analiza regionala

1. Regionalizarea României – modelul meu
Am urmărit recentele discuții despre regionalizare, am realizat că sunt informații contradictorii,
politizate, așa că am decis să citesc ce face Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice.
La ministerul condus de domnul Dragnea funcționează structura care coordonează dezvoltarea
teritorială, iar la nivel național avem o monstruoasă structură artificială instituită la 13 iunie 2012
prin Memorandumul privind aprobarea acţiunilor şi documentelor privind pregătirea
accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014 – 2020.
Structura cuprinde:
- Comitetul Interinstituţional pentru elaborarea Acordului de Parteneriat (CIAP);
- 12 Comitete Consultative organizate ca secţiuni ale CIAP, dintre care:
- 10 comitete tematice (CCT) organizate pentru următoarele domenii:
Transporturi
Mediu şi schimbări climatice
Competitivitate şi eficienţă energetică
Comunicaţii şi tehnologia informaţională
Educaţie
Ocupare, incluziune socială şi servicii sociale
Servicii de sănătate
Turism, cultură si patrimoniul cultural
Dezvoltare rurală, agricultură şi pescuit
Administraţie şi bună guvernanţă
2 Comitete Consultative reprezentative pentru dezvoltarea regională şi pentru dimensiunea
teritorială, respectiv Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regională (CCDR) şi Comitetul
Consultativ privind Coeziunea Teritorială (CCCT).
Prea multe structuri noi, de tip ad-hoc group, care au nevoie de cel puțin 1- 1,5 ani să se integreze
și să lucreze când sunt solicitate, nu doar să funcționeze birocratic.
Pe acest fond, a început în august 2012 un calendar de activități ambițios, se vede că Dragnea a
depus eforturi mult peste ce s-a făcut pe vreme guvernului Boc dar este imposibil să generezi
rezultate notabile.
Ce înseamnă rezultate notabile ? Pentru mine ar fi următoarele:
− sa ofere decidenților 2-3 variante de liste cu priorități de dezvoltare teritorială.
− Să propună decidenților câteva variante de decupaje regionale.
− Să propună un plan de implementare general, indiferent de varianta aleasă.
Așa ceva nu are cum să facă Dragnea peste noapte.
Am citit dosarul activității Comitetului Consultativ privind Coeziunea Teritorială, îl găsiți aici
și este foarte stufos și greu de lucrat cu el.
Din toată stufoșenia vă recomand să citiți Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în
atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Acest document se oprește brusc la capitolul ”10.
Concluzii preliminare - Priorităţi de dezvoltare teritorială pentru perioda 2014 – 2020 Urmează a fi
completat”.
Să sperăm că va fi o minte luminată care să aibă curajul să dea o listă cu 2-3 variante de priorități.

2. Bref, care este poziția mea.
1. În loc de a inventa noi comitete și comiții care funcționează greu la nivel sectorial trebuia
să se plece de la principiul simplu că dacă implici din timp structurile locale vei avea și
soluții negociate și acceptate la nivel local. Impunerea de sus în jos a unui model de
regionalizare se lovește de interesul sau dezinteresul oamenilor din teritoriu. Ar fi fost 2
soluții, ori se implicau structurile din prefecturi ori se implicau structurile din Agențiile de
dezvoltare din teritoriu. Fără o abordare de jos în sus totul este inert.
2. Dacă guvernul va menține ipoteza de lucru prin care s-a stabilit că regionalizarea are ca
obiectiv dezvoltarea și coeziunea atunci trebuie să se decidă dacă vrea o dezvoltare bazată
pe omogenitate, o dezvoltare echilibrată sau o dezvoltare bazată pe o ierarhizare a regiunilor
economice cu planuri diferențiate.
3. Criteriile mele, absolut subiective, pentru regionalizare a fi următoarele
a. județele de la granița cu Ucraina, Moldova și de la Mare Neagră ar trebui să fie grupate în 3
regiuni care să aibă statutul de regiuni economice speciale. Frontiera economică a UE va fi pe
aceste regiuni speciale și politicile ar trebui orientate spre programele europene cu un anumit
specific pentru vecinătatea noastră. O spun deschis că nu există altă soluție pentru a face ceva
diferit cu Moldova.
b. zona montană a României trebuie să aibă regiuni integrate chiar dacă județele sunt pe versanți
diferiți, unele în Transilvania, altele în Moldova sau Țara Românească. Este greu la nivelul
mentalităților dar oricum există județele. Problemele economice din zona montană sunt similare:
zone slab populate, fără centre urbane majore, orientare spre turism, etc. Trebuie să dăm unitate
zonei montane pentru că vrem infrastructură, vrem sector turistic, etc.
c. capitalele de regiune selectate trebuie să fie poli de creștere bine verificați, ele nu ar trebuisă fie
doar fiefuri politice care trebuie reabilitate arhitectural cu fonduri europene și scăpate de sărăcie.
d. restul teritoriului se poate configura pe structura regiunilor istorice.
Mă opresc aici, cu următoarele precizări: termenul de începere a regionalizării nu trebuie amânat.
Chiar dacă nu sunt puse la punct toate lucrurile trebuie să știm că regionalizare are etape și trebuie
să o planificăm. Să începem de la simplu și să ajungem la problemele complexe. Stabilirea
regiunilor, dacă vor rămâne strict economice, nu trebuiesc precizate în Constituție, se poate doar
preciza că statul român are regiuni de dezvoltare și sunt subiectul legilor naționale și legislației
europene. Dacă se suprapune o structură politică regională modelul trebuie analizat, până acum nu
există destule date pentru a evalua acest scenariu.
Nu văd de ce să facem, rapid și superficial, la pachet, o structură regională economică cu una
politico-administrativă ? Se poate începe cu cea economică și se stabilesc Comitete regionale
provizorii care să construiască instituția prefectului de regiune plus reorganizarea structurilor
guvernamentale din teritoriu, direcții județene, structurile militare, de pază și ordine, reprezentan țe
județene ale agențiilor naționale.