Pasarea Phoenix- Mitologie,legende

1. Pasărea Phoenix
Legendă

2.  Pasărea Phoenix. Pasăre mitică, ce renăştea din propria-i cenuşă,
asemănătoare cu un vultur, cu pene splendide şi viaţă foarte lungă. Învăluită în
mister din cauza destinului său excepţional, transformată în imagine simbolică
a renaşterii, considerată ca fiind originară din cele mai diferite locuri, se
prezintă în mitologia clasică sub numeroase înfăţişări, care se înmulţesc în
nenumăratele reinterpretări propuse de secolele următoare şi de diversele
culturi în lumea clasică.
 Dacă exceptăm trimiterea dintr-un fragment al lui Hesiod unde se vorbeşte
despre viaţa sa lungă (927 de ani), primul care vorbeşte despre Phoenix este
Herodot; în Istorii, el ne oferă o descriere şi ne povesteşte obiceiurile sale de
viaţă singulare. Pasărea Phoenix seamănă ca formă cu vulturul, dar se
deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur
(două culori „nobile” şi cu o evidentă semnificaţie simbolică), ce o face mai
frumoasă decât cel mai minunat păun; are o longevitate extraordinară
(lungimea vieţii care i se atribuie variază, în funcţie de izvoare, de la 500 la
aproape 13.000 de ani); este singura din specia ei şi, prin urmare, nu se poate
reproduce; este originară din Arabia (sau Etiopia) şi constituie obiectul unui
cult particular în Egipt, la Heliopolis.

3.  Legendele cele mai deosebite se referă la reproducerea sa. Atunci când lunga sa viaţă este
pe terminate şi pasărea îşi simte sfârşitul aproape, îşi face un cuib din ramuri de plante
aromatice şi tămâie; dă apoi foc acestui cuib, în care, potrivit unor tradiţii, se întinde,
arzând o dată cu el, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre Phoenix o
îngroapă apoi pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie
în formă de ou şi ducându-le, cu un cortegiu format din alte păsări ce zboară împrejurul
său, la sanctuarul din Heliopolis, unde preoţii lui Helios vor începe ritul funebru solemn.
După această apariţie trecătoare în Egipt, tânăra pasăre se întoarce în Arabia (sau Etiopia),
unde îşi duce lunga sa viaţă solitară hrănindu-se cu perle de tămâie, până când va genera
din cenuşa sa un alt exemplar.
 Herodot şi alţi scriitori greci şi latini cunoşteau cu siguranţă, în mod mai mult sau mai puţin
direct, izvoare egiptene care povesteau despre un animal similar, Bennu, reprodus uneori
pe prora navelor egiptene, şi îl puneau în relaţie cu ciclul cotidian al Soarelui şi cu cel anual
al revărsărilor Nilului; astrologii legau însă povestea despre viaţa sa lungă de teoria
revoluţiei siderale. Este sigur că în Egipt echivalentul păsării Phoenix era legat de cultul
Soarelui, precum şi de ideea regenerării şi a vieţii, şi că aceste caracteristici sunt reluate în
mitologia clasică.
 Tentativele de identificare a păsării Phoenix din mitologie cu o pasăre reală, întreprinse de
antici, nu au avut succes; ştim că în vremea împăratului Claudius o aşa-numită pasăre
Phoenix a fost capturată în Egipt şi arătată la Roma, dar identificarea a fost primită cu
scepticism.

4.  Pasărea Phoenix la egipteni
 Pasărea Phoenix în Bestiarul dinAberdeen
 În unele mituri cosmogonice egiptene, pasărea Benu este ființa cea mai bătrână de pe
lume. Când prima bucată de pământ ieșise din apele întunecate ale Haosului, strălucitoarea
pasăre Benu coborâse pe movila primordială. Țipătul ei era primul sunet auzit vreodată.
Cele mai timpurii referiri la pasărea Benu o descriu ca fiind ocodobatură galbenă, dar
ulterior va fi prezentată ca un bâtlan[23].
 Termenul de benu provine dintr-un verb de origine egipteană, care are sensul de "a răsări"
, "a străluci". Se poate ca inițial pasărea benu să fi fost identificată
cu Venus caLuceafărul de Dimineață, fiind astfel precursorul reînnoirii creației în zorii zilei.
Țipătul păsării benu reprezintă punctul când timpul începuse. Totodată, ea era pasărea care
anunța sfârșitul timpului și reîntoarcerea în lumea haosului[24].
 În Textele de la Piramide, pasărea benu este asociată cu zeul creator al Soarelui.
LaHeliopolis, centrul închinării solare, pasărea s-ar așeza pe piatra de benben (un obelisc
primitiv) sau în ramurile unei salcii sacre. Când faraonii ar ajunge la o perioadă de domnie
de 30 de ani, aceștia rugau pasărea sacră să le reînnoiască puterea și vitalitatea[25].
 Zeii Ra și Osiris pot fi identificați cu pasărea benu, expresie a "cunoașterii secrete" corelate
cu cei doi zei. Ca manifestare a lui Osiris, pasărea benu conduce spiritele celor morți prin
pericolele lumii subterane. Unele vrăji din Cartea Morților invoca transformarea morților în
păsări benu, pentru a putea călători liber între cele 2 lumi[26].

5.  Se pare că pasărea benu a fost prototipul mitului clasic al păsării Phoenix,
creatură unică pe Pământ, neavând semeni[27]. În sec 5 î.Hr, Herodot afirma că
a vizitat Heliopolisul și că i se povestise despre o pasăre grandioasă numită
Phoenix. Aceasta era colorată în auriu și purpuriu, iar pasărea vizitase templul
soarelui la Heliopolis odată la 500 de ani, cărând cenușa părintelui ei într-un ou
de smirnă. Se presupune că din acest ou va ieși următoarea pasăre Phoenix.
Astfel, grecii adoptă pasărea Phoenix ca emblemă a ciclurilor vieții și ale morții,
a eternelor renașteri din propria cenușă.
 Phoenix la chinezi
 În mitologia chineză există o ființă fabuloasă, asemănătoare Phoenixului. În
opera anonimă ”Shan hai jing” (”Cartea munților și mărilor”), ni se prezintă
perechea de phoenicși numită ”fenghuang”:”feng” este masculul, iar ”huang”
este femela. Deși pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singură pasăre,
având o semnificație superioară și rang imperial.
 Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea
semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoș, gușă de
rândunică, gât de șarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de pește; din față
arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască
țestoasă.” Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariție a acesteia
este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă.