2. În mitologia greacă Medusa (Μέδουσα "gardian",
"protectoare")[1] a fost o ființă mitologică, descrisă ca fiind o
femeie hidoasă, care are șerpi în loc de păr. Totodată, aspectul ei
monstruos este însoțit de o abilitate de a pietrifica pe oricine o
privește direct în ochi. Majoritatea surselor o descriu ca fiind fiica
lui Phorcys și Ceto,[2] cu toate că
autorul Hyginus(Fabulae Preface) consideră că Medusa este fiica
lui Gorgon și Ceto[3].
Medusa a fost ucisă de eroul Perseus cu ajutorul Atenei și al
lui Hermes. A ucis-o tăindu-i capul, iar abilitățile de pietrificare
s-au convervat[4] până în momentul când a fost înmânat Atenei,
care l-a întipărit pe egida ei, purtată drept platoșă. Din corpul
neînsuflețit al Medusei au răsărit gigantul Chrysaor și calul
înaripat Pegas, rezultați în urma unirii sale cu Poseidon[5].
În Antichitatea clasică, imaginea Medusei a fost folosită ca și
dispozitiv apotropaic sau de înlăturare a spiritelor rele, cunoscut
sub numele de Gorgoneion.
3. Medusa în mitologia clasică
Cele trei gorgone — Medusa, Stheno și Euryale— erau fiicele zeităților
marine Phorcys (sau "Phorkys") și ale surorii sale,Ceto (sau "Keto"),
monștri htonici. Genealogia lor este împărțită cu cea a Graielor, după cum
prezinta Eschil în Prometeu înlănțuit:
Lângă ele, cele trei surori, înaripatele Gorgone
Cu șerpi în loc de par - disprețuind muritorul—
Unele referințe clasice consideră Gorgonele ca fiind un trio; Jane Ellen
Harrison consideră că triplarea Medusei în formula celor 3 surori este o parte
secundară a mitului:
„Formula triplă nu este primitivă, este abia o modalitate de generalizare... care
face din fiecare zeiță o treime, care ne-a adus Horele, Charitele, Semnai,
alături de alte grupuri de trio-uri. Este imediat evident faptul că Gorgonele nu
sunt cu adevărat 3, ci doar 1+2. Celelalte 2 surori cruțate sunt simple anexe,
datorită obiceiului; Gorgona reală este Medusa.[6]”
În cea de-a unsprezecea Odisee, Homer nu o indică în mod specific pe
Gorgona Medusa:
„"Ere that might be, the ghosts thronged round in myriads manifold,
Weird was the magic din they made, a pale green fear gat hold
Of me, lest, for my daring, Persephone the dread
From Hades should send up an awful monster's grisly head.[7]”
4. În timp ce meșteșugarii antici greci o reprezentau pe
Medusa și surorile sale ca fiind sub o formă monstruoasă,
sculptorii și lucrătorii în ceramică din secolul V începuseră
să o prezinte ca fiind frumoasă și înspăimântătoare
totodată. Într-o odă scrisă în 490 î.Hr, Pindar o descria ca
fiind "Medusa cu obraji albi".[8]
Într-o versiune târzie a mitului Medusei, relatată de către
poetul roman Ovidiu (Metamorfoze 4.770), Medusa era
inițial o tânără fecioară foarte frumoasă, "aspirația multor
pețitori", însă pentru că Poseidon a violat-o în templul
Atenei, zeița a fost atât de furioasă, încât a transformmat-
o pe tânără într-un monstru cu șerpi în loc de păr și a
făcut în așa fel încât chipul ei să pietrifice pe oricine o
privește.[9] În relatarea lui Ovidiu, Perseu afirmă că
pedeapsa aplicată Medusei de către Minerva (Atena) este
justificată.
5. Majoritatea versiunilor mitului prezintă decapitarea
Medusei de către eroul Perseu, trimis de către regele
Polidect din Serif deoarece Polidect vroia să se
căsătorească cu mama sa. Zeii știau de încercarea
eroului și l-au ajutat pe Perseu. Va primi un scup
lucios din partea Atenei, sandale aurii înaripate din
partea lui Hermes, o sabie făurită de Hefaistos și
casca invizibilă a lui Hades. Medusa era singura
Gorgonă muritoare, astfel încât Perseu a putut să o
ucidă în timp ce o privea în reflexia scutului. În acel
timp, Medusa era însărcinată cu Poseidon în urma
violului, iar când Perseu i-a retezat capul, Pegasus
(cal înaripat) și Chrysaor, un gigant cu sabie aurie, au
țâșnit din corpul ei.
6. Conform lui Ovidiu, in Africa nord-vestică, Perseu a trecut peste
titanul Atlas care susținea bolta cerească și l-a transformat în
piatră când acesta a încercat să îl atace.[10] În aceeași manieră,
coralul din Marea Roșie s-ar fi format în urma contactului
sângelui Medusei cu algele marine atunci când Perseu a așezat
capul pe mal în timpul unei scurte șederi în Etiopia, unde a
salvat-o pe viitoarea sa soție, prințesa Andromeda. Totodată,
viperele veninoase ale Saharei și scorpionii,
în Argonautica4.1515, Metamorfozele lui Ovidiu, 4.770
și Pharsalia lui Lucan, 9.820, sunt considerați a fi născuți din
picături din sângele Gorgonei. Acesta a dat naștere de asemenea
și Amfisbenei (creatură asemănătoare cu un dragon, care are un
șarpe în loc de coadă).
Perseus zboară apoi la Serif, unde mama lui era forțată să se
căsătorească cu regele. Regele Polidect va fi pietrificat de către
privirea Medusei, iar apoi Perseu va înmâna capul Gorgonei
Atenei, care o va plasa pe scutul ei, Egida.[11]
7. O parte din savanții clasici au interpretat mitul Medusei ca
fiind unul cvasi-istoric, sau o memorie "sublimata"a unei
invazii. O mare parte din miturile Greciei este istorie
politico-religioasa. Belerefon il stapaneste pe Pegasus si
ucide Himera. Perseu, intr-o varianta similara, o
decapiteaza pe mama lui Pegasus, Gorgona Medusa; in
aceeasi maniera, Marduk, erou babilonean, ucide monstrul
feminin Tiamat, zeita Sigiliului. Numele lui Perseu ar trebui
sa exprime "distrugerea"; cu toate ca profesorul Kerenyi
sugerase ca Perseu ar fi o figura arhetipala a Mortii, acesta
ar fi reprezentat elenii care invadasera Grecia si Asia Mica
la inceputul mileniului II inainte de Hr, provocand astfel
puterea zeitei-treimii. Pegasus a fost considerat sacru
datorita urmelor de copite lasate in urma ceremoniilor de
invocare a ploii si instaurarii regilor sacri; aripile sale erau
simbol al unei naturi celestre, in detrimentul simbolului
vitezei.
8. Jane Harrison accentuase (Prolegomena to the Study of
Greek Religion) ca insasi Medusa era o zeita, ascunzandu-
si chipul in spatele unei masti profilactice de Gorgona: un
chip ingrozitor menit sa inlature orice profan care dorea sa
aiba acces la Misterele ei. Perseu o decapiteaza: asta
insemnand ca elenii coplesesc altarele sfinte ale zeitei, le
priveaza pe preotese de mastile lor de Gorgone si le
captureaza caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de
Gorgona si corpul unui armasar a fost gasita in Boetia.
Belerefon, dublura lui Perseu, ucide Himera Liciana: elenii
anuleaza calendarul Medusan, si il inlocuiesc cu un
altul.[12][13]
Este posibil ca in cel de-al treilea secol inainte de Hristos
s-a produs o ruptura istorica, asemanata cu o trauma
sociologica, in cadrul acestui mit, in mare parte asemanat
cu termenul freudian latent de nevroza[14] .