4. |
Boală sistemică, ereditară, mediată imun, care constă
într-o intoleranță alimentară la gluten
(proteinele din cereale cu spic – grâu, orz, secară).
Femeile sunt de 2-3 ori mai afectate.
Nu se vindecă.
8. Glutenul
• Factorul nociv este reprezentat de fracțiunea
proteică a făinii de cereale (grâu, orz, ovăz, secară)
• În funcție de solubilitatea în alcool etilic 70% se
obțin 2 fracțiuni: glutenina și gliadina
9.
10. Glutenul
• Gliadinele au o compoziție caracteristică de
aminoacizi: glutamină (37%), prolină (7%), lizină
(0,8%), triptofan (0,4%)
• Componenții gliadinei sunt clasificați, în prezent, în
funcție de structura primară în 4 subgrupe:
alfa, gamma, omega 1, 2 și omega 5
11. Glutenul
• Gliadina prezintă la extremitatea N-terminală, 2
tetrapeptide: PRO-SER-GLU-GLU (PSSQ) și GLU-GLU-
GLU-PRO (QQQP), dovedite a fi toxice la indivizi
DQ2
• Mai toxic este tetrapeptidul PSSQ
• Efectul toxic al gliadinei se exercită prin mecanism
imunologic (indirect)
12. Infecție virală
• Are la bază omologia structurală dintre
dodecapeptidul 206-217 al gliadinei și proteina E1b
elaborată în timpul infecției
(adenoviruși, rubeola, viruși herpetici)
Infecție parazitară
• Plasmodium Yoelli
13.
14. • Susceptibilitatea la boala celiacă este
multigenică, fiind dependentă de subregiunile DQ2
și DQ8 ale complexului major de
histocompatibilitate clasa a II-a
• Asocierea bolii celiace cu combinația de alele DQ se
întâlnește la 98% dintre pacienții din Europa de
Nord
Factori Genetici
15. • Genele HLA DQ2 și/sau HLA DQ8 sunt necesare dar
insuficiente pentru dezvoltarea bolii celiace
• Sunt implicați alți factori:
- imunologici: HLA DR17, A1, B8
- mediu: ecologici
• Constituția genetică particulară este responsabilă
de producerea unui răspuns imun anormal la
gliadină
Factori Genetici
17. • Răspuns imun mediat celular anormal la gluten
• Include manifestări ce denotă o modificare a
homeostaziei imune umorale și celulare
Factori Imunologici
18.
19. |
• Factorii declanșatori ai bolii sunt produsele din
lumenul intestinal, rezultate din digestia glutenului
(gliadina, secarina, ordeina), care pot pătrunde în
lamina propria prin spațiile intercelulare
• Macrofagele din lamina proprie înglobează gliadina
și o procesează devenind celule prezentatoare de
Antigen
20. |
• În acest moment, intervine susceptibilitatea
genetică
• Proteinele DQ2 și DQ8 sunt sintetizate în reticulul
endoplasmatic al macrofagelor și sunt cuplate cu
gliadina procesată în interiorul acestora
• Complexul gliadină procesată + antigen HLA clasa II-
a DQ2 sau DQ8 sunt exprimate pe membrana
macrofagului
21. |
• Macrofagele sunt astfel activate și secretă
Interferoni, care amplifică expresia complexului
HLA DQ+ gliadină
• Complexul membranar (DQ+Gliadină) este
prezentat Limfocitelor T Helper CD4+ care au pe
suprafața lor receptori specifici (TCR)
• Limfocitele T Helper CD4+ activate secretă cantități
mari de Citokine (Interleukina 2, Interferon gamma
și factor de necroză tumorală TNF alfa)
22. |
• Interleukina 2 activează Limfocitele B, care produc
anticorpi antigliadinici de tip IgA, IgM, IgG, care se
cuplează în complexe Ag-Ac, activând
complementul cu liza enterocitelor
• Interferon gamma acționează, pe de o parte asupra
Limfocitelor B, prin producere de Imunoglobulină
G, iar pe de altă partea activează Limfocitelor T
CD8+, cu liza enterocitelor
• Enterocitele sunt recunoscute de Limfocitele T
CD8+ deoarece prezintă pe membrana lor DQ2 sau
DQ8+Gliadină
23. |
Alte mecanisme
• Activarea metaloproteazelor (stromelizina-1,
colagenaze, gelatinaze), de la nivelul celulelor
mezenchimale intestinale, de către Interleukina 1 și
factorul de necroză tumorală TNF
• Activarea și degranularea mastocitelor cu
eliberarea de substanțe proinflamatorii
(prostaglandine E2, leucotriene B4, C4, D4, E4,
proteina cationică)
24. |
Alte mecanisme
• Accentuarea apoptozei enterocitare sub acțiunea
perforinelor și granzimelor eliberate de Limfocitele
CD8 activate