2. La români sărbătorile de
iarnă se desfăşoară între 24
decembrie şi 7 ianuarie şi au
ca puncte centrale zilele
Crăciunului, Anului Nou şi
Bobotezei.
Caracteristica lor cea mai
importantă este repertoriul
neasemuit de bogat în
datine şi credinţe, în realizări artistice literare, muzicale, coregrafice:
colindele, colindele de copii,
urãrile de belşug şi recoltă bogată cu Plugul, Pluguşorul, Sorcova,
Vasilca,
jocurile cu măşti (Capra, Cerbul, Brezaia, Turca),
cântecele de stea
3. Cercetãtorii sunt
unanimi în a aprecia
cã manifestãrile
augurale dureazã 12
zile, adicã de la
Ajunul Crãciunului -
24 decembrie şi pânã
la Ajunul Bobotezei -
5 ianuarie.
Pregãtirile însă
pentru acest "timp al
trecerii" se fac cu
mult înainte.
4. 30 noiembrie - în calendarul ortodox - Sfântul
Andrei
cautã chipul viitorului so în forma pe ţ care o ia plumbul sau
cositorul topit şi apoi brusc solidificat prin turnarea în apã;
stau peste noapte în faţa unei oglinzi, mãrginite de douã lumânãri,
pânã ce zãresc chipul viitorului bãrbat;
pun busuioc sub pernã şi apoi se culcã, sperând sã-şi viseze soţul
Tot în aceastã zi, în Moldova se stabilesc raporturile dintre cetele de
flãcãi şi gazda unde urmeazã sã se adune componenţii grupului de
colindatori. Obligaţiile grupului erau diverse: cãrau apã, spãrgeau şi
cãrau lemne, curãţau prin gospodãrie şi în grajdul animalelor etc.
În aceastã zi, toţi românii pun la încolţit grâu în câteva farfurioare, în
funcţie de câţi membri sunt în familie, iar la Anul Nou se interpreteazã
norocul ce-l va avea fiecare în funcţie de înãlţimea firelor de grâu.
5. 6 decembrie - în calendarul ortodox: Sfântul
Nicolae
În seara din ajun - 5 decembrie, pãrintii pun în încãltãmintea copiilor,
pe care aceştia si-o pregãtesc cu mare grijã, cadouri diverse:
bomboane, jucãrii, mici
obiecte de îmbrãcãminte.
În unele locuri exista obiceiul de a se pune
alãturi si o nuielusã împodobitã cu panglici
colorate si margele, cu efect moralizator.
Tot în aceastã zi, în anumite yone din
Muntenia si Transilvania se organizeazã
cetele de flãcãi, în vederea spctacolelor de
Crãciun.
6. 20 decembrie - în calendarul ortodox - Sfântul
Ignat
Ziua de Ignat, numita si Ignatul porcilor, este ziua în care, conform
traditiei, se taie porcul de Craciun.
Taranii pastreaza înca datina din batrâni si la 20 decembrie se prinde
si se înjunghie porcul, se pârleste, se jupuieste si se prepara carnea
pentru sarbatorile de iarna.
7. 24 decembrie - Ajunul Crãciunului
În diminea a acestei ţ zile, pânã aproape de miezul zilei, cete de copii
între 5 şi 14 ani merg cu "Moş Ajunul", un text augural scurt, rostit la
fiecare casã şi care anunţã deschiderea seriei de colinde si de practici
uzitate în aceastã perioadã.
Seara, cete de copii merg cu "Steaua", textul
fiind de facturã religioasã.
Ca obiect de recuzitã, ceata poartã o stea,
luminatã din spate cu o lumânare. Steaua
are în centrul ei o reproducere de pe
cunoscuta scenã a Naşterii Domnului.
8. Steaua
Obiceiul face parte din sfera urãrilor augurale si se desfasoara în seara de
Ajun a Crãciunului. De obicei, cei care merg cu Steaua sunt copii între 7 - 14
ani. Acest obicei are conotatii religioase referitoare la nasterea Domnului.
Steaua sus rãsare
Ca o tainã mare,
Steaua lumineazã
i adevereazã, strãluceşte
Şi lumii vesteşte
Cã astãzi curata,
Preanevinovata
Fecioara Maria,
Naşte pe Messia
In ţara vestitã
Bethleem numitã.
Magii cum zãrirã
Steaua şi pornirã
ŞSteaua Mergând dupã razã
Pe Hristos sã-l vazã.
Şi dacã sosirã,
Îndatã-l gãsirã,
La Dânsul intrarã
i se închinarã ŞC
u daruri gãtite
Lui Hristos menite,
Luând fiecare,
Bucurie mare.
Care bucurie
Şi la noi sã fie
De la tinereţe
Pân'la bãtrâneţe
9. Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sãrbãtorilor de Anul
Nou. La colindat participã tot satul traditional, desi efectiv colindã doar
copiii si flãcãii, constituiti în cete. Ceata este alcãtuitã dupã o orânduialã
bine stabilitã, având o ierarhie proprie, un conducãtor si un loc de întâlnire.
Ea este structura care stãpâneste, în timpul sãrbãtorilor Anului Nou,
viata satului.
Tot ce se petrece în aceastã perioadã
trebuie sã aibã un caracter augural,
colindele caracterizându-se prin
crearea unei atmosfere pline de
optimism în care se formuleazã dorinte
si nãzuinte ale oamenilor, acesta
atingând chiar limitele fabulosului.
10. Iatã Urarea pi ãrãilor (colindãtori ţ copii) din Hunedoara:
"Câţi cãrbuni în vatrã,
Atâţia peţitori la fatã,
Câte pietre pe râu,
Atâtea stoguri de grâu;
Câte aşchii la tãietor,
Atâţia copii dupã cuptor."
Darul oferit de gazde colindãtorilor
este colacul, el însusi
semn de belşug şi roade bogate.
11. Trei pãstori
Trei pãstori se întâlnirã / bis
Raza soarelui
Floarea soarelui
Şi aşa se sfãtuirã:
Haideţi faţilor sã mergem / bis
Raza soarelui
Floarea soarelui
Floricele sã culegem
Şi sã facem o cununã / bis
Raza soarelui
Floarea soarelui
S-o împletim cu voie bunã
Şi s-o ducem lui Hristos / bis
Raza soarelui
Floarea soarelui
Sã ne fie de folos
La anul şi la mulţi ani!
O, ce veste minunatã
O, ce veste minunatã
În Bethleem ni s-aratã
C-astãzi s-a nãscut
Cel fãr de-nceput
Cum au spus prorocii
C-astãzi s-a nãscut
Cel fãr de-nceput
Cum au spus prorocii:
Cã la Bethleem Maria
Sãvârşind cãlãtoria
Intr-un mic sãlaş
Din acest oraş
A nãscut ea pe Hristos
Pe fiul cel fãr de nume
Tatãl l-a trimis în lume
Sã se nascã
i sã creascã ŞS
ã ne mântuiascã
Sã se nascã
i sã creascã ŞS
ã ne mântuiascã.
12. Capra
Capra e socotitã de români ca animalul care dã semne
dacã vremea va fi bunã sau rea.
Jocul "caprei" (omorârea, bocirea , înmormântarea,
învierea) a fost, la origine, un ceremonial grav, un
element de cult, devenind astazi un ritual menit sã
aducã rodnicie anului care urmeazã, spor de animale
în turmele pãstorilor, si succesul recoltelor.
În zilele noastre, jocul a rãmas un pretext pentru una dintre tradi ionalele ţ manifestãri
artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, de înveselire a gospodarilor şi prilej
de urãri bune pentru Anul Nou.
În satele şi comunele maramureşene se practicã douã tipuri distincte de "caprã":
- jocul caprei bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud - un singur fluieraş; la
Botiza - patru sau şase fluieraşi); - jocul caprei inclus într-un spectacol popular complex
Ca şi celelalte jocuri cu mãşti practicate în timpul sãrbãtorilor de iarnã, şi în jocul
"caprei" şi-au fãcut loc, pe lângã mãştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul), mãştile de
"draci" şi "moşi" care, prin stigãte, chiote, mişcãri caraghioase, mãresc nota de umor şi
veselie, dând uneori o nuanţã de grotesc.
13. Foaie verde şi-o alunã
Bunã ziua, ziua bunã
Ia deschideţi porţile
Sã intre cãpriţele
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Nu te da nu te lãsa
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Capra noastrã-i cu mãrgei
Cu cercei cu catifeli
Joacã vesel cãpriţa
Toţi îs bucuroşi de ea.
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Nu te da nu te lãsa
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Şi plecai şi eu la târg
Pe cãpriţa ce s-o vând
Şi mergând pe drum,
mergând
Aud din urmã strigând:
Cumpãrãtorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumpãrãtorul:
- Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumpãrãtorul:
- E blândã, nu împunge?
Ciobanul:
- E blândã, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpãrãtor)
Cumpãrãtorul:
- Eu îţi dau 400 de lei pe ea pentru
cã împunge.
Ciobanul:
- De cât sã-mi dai 400 de lei pe ea,
mai bine îi dau un par în cap. (o
loveşte cu bãţul, capra cade şi nu
mai mişcã)
Capra
14. Alaiul:
- Vãleu, capra noastrã a murit!
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Te-o lovit vreo boalã grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Bãã, da capra nu-i moartã şi nu din pãliturã
a leşinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoalã tu cãpriţa mea
Faptele s-or îndrepta
Şi-acum haide sã plecãm
Şi-alte case colindãm
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa
Nu te da nu te lãsa
Ţa, ţa, ţa, cãpriţã ţa.
(Cules din com.Ţepu, jud.Galaţi.)
15. 31 decembrie
Este ziua în care se umblã cu "Plugul" şi "Plugusorul", primul aparţinând
flãcãilor, cel de al doilea copiilor.
Textul urãrii este similar, el punând în evidenţã un "manual" versificat al
practicilor agricole, dovadã cã odinioarã Anul Nou se sãrbãtorea la 1 martie.
Ceata celor mari, flãcãi şi proaspeţi însuraţi,
poartã cu ei, de la casã la casã, un plug
înhãmat la doi boi, trãgând simbolic în curtea
fiecãrei case câte o brazdã. Dintre obiectele
de recuzitã, mai fac parte un bici şi clopote
de la animale, cu care se produc zgomote de
mare intensitate la diferite momente ale
rostirii textului.
Cetele de copii au cu ele numai bici şi
clopotei, uneori şi un plug de lemn
miniaturizat.
16. În seara acestei zile, se practicã o serie de
obiceiuri, menite sã interpreteze potenţialul
agricol al anului care începe, cel mai utilizat
fiind "calendarul de ceapã". Se iau 12 foi din
douã jumãtãţi ale unei cepe şi se pune în fiecare
aceeaşi cantitate de sare. A doua zi dimineaţa,
cel mai vârstnic bãrbat din familie interpreteazã
dupã cantitatea de apã adunatã în fiecare foaie
care dintre lunile anului viitor va fi cea mai
ploioasã şi care cea mai secetoasã.
Tot în aceastã searã, pentru aflarea propriului destin se practicã o serie de
obiceiuri, similare cu acelea din noaptea spre ziua Sfântului Andrei (30
noiembrie). De la lãsarea întunericului şi pânã la ivirea zorilor lumina nu
trebuie stinsã în nici o casã şi nimeni nu are voie sã doarmã.
17. Plugul
În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flãcãi si de bãrbati de curând
însurati pleacã cu Plugul - strãvechi obicei agrar derivat dintr-o
practicã primitivã, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns o urare
obi nuitã de recolte bogate în ş anul care abia începe.
Urarea de plugusor este de fapt un
adevãrat poem care deschide cu har,
recurgând la elemente fabuloase, toate
muncile agricole.
Obiceiul contribuie la veselia generalã a
sãrbãtorilor de Anul Nou, colorând
desfãşurarea acestei sãrbãtori cu acele
elemente care ilustreazã una din
principalele ocupatii ale poporului
nostru - agricultura.
18. Pluguşorul copiilor
Pluguşorul copiilor este un obicei stãvechi agrar, care se practicã mai cu
seamã în Moldova, legat de manifestãrile augurale ocazionate de întâmpinarea
noului an. În ajunul Anului Nou cetele de copii intrã din casã în casã sã ureze
purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, tãlãngi,etc. Urarea este un
lung poem în versuri care prezintã succesiunea muncilor agricole - de la aratul
ogorului pânã la coptul colacilor.
"Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte
Şi-om începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea, omãtu-i mare,
Semne bune anul are;
Semne bune de belşug,
Pentru brazda de sub plug."
19. 1 ianuarie - Sfântul Vasile cel Mare
În cursul diminetii acestei zile, grupuri de copii merg cu
“Sorcova”, confectionatã din flori de hârtie.
Se rosteste un text scurt augural,
lovindu-se usor cu sorcova pe umãrul
celui cãruia i se ureazã.
Odinioarã, sorcova era un mãnunchi
de nuiele înverzite, aceasta fiind
adevãrata semnificatie a gestului
augural - tinerete, vigoare, belsug.
20. Sorcova
Obicei augural din ciclul manifestãrilor închinate întâmpinãrii Anului Nou.
Însemnul ritual este alcãtuit dintr-un bãt sau o ramurã verde, împodobitã.
Obiceiul se practicã de cãtre un bãiat, iar gazdelor li se adreseazã urãri de
bun augur, invocându-se sãnãtatea, belsugul si prosperitatea:
"Sorcova, vesela,
Sã trãiţi, sã-mbãtrâniţi,
Peste varã, primãvarã,
Ca un pãr, ca un mãr,
Ca un fir de trandafir"
Tare ca piatra,
Iute ca sãgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
21. 5 ianuarie - Ajunul Bobotezei (Botezul Domnului)
Preotul merge din casã în casã si stropeste cu apã sfintitã casa,
acareturile si pe cei ai casei.
Pe o masã, se aseazã tot felul de bucate din
care preotul trebuie mãcar sã guste pentru a
le sfinti. O mânã de fân si de grãunte se pune
sub fata de masã, apoi aceasta se amestecã se
amestecã cu hrana care se dã animalelor si
pãsãrilor.
Fetele cer preotului putin busuioc pe care îl
vor folosi ulterior la o serie de practici de
atras iubirea flãcãilor.
22. 6 ianuarie - Botezul Domnului
Se zice cã în aceastã zi, o datã cu sfintirea de cãtre preot a apei
(aghiazma mare), sunt sfintite toate apele pãmântului.
Aglomeratia umanã din aceastã zi la bisericã, întrecând în numãr
participarea credinciosilor la oricare slujbã de peste an si unicã în
tot spatiul crestin, se explicã prin faptul cã fiecare doreste sã-si ducã
acasã mãcar o sticlã cu apã sfintitã, care are numeroase
întrebuintãri:
se stropesc cu ea vitele, se dã celor
bolnavi, se pune putin în prima scaldã a
copilului nou-nãscut, este parte
componentã a unor amestecuri folosite în
vrãji si farmece, se stropeste cu ea prin
casã în caz de furtunã si trãsnete etc.
