. marea toamna
curg râuri întoarse
pe geografii în esuriș
prin al toamnei
galben miraj,
zboruri de valuri
se văd corăbii
pe pun i marinariiț
pun via a la gaj.ț
se-aud ecouri
cerul i apa un aliajș
trec pescăru ii-n pelerinajș
un ro u pulber,ș
galben miraj,
i-o mare-n zbateriș
cu soarele paj.
97. frunză de mim
plouă pe geamuri,
plescăie-agale,
între noi doi,
o pâlpâire,
lini ti de moarte.ș
vino să cădem
în brazde,
să vedem
cine răsare-ntâi,
eu mizez
pe steaua mea
tu, frunză de mim,
pe ce stea?
trupul lui cronos
geme sub mine,
ierburi virgine,
vor înverzi,
trupul tău
în museline,
marmură de jad
va fi.
alunecă lini teaș
în aleluia,
tremură
lutul din noi,
visele ne cad
în sânge,
amintirile-n noroi.
98. marţi, 19 noiembrie 2013
sărutând gura timpului
adoarme de ertulș
cu oazele-n gât,
luna visează
dorul de iarbă,
o magnolie răsărită
în grădina supliciilor
tremură de sete.
sunt tot mai lungi pustiurile
prin care umblu,
cineva se uită
pe geam în anii mei,
e umbra care mă caută
i nu mă găse te.ș ș
cu flautul spart
mă-ntorc către ea
i ascult amurgulș
ca pe o cetate incendiată.
în acest amurg
eu trebuie să dorm
cu un ochi în haos
i cu altul în întunericul meu,ș
sărutând gura timpului.
joi, 21 noiembrie 2013
99. ninsori ca fluturi
în patria poetului e seară,
ador cuvintele, le strig,
prin cea a pânzelor de cearăț
s-a făcut iarnă i-i frig.ș
m-am trezit u or în vis,ș
tot mă duce i mă poartăș
printr-un univers închis,
până pe la marea moartă.
amurg de iarnă, de metal,
un corb vâsle te printre nori,ș
în zborul lui sentimental,
trezind în mine doar fiori.
visele pornesc spre cer,
totu-mi pare o minune,
ca un blând gondolier,
cu gondola printre strune.
plutesc spre umbrele de ieri
în gondola fermecată,
spre uitate primăveri
ce m-au fermecat odată.
vor zbura ninsori ca fluturi
peste iarna mea solară,
eu visând cu capu-n nori
la o nouă zi de vară.
100. joi, 21 noiembrie 2013
furul
stau cu ferestrele deschise
i-mi vin în cap grămezi de viseș
sânii tăi, trupul, poemul,
mi-au adus în cas’ blestemul.
sânii dau iama prin ochii mei,
sunt doi iezi ori cam rotofei,ș
scot boti oarele le păscut,ș
pe-o câmpie de lapte i lut.ș
sunt făcu i din praf de lună,ț
noaptea, pe viscol i brumă,ș
printre dragoste i printre visări,ș
fereca i din iubire i flori.ț ș
ro ii sunt i tari ca merele,ș ș
poartă-n ei toate poverile,
a teaptă iubirea i fapteleș ș
să li se desfunde izvoarele, laptele.
sunt mere din mărul domnesc,
la rădăcina lui poposesc,
ca prâslea stau treaz-mprejur
să nu vie noapte vreun fur.
joi, 21 noiembrie 2013
101. muză patetică
când mă scol diminea aț
privesc întâi cerul
să văd dacă nu s-a prăbu itș
peste fericirea noastră,
apoi mă uit la tine, timpule,
copil bălai cu ochii-alba tri,ș
ce curgi printr-o clepsidră
de sânge în albia inimii.
sunt un inocent incurabil,
mi s-au scufundat corăbii
i eu visez marea ca ultimaș
fericire,
valurile-s negru alș
precum o coadă de cal,
precum o femeie goală
care ine mărul lui adam în poalăț
i te-neacă-n nefiin ă,ș ț
copil prost de grădini ă.ț
m-am trezit, muză patetică,
dureroasă iubire,
eu nu te-am făurit
pentru setea mea de fericire…
vineri, 22 noiembrie 2013
102. ninge
era toamnă i amin,ș
iată c-a venit i iarna,ș
noi călare pe destin,
am deschis deja povarna.
arde doar un crin în sobă,
cu cenu a pe grătar,ș
căntă-mi, îmbrăcat în robă,
tu, sărmane, lăutar.
zi-mi de moarte, zi-mi de via ă,ț
să mă răcoresc acum,
hai s-o luăm de diminea ăț
că s-a rupt căru a-n drum.ț
totul parcă e miraj,
fluturi albi i vrăbii bete,ș
toate în pelerinaj,
umplu câmpul de confete.
hai să bem în prag de seară,
moartea sună prin odăi,
iară tu să-mi cazi povară,
tu, cu ochi orii tăi!ș
ninge la paseri flaminge
i ferestrele se sting,ș
vine iarna, ninge, ninge,
între yang i între yng.ș
tu, cu surâsul pe buze,
stai agale i prive ti,ș ș
103. este umbra unei frunze
ce se-ascunde în pove ti.ș
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
orpheu n-a murit
auzi cum neaua cade peste arăț
ca o nălucă, ca o dulce povară,
iarna -n delir, în alai nup ial,ț
un templul albastru în dans,
ne-a lovit pe to i par ialț ț
în ritmuri macabre de vals,
dansează i fulgii pe sus,ș
la răsărit, la nord, la sud, la apus,
pe scena vie ii e lini te mută,ț ș
ca umbra de harpe –n delir,
se fierbe otrava-n cucută
pentru sărmanul rege lear,
în cerul sacru domnul pe vatră,
cu ochiul către lumea idolatră,
o măsoară pe orbită la pândă
cu harul lui i iertarea-i blândă.ș
sunt mai străine dorurile-n vis,
mai calpe sufletele ni-s,
tot mai departe trena ta suavă,
tot mai aproape via a de otravă,ț
degeaba dezgropăm noi la cuvinte
cuvântul este searbăd i ne minte…ș
iarnă frumoasă, hofmmaniană,
lasă-mă să visez pe argint de fulgi,
cad catedralele în albul meu pur,
se-aud de neunde divinele rugi,
ce dor l-a ucis pe orpheu,
curg avalan e pe mun ii cărun i,ș ț ț
doarme i lira în cântec de vis,ș
orpheu n-a murit, nu-i ucis.
104. duminică, 24 noiembrie 2013
.
iarna-n fanar
ce lini te albă a căzut peste lumeș
în acest fanar murdar cu sclipici de tinichea,
e semn de iarnă, cerul s-a mutat mai sus,
zăpezile cad năluce în cuiburi de viscol,
hai să uităm de noi, iubito,
să ne mutăm pe alt tărâm cu sălciile
ca mătasea unde vom desfrunzi pomii lunii
i vom face din ei harphe orfeice,ș
unde timpul se face rază de soare,
clădind din cioburi de lumină palate de argint,
acolo la margini de tăceri,
să ne iubim ca doi nebuni, eu prunc incon tientș
i tu marmură vie cu ochii în haos,ș
adăposti i la pomul paradisiac al păcatului,ț
acolo a vrea să ne găseascăș
surâsul mor ii, prin esă inocentă,ț ț
hăitui i de spaime, zăvorâ i unul în trupul celuilalt…ț ț
geme cronos în lini tea limpedeș
a începuturlui de iarnă,
ajunge atâta nebunie de alb,
pentru tine va trebui să chem ursitorile
în amurg sângerat să- i ghicească pe linia vie iiț ț
toate misterele ascunse-n păcat,
zăpada a ucis o floare nebună,
clavecinul cântă pe lacrimi de dor,
unde sunt iernile de-altădată
cu nebunia lor când ne tăvăleam prin zăpadă,
parcă ieri cădea seara-ntr-o piesă de ibsen,
parcă ieri cavaleri ai ninsorii,
cântăreau în somn talerul visului nostru.
105. luni, 25 noiembrie 2013
orga viscolului rage
prin carpa ii plini de visț
cu zăpezi ame itoareț
i c-un orizont închis.ș
e un dans frumos i purș
ce se dă mereu de-a dura
în culori de vag azur
precum dragostea i ura.ș
dans de fluturi peste zare,
ca i stelele-n nuntire,ș
forme de argint bizare,
cioburi vagi de amintire.
trecem iar în sfântă taină,
taina iernilor sihastre,
ce-a –mbrăcat o nouă haină,
straiul viselor albastre.
106. eu am fugit de mult din rai
e prea lini te i paceș ș
mie da i-mi iadul dulceț
unde patimile cresc
unde râurile mor iiț
curg i nu se mai oporesc…ș
da i-mi, da i-mi altceva,ț ț
valea verde i durereaș
să mă mântui ca isus,
pentru mine raiul dulce
e departe i prea sus,ș
crucea mea este frumoasă
i mi-o port ca pe-o comoară,ș
nu contează de e grea
i ce dacă mă omoară,ș
duc cu mine toată vraja
unei vie i cu u i deschiseț ș
iadul meu este frumos
i cu patimi i cu vise…ș ș
mie da i-mi dragostea,ț
ca pe perne să se culce
i mai da i-mi i-altceva:ș ț ș
ochi căprui i gură dulce.ș
raiul meu e pe pământ,
iadul tot aici mi-l duc,
dincolo e doar poveste,
cântec pustiit de cuc.