2. Colindatul
Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii se
adună în cete bine rânduite. Fiecare grup îşi alege un conducător numit de obicei „vătaf“
sau „jude“. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci
şi traiste, darurile primite. Pe vremuri, fiecare ceată putea să ia la colindat numai o anumită
parte a satului, având grijă să nu pătrundă în zona ce se cuvenea alteia.
Odată intraţi în curtea casei, colindătorii îşi deapănă repertoriul înaintea membrilor
casei, adunaţi în prag. Cântecele sunt întotdeauna însoţite de dansuri. După ce cântecele şi
dansurile din faţa casei s-au terminat, gazda îşi invită colindătorii în casă. Aici, înainte de
aşezarea la masă pentru ospăţul comun, vătaful cetei porunceşte să se cânte alte câteva
colinde. Numărul colindelor depinde în mare măsură de rangul gazdei şi de belşugul de
daruri pe care ea urmează să le ofere colindătorilor.
In toată zona Olteniei există numeroase colinde specifice, dar cele mai cunoscute şi răspandite sunt
Steaua,Capra si Plugul cel Mare.
3. Sărbatorile de iarnă "bat la
usă", iar o data cu ele sunt reînviate
tradițiile şi obiceiurile olteneşti
păstrate din moşi-stramoşi. În
această zonă etnografică, există
tradiții şi obiceiuri inedite, care incă
se mai păstreaza în mediul rural si
care constituie o unicitate în țara
noastră.
Sărbatorile de iarnă încep odată
cu prinderea (15 noiembrie) şi țin
pâna la Sfântul Ioan (7 ianuarie).
Este o perioadă bogată în obiceiuri
,diferite de la o zonă la alta,cele mai
importante fiind Crăciunul, Anul
Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan.
4. Steaua
Este o datină străveche care încă se mai
practică din Ajunul Crăciunului şi până la Îvirea
zorilor. Ceata este formată din patru copii,
fiecare dintre ei având un rol prestabilit în
cadrul grupului: unul ţine steaua, celalalt este
responsabil cu adunarea banilor, a nucilor şi a
covrigilor, iar ceilalti doi ţin sacuiul şi un
ciomag, pentru a se apăra de câini.
5. Capra
Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul
Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt
înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume
variază de la o regiune la alta. În Muntenia şi Oltenia, capra e
denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi
obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, cu nelipsiţii
lăutari ce acompaniază dansul caprei. Capra saltă şi se
smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din
fălcile de lemn. Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori
de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină actuală,
spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului
şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei,
precum şi alte manifestări ala măştilor (căiuţii-feciori travestiţi
în crai, turca-masca de taur), întâlnite în satele româneşti la
vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice
închinate morţii şi renaşterii divinităţii.
6. Plugul cel Mare
Este cel mai răspândit obicei ce se practică în noaptea de Anul
Nou. Plugul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări
magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de
strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar
plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de
un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul
care imită mugetul boilor. Textul plugului şi-a pierdut
astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un
ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe
măsură ce se apropie de sfârşit.Plugul se organiză de către
flacăii din sat, şi era condus de un baiat mai viteaz numit
"staroste", ce avea sarcina de a ține plugul de coarne şi a rosti
urarea. Ceata era compusă de obicei din 12 flăcăi, iar spre
deosebire de Plugusor, mergea numai la familiile înstărite din sat.
7. Sorcova
Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e
mai cu seamă bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă
înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ
în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de
sorcovă vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged),
aluzie la ramură abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un
arbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite
persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete
magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare şi
tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu
face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
8. Obiceiuri pentru aflarea ursitului
De Anul Nou se credea că fetele nemăritate işi pot
afla ursitul îndeplinind anumite ritualuri prestabilite.
Astfel, acestea numărau şi leagau cu ochii închişi al
zecelea par din gardul de nuiele iar a doua zi se duceau
sa vada cum este parul, ca sa ştie cum o să arate
ursitul. Dacă parul era drept , viitorul soţ va fi un barbat
frumos. În cazul în care bucata de lemn era una
scorojită, fetele vor avea un barbat urât, iar dacă acesta
era noduros, atunci vor avea parte de un partener
bogat.
9. Moşii de Crăciun sau pomana de mână
Este un obicei vechi de sute de ani, ce se
practică atât în ziua de Ajun, cat şi de Crăciun.
Dimineaţa, femeile pleacă la cimitir, unde
tămâiaza mormintele, după care se întorc
acasă, scot colacii care stau la copt şi ii pun pe
masă. Pe fiecare colac pun cate un ou şi cate o
lumanare, dupa care se trimit prin vecini.
10. Pitaraii
Obicei de pe vremea dacilor. Este un obicei ce se
practică încă de momârlanii din Valea Jiului, şi semnifică
sacrificiul adus divinitaţii drept mulţumire pentru rodnicia
holdelor si a pomilor. Pitaraii sunt numai barbaţi, copii sau
adolescenţi, organizaţi in cete. Îmbrăcaţi în haine populare,
se adună în noaptea dinaintea Ajunului, împodobesc
steaguri cu clopotei, năframe multicolore, ciucuri si
coroniţe de flori, după care le agaţă pe prajini de caţiva
metri lungime. Odată terminat acest ritual, alaiul porneste
la colindat pe la casele din sat.
11. Boboteaza - 6 ianuarie
Boboteaza (Iordanul) - 6 ianuarie: la Bobotează
nu se spală rufe, apa sfinţita luată acum are
puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. La
Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se
duce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulţi
bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar
cel care va scoate crucea din apa va avea noroc
tot anul.
12. Sfantul Ioan Botezatorul- 7 ianuarie
Acest obicei, numit "Udatul Ionilor", are loc in
Transilvania si Bucovina. In Bucovina, la porţile
tuturor care poarta acest nume se pune un brad
împodobit, iar acesta dă o petrecere cu lautari. În
Transilvania cei care poartă acest nume sunt
purtaţi cu mare alai prin sat pana la râu unde sunt
botezaţi/ purificaţi.
