2. DELTA DUNĂRII
Delta Dunării
(3446km2),aflată în
mare parte în
Dobrogea,România
i par ial înș ț
Ucraina, este a
doua ca mă-rime iș
ceamai bine
conservata dintre
deltele europene.
Delta Dunării a
intrat în patrimoniul
mondial UNESCO
în 1991.
Delta Dunarii se în-
cadrează în spa i-ț
ul cu climat
temperat semiarid
specific stepelor
pontice.
3. Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă : Bra ul Chilia la nord i Bra ul Tulcea laț ș ț
sud, bra care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turce te Çatal Çedırlez uneoriț ș
transcris în română „Ceatal Sf. Gheorghe”) se desparte în Bra ul Sulina i Bra ulț ș ț
Sfântu Gheorghe.
Bra ul Chilia, formează grani a cu Ucraina, i transportă pe cursul său, de o lungimeț ț ș
de 104 km², 60% din apele i aluviunile Dunării.ș
Bra ul Sulina este situat în mijlocul Deltei i, spre deosebire de Chilia, are un cursț ș
rectiliniu, fiind permanent dragat i între inut pentru naviga ia vaselor maritime. Are oș ț ț
lungime de 71 km i transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Bra uluiș ț
Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, i se desfă oară pe 112 km,ș ș
transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin
considerate un început de deltă secundară.
Delta Dunării (cu excep ia deltei secundare a bra ului Chilia) face tradi ional parte dinț ț ț
Dobrogea, dar în Antichitate i Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (întreș
Chilia Veche i Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava i Lacul Dranov înș ș
epoca bizantină), astfel încât hăr ile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzândț
toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.
4. Delta Dunării este limitată la sud-vest de podi ul Dobrogei, la nord de cel alș
Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de
paralela de 45° latitudine N i de meridianul de 29°, longitudine E. La nord, bra eleș ț
Chilia i Musura formează grani a cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu complexulș ț
lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² apar in Ucrainei, Deltei române tiț ș
revenindu-i o suprafa ă de 2540 km². Este încadrată de limane i lacuri adiacente iț ș ș
cuprinde sute de lacuri între bra e, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni.ț
Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării cre teș
anual cu aproximativ 40 m²
URMEAZA A TEPTATELE POZEȘ
5. Delta Dunării este cea mai tânară forma ie geomorfologică din România. Ea s-aț
format dintr-un golf marin ce s-a umplut treptat cu aluviunile transportate de către
Dunăre i depuse pe un teren instabil din punct de vedere geologic, la care s-aș
adăugat ac iunea mării, a vântului i a vegeta iei.ț ș ț
Bra ele Dunării, răsfirate în drumul lor spre mare, cuprind un labirint de lacuri mari iț ș
mici (ghioluri, jap e), legate între ele sau legate de bra ele fluviului, prin gârle iș ț ș
canele. Re eaua de ape este mărginită de por iuni de uscat, numite grinduri.ț ț
Flora acvatică[modificare | modificare sursă]
Vegeta ia Deltei Dunării are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare,ț
ape stătătoare, (lacurile, mla tinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele.ș
Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante.[1] Prin
unele locuri vegeta ia este atât de bogată, încât apele apar ca ni te ochiuri de oglinziț ș
ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzle e de salcie. Înț
alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pă uni, fâne e chiar i terenuri agricole.ș ț ș
Caracteristica principală a vegeta iei naturale este domina ia plantelor acvatice.ț ț
Uneori se desprind por iuni din plaur sub forma unor insule plutitoare mi cate deț ș
vânt. Pe plaur, stuful este în asocia ie cu numeroase alte plant care se înfă oară peț ș
tulpina sa: cupa vacii (Calystegia sepium) i lăsniciorul (Solanum dulcamara).ș
Grindurile inundabile sunt favorabile zăvoaielor, formate din sălcii, răchite i plopi.ș
Jap ele sunt băl i pu in adânci, mai mici ca suprafa ă, cu durată limitată, cu formăș ț ț ț
i pozi ie schimbătoare după fiecare inunda ie. Izolate i lini tite, jap ele suntș ț ț ș ș ș
elemente pitore ti, având multe plante cu flori i covoare de nuferi.ș ș
6. În apele Deltei cre te o bogată floră submersă (plancton - format din planteș
microscopice ce plutesc în apă i alge), plutitoare i amfibie, pe care o întâlnim deș ș
regulă în apele băl ilor. De-a lungul unor gârle i canale străjuiesc coloane de sălcii.ț ș
O fitocenoză specifică Deltei este stufări ul, ce acoperă suprafe e întinse până laș ț
linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al jap elor, peș
marginile gârlelor i canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găse teș ș
în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o
pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate
între ele cu humus i aluviuni aduse de Dunăre i depuse aici. Într-o forma ie deș ș ț
plaur putem întîlni nu mai pu in de 20 de plante, strîns unite între ele i a ezate, într-ț ș ș
o anumită ordine, la marginea apei: săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), feriga de
apă (Nephrodium thelypteris), măcri ul de apă (Rumex hydrolapathum), papuraș
(Typha angusttfolia), pipirigul (Scirpus schoenplectus) i buzduganul (Sparganiumș
ramosum); în interiorul plaurului: rogozul (Carex pseudocyperus), jale ul (Stachysș
palustris), joianul (Oenanthe aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), drăgaica
(Galiun palustre), năsturelul-de-baltă (Roripa amphibia), năsturelul obi nuit (Roripaș
austriaca), ochii păsăruici (Myosotis palustris), răchitanul (Lythrum salicaria) troscotul
(Polygonum pernicaria), boglarii (Ranunculus sceleratus), gălbă oara (Lysimachiaș
vulgaris), sulfina (Melilotus officinalis) i zăloaga (Salix cinerea).ș
Între bra ele Chilia i Sulina, se găse te pădurea Letea, monument al naturii,ț ș ș
declarată rezerva ie naturală a biosferei, datorită caracterului deosebit al vegeta ieiț ț
sale i nu numai. Situată în partea de nord-est a Deltei Dunării,pe grinul cu acela iș ș
nume,padurea Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existen eiț
unor specii de plante rare, cum ar fi vi a sălbatică (Clematis vitalba), liana (Periplocaț
graeca), plante de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical . Liana
atinge aici limita cea mai nordică de răspîndire din Europa .
7. Este cea mai veche rezerva ie naturală a României, declarată din anul 1938. Aici seț
pot identifica câteva mii de specii vegetale, multe fiind unicat în Europa sau chiar în
lume. În marea lor majoritate, plantele exotice de aici au aparut datorită semin elorț
aduse din Africa de păsările migratoare. O caracteristică principală a peisajului este
dată de modul straniu în care sau dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile lor
sunt aplecate înspre apă, noduroase i contorsionate.ș
În depresiunile dintre dunele de nisip cre te o vegeta ie lemnoasă formată în principalș ț
din stejari brumării, combinată cu anini, plopi albi i negri, ulmi, frasini i tei.ș ș
Desimea pădurii spore te datorită numeroaselor specii de arbu ti ce cresc aici: corn,ș ș
lemn câinesc, păducel, salbă moale, sânger, verigariu, călin, drăcilă. La originalitatea
acestei păduri mai contribuie i abunden a plantelor urcătoare care îi imprimăș ț
caracterul exuberant, ce ne trimite cu gândul la pădurile tropicale: vi a sălbatică,ț
curpenul de pădure, iedera, hameiul i mai ales liana (Periploca graeca) - plantă deș
origine mediteraneeană, Letea fiind singurul areal din Europa în care se întalne te.ș
Prin frumuse ea peisajului i varietatea vegeta iei, Delta Dunării se constituie într-oț ș ț
zonă de interes turistic deosebit.
Delta Dunării se încadrează în spa iul cu climat temperat semiarid specific stepelorț
pontice. Spa iile acvatice plane i foarte întinse, acoperite în diferite grade cuț ș
vegeta ie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc oț
suprafa ă activă specifică deltei i lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea aț ș
stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai pu ine precipita iiț ț
din România.
