Mitologia greaca

1. Mitologia greacă

2.  Mitologia greacă cuprinde o colecție de mituri care
provin din Grecia antică. Aceste povestiri, familiare
tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor
lor și erau o reprezentare a lumii, cel puțin până
la Pitagora.

3.  Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu
dispunem decât aproape numai de izvoare literare și filozofice
(Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculații anecdotice (Ailianos), antimitografii
(Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) și rareori de informații ale istoricilor,
capturate direct din tradiție (Herodot, Pausanias, Thukydides); totuși deși chiar acestea din
urmă au pus în circulație informații intermediare, preluate de alții anterior, mitologia greacă
este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei
precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în
lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial
maritim.
 Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral,
sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în
genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).
 Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei,
cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu
numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din
carnea propiilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum și
multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).

4.  Zeii greci nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești,
dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept
ulterior din filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate
(mai ales în epopeile homerice); de ex. când Zeus își izgonește fiica (Thetis), îi
cere: "Du-te fără ca Hera să te poată zări" (Iliada, I, 522-523); aceștia au nevoie de
informatori și crainici, ca să afle despre mersul lumii; sunt supuși surprizelor și
manevrați de certuri, ambiții, orgoliu, capricii, fiind impulsivi și răzbunători (deși
unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice aceste trăsături). Tot
panteonul olimpian - lipsit de măreție -duce o viață de clan certăreț lipsit de norme
morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana și băutura lor
sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug vin și
cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice
societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe. Deși
lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea înhecatombă, în mod paradoxal, ei nu
suportă să vadă cadavre.
 Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o
afirmație dură: "Zeii ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii".

5.  Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite
de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizației.
Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice (în primul
rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) și a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă),
ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă
tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de
acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii
înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în
nenumăratele Nimfe, Dryade,Hamadryade, Naiade, Oceanide ș.a. Erau stăruitoare și
tradițiile totemice, aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile
locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de
vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Athena era bufniță,
iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoș totemic furnics (myrmex), iar imaginile
culturale cretene trădează și ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri.
 Lumea mitologiei grecești este complexă: monștrii, războaie, intrigi și zei indiscreți sunt
numeroși, iar genealogia lor se încrucișează deseori.
 Este important de reținut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele
din istorie. De asemenea Iliada șiOdiseea sunt considerate istorice.

6.  Personajele mitologiei grecești
 Cei doisprezece zei din Olimp
 Afrodita
 Apollo
 Ares
 Artemis
 Atena
 Demetra
 Hera, zeița supremă, fiica lui Cronos și a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon și Hades
 Hephaistos
 Hermes
 Hestia
 Hades
 Poseidon
 Zeus, zeul suprem, cel mai tânăr dintre fii lui Cronos și ai Rheei. Frații lui sunt Poseidon,
zeul apelor, și Hades, zeul lumii subterane