Tundra este o zonă naturală caracterizată de vegetație ierboasă și clima extrem de rece, având biodiversitate scăzută și un sezon scurt de creștere. Aceasta se extinde în emisfera nordică și sudică, având animale și plante specifice adaptate condițiilor aspre, dar este vulnerabilă la schimbările climatice și impactul activităților umane. Conservarea ecosistemelor tundrei este esențială, fiind un mediu natural cu rol vital pentru viața de pe planetă.

1. ZONA NATURALA A USCATULUI

2. Definitia:
 Termenul “tundră” provine din cuvântul finlandez
“turturi” , ce Înseamnă pământ fără copaci afirmaţie
chiar potrivită pentru această zonă.
 Tundrele sunt formaţiuni ierboase , subarbustive şi
aburstive scunde , deschise formate sub influenţa
climatului aspru polar, situate la limita pădurilor de
conifere , între silvotundre şi deşerturi nivoglaciare

3. Caracteristici:
 Temperaturi extrem de reci
 Precipitaţii scăzute
 Biodiversitate scăzută
 Sezonul de creştere şi reproducere este scurt
 Oscilaţii mari de populaţie animala/ vegetală
 Energie şi nutrienţi sub formă de materie organică
moartă.
 Structura vegetaţiei este simplă

4. O extindere mai larga tundra are in emisfera
nordica.Se intilneste pe tarmurile Americii
de Nord, in Islanda, in nordul
Scandinaviei, in nordul Cimpiei Europei de
Est si al Siberiei.

5. Clima:
Zona rece
Climat subpolar

6. Temperatura:
Media anuală: Tundra Asiatică : 0°C ,-40°C
Tundra Europeană: -9°C ,-14 C
Amplitudinile termice diurne tind să fie mai scăzute datorită
faptului ca vara soarele luminează uniform de puternic iar
iarna slab dar unifrom.
În America de Nord şi V Euroasia, datorită influenţei
oceanului, cea mai caldă lună este august, pe când iulie este
cea mai caldă lună pentru celelalte zone, cȃnd temperatura se
poate ridica pȃnă la 10 C. Cea mai rece lună e martie pentru V
Siberiei, iar februarie pentru E SIberia

7. Plantele sint adaptate la conditii
aspre:temperaturi medii anuale negative,
precipitatii reduse, dezghet superficial al
solului. Vinturi puternice, perioade scurte
de vegetatie.

8. Vegetaţie măruntă – un mozaic de arbusti, ca mesteacanul
pitic salcia pitica sau arbusti fructiferi ca :afinul, merisorul, murul
comun, ierburi aspre, muşchi şi licheni printre care
răsar, în timpul scurtei veri, flori micuţe, de o
neaşteptată gingăşie - acoperă întinderi vaste peste care
vânturile şuieră uneori asurzitor.

9. Vara în tundră înseamnă dezgheţ, ape
desferecate din carapacea lor de sloiuri, o
izbucnire de verde şi o năvală de flori, pui de
animale şi întoarcerea unor locuitori plecaţi, pe
timpul iernii, în sud. Vara, temperaturile pot
ajunge la maxime de 12 grade Celsius
Stratul superficial al solului se dezgheaţă,
eliberând o mare cantitate de apă; ca urmare, în
timpul verii, tundra e acoperită, în mare parte,
de mlaştini, lacuri, bălţi, iar plantele (cum e
bumbăcariţa - fotografia din stinda- care creşte
în nordul Eurasiei şi al Americii de Nord) cresc
repede şi îşi desfăşoară ciclul de înmulţire în
mare grabă, pentru a profita de scurta perioadă
caldă şi însorită.

10. forme de viaţă excelent adaptate condiţiilor
dificile, ei reprezintă o sursă vitală de energie
pentru animale. În plus, joacă (pentru noi) rolul
unor bioindicatori de mare precizie: vulnerabili
la poluare, prezenţa sau absenţa lor arată starea
mediului înaintea oricăror analize ale aerului,
apei ori solului. Aceasta specie poartă numele
de lichenul-renilor, arătând însemnătatea pe
care o are în viaţa acestor mamifere, ca sursă de
hrană.

11. Multe dintre mamiferele şi păsările tundrei îşi schimbă "haina" odată cu
schimbarea anotimpurilor. Vulpea polară, îmbrăcată iarna într-o blană de
un alb imaculat, pentru a se confunda cu albul zăpezii, îşi pune vara o
blană cafenie.

12. La limita între tundra arctică şi taiga (pădurea boreală),
zona de trecere de la un ecosistem la altul e marcată de
prezenţa unor copaci rari, dar şi a unor animale mai
adaptate pădurii, cum este elanul. Aici, în acestă zonă de
trecere (ecoton), şi trecerea de la un anotimp la altul e mai
bine marcată, prin culorile bogate ale toamnei.

13. Tundra se întinde în ambele emisfere - există o tundră arctică şi una antarctică (iar
geografii descriu şi o tundră alpină: în zonele montane, la altitudini mari, chiar şi în
regiunile calde şi temperate ale planetei, vegetaţia e măruntă, aproape de sol, întocmai ca
în zonele de tundră dinspre cercurile polare ale Pământului). Tundra fiecărei emisfere are
animale specifice; de pildă, urşii polari se întâlnesc doar în zona arctică, nu şi în cea
antarctică.

14. La fel, boii moscaţi

15. renii

16. potârnichea arctică

17. şi bufniţa polară sunt specii
caracteristice zonelor reci ale Nordului.
În general,
din fauna
tundrei
antarctice
lipsesc
mamiferele
terestre
mari;
acestea sunt
însă prezente
caracteristice
şi
impunătoare
în tundra
nordică.

18. Vulnerabilă la schimbările prin care trece azi planeta - încălzire
globală, poluare, fel de fel de forme ale impactului dur al activităţii umane
asupra ecosistemelor - tundra este, în ciuda măreţiei, asprimii şi vastităţii
ei, un mediu natural ameninţat. Topirea permafrostului, modificarea
temperaturilor, alterarea ritmurilor naturale înseamnă, pentru formele de
viaţă adaptate la traiul în tundră, o schimbare uriaşă, cu consecinţe
dramatice, o dezechilibrare a întregii lor existenţe. Sunt multe (şi grele!) de
făcut pentru a păstra aceste ecosisteme, încă prea puţin studiate şi cunoscute
şi a căror însemnătate în viaţa Terrei - în viaţa noastră - probabil că nici n-o
înţelegem încă pe deplin.