DD
Uploaded byDenisa Dan
3,137 views

Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

Lucrarea de licență analizează renaturarea luncii Dunării între Ostroveni și Corabia, evidențiind impactul amenajărilor hidroameliorative asupra ecosistemelor locale. Se argumentează necesitatea distrugerii digurilor de apărare pentru a permite restabilirea proceselor naturale, sugerând abordări moderne în gestionarea riscurilor de inundație. Studiul se bazează pe o combinație de cercetare bibliografică și analiza terenului, subliniind caracteristicile morfologice, hidrologice și pedologice ale zonei.

Embed presentation

Downloaded 26 times
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Facultatea de Geografie LUCRARE DE LICENŢĂ Îndrumător ştiinţific: Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ Absolvent: Dan Mariana Denisa BUCUREŞTI 2014
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Facultatea de Geografie Domeniul: Geografie Programul de studii: Licenţă LUNCA DUNĂRII ÎNTRE OSTROVENI ŞI CORABIA STUDIU DE EVALUARE A TERENURILOR ÎN VEDEREA RENATURĂRII Îndrumător ştiinţific: Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ Absolvent: Dan Mariana Denisa BUCUREŞTI 2014
1 CUPRINS Introducere ......................................................................................................................................2 1. Metodologie .......................................................................................................................5 2. Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia .........................................................................14 2.1. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în regim natural ........15 2.1.1. Caracteristici morfologice ...............................................................................15 2.1.2. Caracteristici hidrologice ................................................................................20 2.1.3. Caracteristici pedologice .................................................................................21 2.2. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în prezent .................25 2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării ...................................25 2.2.2. Caracteristici morfologice ...............................................................................27 2.2.3. Caracteristici hidrologice ................................................................................30 2.2.4. Caracteristici pedologice .................................................................................30 3. Evaluarea terenurilor .........................................................................................................33 4. Renaturarea luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia ......................................................42 4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu ..............................................................42 4.2. Argumente PRO renaturare ...................................................................................47 Concluzii ......................................................................................................................................50 Bibliografie ...................................................................................................................................51 Anexe ............................................................................................................................................53
2 Introducere Dunărea, fluviul cu renume încă din antichitate, este singura arteră de circulaţie longitudinală, pe apă, a Europei (***, 1969) cu valenţe de importanţă economică, dar şi geostrategică ce traversează pe o lungime atât de mare România. Date fiind necesităţile practice legate de comerţ şi navigaţie, preocupările legate de cunoaşterea şi amenajarea luncii Dunării au început încă din antichitate, putând fiind menţionaţi învăţaţii Hecateu din Milet (546-472 î.e.n.), Herodot (484- 423 î.e.n.), Polibiu, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Ovidiu, Ptolomeu (***, 1969). Astfel, a fost posibilă reconstituirea morfologiei cursului, braţelor şi gurilor fluviului de-a lungul ultimelor două milenii. Cunoscut în perioada antică sub denumiriile de Istris şi Danubius, fluviul a fost transformat de romani în axă de comunicaţii între centrul Europei şi Pontul Euxin, atât prin navigabilizarea întregului său curs, cât şi prin şoseaua ce-l însoţea (Botzan M. şi colab., 1991). Fiind o axă polarizatoare pentru aşezările umane, dar şi pentru activităţile economice agricole, industriale ori de comerţ, modificări au fost aduse cursului, luncii şi teraselor Dunării şi de către populaţiile ce au urmat în aceste teritorii fostelor colonii romane. Impactul acestor modificări pentru ecosistemele proprii luncii acestui mare organism fluviatil şi pentru relaţiile de dependenţă ce s-au stabilit în timp geologic între procesele geomorfologice, hidrologice şi pedologice de luncă şi peisajele din proximitate este direct proporţional cu amploarea lucrărilor, atribut ce a fost, la rândul lui, influenţat de nivelul de dezvoltare socio-economică şi tehnico- ştiinţifică al locuitorilor din proximitate. Cea mai mare amploare a modificărilor aduse luncii Dunării a fost resimţită în urma amenajărilor hidroameliorative din secolul XX, concretizate în ridicarea unei serii de diguri de apărare pe malul stâng al fluviului, reînălţate şi consolidate ulterior. Aceasta a urmat unei serii de dezbateri între adepţii efectuării lucrărilor de amenajare şi amliorare conduşi de inginerul Anghel Saligny şi susţinătorii naturalismului în lunca Dunării, cel mai de seamă dintre aceştia fiind desigur Grigore Antipa care în 1910 atenţiona că ridicarea de diguri de apărare, efectuarea lucrărilor de desecare şi introducerea în circuitul agricol pot pune în valoare anumite areale, în timp ce pentru altele ar însemna distrugerea productivităţii ce ar putea fi atinsă prin valorificarea în alte modalităţi, dar în regim natural1 . Cu alte cuvinte, lipsa studierii teritoriului în întregimea lui şi nereuşita de a pune în valoare terenul conform specificului său poate avea efect de boomerang, întorcându-se împotriva celor care impun utilizarea agricolă cu orice preţ şi manifestându-se prin investiţii ulterioare pentru menţinerea fertilităţii, texturii solului. Subiectul lucrărilor hidroameliorative efectuate pe cursul Dunării a revenit în actualitate în cercurile de specialişti (ingineri-constructori, hidrologi, ingineri agronomi, pedologi, biologi, personal de intervenţie în caz de urgenţă, dar şi agenţi economici), cât şi în cadrul publicului larg, promovat fiind de mass-media, în urma inundaţiilor „istorice” din anul 2006, când fluviul a străpuns digurile de apărare în multiple areale, inundând întinse terenuri agricole sau construite. Astfel, în perioada aprilie-mai 2006, a fost demonstrat de-a lungul întregii văi a Dunării româneşti că digurile de apărare sau „încorsetarea” unui organism fluvial într-un culoar fix şi de dimensiuni limitate este o metodă eficientă de protecţie împotriva inundaţiilor doar la viituri de amploare mică şi medie, însă după depăşirea nivelului digului de apărare, acestea se transformă 1 „Sistemul de amelioraţiuni [...] trebuie să fie bine chibzuit şi să se bazeze pe deoparte pe cunoaşterea amănunţită a condiţiunilor fizice şi biologice ale acelor regiuni, adică a climei, a naturii solului, a condiţiunilor hidrografice, a faunei şi vegetaţiunii, etc; pe de altă parte trebuie să ţină seamă de toate condiţiunile economice generale şi speciale... Numai pe baza acestor cunoştinţe vom putea şti prin ce anume fel de producţiune putem pune în valoare mai bine fiecare parte din zona inundabilă a Dunării, făcând-o să dea în permanenţă o rentabilitate cât mai mare şi din care să rezulte pentru economia generală a ţării profite cât mai multe” (Antipa Gr., 1910)
3 într-un factor ce amplifică potenţialul distructiv al inundaţiei, prin împiedicarea scurgerii gravitaţionale a apei cantonate în spatele digului spre albia minoră după trecerea undei de viitură în aval. Aceasta este o teorie a gestiunii riscului hidrologic ce a cunoscut o largă popularizare în ţările Europei Occidentale, dar care a pătruns în spaţiul românesc relativ recent şi cu dificultăţi. La aceast risc generat de deficienţele de proiectare a digurilor se adaugă şi aspectul confortului psihic rezultat din succesiunea mai multor generaţii de indivizi în arealele protejate de diguri şi din timpul mare de revenire a unei viituri care să provoace o inundaţie suficient de puternică încât să depăşească înălţimea digurilor. Astfel, având în vedere că în ţara noastră cultura riscului la inundaţii este foarte puţin dezvoltată şi că nu au fost educaţi în privinţa posibilităţii apariţiei unei viituri care să depăşească capacitatea digurilor, comunitatea umană s-a extins teritorial în spaţiile amenajate prin lucrări de desecare din lunca Dunării, făcând ca pagubele şi victimele inundaţiei din 2006 să fie cu atât mai numeroase. Aşadar, scopul lucrării de faţă este de a demonstra avantajele atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung ale distrugerii digurilor de apărare din lunca Dunării în arealul Ostroveni – Corabia şi permiterea reinstalării ecosistemelor şi proceselor naturale şi iniţiale, cu alte cuvinte de a demonstra avantajele renaturării, coroborate cu metode moderne de gestiune a riscului la inundaţii, precum crearea incintelor de inundaţie controlată. Urmând argumentările lui Grigore Antipa (1967-1944), Gheorghe Ionescu-Siseşti (1885-1967), Marin Drăcea (1885-1958), Ion Popescu-Zeletin ş.a., se va înceca demonstrarea dezechilibrelor naturale susţinută de sistemele de diguri de apărare, dar şi consecinţele din ultimele decenii ale refuzului unei oportunităţi viabile pentru creşterea nivelului de trai prin valorificarea resurselor proprii treptei de luncă. Alegerea arealului de studiu se datorează în primul rând includerii în zonă a incintei Dăbuleni, ce prezintă interes deosebit mai ales în contextul recentelor discuţii atât din cercurile ştiinţifice, cât şi din mass-media despre „deşertificarea” sudului Olteniei, fenomen ce face referire la instabilitatea dunelor de nisip de pe partea stângă a râului Jiu în urma efectuării de lucrări agricole în condiţii necorespunzătoare, adică în urma introducerii forţate a acesor terenuri nisipoase în circuitul agricol. Un motiv secundar pentru studiul arealului Ostroveni-Corabia este dat de proximitatea faţă de localitatea natală, aspect ce a facilitat deplasările pe teren în vederea obţinerii de date. Matematic, arealul de studiu este delimitat de meridianele de 23°54’30” şi 24°30’30”, respectiv de paralelele de 43°41” şi 43°48” (fig.1), încadrându-se, aşadar, în zona de climă temperată, în timp ce localizarea în funcţie de unităţile geomorfologice ale României îl amplasează în Sudul Câmpiei Olteniei, în aval (Est) faţă de lunca Jiului şi în amonte (Vest) faţă de lunca Oltului. Pentru că termenul „luncă” poate fi folosit pentru a defini o noţiune complexă ce face referire la elemente precum morfologia, hidrografia, regimul hidrologic, vegetaţie specifică, soluri specifice, procesul de aluvionare şi resurse economice, lucrarea va face referire la conexiunea dintre aceste elemente în cele două ipostaze temporale ale evoluţiei luncii Dunării în arealul de studiu delimitate de ridicarea digului de apărare.
4
5 1. Metodologie Lucrarea de faţă este rezultatul punerii în aplicare pe parcursul a aproximativ un an a unei serii de metode şi tehnici de lucru şi analiză a datelor geografice obţinute din surse bibliografice consultate la Filiala Geografie-Geologie a Bibliotecii Centrale Universitare Carol I Bucureşti, din surse on-line (rapoarte ale agenţiilor şi ministerelor de resort, date vectoriale puse la dispoziţie pe website-uri de profil, imagini satelitare, ş.a.) ori din cercetarea proprie pe teren. Metodele de cabinet sunt dominante în ceea ce priveşte provenienţa informaţiilor din capitolele 2, 3 şi 4. Astfel, descrierile morfologiei, morfometriei şi caracterelor hidrologice şi pedoloice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia, precum şi realizarea istoricului lucrărilor de amenajare a acestei trepte de relief s-au realizat prin metoda cercetării bibliografice, utilizând sursele puse la dispoziţie de Biblioteca Centrală Universitară Carol I Bucureşti. După prezentarea descriptivă a luncii Dunării în cele două momente reprezentative, s-a recurs la metoda analizei diacronice pentru a pune în evidenţă evoluţia temporală a peisajului arealului de studiu. Acolo unde sursele de informaţii au permis, am însoţit pasajele descriptive cu sistematizări sub formă de tabel ori grafic, precum şi cu materiale cartografice reprezentative realizate de asemenea în cabinet cu ajutorul software-urilor SIG (QuantumGIS 2.0.1, ArcMap 10), prelucrând date spaţiale disponibile pe serverele diverselor comunităţi ce fac publice date geografice opensource (geospatial.unibuc.ro, earth.unibuc.ro), centre de cercetare ori chiar agenţii şi instituţii de monitorizare a componentelor de mediu (OSPA DOLJ, Administraţia Naţională de Meteorologie, Agenţia Europeană de Mediu – eea.europa.eu; Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice – mmediu.ro; Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni – ccdcpndabuleni.ro). Pentru obţinerea rezultatelor prezentate în capitolul 3 „Evaluarea Terenurilor”, am aplicat în cabinetul de lucru metodologia indicată de I.C.P.A. având ca obiect al studiului datele obţinute în urma analizelor fizice şi chimice a două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu. Condiţiile de climat, relief, apă, pretabilitatea pentru anumite folosinţe şi culturi sunt redate prin următorii indicatori pedologici  Gradul de gleizare a solului Tabel nr.1: Stabilirea gradului de gleizare a solului Simbol Denumire G0 Negleizat G1 Freatic umed G3 Slab gleizat G4 Moderat gleizat G5 Puternic gleizat G6 Foarte puternic gleizat G7 Excesiv gleizat G8 Submers Sursa: Canarache A., 2003
6  Gradul de stagnogleizare a solului Tabel nr. 2: Stabilirea gradului de stagnogleizare a solului Simbol Denumire W0 Nestagnogleizat W1 Stagnogleizat în adâncime W2 Slab stagnogleizat W3 Moderat stagnogleizat W4 Puternic stagnogleizat W5 Foarte puternic stagnogleizat W6 Excesiv stagnogleizat Sursa: Canarache A., 2003  Gradul de salinizare a solului Tabel nr. 3: Stabilirea gradului de salinizare a solului Simbol Denumire S0 Nesalinizat S1 Salinizat în adâncime S2 Salinizat slab S3 Salinizat moderat S4 Salinizat puternic S5 Salinizat foarte puternic Sursa: Canarache A., 2003  Relief – R  Neuniformitatea terenului – U  Folosinţa terenului – F  Grad de eroziune în suprafaţă  Clasa texturală - CT  Gradul de sodizare a solului
7  Grosimea solului până la roca compactă Tabel nr. 4: Stabilirea grosimii solului până la roca compactă Simbol Denumire Limite (cm) d1 Foarte superficial < 21 d2 Moderat superficial 21 – 50 d3 Slab profund 51 – 75 d4 Moderat profund 76 – 100 d5 Puternic profund 100 – 125 d6 Foarte puternic profund 126 – 150 d7 Extrem de profund >150 Sursa: Canarache A., 2003  Conţinut de schelet (adâncimea 0 – 20 cm şi 40 – 80 cm) – q Tabel nr. 5: Stabilirea conţinutului de schelet Simbol Denumire Limite (%) q0 Sol fără shelet <6 q2 Sol slab scheletic 6 – 25 q3 Sol moderat scheletic 26 – 50 q4 Sol puternic scheletic 51 – 75 q5 Sol excesiv scheletic 76 – 90 q6 Rocă compactă sau pietriş >90 Sursa: Canarache A., 2003  Grad de poluare – P Tabel nr. 6: Stabilirea gradului de poluare a solului Simbol Denumire P0 Nepoluat P1 Slab poluat P2 Moderat poluat P3 Puternic poluat P4 Foarte puternic poluat P5 Excesiv poluat Sursa: Canarache A., 2003
8  Înclinarea terenului – IP Tabel nr. 7: Stabilirea gradului de înclinare a terenului Simbol Denumire Limite (%) IP01 Orizontal <2,1 IP03 Foarte slab înclinat 2,1 – 5 IP07 Slab înclinat 5,1 – 10 IP17 Moderat înclinat 10,1 – 15 IP17 Idem. 15,1 – 20 IP22 Idem. 20,1 – 25 IP30 Puternic înclinat 25,1 – 35 IP42 Idem. 35,1 – 50 IP75 Foarte puternic abrupt 50,1 – 100 IP99 Abrupt înclinat >100 Sursa: Canarache A., 2003  Expoziţia pantei terenului – l  Grad de acoperire a terenului cu bolovani sau pietre – Z  Categorie de eroziune în adâncime – r  Capacitate de apă uşor accesibilă la adâncimea de 0 -100 cm (mm) – CU  Permeabilitate la adâncimea de 0 – 100 cm (mm/h) – Ks  Categorie de alunecări de teren – f Tabel nr. 8: Stabilirea existenţei alunecărilor de teren Simbol Denumire f00 Absente f01 Stabilizate f02 Semi-stabilizate f03 Active Sursa: Canarache A., 2003
9  Adâncimea apei freatice – Q Tabel nr. 9: Stabilirea adâncimii apei freatice Simbol Denumire Adâncime (m) Textură lut nisipos….argilă Textură nisip….nisip lutos Q1 Superficială <0,51 <0,51 Q2 Extrem de mică 0,51 - 1 0,51 – 0,75 Q3 Foarte mică 1,01 – 2 0,76 – 1,40 Q4 Mică 2,01 – 3 1,41 – 2 Q5 Mijlocie 3,01 – 5 2,01 – 4 Q6 Mare 5,01 – 10 4,01 – 10 Q7 Foarte mare >10 >10 Q8 Izvoare de coastă Izvoare de coastă Izvoare de coastă Sursa: Canarache A., 2003  Temperatură medie anuală – Ta Tabel nr. 10: Stabilirea temperaturii medii anuale Simbol Denumire Limite (ºC) Ta99 Extrem de scăzută < -1,9 Ta00 Idem. -1,9 – 0 Ta02 Foarte scăzută 0,1 – 2 Ta04 Scăzută 2,1 – 4 Ta05 Submijlocie 4,1 – 5 Ta06 Idem. 5,1 – 6 Ta07 Mijlocie 6,1 – 7 Ta08 Idem. 7,1 – 8 Ta09 Ridicată 8,1 – 9 Ta10 Idem. 9,1 – 10 Ta11 Foarte ridicată 10,1 – 11 Ta12 Extrem de ridicată 11,1 – 12 Ta13 Idem. >12 Sursa: Canarache A., 2003
10  Precipitaţii medii anuale – Pa Tabel nr. 11: Stabilirea precipitaţiilor medii anuale Simbol Denumire Limite (mm) Pa01 Extrem de scăzute <301 Pa02 Foarte scăzute 301 – 400 Pa03 Scăzute 401 – 450 Pa04 Idem. 451 – 500 Pa05 Submijlocii 501 – 550 Pa06 Idem. 551 – 600 Pa07 Mijlocii 601 – 700 Pa08 Idem. 701 – 800 Pa09 Ridicate 801 – 1000 Pa10 Foarte ridicate 1001 – 1200 Pa11 Idem. 1201 – 1400 Pa12 Extrem de ridicate >1400 Sursa: Canarache A., 2003  Grad de tasare la adâncimea 40 – 60 cm (%) – t Tabel nr. 12: Stabilirea gradului de tasare Simbol Denumire Limite grad de tasare (%) Limite porozitate totală (%)pentru soluri cu textură: Nisip Nisip lutos Lut nisipos Lut Lut argilos Argilă t1 f. afânat <-1,8 >53 >55 >56 >58 >61 >65 t2 Afânat -1,8…-11 49 - 53 51 - 55 52 - 56 54 - 58 57 - 61 61 - 65 t3 Netasat -10……0 44 - 48 46 - 50 47 - 51 49 - 53 52 - 56 56 - 60 t4 Slab tasat 0……10 39 - 43 41 - 45 42 - 46 44 - 48 47 - 51 51 - 55 t5 Moderat tasat 11……18 34 - 38 36 - 40 37 - 41 39 - 43 42 - 46 46 - 50 t6 Puternic tasat >18 <34 <36 <37 <39 <42 <46 Sursa: Canarache A., 2003
11  Conţinutul de carbonat de calciu pe adâncimea 0 – 100 cm (%) – Ca Tabel nr. 13: Stabilirea conţinutului de carbonat de calciu Simbol Denumire Limite (%) Ca10 Absent 0 Ca20 Mic <2 Ca31 Mijlociu 2 – 4 Ca32 Idem. 5 – 8 Ca33 Idem. 9 – 12 Ca41 Mare 13 – 15 Ca42 Idem. 16 – 20 Ca43 Idem. 21 – 25 Ca50 Foarte mare 26 – 40 Ca60 Extrem de mare >40 Sursa: Canarache A., 2003  Reacţia solului la adâncimea 0 -20 cm – pH Tabel nr. 14: Stabilirea pH-ului Simbol Denumire Limite Ph010 Extrem de acidă <3,5 Ph020 Foarte puternic acidă 3,6 – 4,3 Ph030 Puternic acidă 4,4 – 5 Ph041 Moderat acidă 5,1 – 5,4 Ph042 Idem. 5,5 – 5,8 Ph051 Slab acidă 5,9 – 6,4 Ph052 Idem. 6,5 – 6,8 Ph060 Neutră 6,9 – 7,2 Ph071 Slab alcalină 7,3 – 7,8 Ph072 Idem. 7,9 – 8,4 Ph080 Moderat alcalină 8,5 – 9 Ph090 Puternic alcalină 9,1 – 9,4 Ph100 Foarte puternic alcalină 9,5 – 10 Ph110 Extrem de alcalină >10 Sursa: Canarache A., 2003
12  Rezervă de humus la adâncimea 0 – 50 cm (t/ha) – H Tabel nr. 15: Stabilirea cantităţii de humus Simbol Denumire Limite (t/ha) H10 Extrem de mică <31 H20 Foarte mică 31 – 60 H30 Mică 61 – 120 H40 Moderată 121 – 160 H50 Mare 161 – 200 H61 Foarte mare 201 – 250 H62 Idem. 251 – 300 H71 Extrem de mare 301 – 400 H72 Idem. 401 – 600 H73 Idem >600 Sursa: Canarache A., 2003  Frecvenţa inundaţiilor – I Tabel nr. 16: Stabilirea frecvenţei inundaţiilor Simbol Denumire Frecvenţă inundaţii (ani) I0 Neinundabil Niciodată I1 Rar inundabil Mai rar decât o dată la 5 ani I2 Frecvent inundabil Odată la 2-5 ani I3 Foarte frecvent inundabil O dată pe an sau mai des Sursa: Canarache A., 2003  Erozivitate pluvială – Ap  Lungimea versantului – Lv  Temperatură anuală corectată – Tac  Precipitaţii anuale corectate – Pac  Bilanţ hidroclimatic – B  Volum edafic – VE  Exces de umiditate la suprafaţă – Eus  Aport freatic – Apf  Deficit de umiditate – Du  Erodabilitatea solului – SE  Pericol de eroziune în suprafaţă – Pe  Grad de saturaţie în baze la adâncimea 0 – 20 cm (%) – V
13 Conform metodologiei folosite pentru evaluarea terenurilor în România, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA) indică pentru fiecare din caracteristicile solului o serie de coeficienţi de bonitare naturală (Kn) cu valoarea maximă egală cu 1. Prin înmulţirea acestor coeficienţi între ei şi a produsului lor cu 100 s-a obţinut nota de bonitare naturală a terenului: Nbn = K1 * K2 * K3……Kn * 100 Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază (anexa nr. 1), ale căror valori au fost stabilite prin analiza fizico-`chimică a două profilele de sol reprezentative. Pentru fiecare dintre aceşti indicatori există un număr de clase de valori (anexele 2 - 19), iar coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare dintre aceste clase de valori. Coeficientul 1, care arată condiţiile optime, este acordat, conform specificului indicatorului respectiv, fie clasei de valori celei mai mici (ex. pantă, salinizare, etc), fie clasei celei mai mari (ex. volum edafic), fie unei clase cu valori intermediare (ex. adâncimea apei freatice). Bonitarea terenurilor agricole se poate diferenţia pe folosinţe şi culturi, care sunt în număr de 24. Tabelul nr. 17. Folosinţele şi culturile pentru care se poate face bonitarea terenurilor Sursa: Canarache A., 2003
14 2. Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia Motto: De la întrarea pe teritriul României şi până la Marea Neagră, Dunărea are pe malurile ei şi ale braţelor în care se desparte o lungă fâşie de pământ, uneori foarte lată, peste care-şi revarsă apele în timpul creşterilor ei periodice. Această fâşie constituie „Zona Indundabilă” sau „Albia Majoră” (Antipa Gr., 1910) Cursul actual al Dunării urmăreşte o veche şi mare depresiune geologică-geomorfologică, care străbate Europa pe direcţia aproximativă vest-est şi care a găzduit un braţ al Mării Mediterane în oligocen şi miocen. La sfârşitul miocenului, mişcările orogenetice şi epirogenetice au determinat o retragere a mării, concomitentă cu o înălţare a uscatului, timp în care braţul Mării Mediterane s-a transformat într-un întins bazin cu apă salmastră – Marea Sarmatică. În pliocen, acest întins bazin marin se redusese considerabil şi se divizase, rămânând acoperite de apă doar teritoriile Bazinului Vienei, Depresiunii Panonice şi Depresiunii Ponto-Caspice-Arale. La începutul Cuaternarului, apele Mării Panonice (aflată în faza de închidere) sunt puse în legătură cu cele ale Mării Pontice, aceasta din urmă divizându-şi la rândul ei apele în bazinul Mării Negre şi bazinul Mării Caspice. Pe măsura dispariţiei Mării Sarmatice şi transformarea mărilor care au succedat- o, funcţiunea de colector al apelor din Alpi, Caprăti şi Balcani a fost preluată de Paleo-Dunărea. Sectoarele superioare s-au format în ultima parte a terţiarului, sectorul mijlociu se desăvârşeşte la sfârşitul pliocenului, iar sectorul inferior în cuaternar, după ce intră în legătură cu bazinul pontic. (Banu C. A. şi colab., 1967) Acceptând că Dunărea are vârsta Cuaternarului, cu consecinţele glaciaţiilor şi interglaciaţiilor imprimate în terasele sale, putem observa că interglaciaţia prezentă, holocenul, de numai 12.000- 14.000 ani durată i-a finisat configuraţia hidrografică actuală ce include atât lunca, cât şi Delta. (Botzan M.. şi colab., 1991) Sectorul de luncă dintre Ostroveni şi Corabia aparţine bazinului inferior al Dunării şi unitatăţii naturale Jiu-Corabia, conform clasificării lui Botzan M. şi colab., 1991. Astfel, realizează limita sudică a câmpiei de terase a Romanaţilor (Caracalului). Pe malul românesc, pe aliniamentul localităţilor Bechet-Dăbuleni-Corabia se poate urmări contactul dintre luncă şi prima terasă a Dunării. (Banu C. A. şi colab., 1967).
15 2.1. Caracteristici morfologice, pedologice şi hidrologice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în regim natural Până la începutul secolului trecut, echilibrul multimilenar dintre Dunăre şi lunca sa a marcat pregnant peisajul zonei inundabile. Cu o suprafaţă originară estimată între un milion de hectare şi 1.068.000 ha (Stoiculescu et al, 1987, respectiv I. Popescu-Zeletin, 1967 citat de Stoiculescu C. D., 2008), lunca Dunării era un organism ce producea atât bunuri (în special peşte – vezi tabelul nr. 18), cât şi servicii, prin valorificarea corespunzătoare a bălţilor şi stufăriilor (48,5% din suprafaţă) şi terenurilor inundabile (51,5%) ce funcţionau ca păşuni şi păduri „amfibii”. (Stoiculescu C. D., 2008). Tabelul nr. 18. Consumul anual de peşte/cap locuitor în România Sursa: Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004 2.1.1. Caracteristicile morfologice Lunca este cea mai nouă componentă a văii Dunării, apărând în urma acţiunii complexe de eroziune laterală şi de acumulare pe care fluviul a exercitat-o sub influenţa oscilaţiilor sezoniere şi accidentale ale nivelurilor şi debitelor (***, 1969). Între Jiu şi Olt, lăţimea luncii Dunării înregistrează variaţii între 4 km la Bechet şi 14 km la Dăbuleni (Popp N., 1970), aceasta variind în funcţie de dimensiunile celor trei fâşii caracteristice:  fâşia înaltă de grind (grindul malului, cu altitudine medie de 3-4 m, care se întinde paralel cu fluviul, formând pe toată lungimea sa un fel de dig natural numit „Grindul malului”, format prin depunerile aluviunilor în suspensie în momentul în care apa se revarsă şi îşi pierde din forţă, dar care este întrerupt punctual pe lungimea sa de crestături: guri de gârle, privaluri, rupturi, etc, conform lui Antipa Gr., 1910),  fâşia de tranziţie cu porţiuni mai ridicate, care nu se indundă decât rar (grinduri) sau mai puţin ridicate (terenuri indundabile) ori joase de tot (bălţile, în care se acumulează apele rămase de pe urma inundaţiei şi care dispar în cursul verii ori bălţi permanente alimentate şi prin gârle speciale – gârlă de alimentare în amonte, cu gura barată cu bancuri formate prin depuneri şi care nu începe să funcţioneze decât după ce apele Dunării sunt la o cotă mai ridicată şi gârlă de scurgere în aval, multe din aceste gârle fiind vechi braţe ale Dunării. În incinta Bechet-Corabia erau cuprinse bălţile foarte productive Orlea şi Potelul, cu o suprafaţă liberă de stuf de 6338ha, alimentate direct din Dunăre printr-o gârlă lungă numită Gârla Orlea sau Gârla Mare (Antipa Gr., 1910). Bălţile Orlei sunt menţionate încă din Evul Mediu în actele numite „Săpate” ca gârle de pescuit (Botzan M. şi colab., 1991)  partea cea mai joasă a luncii  o a patra fâşie, mai înaltă, sub forma unui tăpşan cu pantă foarte slabă şi cu suprafaţa foarte netedă, ce apare doar în sectorul Dăbuleni - Potelu şi care a fost formată datorită acumulărilor de la baza terasei (agestre, năruiri, acumulări deluvio-coluviale) sortate şi nivelate în timpul inundaţiilor (***, 1969). Depozitele cuaternare ajung la grosimi de 20 m.
16 În regim natural, principala schimbare ce se înregistrează în lunca Dunării în timpul inundaţiilor este este ridicarea nivelului apei, succedată de revarsări. După trecerea undei de viitură, scăderea debitului atrage şi scăderea capacităţii de a transporta aluviuni, ceea ce determină depunerea unei părţi din particulele în mişcare sub forma de bare de nisip şi pietriş (Strahler A., 1973). Aşadar, relieful de luncă prezintă forme de relief rezultate prin procesele de eroziune-acumulare şi considerate pozitive (când sunt situate deasupra liniei canalului de etiaj: popine, grinduri, ostroave inundate la viituri extraordinare sau chiar permanent neinundate), dar şi forme de relief considerate negative (când sunt situate sub linia canalului de etiaj) (Banu C. A. şi colab., 1967). Între Bechet şi Corabia (kilometrii 640 – 665), albia Dunării are o lăţime mică, dar o adâncime mare, ceea ce conduce la accentuarea proceselor de eroziune (asupra patului albiei şi a malurilor) şi transport (***, 1969) şi deci, la un ritm mai rapid de individualizare a microformelor de relief în luncă. Cu toate acestea, cea mai mare parte a aluviunilor (mai ales nisip şi pietriş) provin din erodarea sectoarelor convexe ale meandrelor situate în amonte (Strahler A., 1973). Meandrele se formează prin erodarea sub mal la exteriorul sinuozităţii şi depunerea aluviunilor către exterior de către râu. Acestea prezintă un mal concav şi un mal convex (Strahler A., 1973). Grindurile sunt forme de origine aluvionară, fluviatilă, în general mai tinere decât popinele, fără strat de loess. Acestea se formează pe malurile albiei minore şi rareori rămân neinundate la viituri (Banu C. A. şi colab., 1967). Reprezintă o formă de acumulare a pietrişurilor şi nisipurilor grosiere în vecinătatea albiei şi au forme alungite şi înălţimi de până la 10m, fiind frecvent acoperite cu vegetaţie (Ielenicz M., 2010). Tot o varietate de grind este şi grindul fluviatil. Acesta reprezintă o fâşie de teren uşor înălţată şi formată în urma depunerii celei mai mari părţi a materialului transportat lângă albie, în urma mai multor inundaţii succesive. Grindurile sunt frecvent date în folosinţă agricolă (Strahler A., 1973). Popinele sau grădiştile sunt martori de eroziune dintr-un nivel mai înalt identic sau apropiat ca altitudine de terasa joasă neindundabilă, acoperite de cele mai multe ori cu un orizont de loess (Banu C. A. şi colab., 1967). Au formă rotunjită şi înălţimi de 5-10m, fiind cultivate agricol (Ielenicz M., 2010). Ostroavele sunt forme aluvionare formate în interiorul albiei, determinând împărţirea acesteia în două braţe. (Banu C. A. şi colab., 1967). Conurile de aluviuni sunt forme de acumulare depuse în luncă de pâraie sau torenţi. Cele mai dezvoltate sunt utilizate agricol sau adăpostesc aşezări umane (Ielenicz M., 2010). Pentru că predominante sunt vânturile din direcţia V-SV-NV (38,9%) şi SE (20,1%), iar în cursul anului, viteza vântului depăşeste 11m/s în 25,3 zile (nisipuridabuleni.ro), bine reprezentat în arealul de studiu este relieful de dune pe nisipuri, dunele reprezentând acumulări de nisip sub formă de movilă. Originea dunelor este eoliană, ele rezultând din acţiunea de deflaţie (ridicarea în aer sau rostogolirea particulelor libere de pe suprafaţa topografică, conform lui Strahler A., 1973) exercitată de către vânt, însă nisipurile provin din acţiunea de eroziune exercitată de râul Jiu şi fluviul Dunărea şi din cea de acumulare în luncile celor 2 organisme fluviatile din arealul Ostroveni-Corbia. Dunele prezintă direcţie Vest-Est, însă dimensiuni şi evoluţii variate şi au grad diferit de acoperire cu vegetaţie, cele mai mari dintre ele prezentând procese de solificare în partea superioară (Ielenicz M., 2010). Pentru fixarea dunelor de nisip, s-au efectuat studii în cadrul catedrelor de agrochimie din marile centre universitare ale ţării (Bucureşti, Craiova) încă din anul 1933, acestea culminând cu decizia de înfiinţare în anul 1959 a unui Centru Experimental cu obiectiv principal valorificarea nisipurilor cu plante de cultură. Acest centru a constituit actul de naştere al Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, care funcţionează cu această denumire încă din anul 1975.
17 Lacurile de luncă (sau bălţile) reprezintă un tip de lacuri cu cuveta de origine naturală, cu apă dulce (mineralizare sub 1 g/l) care se găsesc în unităţile de câmpie, subunităţile de luncă. Acestea se pot forma pe meandre sau pe cursuri părăsite, însă cel mai frecvent în spatele grindurilor fluviatile. Adâncimea lor este redusă, iar linia ţărmului înregistrează oscilaţii în funcţie de intensitatea proceselor de evaporare, respectiv inundare. De asemenea, în timp ce unele lacuri erau în conexiune permanentă cu fluviul prin gârle, având un regim permanent, altele erau alimentate doar la viituri, după retragerea undei de inundaţie devenind mlaştini (Posea Gr., 2006). Astfel, se explică creşterea suprafeţelor acoperite de lacuri de luncă în intervalul temporar 1910 – 1936 (figurile 2 şi 3). Prin prisma caracteristicii de a reţine apă la inundaţie şi, deci, a atenua unda de viitură, Grigore Antipa (1910) numeşte bălţine Dunării „supape de siguranţă”, dovadă a rolului de protecţie pe care acestea îl exercitau pentru comunităţile umane din treapta de luncă. Prelucrând datele vectoriale prezentate în figura 3 într-un software SIG specializat, aflăm că, la nivelul anului 1936, 29,96% din suprafaţa totală a sectorului de luncă a Dunării dintre Ostroveni şi Corabia era acoperită de lacuri şi bălţi de luncă, cel mai important fiind lacul Potelu (Orlea, în partea Vestică), însă toponimele extrase de pe Planurile Directoare de Tragere scara 1:20000 indică şi prezenţa altor corpuri de apă precum balta Cârligul, balta şi gârla Cuşmiţa, balta La Livezi, balta Vâlcovia, gârla Grădiştea, gârla Săpata, gârla Cocostârcului, gârla Fundătura, gârla Buzei, gârla Cocorului, gârla Prudilă, balta Rotunda, balta Pascului, balta Muierii, ş.a.. Aşadar, aproape o treime din terenurile folosite astăzi pentru culturi agricole au funcţionat în regim submers, cu procesele şi fenomenele specifice acestuia, timp de mai multe mii de ani.
18
19
20 2.1.2. Caracteristicile hidrologice Cursul Dunării, axat pe diverse unităţi de relief şi unităţi climatice, se reflectă direct în modificările scurgerii. Coroborarea factorilor ce determină şi influenţeză scurgerea dă naştere regimului de scurgere al Dunării. De la intrarea în ţară şi până la Corabia, doar râul Jiu aduce un aport relativ signifiant de apă, în medie de 90 m3 /s (***, 1969). Au fost identificate trei perioade de creşteri periodice ale cotelor Dunării: creşterile mari de primăvară (Martie-Iunie şi, mai rar, Februarie-August), creşterile mici de toamnă (datorate ploilor de toamnă) şi zăporul (creşterile parţiale din timpul ruperii sloiurilor, mai ales că dezgheţurile încep adesea din amonte înspre aval din cauza influenţei Crivăţului în sectorul de câmpie şi pot duce la formarea unui baraj de gheaţă care provoacă creşteri parţiale) (Ujvari I., 1972). În regim natural, nivelurile maxime anterior cotelor istorice din 2006 s-au înregistrat în anii 1897 (35.000 m3 /s), 1940, 1942, 1954. Înălţimile maxime ale inundaţiilor înregistrate înainte de 1910 au fost de 729 cm la Bechet (1895) şi 742 cm la Corabia (1897). Cu toate acestea, în lipsa încorsetării cu sistemele de diguri insubmersibile, lunca Dunării în sectorul Gruia-Isaccea, mărindu-şi suprafaţa până la cca 1 milion ha (Stoiculescu C. D., 2008), volumele mari de apă din perioadele de inundaţie erau cu uşurinţă repartizate pe întinsa suprafaţă şi absorbite în sol, de plante ori mărind volumul bălţilor de pescuit, astfel încât nu reprezentau o ameninţare la adresa populaţiei. Prin aceste mecanisme, lunca Dunării, exercitându-şi rolul de „supapă de siguranţă la inundaţii” avea capacitatea de a reţine până la 24 miliarde m3 de apă, echivalentul a 20 de acumulări de mărimea celei din lacul hidrocentralei de la Bicaz (Stoiculescu C. D., 2008). În regim natural, în desfăşurarea unei indundaţii au fost identificate două faze ce se succed în concordanţă cu creşterea nivelului: 1) O fază de creştere a nivelurilor în luncă şi în depresiunile lacustre, după depăşirea cotei de inundaţie; sunt afectate porţiunile mai joase din luncă prin gârle, privaluri, canale care leagă arealele depresionare din luncă cu albia minoră 2) Revărsarea peste grindul malului şi inundarea porţiunilor de teren mai ridicate 3) O fază de evacuare a apei acumulate, proporţională în timp cu scăderea nivelurilor din albia minoră Tabelul nr. 19. Principalii parametri morfometrici, hidrochimici şi de scurgere medii ai Dunării în sectorul Ostroveni-Corabia Parametrul Valoarea Bechet Corabia Panta 0,04 ‰ 0,04 ‰ Nivelul 292 275 Inundabilitate Martie-Mai Martie-Mai Mineralizare 309 mg/l 309 mg/l Sursa: Ujvari I., 1972
21 Drenajul este mai accentuat pe formele pozitive de relief (grinduri, popine, ostroave, conuri de aluviuni) şi mai puţin intens pe formele negatve de relief unde se acumulează un plus de umiditate, care va influenţa caracteristicile solului. Astfel, pe formaţiunile nisipoase din incinta Dăbuleni, în care dunele alternează cu depresiunile interdunare, pe dune se va instala un regim hidrologic semi-deşertic, în timp ce în depresiuni apa freatică se poate găsi la numai câteva zeci de centimetri adâncime (Chiriţă C., 1955). În ceea ce priveşte apele subterane, fiind vorba de o regiune de luncă, nivelul apei freatice este ridicat astfel încăt Chiriţă C., 1955 deosebeşte trei zone de dispunere şi mişcare a apei: a) Zona apei capilare închise, situată imediat deasupra apei freatice în care toate spaţiile lacunare sunt pline cu apă, fiind zona cea mai puternic umezită sub influenţa apei freatice b) Zona apei capilare deschise, unde porii capilari sunt întrerupţi de spaţii lacunare mai largi. Aici, mişcarea apei se produce în toate direcţiile, dar predomină mişcarea ascendentă din cauza evaporării, ce duce la pierderi de apă în stratul superior al solului şi a consumului rădăcinilor plantelor. c) Zona superioară, cu umiditate variabilă. Aici, în perioadele uscate se găseşte doar apă de higroscopicitate, apă peliculară fixă şi apă în stare de vapori, singura mişcare fiind aceea în stare de vapori. 2.1.3. Caracteristicile pedologice Din definiţia solului „corp natural, format sub influenţa conjugată a factorilor fizico-geografici (climă, vegetaţie, faună, rocă, relief)” (Geanana M., Seclăman M., Florea N., 2003), reiese că acesta s-a format în timp îndelungat, în condiţii naturale caracteristice diverselor formaţiuni vegetale (Chiriţă C., 1955). Rocile din fundamentul luncii Dunării în sectorul Ostroveni-Corabia sunt reprezentate în special de marne albiene, calcare neocomiene, calcare organogene sarmatice sau argile şi nisipuri pliocene, acoperite de un complex superior cu grosimi medii de 5-10 m. Astfel, cu excepţia incintei Dăbuleni (între Bechet şi Grojdibodu, unde apar nisipuri fine cu grosimi de peste 5 m şi cu conţinut variabil de fracţiuni argiloase şi prăfoase), materialul parental al solului este alcătuit din argile prăfoase în arealul confluenţei Jiu-Dunăre sau mâloase în zona lacului Potelu (Popp N., 1970). Argila reprezintă principalul constituent mineral al celor mai multe soluri de pe glob. Ea rezultă prin alterarea silicaţilor (aluminosilicaţi, dar şi alţi silicaţi primari ai rocilor) şi dă naştere complexului argilos al solului, format din particule mai mici de 0,002 mm în diametru. Fiind formată din particule fine, de formă lamelară, suma suprafeţelor exterioare şi interioare ale particulelor pe care poate să acţioneze aerul şi apa în vederea dezagregării şi, implicit, a solificării, este mare (Chiriţă C., 1955).
22 Nisipul formează constituentul cel mai puţin fin al solului, fiind alcătuit din particule cu un diamentru între 2 şi 0,02 mm. Grăunţii de nisip reprezintă de fapt fragmente de roci şi minerale nealterate, între care cuarţul – mineralul cel mai rezistent la dezagregare şi alterare – deţine o pondere importantă. Nisipul are rolul de a modera coeziunea şi celelalte însuşiri extreme ale solurilor bogate în argilă şi alţi coloizi minerali, însă nisipul neamestecat cu argilă sau humus nu este hidrofil, are o suprafaţă totală mică şi spaţii mari între particule, ceea ce îl face extrem de permeabil pentru apă, care nu este reţinută la nivelul nisipului, ci se infiltrează până întâlneşte un substrat impermeabil. Aşa se explică de ce solurile nisipoase fără humus sunt soluri sărace în substanţe nutritive şi expuse uşor uscăciuni, fiind, în schimb, uşor de străbătut de rădăcinile plantelor (Chiriţă C., 1955). Acestea sunt premisele care au dus la încercările Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri de stabilizare a nisipurilor din incinta Dăbuleni cu plante cu rădăcini adânci şi puternic radiculate, precum viţa-de-vie sau salcâmul. Regimul apei în sol influenţează şi el toate procesele de solificare, precum natura şi intensitatea alterării, levigarea substanţelor solubile, acumularea sărurilor solubile, procesele de reducere şi oxidare a materiei minerale, descompunerea aerobă şi anaerobă a materiei organice, etc (Chiriţă C., 1955). Aşadar, luând în considerare condiţiile morfologice şi hidrologice specfice luncii Dunării în arealul Ostroveni-Corabia, putem concluziona că direcţia de solificare este cea a salinizării şi desalinizării cu degradare alcalină (Chiriţă C., 1955), ceea ce înseamnă că pe argile şi în zonele depresionare ale luncii, cu nivel freatic superficial, se formează aluviosoluri gleizate, salinizate pe întregul profil sau doar în profunzime, în timp ce pe terenurile mlăştinoase din jurul lacului Potelu ori în depresiunile interdunare cu exces de umiditate apar mlaştini sau geliosoluri. Solurile sunt puţin evoluate, solificarea aluviunilor fiind încetinită de apele de inundaţii care împiedică instalarea unei pături vegetale dese şi acumularea de humus, acoperind de fiecare dată lunca cu un nou strat de aluviuni. Fig. 4. Harta solurilor luncii Dunării în sectorul Ostroveni – Corabia
23 Partea superioară a nisipurilor de la Dăbuleni se află în diferite stadii de solificare. Se regăsesc nisipuri de dune fixate, humifere, lipsite de potenţial salin (Popp N., 1970). Viteza de solificare a nisipurilor de dune depinde de înălţimea şi forma lor, adâncimea apei freatice, umiditatea climatului, mărimea grăunţilor, însă în general dunele se solifică greu din cauza uscăciunii accentuate a nisipului, cea mai rapidă formare a solului având totuşi loc în depresiuni unde umiditatea este mai mare. Solurile formate pe nisipuri în incinta Dăbuleni prezintă un orizont slab înţelenit, de culoare gălbui-brună, brună-gălbuie, brună-cenuşie deschisă sau brună în funcţie de cantitatea de humus pe care o conţin. Sub acest orizont, urmează nisipul netransformat, de culoare gălbuie sau gălbui-cenuşie. În aceste soluri, procesele de humificare se desfăşoară cu o intensitate slabă până la moderată (Chiriţă C., 1955), ceea ce le afectează fertilitatea. Solurile de pe grindul malului sunt de asemenea nisipoase, slab înţelenite, cu 0,25-1,5% humus într-un orizont A de aproximativ 10 cm, cu o fertilitate scăzută şi datorit apei freatice ce se află la o adâncime între 3-7 m. Fâşia mediană a luncii prezintă, cernoziomuri şi gleiosoluri, în timp ce lunca de sub terasă sunt condiţii hidrologice şi de solificare propice formării de mlaştini sau aluviosoluri formate pe depozite coluviale. Prezenţa unor caracteristici precum conţinutul redus de humus, grosimea mică a orizontului A, textura argiloasă sau nisipoasă tipică, salinizarea sau înmlăştinirea, seceta ori vânturile uscate de primăvară şi vară indică un nivel coborât de fertilitate a solurilor (Chiriţă C., 1955). În ciuda nepotrivirii pentru culturi agricole, conform lui Antipa Gr., 1910, solurile din lunca Dunării în regim natural supuse la îngheţ şi aerisire iarna sunt foarte productive atunci când sunt utilizate pentru piscicultură. Acesta explică faptul că pentru o producţie mare de crap şi alte specii din familia Ciprinoizilor, este nevoie de suprafeţe întinse ale bălţilor şi de o calitate bună a terenurilor de sub ele, ci nu de adâncimi mari ale lor. Îngheţul şi aerisirea asigură protejarea terenurilor de dezvoltarea excesivă a plantelor acvatice, precum şi de acidifiere şi sunt posibile doar în regim natural, în urma acoperirii terenurilor cu apă la inundaţiile periodice. Antipa exemplifică că după îndiguirea şi oprirea indundaţiilor pe Tisa, exemplarele mari de peşti au dispărut imediat.
24
25 2.2. Caracteristici morfologice, pedologice şi hidrologice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în prezent 2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării Urmărind punerea în valoare pentru agricultură a regiunii inundabile a fluviului, primele lucrări de îndiguiri şi desecări debutează la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX (Botzan M. şi colab., 1991), fiind vizate pentru început arealele corespunzătoare localităţilor Spanţov, Chiselet, Mănăstirea, Luciu-Giurgeni, din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa. Într-o Românie antebelică regalistă aflată în plin avânt economic, discuţii legate de regularizarea cursului Dunării au survenit încă de la începutul secolului XX. În anul 1910, după numeroase cereri de concesiuni pentru îndiguiri pe scară largă şi lărgire a suprafeţelor agricole, guvernul a elaborat „Legea pentru punerea în valoare a pământurilor din zona de inundaţiea Dunării” din 21.12.1910, modificări survenind survenind la 04.04.1914. Inginerul Anghel Saligny a fost pus în fruntea recent înfiinţatei Direcţie Generală a Îmbunătăţirilor Funciare, organism ce urma să stabilească metodologia îndiguirilor din lungul Dunării pentru ca terenurile să fie folosite în parte pentru agricultură, în parte pentru pescuit, în funcţie de condiţiile topografice şi hidrografice locale. În 1912, Grigore Antipa a înaintat Ministerului Agriculturii şi Domeniilor condus de Ion Lahovary o lucrare conţinând rezervele lui faţă de programul de realizare a lucrărilor de îndiguire pus la punct de Inspectorul General Anghel Saligny, care propunea îndiguirea cu diguri cu 1,5 m mai înalte decât nivelul mediu anual al Dunării) aproximativ 300.000 ha (o cincime din suprafaţa inundabilă a fluviului) între Giurgeni şi Brăila în 9 ani. Apoi, în 1929, după ce Antipa demonstrase lipsa viabilităţii unui sistem de amenajare a zonei inundabile a Dunării, acesta înaintează propria propunere de utilizare a terenurilor astfel încât raportul dintre riscul la inundaţii şi productivitatea economică să fie cât mai potrivit pentru societate. Planul, care a prevăzut 125.000 ha destinate pădurii, 130.000 ha destinate agriculturii şi 150.000 ha destinate pisciculturii, dar şi construcţia unor diguri submersibile a fost aprobat de Parlament prin Legea nr 96/1929 (Stoiculescu C. D., 2008). Conflictul iscat prin aceastea între Grigore Antipa şi Anghel Saligny, personalităţi de prim plan ale vieţii publice româneşti, oameni de ştiinţă şi tehnologi cu renume european, a reprezentat un episod major în viaţa economică antebelică şi, apoi interbelică, în ţara noastră, primul reprezentând un mod de gândire ecologică, dar futuristă şi sustenabilă, în timp ce al doilea avea o viziune tehnologică ce urma să satisfacă doar nevoile de moment. Interesant este că în urma acestui conflict, discuţiile referitoare la amenajarea arterelor hidrologice au trecut dincolo de simpla protecţie la inundaţii, cei doi inovând pe plan mondial în ceea ce priveşte problemele ecologice survenite în urma amenajărilor hidrotehnice (Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004). Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, doar în 1925, I.C. Brătianu obţine fonduri pentru lucrările de îndiguire şi desecare a zonei Surlari-Dorobanţu, unde proprietari erau Princepele Carol (2144ha la Moşia Mânăstirea), Eforia Spitalelor Civile şi locuitorii. Până în 1929, din întregul program de îndiguri ai Liberalilor, fuseseră duse finalizate doar programele pentru incintele Olteniţa-Surlari, Surlari-Dorobanţu şi Brateşu de Sus, însă îndiguiri erau prevăzute şi pentru incintele Zăvalu-Bechet, Bechet-Călăraşi, Giurgiu-Prundu, Gura Borcii-Gura Râului, Borcea de Sus, Borcea de Jos, Stelnica-Borduşani, Domeniul Brăila-Viziru, Călmăţui-Gropeni şi Igliţa-Carcaliu. Aceste nu au fost duse la îndeplinire din cauza îndepărtării Partidului Naţional Liberal de la conducerea ţării şi a dificultăţilor financiare pe care le traversa aceasta, fiind reluate în deceniul 6 al secolului XX de către conducerea de insipiraţie sovietică.
26 33 de ani mai târziu, după numeroase şi tumultoase schimbări politice, economice şi sociale, în România se adoptă Planul de amenajare a luncii şi Deltei Dunării, definitivat în 1962, fără ca în prealabil să fie dezbătut public. În consecinţă, în sectorul Calafat-Galaţi, până la sfârşitul anului 1970 s-au realizat lucrări de îndiguire şi amenajare interioară (asanări, destufizări, defrişări, desecări, drenaje, lucrări de ameliorare a sărăturilor şi altor terenuri slab productive, irigări) pe o suprafaţă suplimentară de cca 290 000 ha în cadrul a 18 incinte, din care 266 000 ha vor intra în fondul agricol al ţării (Nicolau C., 1969). Consecinţă a celor aproximativ 1000 km diguri de protecţie, cea mai mare parte din luncă a fost scoasă în afara pericolului de inundaţii, aşa cum anunţa Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei Republicii Socialiste România (***, 1969). În ciuda acestui succes ingineresc, îndiguirile zonei inundabile a fluviului Dunărea au fost atât de natură ilegală, cât şi arbitrară. Pentru a îndeplini scopuri de natură politică şi propagandistă, s-au încălcat Legea nr 96/1929, dar şi avertismentul Comisiei de Hidrologie a Academiei Române2 (Stoiculescu C. D., 2008). Aşadar, deşi a fost eliminat pericolul inundaţiilor de amplitudine mică şi medie (vezi cap. 4.1. pentru inundaţiile istorice), au fost create noi probleme şi situaţii, în special de natură climatică şi economică. În sectorul Ostroveni – Corabia, lucrările de amenajare hidroameliorativă prin construcţia de diguri s-au desfăşurat în 3 etape: Tabelul nr. 20. Date asupra suprafeţelor îndiguite în lunca Dunării, sectorul Ostroveni – Corabia (după D.F.F.G.A.I.F.) Etapa Incinta Suprafaţa îndiguită (ha) Înainte de 1962 Râul Jiu – Bechet (inclusiv teritoriul inundat de Jiu) 5 788 Anul 1963 Bechet – Dăbuleni 6 326 Anul 1967 Dăbuleni – Potelu – Corabia 14 445 Sursa: ***, 1969 2 „Analiza elementelor cadrului natural, a eficienţei economice şi a sarcinilor care derivă pentru fiecare sector economic [rezultă] din documentele de partid şi de stat, precum şi din convenţiile internaţionale” şi „pe princpiul conservării biotopilor şi biocenozelor naturale actuale, cu îmbunătăţirea lor, pentru a da maximum de producţie de care este capabil mediul natural din zona inundabilă” (Stoiculescu C. D., 2008)
27 2.2.2. Caracteristici morfologice Morfometric, sectorul luncii Dunării Ostroveni – Corabia este delimitat de izohipsele de 20m, respectiv 52,5 m. Fig. 6. Harta hipsometrică a luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia Deşi prezenţa digurilor insumbersibile nu a afectat talvegul Dunării, panta medie a fluviului fiind sub 5 cm/km, cele mai evidente schimbări s-au produs în ceea ce priveşte morfometria zonei inundabile. Astfel, lăţimea luncii are valori între 3 şi 10 km, iar luciul de apă nu depăşeşte 1 km lăţime în nici un sector. Aşadar, suprafaţa actuală a luncii între Turnu Severin şi Tulcea măsoară doar 573.000 ha (Ujvari I., 1972), o înjumătăţire faţă de valoarea aproximată pentru perioada în care fluviul funcţiona în regim natural. În prezenţa îndiguirilor artificiale, inundaţiile ce înainte se produceau cu o frecvenţă aproximativ anuală nu mai au loc, nici chiar în perioadele cu scurgere maximă. Aşadar, dezvoltarea microformelor de relief descrise în capitolul 2.1.1. este stopată. Mai mult, pentru utilizarea agricolă a terenurilor scoase din perimetrul supus evoluţiei naturale, s-au efectuat şi lucrări de asanări, desecări, canalizări pentru irigaţii şi nivelări. Astfel, fostele organisme de luncă (lacuri, bălţi, gârle şi mlaştini) se transformă în canale de evacuare, care se termină în staţiuni de pompare (Ujvari I., 1972). Aceste canale de drenaj sau pentru irigaţii au lungimi de sute de metri şi adâncimi de 1-3m (Ielenicz M., 2010). În sectorul Ostroveni – Corabia, din cele peste 113 copuri de apă de diferite dimensiuni s-au mai păstrat doar mici porţiuni din fostul mare lac Potelu. După ridicarea digurilor de apărare în sectorul studiat, Ujvari I. (1972) descrie o luncă a Dunării divizată longitudinal în două fâşii discontinue: lunca internă (urmează traseul albiei majore la extremitatea căreia sunt depuse aluviunile în timpul viiturilor obişnuite cu frecvenţă de 8-10 ori/an) şi lunca externă (se întinde până la poalele teraselor dunărene) care prezintă numeroase forme erozionale vechi ale Dunării, aceasta fiind inundată înainte de anul 1967 de 1-2 ori/an, mai ales în timpul apelor mari de primăvară.
28 Formele erozionale actuale (eroziuni, alunecări de teren) sunt prezente mai ales la contactul cu prima terasă dunăreană (Stoiculescu C. D., 2008), întrucât accentuarea uscăciunii în urma ridicării digurilor insumbersibile a avut conscinţă directă diminuarea biodiversităţii şi, deci, şi a gradului de acoperire a terenului cu vegetaţie care să fixeze solul şi să absoarbă apa cu potenţial erozional. Aceste procese geomorfologice se răsfrâng negativ asupra localităţilor limitrofe (aşezările tind să urmeze limita dintre terasa I şi luncă) în arealul de studiu, necesitând investiţii suplimentare pentru corectarea pagubelor. În ceea ce priveşte eprocesele geomorfologice declanşate ce influenţează echilibrul sistemului de luncă din arealul Ostroveni-Corabia, în această unitate se întâlnesc:  Zonele de rehistazie, în carul cărora relaţiile de dezechilibru între componenţi au fie cauze naturale, fie antropice (unităţile antropice: localităţile Bechet, Sărata, Dăbuleni, Ianca, Grojdibodu, Orlea, Corabia cu o suprafaţă de 782 ha sau 3% din totalul arealului studiat),  Zonele de parastazie sau zonele de instabilitate geomorfologică a terenului, eroziunea manifestându-se în lipsa unei pături permanente de vegetaţie; sunt caracterizate de o relaţie de dezechilibru între elementele constitutive, aceasta apărând în urma artificializării prin efectul activităţii antropice (terenurile agricole, păşunile, culturile cu o suprafaţă de 20112 ha sau 78% din totalul arealului studiat). Comparând figurile 3 şi 7, reiese că cea mai mare parte a zonelor de parastazie se suprapun arealelor ocupate în trecut de lacuri şi bălţi de luncă.  Zonele de biostazie sau zonele aflate în faza de stabilitate a reliefului; aceste areale prezintă relaţii de echilibru între suportul ecologic şi exploatarea biologică, determinând o stabiliate morfo-structurală a componenţilor (păduri precum pădurea Dăbuleni, zone umede precum Balta Cârligul, totalizând o suprafaţă de 85 ha sau 0,5% din totalul arealului studiat) (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008) Fig. 7. Stările geosistemelor din unitatea naturală Jiu-Corabia Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile 2008 Analizând fig. 7, putem observa că cea mai mare parte a arealului de studiu este supus proceselor erozionale ca urmare a dezechilibrelor dintre elementele constituente ale peisajului (relief, hidrografie, vegetaţie – indicele de naturalitate variază între 0,11 pentru suprafaţa de studiu localizată în judeţul Dolj şi 0,23 pentru judeţul Olt, conform datelor Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008, denotând peisaje cu echilibru ecologic puternic afectat sau la limita echilibrului ecologic). Aceste dezechilibre sunt cauzate de modificările în modul de utilizare a terenului ca urmare a construcţiei digurilor de apărare împotriva inundaţiilor şi transformării unităţii naturale în zonă agricolă, artificializările topografice şi hidraulice ne-urmând cursul natural de evoluţie al peisajului. Această parte a luncii Dunării are o capacitate productivă
29 degradată şi destructurată prin impactul antropic, sub forma actuală. În condiţiile unei utilizări adecvate în urma renaturării, geosistemele ar atinge starea de biostazie, astfel încât numărul şi intensitatea proceselor geomorfologice actuale să fie minimizate. Starea de echilibru a sistemelor din lunca Dunării a devenit încă şi mai precară în ultimele două decenii, din cauza schimbărilor survenite în urma incidentelor din decembrie 1989. Astfel, după trecerea la economia de piaţă, multe din structurile economice ale fostului regim socialist s-au dovedit neprofitabile, inclusiv sistemele de drenaj şi irigaţii din lunca Dunării, iar finanţările în această direcţie au fost întrerupte. Canalele de irigaţii au fost fie colmatate, fie valorificate de persoane fizice prin fracţionare şi comercializare ilegală către agenţi economici care reutilizează metalele din care acestea erau făcute. Mai mult, nemaiexistând o administraţie centrală care să specifice folosinţa terenurilor din arealul de studiu, locuitorii reîmproprietăriţi şi-au valorificat terenurile în funcţie de nevoile lor, nu de pretabilitatea terenurilor, iar Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni se afla în proces de restructurare şi reorganizare a activităţii, astfel încât feritilitatea naturală şi-aşa scăzută a solurilor a fost afectată prin distrugerea texturii solului (arătură realizată la adâncimi prea mari, rezultând chiar în decopertarea unor dune) ori aplicarea de amendamente fără studii în prealabil. Fig. 8. Dună de nisip nefixată în arealul localităţii Bechet Sursa: Denisa Dan, 2014
30 2.2.3. Caracteristici hidrologice În urma îndiguirilor din etapele pre-socialistă şi socialistă, regimul hidrologic natural s-a menţinut doar pe aproximativ 147.000 ha din suprafaţa totală a luncii Dunării (Stoiculescu C. D., 2008). Cu toate acestea, legea echilibrului în natură face ca regimul hidrologic în arealul Ostroveni-Corabia să tindă spre cel natural. Astfel, nivelul freatic se păstrează foarte aproape de suprafaţă, fiind direct influenţat de nivelul apei Dunării. În general, acesta se menţine la adâncimea de 1,5-2 m. Condiţiile topografice specifice fac ca inundabilitatea terenurilor din arealul Ostroveni-Corabia să fie caracterizată de o frecvenţă de o dată pe an, mai ales prin ridicarea nivelului apelor freatice (Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012). La nivelul anului 1972, Ujvari I. descria anumiţi parametri hidrologici în lunca Dunării pentru sectorul Bechet-Corabia. Astfel, se evidenţiază un deficit de umiditate în sol dat de un maximum de 600 mm precipitaţii atmosferice anuale şi de un nivel al evapotranspiraţiei de 700-900 mm/an. Scurgerea se încadrează în tipul de scurgere al Olteniei, valoarea medie situându-se sub 50 mm/an. Din această valoare, ponderea scurgerii de iarnă se ridică la 18-20%, acest minim fiind explicat de alimentarea afluenţilor Dunării exclusiv din ape subterane pentru o perioadă de 40- 130 zile în anotimpul rece. În acelaşi timp, maximul este reprezentat de ponderea scurgerii de primăvară, a cărei valoare se ridică la 50% din total, datorită suprapunerii influenţelor continentale cu cele oceanice (premediteraneene, atlantice). Regimul scurgerii se transpune într- un maxim al frecvenţei viiturilor în sezonul de primăvară-vară şi într-un minim al debitelor reale observate înregistrate în perioada de vară-toamnă când scurgerea subterană scade puternic din cauza evapotranspiraţiei potenţiale ridicate, posibilităţii de secetă şi consumurilor de apă ireversibile pentru irigaţii. 2.2.4. Caracteristici pedologice Nicolae Popp relatează la Conferinţa Naţională de Ştiinţa Solului din 1967 prezenţa în aval de Dăbuleni a lacurilor mari de luncă, precum Potelu, însă în urma lucrărilor de desecare efectuate la sfârşitul deceniului 6 al secolului XX, acestea au dispărut sau şi-au micşorat suprafaţa considerabil, acţiunile de amenajare a luncii Dunării având astfel consecinţe devastatoare pentru comunităţile locale mai ales în perioadele de inundaţii, întrucât în trecut ele aveau şi rolul de regularizare a viiturilor şi apei la inundaţii, constituind simultan şi o importantă sursă de peşte. Din lacul Potelu a rămas o foarte mică suprafaţă de luciu de apă care atârnă sub decizia autorităţilor administraţiei locale de a-l amenaja turistic sau a-l lăsa în continuare să funcţioneze în regimul actual, astfel încât să se păstreze păşunile pe care localnicii le utilizează. Dacă în 1910, Grigore Antipa estimează suprafaţa luncii Dunării la 900.000 km2 , în prezent suprafaţa acesteia între Turnu Severin şi Tulcea este de 573 000 km2 (Ujvari I., 1972) din cauza acţiuniilor de transformare morfologică ameliorativă exercitate de către om. Prin înlăturarea vegetaţiei naturale (pajiştea de stepă) şi transformând solul în sol de cultură agricolă, omul a influenţat procesele de solificare şi însuşirile solului. După amenajările hidroameliorative post-1967, solurile din arealul Ostroveni – Corabia au intrat sub regim de irigaţie. După ploi puternice (cum sunt cele de primăvară) sau după irigări, se produc anumite schimbări în felul în care apa se manifestă în sol. În zona superioară (vezi capitolul 2.1.3.), porii solului de umplu cu apă. Prin porii largi se infiltrează apa gravitaţională, însă o parte din apă este reţinută ca apă peliculară, ca apă de colţuri şi ca apă capilară (Chiriţă C., 1955).
31 Tabelul nr. 20. Principalele caracteristici ale profilului de sol din arealul Ostroveni-Corabia Număr profil de sol Tip sol Roca subiacentă Panta Adâncimea apei freatice Clasa de gleizare Clasa de levigare a carbonaţilor Grad eroziune/ decopertare Folosinţa 1 Psamosol tipic Nisip loessic 0 - 2,1% 0,5 - 2m Slab - Moderat 100-200 cm Pericol eroziune prin deflaţie Arabil desecat sau nivelat 2 Psamosol tipic Nisip 0 - 2,1% 2 - 3m Freatic umed 100-200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 3 Psamosol tipic Nisip 0 - 2,1% 2 – 3m Freatic umed 100-200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 4 Psamosol molic Nisip 0 - 2,1% 2 – 3m Freatic umed >200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 5 Psamosol tipic Nisip loessic 0 - 2,1% 1 – 2m Slab - Moderat 100-200 cm Pericol eroziune prin deflaţie Arabil irigat sau nivelat Sursa: Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012 Fig. 9. Amplasarea profilelor de sol în arealul de studiu Sursa: după Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012
32 Aşadar, conform INCDPAPM-ICPA, 2007-2010, tipurile şi clasele de soluri identificate în arealul Ostroveni-Corabia sunt:  Psamosoluri - formate pe o interdună înaltă, pe versant NN sau pe aluviuni în zona dig- mal, slab la puternic alcalin, foarte slab humifere, moderat aprovizionate în azot total, slab aprovizionate în fosfor mobil şi bine aprovizionat în potasiu mobil, nisipos, de bonitate inferioară. Au o troficitate mică şi capacitate de reţinere a apei foarte redusă pe fondul unei evapotranspiraţii puternice. Ocupă cea mai mare suprafaţă a arealului.  Aluviosoluri - formate în luncă pe aluviuni heterogene din punct de vedere granulometric, moderat acide până la puternic alcaline, slab până la moderat humifere, moderat până la bine aprovizionate în azot total, foarte slab până la moderate în fosfor mobil, foarte slab până la foarte bine aprovizionate in potasiu mobil. Apar subtipurile entic, entic gleizat, gleizat (puternic alcalin, foarte slab humifer, slab aprovizionat în azot total, slab până la bine aprovizionat în fosfor total, bine aprovizionat în potasiu mobil) şi salinizat.  Gleiosoluri - Formarea lor este legată de prezenţa apelor freatice, slab mineralizate, la adâncimi mai mici (1,5-2 m). Conţinutul Ón humus este de 4,5-5,5 % pentru lăcoviştile formate pe depozite mijlocii sau grele şi de 3-4% la cele formate pe depozite nisipoase. Carbonaţii sunt prezenţi chiar din orizontul A.  Faeoziomuri tipice, gleizate şi freatic umede - Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ saturată în baze). Orizontul de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi este prezent în primii 100 cm. Faeoziomurile prezintă o textură lutoasă sau luto-argiloasă, conţinutul în humus este de 3-4,5%, gradul de saturaţie în baze 70-90%, pH-ul 5,5-6,5, densitatea aparentă în orizontul Am este mică de 1,20-1,30 g/cm3 şi foarte mare la nivelul orizontului Bt de 1,6-1,8 g/cm3. Utilizarea Faeoziomurilor este foarte variată, aceste soluri având o fertilitate bună sunt utilizate pentru cereale, cartof, sfeclă de zahăr, plantaţii de pomi şi viţă-de-vie, dar şi pentru păşuni şi pădure. Ocupă o suprafaţă relativ redusă în partea Nord-Vestică a arealului. Comparând caracteristicile solurilor identificate în capritolul 2.1.3. cu informaţiile din tabelul nr. 20 putem concluziona că după realizarea lucrărilor hidroameliorative şi de amenajare, profilul de sol a suferit o serie de transformări care s-au manifestat într-un timp prea scurt ori cu o intensitate prea redusă pentru a modifica tipul sau clasa de sol. Astfel, putem observa o scădere a intensităţii gleizării, acest proces manifestându-se cu precădere mai ales în imediata proximitate a digului de apărare. De asemenea, lucrările de nivelare efectuate pentru amenajarea în vederea folosinţei agricole au însemnat decopertarea solurilor prin dislocarea orizontului A fertil din anumite zone şi, deci, reînceperea procesului de pedogeneză atât în zonele de unde a fost dislocat, cât şi în cele unde a fost translocat. Fertilitatea solurilor din arealul de studiu este în continuare diminuată de procesele de decopertare şi eroziune eoliană, care afectează orizontul A, cel mai bogat în humus.
33 3. Evaluarea terenurilor În condiţiile biologice, climatice şi microclimatice, hidrologice de solificare, caracteristicile rocii, apoi ale solului în curs de formare şi, în ultimă instanţă, ale solului format, s-au produs transformări continue, a căror acumulare acondus la realizarea diferitelor tipuri de soluri, dar condiţiile naturale de solificare au fost pe întinse suprafeţe puternic modificate prin acţiunea tot mai largă a omului, pentru utilizarea caracteristicii de fertilitate a solului (Chiriţă C., 1955). Astfel, în urma modificărilor condiţiilor climatice, a ecosistemelor în biostazie, parastazie şi rehistazie (cu consecinţă în scăderea diversităţii speciilor floristice şi faunistice ce contribuie la componenta organică a solului), s-au modificat şi condiţiile în care s-a format şi a evoluat solulul. Cu toate acestea, vârsta noilor ecosisteme de doar câteva decenii până la un secol, nu este suficient de mare pentru a exercita o presiune care să modifice tipul de sol. În schimb, au fost afectate circulaţia apei în sol, procesele de salinizare şi gleizare, ce amprentează direct nota de bonitare. Pe lângă termenul se sol, s-a generalizat şi temenul de teren, cu sens mai larg. Astfel, unităţile de teren sunt unităţi de mediu în care dezvoltă plantele, unităţi numite şi pedotopuri sau unităţi de sol-teren. Aşadar, termenul de teren cuprinde, pe lângă noţiunea de sol şi condiţiile de mediu în care se desfăşoară producţia agricolă. Principiul de bază pentru oricare sistem de evaluare este estimarea măsurii în care solurile răspund în mod optim la nevoie de dezvoltare a lantelor şi la cerinţele de lucrare ale terenului, în situaţia utilizării agricole. Astfel, conform lui Oprea R., 2009, evaluarea terenurilor urmează două direcţii dominante:  pretabilitatea terenurilor se referă la gruparea în categorii, clase, subclase şi grupe a terenurilor în funcţie de caracteristicile pe care le prezintă pentru un anumit mod de folosire (arabil, silvic, pajişti, viţă-de-vie şi pomi fructiferi, etc) sau pentru un anumit gen de ameliorare-amenajare cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice din România (I.C.P.A.) a deosebit în 1987 terenurile pretabile pentru culturi de câmp şi alte utilizări (clasele I-IV) de terenurile nepretabile pentru culturi de câmp, dar pretabile pentru alte folosinţe (clasele V-VI), care după ameliorare şi amenajare pot fi folsite pentru livadă, vie, fâneţe, păşuni, păduri. Subclasele au reieşit din gruparea factorilor limitativi pentru pretabilitatea terenurilor, factori care cresc costurile de producţie: limitări datorate sărăturării, limitări datorate altor caracteristici chimice nefavorabile (aciditate, rezerva de humus, conţinut ridicat de carbonaţi), limităti datorate unor caracteristici fizice nefavorabile, limitări datorate eroziunii sau alunecărilor, limitări datorate acoperirii sau neunifomităţii, limitări datorate excesului de umiditate, limitări datorate excavaţiilor, deponiilor, haldelor şi poluării, limitări datorate condiţiilor climatice. Cele 6 grupe de teren exprimă intensitatea manifestării factorilor limitativi, unde 1 exprimă lipsa limitărilor, iar 6 exprimă limitări foarte severe.  favorabilitatea (bonitatea) terenurilor reprezintă exprimarea capacităţii productive a terenurilor pentru fiecare cultură şi este redată prin nota de bonitare. Nota de bonitare ia valori între 0 şi 100 pentru a exprima sintetic potenţialul de producţie al unui teren în conformitate cu specificul ecologic şi cu modul de valorificare al acestuia de către plante. Sunt luaţi în considerare indicatorii fizico-geografici (se cuantifică caracteristicile climei, reliefului, apei freatice), dar şi indicatorii pedologici (gleizarea, pseudogleizarea, salinizarea şi alcalinizarea, textura, poluarea, porozitatea, conţinutul de CaCO3, gradul de saturaţie în baze, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate la suprafaţă. Astfel, s-au delimitat conform I.C.P.A., 1987, 5 clase, unde clasa I denumeşte solurile
34 foarte bune, iar clasa a V-a indică solurile improprii pentru favorabilitatea edafică. Diversele lucrări de amenajare, de îmbunătăţiri funciare sau de ameliorare, printre care şi cele de îndiguire, desecare, irigare au scopul de a îmbunătăţi acele caracteristici nefavorabile ale solurilor care scad nota de bonitare prin valoarea scăzută a coeficienţilor. Celor două aspecte li se poate adăuga şi latura economică, situaţie în care iau naştere o serie de probleme legate de eficienţa economică. Evaluarea terenurilor se află în legătură directă cu modul de utilizare a terenurilor (land use) care include pe lângă modul de utilizare a solului şi toate celelalte situaţii în care nu se realizează corelaţia sol-plantă. Termenul land cover introdus de F.A.O. în anul 1993, cuprinde atât modul de folosinţă (land use), cât şi vegetaţia naturală (Oprea R., 2009). Fig. 10. Harta utilizării terenurilor în arealul Ostroveni – Corabia pentru anul 2006 Sursa: după Corine Land Cover 2006, eea.europa.eu Structurile metodologice ale României includ bonitarea naturală, cea potenţială şi stabilirea producţiei pe punctul de bonitare. Cu toate acestea, activitatea de bonitare a avut valenţe diferite în istoria ţării. Spre exemplu, în economia socialistă stabilirea valorii pământului nu a fost niciodată o prioritate. În schimb, planificarea activităţilor agricole s-a realizat astfel încât sarcinile de plan (cincinal) să fie repartizate teritorial (Canarache A., 2001). În acest context, lucrările hidroameliorative şi de amenajare a luncii Dunării au fost efectuate fără a se ţine cont de pretabilitatea lor pentru producţia agricolă, iar solurile au fost forţate şi secătuite pentru a întreţine, de multe ori, artifical, producţiile. Sistemul de cadastru şi impozitare în funcţie de bonitatea terenului fusese trecut cu vederea şi înainte de perioada socialistă, din cauza războiului. Folosind algoritmul metodologic prezentat în capitolul 1, au fost identificate (fig. nr. 11) şi analizate (tabelele nr. 21, 22) două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu, fiind marcate de procese de gleizare şi salinizare, frecvente în această treaptă de relief.
35 Tabelul nr. 21. Analiza fizico-chimică a profilului de sol Psamosol gleic PSAMOSOL GLEIC 426593,915 252913,091 1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1 2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548 3. Panta (°/%) <2% 4. Alunecări de teren Nu 5. Adâncimea apei freatice (cm) 75 6. Inundabilitatea Neinundabil 1. Gleizarea Adâncimea (cm) 61 Intensitatea (%) 60 2. Stagnogleizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (%) - 3. Salinizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (mg/100 g sol) - 3. Alcalizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (% din T) - 4. Textura în Ap NL 5. Poluarea - 6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 53 7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0 8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 5,6 9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 58 10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200 11. Rezerva de humus (t/ha) 42 12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat
36 Tabelul nr. 22. Analiza fizico-chimică a profilului de sol Aluviosol salinizat Aluviosol salinizat 427444,552 251505,505 1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1 2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548 3. Panta (°/%) <2% 4. Alunecări de teren Nu 5. Adâncimea apei freatice (cm) 135 6. Inundabilitatea Neinundabil 1. Gleizarea Adâncimea (cm) 130 Intensitatea (%) 10 2. Stagnogleizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (%) - 3. Salinizarea Adâncimea (cm) 5 Intensitatea (mg/100 g sol) 100 (Cl) 3. Alcalizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (% din T) - 4. Textura în Ap LN 5. Poluarea - 6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 48 7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0 8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 7,6 9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 79 10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200 11. Rezerva de humus (t/ha) 68 12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat
37 Fig. 11. Localizarea profilelor de sol evaluate în arealul de studiu şi pe harta solurilor
38 Tabelul nr. 23. Bonitarea profilului de sol Psamosol gleic Coeficienţi Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Categorie Specie Categorie COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂ GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1 Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 IP01 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q2 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,9 1 1 0,6 0,6 0,7 0,7 0,6 0,6 0,6 0,6 Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 G6 0,9 0,9 1 1 0,9 1 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 1 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 S/A0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NL 0,5 0,6 0,7 0,7 0,8 0,7 0,5 0,5 0,5 0,7 0,4 0,5 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 1 1 0,7 0,6 VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 t2 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 1 1 1 1 1 0,9 1 0,9 0,9 1 1 1 1 1 1 1 1 H20 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 pH042 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NBn 18,7 25,2 36,7 32,7 20,9 25,7 18,9 23,3 20,4 28,6 14,7 15,6 16,3 32,1 38,9 25,2 15,5 19,9 18,1 25,8 26,9 30,7 21,2 18,4 Nota medie de bonitare: 23,7 (clasa a IV-a de calitate)
39 Tabelul nr. 24. Bonitarea profilului de sol Aluviosol salinizat Coeficienţi Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Categorie Specie Categorie COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂ GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1 Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 IP01 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q3 0,9 0,9 1 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,0 1 0,9 1 1 0,7 0,8 0,7 0,7 0,9 0,9 0,8 0,8 Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 G2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 S/A3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,8 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 LN 0,9 0,9 1 1 1 1 0,9 0,9 1 1 0,9 1 1 1 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 1 1 1 1 VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 t3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 H30 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 pH071 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NBn 23,6 28,3 23,3 40,8 11,6 32,1 21,3 18,9 23,0 14,7 18,6 34,9 12,9 27,6 41,5 28,2 4,6 7,5 7,8 8,2 13,0 13,0 11,5 10,2 Nota medie de bonitare: 19,8 (clasa a V-a de calitate)
40 Tabelul nr. 25. Încadrarea în clasa de calitate în funcţie de nota de bonitare Nota de bonitare Clasa Descriere 81-100 I Terenuri cu soluri foarte fertile, profunde, cu textură mijlocie, permeabile, neafectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, alunecări, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau foarte slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi. 61-80 II Terenuri cu soluri fertile, profunde, cu textură mijlocie sau mijlociu-fină, cu permeabilitate bună sau mijlocie-mică, slab afectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi. 41-60 III Terenuri cu soluri mijlociu fertile, profunde sau moderat profunde, cu textură mijlocie, mijlociu-grosieră sau fină, moderat afectate de fenomene de degradare (sărăturare, acidifiere, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau mijlociu înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații moderat favorabile pentru culturi. 21-40 IV Terenuri cu soluri slab fertile, frecvent scheletice sau cu rocă dură, la adâncime mică, cu textură variată (grosieră până la fină), puternic afectate de fenomene de degradare (sărăturare, acidifiere, eroziune, alunecări active, exces de umiditate ete), în condiții climaterice puțin favorabile pentru culturi agricole. 1-20 V Terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosință arabilă, foarte puternic afectate de fenomene de degradare (eroziune, exces de umiditate etc.). Sursa: I.C.P.A., 1987 Analiza tabelelor nr. 23 şi 24 arată că productivitatea agricolă a Psamosolului gleizat este restricţionată de textura prea nisipoasă a acestuia, în timp ce Aluviosolul gleizat este prea puternic influenţat negativ de procesele de salinizare. Aşadar, rezultatele bonitării celor două profile de sol indică cele mai mari pretabilităţi pentru utilizarea ca păşune şi pentru culturile de porumb, legume şi cais în cazul Psamosolului gleic, respectiv pentru utilizarea ca păşune, culturi de floarea soarelui, lucernă şi orz în cazul Aluviosolului salinizat. Cu toate acestea, din datele Cercetării Statistice privind Utilizarea Terenurilor folosind Teledetecţia (CSUT), precum şi din datele Consiliilor Locale ale localităţilor din arealul de studiu pentru anii 2010-2013, observăm că cele mai importante culturi practicate în această unitate naturală sunt cele de grâu de toamnă, porumb pentru boabe, floarea soarelui şi ovăz, iar în ceea ce priveşte pomii fructiferi merii, perii şi caişii. Calculând indicele de productivitate agricolă (care exprimă eficienţa utilizării factorilor de producţie, ca şi raport între resursele investite şi producţie), observăm că valoarea de 1284,7 RON/ha. Această valoare, net inferioară producţiilor agricole din sectoarele de luncă a Dunării din aval de Corabia (2579,2RON/ha în judeţul Brăila, 1894,2 RON/ha în judeţul Giurgiu, 1832,1 RON/ha în judeţul Ialomiţa, 1475,3 RON/ha în judeţul Teleorman) se justifică prin nota de bonitare mică a terenurilor pentru culturile practicate:
41 Tabelul nr. 26. Încadrarea notelor de bonitare pentru cele mai practicate culturi în clase de calitate Cultura Profilul Nota bonitare Clasa de calitate Grâu Psamosol gleizat 18,7 V Aluviosol salinizat 23,6 IV Porumb Psamosol gleizat 36,7 IV Aluviosol salinizat 23,3 IV Floarea soarelui Psamosol gleizat 32,7 IV Aluviosol salinizat 40,8 IV Măr Psamosol gleizat 15,5 V Aluviosol salinizat 4,6 V Păr Psamosol gleizat 19,9 V Aluviosol salinizat 7,5 V Cais Psamosol gleizat 26,9 V Aluviosol salinizat 13 V Conform I.C.P.A., 1987, ambele soluri sunt slab şi foarte slab fertile, improprii pentru folosinţă arabilă, în totală neconcordanţă cu utilizările lor. Aşadar, în ciuda recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, autoritatea centrală în domeniul utilizării terenurilor, solurile din arealul Ostroveni-Corabia sunt plantate mai ales cu grâu, porumb, floarea soarelui şi ovăz. În schimb, porumbul şi grâul, în această ordine, dau cea mai mare producţie pe terenuri cu clasă de calitate II, aşadar, o diferenţă de minim 25 (Psamosol gleic), respectiv 43 (Aluviosol salinizat) puncte de bonitare (Pop L., 2011). Valoarea unui punct de bonitare se acordă pentru un anumit număr de kilograme, pe fiecare tip de cultură, după cum urmează :  grâu – 40 kg;  orz – 45 kg;  porumb – 52 kg;  floarea – soarelui – 16 kg;  cartofi – 200 kg;  sfeclă de zahăr – 280 kg (Muşat C., curs) Studii de evaluare a terenurilor au fost realizate şi de către Agenţiile pentru Protecţia Mediului. În acest sens, Agenţia pentru protecţia Mediului Olt atribuie solurilor din lunca Dunării clasa de calitate IV şi, mai mult, le încadrează în zona critică sub aspectul deteriorării. Astfel, degradarea solurilor din zona comunelor Ianca-Potelu, componentă a arealului de studiu, este corelată cu tendinţe de deşertificare cauzată de tăierile masive postdecembriste ale perdelelor de protecţie şi de plantaţiile de pomi fructiferi din zonă (apmot.anpm.ro). Aşa cum am subliniat mai devreme, pentru solurile din clasa de calitate IV, utilizarea recomandată este cea de păşune. Aceste valori explică şi confirmă slaba productivitate a solurilor din sectorul de luncă a Dunării Ostroveni-Corabia, luând în considerare numărul mic de puncte de bonitare pe care acestea le primesc în urma evaluării, conform metodologiei I.C.P.A., 1987. Pentru a creşte productivitatea în acest areal, se recomandă schimbarea utilizării terenurilor din folosinţă agricolă în păşune, utilizare care a primit cele mai mari note de bonitare. Această schimbare poate reface echilibrul geosistemelor din lunca Dunării dacă este integrată procesului de renaturare prin reconstrucţie ecologică.
42 4. Renaturarea luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia 4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu Schimbările climatice regionale, dar şi globale nu mai sunt privite şi tratate la nivel de ipoteză de aproape două decenii. În ciuda diverselor scenarii făcute de specialiştii în domeniu pentru diverse instituţii, oranizaţii şi forumuri mondiale ce prevăd creşteri ale temperaturii medii globale cu 1-2°C până la sfârşitul secolului, concretizarea impactului diverselor artificializări şi activităţi antropice din ultimele 3 secole în mediu este vizibilă prin extremizarea fenomenelor atmosferice. Deşi în ceea ce priveşte dinamica temperaturilor medii au fost emise un număr de scenarii viabile, evoluţia cantităţilor de precipitaţii atmosferice pe termen mediu şi lung este dificil de prognozat, încă ne-existând o metodologie cu aplicabilitate la scară largă. În aceste condiţii, debitele Dunării din anii 2005 şi 2006 alimentate de cantităţile neprevăzute de precipitaţii suprapuse peste topirea importantului strat de zăpadă din Munţii Pădurea Neagră au cauzat o undă de viitură cu amplitudine foarte mare ce s-a materializat în revărsări ale fluviului atât în cursul superior (Germania, Austria, Ungaria), dar şi în cursul inferior (România). Prognozele hidrologice nu au fost suficient de precise pentru ca pe baza lor să se poată calcula debitele exacte la intrarea în ţară şi la posturile hidrometrice, însă s-au emis avertizări în legătură cu posibile inundaţii cauzate de unda de viitură. În urma acestor avertizări, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) a elaborat o serie de măsuri preventive în cadrul strategiei de prevenire şi reducere a efectelor inundaţiilor de la Dunăre ce au fost implementate începând cu 1 septembrie 2005 la nivelul fiecărui judeţ (verificarea stării tehnice şi a funcţionării construcţiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, elaborarea unor manuale pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii destinate reprezentanţilor administraţiilor locale, transmiterea responsabilităţilor pentru îmbunătăţirea stării tehnice a infrastructurii de apărare, respectiv, solidificarea digurilor către deţinătorii de lucrări [ANAR şi ANIF], limitarea debitelor evacuate din lacurile de acumulare de pe afluenţii Dunării pentru a nu amplifica viitura) (mmediu.ro). Tabelul nr. 27. Principalii parametri hidrometrici la postul Bechet pentru anii cu inundaţii istorice Mediu multianual 1970 2006 Anual Aprilie Nivel (cm) 284 356 784 857 Debit (m3 /s) 6300 7900 14.250 16.000 Sursa: mmediu.ro Capacităţile de apărare din sectorul românesc nu au fost proiectate pentru cotele şi debitele Dunării din perioada aprilie-mai 2006, parametri ce au înscris noi maxime istorice în cronologia efectuării măsurătorilor pe acest fluviu. Astfel, atât măsurile preventive, cât şi măsurile operative s-au dovedit insuficiente pentru amploarea acestei viituri. În data de 24.04.2006, digul longitudinal corespunzător incintei Bechet-Dăbuleni a cedat, urmându-i şi cel din incinta Dăbuleni-Corabia trei zile mai târziu. Factorii care au favorizat apariţia breşelor în digul de protecţie au fost vechimea digurilor, prezenţa galeriilor săptate de animale, dar şi creşterea nivelului Mării Negre cu 30 cm în ultimii 150 ani, care a condus la modificarea pantei hidraulice şi, deci, la creşteri de nivel suplimentare. În urma ruperii digului longitudinal, un volum de 120 milioane m3 de apă a inundat o suprafaţă de 6000 ha (fig. 15) (mmediu.ro).
43 Fig. 12. Breşa din digul longitudinal din incinta Bechet-Dăbuleni Sursa: inmh.ro Fig. 13. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 25.04.2006 ora 10:40 Sursa: inmh.ro
44 Fig. 14. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 01.05.2006 ora 12:40 Sursa: inmh.ro Fig. 15. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 16.05.2006 ora 11:00 Sursa: inmh.ro
45 Fig. 16. Nivelul apei la inundaţia din aprilie-mai 2006 înainte să treacă de coronamentul digului Sursa: Primăria Bechet, 2006 Fig. 17. Pagube provocate de inundaţia din aprilie-mai 2006 după depăşirea digului de apărare Sursa: Primăria Bechet, 2006
46 Din analiza nivelelor Dunării în ultimele decenii, putem observa o tendinţă de creştere a frecvenţei cu care fluviul atinge sau depăşeşte cota de inundaţie (600 cm la Bechet, 550 cm la Corabia). Vechimea digului fiind de peste 50 ani şi considerând că la om schimbul de generaţii se face după 25 ani (timpul mediu dintre naşterea unei persoane şi momentul apariţiei primului copil al acelei persoane), putem aproxima că deja două generaţii s-au născut şi s-au dezvoltat la adăpostul digului de apărare, astfel încât sentimentul de nesiguranţă a persoanei s-a născut odată cu apariţia breşelor din data de 24.04.2006 şi este amplificat de fiecare nivel ce depăşeşte cota de inundaţie, situaţie ce s-a repetat în primăverile anilor 2013 şi 2014 de mai multe ori (tabelele nr. 28 şi 29). Aşadar, în condiţiile actuale, o situaţie care să aducă o nouă breşă în dig sau un nou nivel care să depăşească coronamentul digului pare inevitabilă. Tabelul nr. 28. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 19.06.2013 Localitatea 19.06.2013 Bechet 609 Corabia 534 Sursa: afdj.ro Tabelul nr. 29. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 18-21.05.2014 (cm) Localitate 18.05.2014 19.05.2014 20.05.2014 21.05.2014 Bechet 672 686 682 682 Corabia 577 605 605 607 Sursa: afdj.ro
47 4.2. Argumente PRO renaturare Renaturarea luncii Dunării este o problemă pregnantă, semnalată de numeroase părţi direct interesate şi sesizată atât la nivel administrativ central, cât şi local. Pentru aceasta, au avut loc în anul 2006 dezbateri în Parlamentul României, iniţiate de fostul ministru al Mediului şi Gospodării Apelor din acea perioadă, Sulfina Barbu şi reorganizate în anul 2008 de către Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Attila Korodi, vizite ale reprezentantului World Wide Fund for Nature (W.W.F.) şi note ale organismelor Uniunii Europene la adresa Guvernului României (Stoiculescu C. D., 2008). În ciuda necesităţii pregnante pentru refacerea organismelor şi ecosistemelor de luncă, specialişii recomandă abordarea prudentă a problemei3 . În acest sens, s-au efectuat numeroase studii de cercetare şi de fezabilitate, din care reiese pretabilitatea incinte Dăbuleni-Corabia pentru renaturare (fig. 18). Fig. 18. Funcţiile pretabile pentru incintele agricole luate în calcul pentru scenariile hidrologice Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 Grigore Antipa (1910), pe atunci în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive (mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în mod diferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat, împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”. Pentru a demonstra avantajele gestionării terenurilor din lunca Dunării în regim natural, Antipa a întreprins un experiment în cadrul căruia a împărţit prin „Fabrica de industria cănepei” sămânţă diferiţilor proprietari din ţară şi ar fi obţinut cele mai bune rezultate în terenurile de baltă (profit: 250 lei/ha). Acesta concluzionează că în anii când creşterile Dunării sunt normale sau mari, terenurile indundabile nu se pot utiliza decât ca pescării, păşune, stufărit şi pădure. În anii când apele Dunării sunt mici şi, în mod excepţional, nu se revarsă, puterea lor de producţie agricolă este extraordinară. 3 „Se impune realizarea de proiecte speciale de reconstrucţie ecologică, dat fiind faptul că soluţiile se diferenţiază mult de la o zonă la alta (incinte, zona dig-mal), fiind necesară în multe cazuri schimbarea radicală a structurii arboretelor” (Roşu C., Dănescu F., 2005, citat de Stoiculescu C. D., 2008)
48 Aşadar, argumentele lui Grigore Antipa (1910) împotriva îndiguirii Dunării şi desecării bălţilor se referă la:  Aridizarea climei care după îndiguire devine secetoasă, cu ploi puţine; bălţile exercită o influenţă pozitivă şi moderatoare asupra climei (comparabilă chiar cu cea a pădurii) prin faptul că acţionează ca izvoare de umiditate şi mijloc de condensare a vaporilor (A. Kerner von Marilaun citat de Antipa Gr., 1910). Aceste schimbări ale centrilor barici locali vor fi responsabili pentru reapariţia vântului Băltăreţul, cald şi umed;  Menţinerea umidităţii în sol (inclusiv pentru producţiile agricole de pe terenurile din apropiere) şi permiterea apelor de inundaţie să ajungă în freatic; Acest rol ar fi posibil deoarece în lunci, râurile cauzează irigaţii subterane (Chiriţă C., 1955). Deşi şi planurile autorităţilor centrale au inclus sisteme de irigaţii pentru a contrabalansa sursele de umiditate pierdute în urma desecărilor, acestea s-au dovedit ineficiente, fiind antigravitaţionale, dar şi energofage. În atare condiţii, producţia vegetală studiată în 45 de areale din 9 judeţe a relevat pierderi în 36 de situaţii. (Stoiculescu C. D., 2008). Se vorbeşte chiar despre accentuarea tendinţei de deşertificare în Câmpia Olteniei după desecarea celor „4-5 izvoare sau cursuri de apă la fiecare km2 ” (Giurăscu C. C., 1975), astfel încât fără efectul termoreglator al corpurilor de apă, temperatura la nivelul solului atinge chiar şi +70°C. Această secetă a fost accentuată şi de defrişarea pădurii Daneţi din apropierea arealului de studiu pentru a se putea instala sisteul de irigaţii Sadova-Corabia (Stoiculescu C. D., 2008).  Favorabilitatea pentru dezvoltarea salciilor, plopului şi chiar stejarului indusă de cele două argumente prezentate mai sus  Evitarea supraînălţării nivelului apelor la viituri ce poate determina inundaţii şi chiar ruperea digurilor la cote istorice; această afirmaţie se bazează pe rolul de „supapă de siguranţă” al bălţilor din lunca Dunării  Substanţele nutritive aduse de inundaţii şi la îngrăşăminte naturale transportate de apa Dunării ce se pierd prin vărsarea în mare dacă sunt redirecţionate prin corsetul digurilor şi nu revărsate  Inutilitatea apărării de inundaţii a bălţilor bune pentru pescuit; în regim natural, bălţile Dunării folosite pentru piscicultură au cea mai mare productivitate din Europa, avantaj la care se adaugă posibilitatea deschiderilor locurilor de muncă în pescuit, industria alimentară şi a conservelor, industria construcţiilor ambarcaţiunilor şi echipamentelor de pescuit şi prelucrare a peştelui, etc;  Cheltuieli prea mari cu lucrările de amenajare, având în vedere că investiţia de extinde dincolo de simpla ridicare a digurile longitudinale de apărare. Acestea trebuie însoţite de diguri de compartimentare şi chiar diguri individuale pentru localităţile mai vulnerabile, de lucrări de amenajare (desecare, nivelare, irigare) şi de operaţiuni de întreţinere şi consolidare efectuate la intervale regulate de timp. Conform unui studiu al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile din 2008, doar investiţia în supraînălţarea digului de protecţie în incinta Jiu-Bechet (doar 5 km din totalul de 49 km ai sectorului Ostroveni- Corabia), astfel încât să fie eficient împotriva unei inundaţii precum cea din 2006 ar costa 382.464 RON, la care se adaugă 13.307.378 RON cheltuieli cu volumele de terasamente şi evaluarea acestora la digurile localităţilor. Serviciile perdelei forestiere de protecţie sunt evaluate la 764.823 RON. Păstrând proporţia, totalul atinge valoarea de 3.748.147 RON pentru supraînălţare, respectiv 130.412.304 RON pentru terasamente.
49 Grigore Antipa, în 1910 în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive (mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în mod diferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat, împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”. Un avantaj deseori trecut cu vederea pe care renaturarea incintei Ostroveni-Corabia îl prezintă se referă la scăderea nivelelor Dunării în aval de aceasta, ca urmare a faptului că o parte din volumul de apă transportat de fluviu va fi cantonat în lacurile şi bălţile de luncă, de unde se va infiltra în sol ori de unde se va evapora, astfel că aceste organisme vor trebui alimentate în permanenţă. Fig. 19. Nivelul Dunării în portul Bechet în scenariul actual, respectiv în scenariul renaturării Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 Nu trebuie neglijat nici aspectul diversităţii biologice, care va beneficia de o creştere prin prisma speciilor hidrofile şi higrofile ce îşi vor reface arealele în ansamblul renaturat Ostroveni-Corabia şi a păsărilor ce vor folosi lacurile de luncă şi vegetaţia higrofilă drept loc de cuibărit ori sursă de hrană, aşa cum se întâmplă în situl RAMSAR Bistreţ-Nedeia. Fig 19. Pescăruşi în situl RAMSAR Bistreţ-Nedeia Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/
50 Concluzii Reconstrucţia ecologică (renaturarea) a luncii Dunării nu va îndeplini doar rolul de a asigura o utilizare corespunzătoare a terenurilor cu pretabilitate sau bonitate mică pentru culturile agricole ori doar de a regla parametrii hidrologici pentru apele fluviului în sectorul studiat, ci va aduce per asnamblu plus valoare incintei. Prin permiterea reinstalării pădurilor cu rol multiplu în zona studiată, învelişul vegetal va asigura nu numai moderarea temperaturii aerului prin eliberarea apei sub formă de vapori de la nivelul aparatului foliar şi condensarea acestuia sub formă de precipitaţii atmosferice lichide sau rouă ori absorbţia unei părţi din totalul precipitaţiilor astfel încât acestea să nu se scurgă gravitaţional spre Dunăre, menţinându la valori minime înălţimea, viteza şi energia cinetică a fluviului pentru a nu amplifica tendinţa de eroziune asupra malurilor, dar va atrage după ea şi dezvoltarea unui ecosistem propriu, ce, prin amenajarea în scopul exercitării ecoturismului şi silvoturismului rural, va putea atrage „valută nepoluantă” (Stoiculescu C. D., 2008). Aşadar, renaturarea luncii Dunării poate fi privită şi ca o sursă de profit, nu doar ca o investiţie nefezabilă, dar realizată în ciuda pierderilor doar pentru satisfacerea normelor de protecţie a mediului impuse de la nivel central ori a cerinţelor grupurilor de interes din această sferă. Argumentele pentru a menţine actualul ansamblu ingineresc sunt învechite sau subiective, referindu-se la interesul imediat al proprietarilor de terenuri folosite în scopuri agricole ori la investiţiile deja făcute în sistemul de diguri de protecţie, însă inundaţia din aprilie-mai 2006 şi breşa din dig aferentă au subliniat nevoia unor investiţii mult mai mari în consolidarea sistemului de protecţie împotriva inundaţiilor, iar calculul productivităţii agricole arată ineficienţa unei astfel de utilizări. Permiterea reinstalării lacurilor de luncă care să acţioneze ca „supape de siguranţă” în timpul viiturilor şi ca sursă de umiditate şi materii prime în timpul nivelelor obişnuite reprezintă o soluţie atât mai puţin costisitoare, cât şi mai profitabilă pe termen lung. Într-o zonă precum incinta Dăbuleni, unde suprafaţa subiacentă abundă în nisip cuarţos, deschis la culoare, făcând ca temperaturile din timpul zilei să fie un factor restrictiv în procesele vegetative, reconstrucţia ecologică a ecosistemelor de baltă ale Dunării cu rol de „izvor de umiditate” (Stoiculescu C. D., 2008) se va răsfrânge pozitiv atât asupra climei pe care o va modera, dar şi asupra producţiei din sectorul economic primar, nu neapărat asupra producţiei cerealiere, aşa cum se doreşte în prezent, ci asupra folosinţelor pretabile în arealele de luncă, precum cele de păşune ori piscicole. Astfel, în ciuda claselor de calitate foarte slabă a solurilor nisipoase ori salinizate din luncă, şi a dezechilibrelor geomorfologice şi biopedologice din arealul de studiu apărute în urma lucrărilor de desecare şi nivelare, productivitatea terenurilor va fi maximă, aşa cum indică tabelele de bonitare ale celor două profile de sol analizate. Gestionarea judicioasă a terenurilor din arealele de luncă (păduri, bălţi) poate aduce cele mai mari beneficii la unitatea de suprafaţă în raport cu oricare altă unitate geomorfologică (Stoiculescu C. D., 2008). Grigore Antipa a fost primul care a văzut şi susţinut beneficiile generate de o Dunăre a cărei luncă nu a fost smulsă abuziv de lângă apele ei, iar generaţiile actuale sunt puse în situaţia de a susţine financiar o investiţie necesară din cauza unor decizii în legătură cu care ei nu au fost consultaţi şi luate greşit şi abuziv de înaintaşii lor. Mai ales în condiţiile actuale naturale ale extremizării fenomenelor hidro-atmosferice şi sociale ale parcelării terenurilor din luncă între mai mulţi proprietari prin moşteniri sau vânzări, pentru lunca Dunării este necesară o decizie de la nivel central care să vizeze beneficii pe termen lung şi nu doar epuizarea fertilităţii naturale ale unor soluri sărace prin obţinerea de profit în prezent. Această decizie nu poate fi decât cea de a renatura incintele pretabile pentru crearea de zone umede, inclusiv arealul Ostroveni-Corabia.
51 Bibliografie ***, 1969, Geografia Văii Dunării Româneşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti Antipa Gr., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării – Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl S-sor I. St. Rasidescu, Bucureşti Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004, Protocronismul român privind preţul ecologic al marilor amenajări hidrotehnice. Disputa Antipa – Saligny asupra amenajării regiunii inundabile a Dunării în Revista „Delta Dunării” nr. II, Tulcea, pg. 19-24 Banu C.A. (coord.), Ardelean I., Arion-Prunescu E., Banu C.A., Bănărescu P., Boisnard J., Brezeanu Gh., Buşniţă Th., Enăceanu V., Măianu Al., Marinescu M., Mociorniţă C., Obrejanu Gr., Oltean M., Popescu Zeletin I., Rudescu L., Stănescu Al. V., 1967, Limnologia sectorului românesc al Dunări – Studiu monografic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti Botzan M., Haret C., Stanciu I., Buhociu L., Vişinescu I., 1991, Valorificarea hidroameliorativă a Luncii Dunării româneşti şi a Deltei, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti Canarache A., 2001, Organizarea teritoriului şi bonitare cadastrală, Note de curs, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti Canarache A., 2003, Îndrumător pentru lucrările practice, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti Chiriţă C., 1955, Pedologie generală, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti Geanana M., Şeclăman M. Florea N., 2003, Geografia solurilor cu noţiuni de pedologie generală, Editura Universităţii din Bucureşti Giurăscu C. C., 1975, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până azi, Editura Ceres, Bucureşti http://www.afdj.ro/cote/bhcote.pdf, Cotele apelor Dunării, accesat la 19.06.2013 şi 21.05.2014 http://apmot.anpm.ro/upload/27691_CAP_V%20SOL%20%20.pdf, Capitolul 5. Solul, accesat la 09.06.2014 http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/corine-land-cover-2006-raster-3, Corine Land Cover 2006 raster data, accesat la 21.03.2014 http://www.inmh.ro/images/Floods/index70e0.html?stage=zona&cat=2, ANM - Laboratorul de Teledetectie si GIS, Zonele inundate din Lunca Dunarii: Sector Bechet - Dabuleni – Corabia, accesat la 02.03.2014 http://www.nisipuridabuleni.ro/descrierea_zonei_si_a_ariei.html, Descrierea ariei/sit-ului vizat/e de proiect, accesat la 27.04.2014 http://peterlengyel.wordpress.com/2012/08/24/situl-ramsar-bistret-dolj/, Situl RAMSAR Bistreţ Dolj, accesat la 02.03.2014 Ielenicz M., 2010, Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti
52 I.C.P.A., 1987, Metodologia elaborării studiilor pedologice – Vol. I, II, III, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, Bucureşti INCDPAPM-ICPA, 2007-2010, Proiect 51-047 TACME – Tehnologii agroambientale de conservare a calităţii mediului edafic aplicate in macrozonele cerealiere din Romania Coordonator: INCDPAPM-ICPA Bucureşti, Director proiect: Dr. Ştefănescu Sorin, Beneficiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008, Studiu de cercetare „Redimensionarea ecologică şi economică pe sectorul românesc al luncii Dunării), INDD, Tulcea Muşat C., curs, Cadastre de specialitate, Universitatea de Vest, Timişoara Nicolau C., 1969, „25 de ani de realizări în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare” în revista „Hidrotehnica, Gospodărirea Apelor şi Meteorologia” nr 8 Oprea R., 2009, Compendiu de pedologie, Editura Universitară, Bucureşti Pop L., 2011, Cercetări privind influenţa sistemului de lucrare a solului asupra îmburuienării cu Agropyron repens ( sin. Elymus repens) şi Cirsium arvense, Teză de Doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca Popp N., 1970, Condiţiile geomorfologice, litologice şi hidrogeologice în legătură cu formarea solurilor din Lunca şi Delta Dunării, Extras din Lucrările Conferinţei Naţionale de Ştiinţa Solului, Eforie -1967, p 481-521, Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului, Bucureşti Posea Gr., 2006, Geografia Fizică a României Partea a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti Stoiculescu C. D., 2008, Reconstrucţia ecologică a zonei inundabile a Dunării româneşti, WWF (World Wide Fund for Nature) Programul Dunăre-Carpaţi România, Bucureşti Strahler A., 1973, Geografia fizică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti Ştiucă Lili SRL, 2012, Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), Scara 1:50000, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj, Craiova Ujvari I., 1972, Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
53 Anexe Anexa nr 1. Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală şi potenţată (ICPA, 1987) Sursa: Canarache A., 2001
54 Anexa nr 2. Coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală Temperatura medie anuală (°C) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ -2 0 0,1 0 0,3 0,2 0- 1,9 – 0,0 0,1 0,5 0,3 0,1 – 2,0 0,1 0,1 0,2 0,6 0,4 2,1 – 4,0 0,2 0,1 0,2 0,1 0,3 0,3 0,8 0,6 0,2 4,1 – 5,0 0,5 0,6 0,4 0,1 0,5 0,1 0,5 0,8 0,3 0,1 5,1 – 6,0 0,7 0,3 0,2 0,7 0,6 0,2 0,4 0,1 0,7 0,2 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,1 6,1 – 7,0 0,8 0,5 0,3 0,9 0,8 0,4 0,6 0,3 0,9 0,5 0,4 0,9 0,6 0,5 0,1 0,2 0,1 7,1 – 8,0 0,9 0,8 0,5 0,9 0,6 0,8 0,5 0,7 0,6 0,8 0,4 0,2 8,1 – 9,0 1 0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,6 0,8 0,3 9,1 – 10,0 1 0,9 1 0,9 0,8 10,1 – 11,0 0,9 0,8 11,1 – 12,0 0,8 0,9 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 ˃12,0 0,9 0,7 0,8 0,9 0,6 0,8 0,9 0,6 0,9 0,9 0,8 0,7 0,8 0,90,9
55 Anexa nr 3. Coeficienţi de bonitare pentru precipitaţii medii anuale Precipitaţii medii anuale (mm) Temperatura medie anuală (°C) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 300 ≤8,0 0,6 0,6 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,5 0,5 0,5 0.8 0,9 8,1 - 10,0 0,6 0,7 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 ˃10,0 0,7 0,6 0,4 0,5 0,6 0,5 0,3 0,2 0,3 0,4 0,5 0,4 301- 400 ≤8,0 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,6 0,6 0,6 0,9 1 8,1 - 10,0 0,7 0,7 0,6 0,5 0,7 ˃10,0 0,8 0,7 0,5 0,8 0,6 0,7 0,6 0,4 0,3 0,4 0,5 0,6 0,5 401 – 450 ≤8,0 1 0,8 0,9 1 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 1 8,1 - 10,0 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 0,7 0,7 0,6 0,7 0,8 0,9 1 0,9 1 ˃10,0 0,8 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,4 0,6 0,8 0,9 451 – 500 ≤8,0 1 1 1 0,9 0,8 1 0,9 0,9 8,1 - 10,0 1 1 0,8 0,9 0,9 0,8 0,7 0,9 0,8 ˃10,0 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,6 0,7 0,9 0,9 501 – 550 ≤8,0 0,9 0,8 0,9 8,1 - 10,0 0,9 1 0,9 0,8 0,7 0,9 1 ˃10,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 551 - 600 ≤8,0 0,8 0,8 0,8 8,1 - 10,0 1 0,9 1 0,9 0,8 0,9 ˃10,0 0,9 0,9 0,9 0,8 0,7 0,9 0,9 601 - 700 ≤8,0 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,6 8,1 - 10,0 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,7 ˃10,0 1 0,8 701 - 800 ≤8,0 0,7 0,5 0,9 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,4 8,1 - 10,0 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 ˃10,0 1 0,9 0,9 1 0,9 801 - 1000 ≤8,0 0,6 0,3 0,8 0,5 0,5 0,9 0,7 0,4 0,8 0,7 1 0,9 0,7 0,4 0,3 8,1 - 10,0 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,4 0,2 ˃10,0 1 0,8 0,9 0,8 1001 - 1200 Oricare 0,5 0,2 0,7 0,3 0,4 0,3 0,7 0,4 0,3 0,7 0,6 0,9 0,8 0,5 0,3 0,2 1201 - 1400 Oricare 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,3 0,2 0,6 0,3 0,7 0,3 0,2 ˃ 1400 Oricare 0,1 0,2 0,1 0,4 0,2 0,8 0,6 0,1 0,1
56 Anexa nr. 4. Coeficienţi de bonitare pentru panta terenului Panta terenului (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 5,0 1 5,1 - 10,0 0,9 0,9 0,9 10,1 - 15,0 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 15,1 - 20,0 0,8 0,7 0,6 0,5 0,7 0,8 0,5 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,6 0,8 0,6 20,1 - 25,0 0,6 0,4 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,7 0,3 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,4 0,3 0,7 0,5 25,1 – 35,0 0,3 0,2 0,1 0,2 0,3 0,5 0,2 0,7 0,6 0,5 0,4 0,6 0,2 0,6 0,2 35,1 – 50,0 0,2 0,2 0,3 0,6 0,3 0,2 0,3 0,1 0,3 0,1 50, 1 - 100,0 0,1 0,2 0,4 0,3 0,2 0,2 0,2 ˃ 100,0 0,3 Anexa nr. 5. Coeficienţi de bonitare pentru alunecări de teren Categoria de alunecări Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Absente 1 Stabilizate 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,9 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5 Semi- stabilizate 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,8 0,5 0,8 0,6 0,5 0,7 0,6 0,5 0,4 Active 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,7 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,2
57 Anexa nr. 6. Coeficienţi de bonitare pentru inundabilitate prin revărsare Clasa de inundabilitate Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Neinundabil 1 Rar inundabil 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 Frecvent inundabil 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6 Foarte frecvent inundabil 0,5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,4 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3 Anexa nr 7. Coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă Clasa de exces de umiditate de suprafaţă Folosinţa Arabil P S F N Livezi Vii Cultură Specie Categori e G R O R P B FS C T SF S O M F I U I N C N L U T R L G M R P R P N C V C S P C V V V M Nul Slab 0,9 Moderat 0,9 0,7 0,8 Puternic 0,8 0, 7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,7 0,6 0,7 Foarte puternic 0,7 0, 6 0, 7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4 0,5 Extrem de puternic 0,6 0, 5 0, 6 0, 4 0, 5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3 0, 4 0,3 0,4 Excesiv 0,1 0,2 0,1
58 Anexa nr. 8. Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură grosieră) Adâncime apa freatică (m) Precipitaţii medii anuale (mm) Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 0,50 ≤ 600 neamenajat 0,2 0,1 0,2 0,5 0,6 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4 > 600 neamenajat 0,1 0,4 0,5 0,1 desecat 0,5 0,6 0,5 0,4 0,5 0,5 0,4 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3 0,4 0,3 0,51 - 0,75 ≤ 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,3 0,6 0,7 0,9 0,1 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,6 0,7 0,6 >600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,5 0,6 0,7 0,1 desecat 0,7 1 0,7 0,7 0,7 0,5 0,8 0,7 0,9 0,5 0,6 0,5 0,76 - 1,40 ≤ 600 neamenajat 0,8 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,4 0,6 0,4 0,6 desecat 1 0,8 1 > 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,4 0,8 0,7 0,8 0,9 0,3 0,5 0,3 0,5 desecat 0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,9 1 0,9 0,8 1,41 - 2,00 ≤ 600 neamenajat 1 desecat 0,9 0,9 0,9 0,9 > 600 neamenajat 0,8 1 0,9 desecat 0,9 2,01 - 4,00 ≤ 600 neamenajat 0,9 0,9 1 0,9 0,8 0,9 desecat 0,8 0,8 0,9 0,8 > 600 neamenajat 0,9 1 1 desecat 0,9 ˃ 4,00 ≤ 600 neamenajat 0,8 desecat > 600 neamenajat 0,9 desecat Izvoare de coastă ≤ 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 1 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7 desecat 0,8 > 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,3 0,6 desecat 0,9
59 Anexa nr. 9. Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură mijlocie şi fină) Adâncime apa freatică (m) Precipitaţii medii anuale (mm) Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 0,50 ≤ 600 neamenajat 0,1 0,2 0,4 0,5 0,1 desecat 0,4 0,6 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,6 0,5 0,6 0,7 0,2 0,3 0,2 > 600 neamenajat 0,1 0,3 0,4 0,1 desecat 0,4 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,5 0,4 0,5 0,6 0,2 0,3 0,2 0,51 - 0,75 ≤ 600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,4 0,3 0,5 0,6 0,7 0,8 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7 0,9 1 0,5 0,6 >600 neamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 1 0,6 0,4 0,6 0,8 0,4 0,5 0,4 0,76 - 1,40 ≤ 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,9 1 0,3 0,5 0,2 0,3 0,4 0,5 desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 > 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,8 0,2 0,4 0,1 0,2 0,3 0,4 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 1,41 - 2,00 ≤ 600 neamenajat 0,9 0,9 0,9 0,9 desecat 1 1 > 600 neamenajat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,7 desecat 0,9 0,9 0,9 0,8 1 0,9 2,01 - 4,00 ≤ 600 neamenajat 1 0,9 0,9 1 desecat 0,9 0,9 0,9 > 600 neamenajat 0,8 desecat ˃ 4,00 ≤ 600 neamenajat desecat > 600 neamenajat 0,9 desecat Izvoare de coastă ≤ 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,9 1,0 0,6 0,7 0,5 0,3 0,6 0,7 desecat 0,8 > 600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,7 0,5 0,6 0,4 0,2 0,5 0,6 desecat 0,9
60 Anexa nr. 10. Coeficienţi de bonitare pentru starea de gleizare a solului Gradul de gleizare Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Negleizat Oricare 1 Freatic umed Oricare Slab gleizat Oricare Moderat gleizat neamenajat 0,9 0,9 desecat Puternic gleizat neamenajat 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 desecat 1 1 0,9 1 0,9 0,8 0,9 Foarte puternic gleizat neamenajat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 Excesiv gleizat neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 Submers neamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,2 0,4 0,3 0,5 0,2 0,3 desecat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,6 0,5 0,6 Anexa nr. 11. Coeficienţi de bonitare pentru starea de pseudogleizare a solului Gradul de pseudogleizare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nepsudogleizat 1Psudogleizat în adâncime Slab pseudogleizat Moderat pseudogleizat 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 Puternic psudogleizat 0,8 0,7 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,7 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 Foarte puternic psudogleizat 0,6 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,6 0,4 0,7 0,6 0,7 0,5 0,4 0,3 0,2 Excesiv psudogleizat 0,3 0,2 0,1 0,2 0 0,2 0,1 0,4 0,2 0,6 0,1 0,2 0,1
61 Anexa nr. 12. Coeficienţi de bonitare pentru starea de salinizare şi/sau alcalizare a solului Gradul de salinizare/alcalizare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nesalinizat / Nealcalizat 1 Salinizat/alcalizat în adâncime 0,8 0,9 0,9 Slab slab salinizat/alcalizat 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,5 0,6 0,5 Moderat salinizat/alcalizat 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,2 0,3 0,2 Puternic salinizat/alcalizat 0,2 0,3 0,1 0,3 0,1 0,3 0,2 0,3 0,1 0,2 0,6 0,1Foarte puternic salinizat/alcalizat 0,1 0,3 0,2 Anexa nr. 13. Coeficienţi de bonitare pentru porozitatea totală în secţiunea de control Porozitatea totală Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Extrem de mare Grosieră - Mijlocie 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 Fină 1Foarte mare - mijlocie Oricare Mică Oricare 0,9 0,9 0,9 Foarte mică Oricare 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8
62 Anexa nr. 14. Coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm de la suprafaţa solului Porozitatea totală Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nisip Oricare 0,2 0,3 0,5 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,4 0,3 0,2 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5 Nisip lutos Oricare 0,5 0,6 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,4 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 Lut nisipos Oricare 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 Lut Oricare 1 Lut argilos Mare - extrem mare Foarte mică - mijlocie 0,9 0,9 0,9 Argilă lutoasă Mare - extrem mare Foarte mică - mijlocie 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,8 Argilă medie - fină Mare - extrem mare 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 Foarte mică - mijlocie 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 1 0,8 0,7 0,8 0,7 Carbonaţi Oricare 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,3 Roci fisurate Oricare 0,1 0,3 0,2 0,3 0,2 0,2 Roci nefisurate Oricare Materiale organice Oricare 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 1 0,8 0,7 0,5
63 Anexa nr. 15. Coeficienţi de bonitare pentru volumul edafic Volumul edafic (%) Precipitaţii medii anuale (mm) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 10 ≤ 600 0,1 0,2 0,1 0,4 0,1 0,2 0,1 > 600 0,2 0,3 0,2 0,5 0,3 0,2 11 - 20 ≤ 600 0,3 0,5 0,3 0,4 0,7 0,2 0,3 0,2 0,5 0,4 > 600 0,4 0,6 0,4 0,5 0,8 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 21 - 50 ≤ 600 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 > 600 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 51 - 75 ≤ 600 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 > 600 0,9 0,9 0,8 0,9 76 - 100 ≤ 600 0,9 > 600 1 > 100 ≤ 600 > 600
64 Anexa nr. 16. Coeficienţi de bonitare pentru rezerva de humus pe adâncimea 0 – 50 cm Rezerva de humus (t/ha) Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 30 grosieră 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6 mijlocie - fină 0,5 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,6 0,5 31 - 60 grosieră 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 mijlocie - fină 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,7 0,6 61 - 120 grosieră 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 mijlocie - fină 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 121 - 160 grosieră mijlocie - fină 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 161 - 400 grosieră 1mijlocie - fină 401 - 600 grosieră 0,9 0,9 0,9 0,8mijlocie - fină 0,9 > 600 grosieră 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,5 0,9mijlocie - fină 0,9 1 1 0,6
65 Anexa nr. 17. Coeficienţi de bonitare pentru reacţia solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm pH (în apă) Gradul de saturaţie în baze (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 3,5 ≤ 55 0,1 0,6 0,1 3,6 - 4,3 0,4 0,3 0,2 0,6 0,4 0,3 0,2 0,5 0,2 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,3 4,4 - 5,0 0,6 0,5 0,4 0,8 0,6 0,5 0,4 0,3 0,5 0,3 0,8 0,5 0,8 0,5 0,6 0,8 0,6 0,5 5,1 - 5,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,7 0,8 0,7 5,5 - 5,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 5,9 - 7,2 17,3 - 7,8 0,9 ≤ 7,8 > 55 7,9 - 8,4 0,9 0,9 0,8 0,8 0,9 0,9 8,5 - 9,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 9,1 - 9,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,6 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 9,5 - 10,0 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7 > 10,0 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4
66 Anexa nr. 18. Coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu total în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control Carbonat de calciu total (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 8 19 - 12 0,9 0,9 13 - 15 0,9 0,8 0,9 0,8 16 - 20 0,9 0,9 0,9 0,6 0,3 0,8 0,9 0,5 21 - 25 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,3 0 0,7 0,6 0,8 0,3 0,2 26- 40 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,6 0,1 > 40 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,9 0,8 0,3 0,1 0,4 0 Anexa nr 19. Coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului Gradul de poluare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Neplouat 1 Slab poluat 0,9 0,9 0,9 0,9 Moderat poluat 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 Puternic poluat 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,6 0,5 Foarte puternic poluat 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,2 Excesiv poluat 0,1 0,2 0,1
67 Anexa nr. 20. Programul de redimensionare ecologică şi economică în sectorul românesc al Luncii Dunării şi finanţarea acestuia

More Related Content

PPTX
Imbrăcăminte tradițională românească
byRodica B.
 
DOCX
Circuit turistic de 3 zile in Transilvania
byAlexandru Marian Avanu
 
DOC
Note de curs
bymihaelaprisecaru
 
DOC
Structura personalitate
byAna Simedru
 
DOCX
200 đề tài luận văn ngành du lịch, CHỌN LỌC
byDịch vụ viết thuê Khóa Luận - ZALO 0932091562
 
PDF
Managementul turismului rural în Republica Moldova: probleme, realitati si pe...
byADR HABITAT
 
PPTX
Mediul de marketing al firmei
byRodica B.
 
PPS
Grecia
byRobert Codescu
 
Imbrăcăminte tradițională românească
byRodica B.
 
Circuit turistic de 3 zile in Transilvania
byAlexandru Marian Avanu
 
Note de curs
bymihaelaprisecaru
 
Structura personalitate
byAna Simedru
 
200 đề tài luận văn ngành du lịch, CHỌN LỌC
byDịch vụ viết thuê Khóa Luận - ZALO 0932091562
 
Managementul turismului rural în Republica Moldova: probleme, realitati si pe...
byADR HABITAT
 
Mediul de marketing al firmei
byRodica B.
 
Grecia
byRobert Codescu
 

What's hot

PDF
Hancu regularizari de rauri si combaterea inundatiilor
byBogdan Badiu
 
DOCX
Proiect didactic
byMarinescu Anamaria
 
PPT
modalitati de rezolvare a conflictului in scoli.ppt
byINALUCA
 
PPTX
Grecia, Murgulet Andrei Laurentiu
byInstitutul Național de Statistică
 
PPT
4 organizarea structurala
byalina costea
 
PPTX
Geto dacii-ppt1
byNicoleta Cristea
 
PPTX
Documente de selectie - CV
byRodica B.
 
PPT
Apa
byAsimine Carmen
 
PPTX
Analiza SWOT
byRodica B
 
DOC
Nghiên cứu các nhân tố ảnh hưởng đến quyết định lựa chọn sản phẩm tour du lịc...
bydịch vụ viết đề tài trọn gói 0973287149
 
DOC
Khóa Luận Về Tiềm Năng Phát Triển Du Lịch Văn Hoá Tại Quần Thể Di Tích Phủ Dầ...
bymokoboo56
 
PDF
LUẬN VĂN THẠC SĨ: THỰC TRẠNG VÀ MỘT SỐ GIẢI PHÁP MARKETING DU LỊCH CHO THÀNH ...
byssuserc1c2711
 
PDF
435430974 turism
bykaticernat
 
PPTX
Grecia
byCorpodeanVlad2
 
DOC
Khóa Luận Tiềm Năng Phát Triển Du Lịch Văn Hóa Tại Khu Du Lịch Đặng Thùy Trâm...
bysividocz
 
PDF
Model contract individual de munca 2011
byComputaris
 
DOCX
CƠ SỞ LÝ LUẬN VÀ THỰC TIỄN VỀ DU LỊCH VÀ TÀI NGUYÊN DU LỊCH.docx
byDịch vụ viết thuê đề tài trọn gói 🥳🥳 Liên hệ ZALO/TELE: 0917.193.864 ❤❤
 
PDF
Luận văn: Ảnh hưởng của hoạt động du lịch đến sinh kế của người dân
byDịch vụ viết thuê Luận Văn - ZALO 0932091562
 
DOC
Cv european florentina (2)
byMaria Ioana
 
PPTX
Colonizarea greaca - fenomen complex în istoria grecilor antici
bysergiu85
 
Hancu regularizari de rauri si combaterea inundatiilor
byBogdan Badiu
 
Proiect didactic
byMarinescu Anamaria
 
modalitati de rezolvare a conflictului in scoli.ppt
byINALUCA
 
Grecia, Murgulet Andrei Laurentiu
byInstitutul Național de Statistică
 
4 organizarea structurala
byalina costea
 
Geto dacii-ppt1
byNicoleta Cristea
 
Documente de selectie - CV
byRodica B.
 
Apa
byAsimine Carmen
 
Analiza SWOT
byRodica B
 
Nghiên cứu các nhân tố ảnh hưởng đến quyết định lựa chọn sản phẩm tour du lịc...
bydịch vụ viết đề tài trọn gói 0973287149
 
Khóa Luận Về Tiềm Năng Phát Triển Du Lịch Văn Hoá Tại Quần Thể Di Tích Phủ Dầ...
bymokoboo56
 
LUẬN VĂN THẠC SĨ: THỰC TRẠNG VÀ MỘT SỐ GIẢI PHÁP MARKETING DU LỊCH CHO THÀNH ...
byssuserc1c2711
 
435430974 turism
bykaticernat
 
Grecia
byCorpodeanVlad2
 
Khóa Luận Tiềm Năng Phát Triển Du Lịch Văn Hóa Tại Khu Du Lịch Đặng Thùy Trâm...
bysividocz
 
Model contract individual de munca 2011
byComputaris
 
CƠ SỞ LÝ LUẬN VÀ THỰC TIỄN VỀ DU LỊCH VÀ TÀI NGUYÊN DU LỊCH.docx
byDịch vụ viết thuê đề tài trọn gói 🥳🥳 Liên hệ ZALO/TELE: 0917.193.864 ❤❤
 
Luận văn: Ảnh hưởng của hoạt động du lịch đến sinh kế của người dân
byDịch vụ viết thuê Luận Văn - ZALO 0932091562
 
Cv european florentina (2)
byMaria Ioana
 
Colonizarea greaca - fenomen complex în istoria grecilor antici
bysergiu85
 

Viewers also liked

DOC
Anatomia omului Vasile Andrieş
byDaniel Dósa
 
PPTX
Models of Macro Practice SOCW 502
bycarlidbarnett
 
PDF
6c Course Assignments Leadership Theories and Student Reflections Report
byMichael Sayre
 
PPTX
Models of macro practice activity
bySarah Viliocco
 
PPTX
Socw 400 macro practice
byanorvy94
 
PPTX
Models of macro practice
bytanglin1985
 
DOCX
Assignment of leadership: do traits matter?
byCOMSATS institute of information technology
 
PPTX
Jenny jaguar
bykinderstars
 
PPTX
Arnie aardvark
bykinderstars
 
PDF
第14屆法雅客24小時攝影紀錄
byPo-ru Lee
 
PDF
Sonicwall
byemarin13
 
PPT
Team building
bysaiagarwal
 
PDF
Making susanne
byAditya Gupta
 
PDF
Canon職能分享-李博儒
byPo-ru Lee
 
PPTX
Woody woodchuck
bykinderstars
 
PPTX
Rip Mix Feed- ETEC 540
bymdetharet
 
PPTX
Farley fox
bykinderstars
 
PPTX
Victor vampire
bykinderstars
 
PPTX
Kimmy kangaroo
bykinderstars
 
PDF
為你而讀＿國家記憶
byPo-ru Lee
 
Anatomia omului Vasile Andrieş
byDaniel Dósa
 
Models of Macro Practice SOCW 502
bycarlidbarnett
 
6c Course Assignments Leadership Theories and Student Reflections Report
byMichael Sayre
 
Models of macro practice activity
bySarah Viliocco
 
Socw 400 macro practice
byanorvy94
 
Models of macro practice
bytanglin1985
 
Assignment of leadership: do traits matter?
byCOMSATS institute of information technology
 
Jenny jaguar
bykinderstars
 
Arnie aardvark
bykinderstars
 
第14屆法雅客24小時攝影紀錄
byPo-ru Lee
 
Sonicwall
byemarin13
 
Team building
bysaiagarwal
 
Making susanne
byAditya Gupta
 
Canon職能分享-李博儒
byPo-ru Lee
 
Woody woodchuck
bykinderstars
 
Rip Mix Feed- ETEC 540
bymdetharet
 
Farley fox
bykinderstars
 
Victor vampire
bykinderstars
 
Kimmy kangaroo
bykinderstars
 
為你而讀＿國家記憶
byPo-ru Lee
 

Similar to Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

PPTX
Argumente europene ale cadrului natural specifice teritoriului românesc.pptx
byAndreiMacovei9
 
PDF
ADER 5.3.2.
byASAS - ADER 2020
 
PDF
Bio-Engineering Solutions for Restoring the PeŃa Creek, on the water sector...
byRăzvan Voicu
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - tanacu
byIrinel Moldovan
 
PPTX
Orizontul local
byArtemiza Milea
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - raul prut
byIrinel Moldovan
 
PDF
241 471-1-sm (2)
byCristiDanielAnghelac
 
PDF
Dunarea
byBerbece Liliana
 
PPT
Alecu Renita, Ariile protejate din bazinul hidrografic al Prutului. Realitati...
byAlianta INFONET
 
DOCX
Geografiee
byDanGhenciu
 
PDF
Romania
bySima Sorin
 
PDF
Romania
bySima Sorin
 
PDF
Romania
bySima Sorin
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - colinele elanului
byIrinel Moldovan
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - lacurile mascurei
byIrinel Moldovan
 
PDF
Prezentare workshop wwf_george bouros_vidra_studiu de caz topolog
byBouros George
 
PPTX
Prezentare workshop wwf
byBouros George
 
PPT
ADER 1.1.2.
byASAS - ADER 2020
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - fanaturile de la glodeniy
byIrinel Moldovan
 
PPTX
CBDE - Activitatea 7 - dobina husi
byIrinel Moldovan
 
Argumente europene ale cadrului natural specifice teritoriului românesc.pptx
byAndreiMacovei9
 
ADER 5.3.2.
byASAS - ADER 2020
 
Bio-Engineering Solutions for Restoring the PeŃa Creek, on the water sector...
byRăzvan Voicu
 
CBDE - Activitatea 7 - tanacu
byIrinel Moldovan
 
Orizontul local
byArtemiza Milea
 
CBDE - Activitatea 7 - raul prut
byIrinel Moldovan
 
241 471-1-sm (2)
byCristiDanielAnghelac
 
Dunarea
byBerbece Liliana
 
Alecu Renita, Ariile protejate din bazinul hidrografic al Prutului. Realitati...
byAlianta INFONET
 
Geografiee
byDanGhenciu
 
Romania
bySima Sorin
 
Romania
bySima Sorin
 
Romania
bySima Sorin
 
CBDE - Activitatea 7 - colinele elanului
byIrinel Moldovan
 
CBDE - Activitatea 7 - lacurile mascurei
byIrinel Moldovan
 
Prezentare workshop wwf_george bouros_vidra_studiu de caz topolog
byBouros George
 
Prezentare workshop wwf
byBouros George
 
ADER 1.1.2.
byASAS - ADER 2020
 
CBDE - Activitatea 7 - fanaturile de la glodeniy
byIrinel Moldovan
 
CBDE - Activitatea 7 - dobina husi
byIrinel Moldovan
 

Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia

  • 1.
    UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Facultateade Geografie LUCRARE DE LICENŢĂ Îndrumător ştiinţific: Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ Absolvent: Dan Mariana Denisa BUCUREŞTI 2014
  • 2.
    UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Facultateade Geografie Domeniul: Geografie Programul de studii: Licenţă LUNCA DUNĂRII ÎNTRE OSTROVENI ŞI CORABIA STUDIU DE EVALUARE A TERENURILOR ÎN VEDEREA RENATURĂRII Îndrumător ştiinţific: Lector Univ. Dr. Săvulescu Ionuţ Absolvent: Dan Mariana Denisa BUCUREŞTI 2014
  • 3.
    1 CUPRINS Introducere ......................................................................................................................................2 1. Metodologie.......................................................................................................................5 2. Lunca Dunării între Ostroveni şi Corabia .........................................................................14 2.1. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în regim natural ........15 2.1.1. Caracteristici morfologice ...............................................................................15 2.1.2. Caracteristici hidrologice ................................................................................20 2.1.3. Caracteristici pedologice .................................................................................21 2.2. Caracteristici ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în prezent .................25 2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării ...................................25 2.2.2. Caracteristici morfologice ...............................................................................27 2.2.3. Caracteristici hidrologice ................................................................................30 2.2.4. Caracteristici pedologice .................................................................................30 3. Evaluarea terenurilor .........................................................................................................33 4. Renaturarea luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia ......................................................42 4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu ..............................................................42 4.2. Argumente PRO renaturare ...................................................................................47 Concluzii ......................................................................................................................................50 Bibliografie ...................................................................................................................................51 Anexe ............................................................................................................................................53
  • 4.
    2 Introducere Dunărea, fluviul curenume încă din antichitate, este singura arteră de circulaţie longitudinală, pe apă, a Europei (***, 1969) cu valenţe de importanţă economică, dar şi geostrategică ce traversează pe o lungime atât de mare România. Date fiind necesităţile practice legate de comerţ şi navigaţie, preocupările legate de cunoaşterea şi amenajarea luncii Dunării au început încă din antichitate, putând fiind menţionaţi învăţaţii Hecateu din Milet (546-472 î.e.n.), Herodot (484- 423 î.e.n.), Polibiu, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Ovidiu, Ptolomeu (***, 1969). Astfel, a fost posibilă reconstituirea morfologiei cursului, braţelor şi gurilor fluviului de-a lungul ultimelor două milenii. Cunoscut în perioada antică sub denumiriile de Istris şi Danubius, fluviul a fost transformat de romani în axă de comunicaţii între centrul Europei şi Pontul Euxin, atât prin navigabilizarea întregului său curs, cât şi prin şoseaua ce-l însoţea (Botzan M. şi colab., 1991). Fiind o axă polarizatoare pentru aşezările umane, dar şi pentru activităţile economice agricole, industriale ori de comerţ, modificări au fost aduse cursului, luncii şi teraselor Dunării şi de către populaţiile ce au urmat în aceste teritorii fostelor colonii romane. Impactul acestor modificări pentru ecosistemele proprii luncii acestui mare organism fluviatil şi pentru relaţiile de dependenţă ce s-au stabilit în timp geologic între procesele geomorfologice, hidrologice şi pedologice de luncă şi peisajele din proximitate este direct proporţional cu amploarea lucrărilor, atribut ce a fost, la rândul lui, influenţat de nivelul de dezvoltare socio-economică şi tehnico- ştiinţifică al locuitorilor din proximitate. Cea mai mare amploare a modificărilor aduse luncii Dunării a fost resimţită în urma amenajărilor hidroameliorative din secolul XX, concretizate în ridicarea unei serii de diguri de apărare pe malul stâng al fluviului, reînălţate şi consolidate ulterior. Aceasta a urmat unei serii de dezbateri între adepţii efectuării lucrărilor de amenajare şi amliorare conduşi de inginerul Anghel Saligny şi susţinătorii naturalismului în lunca Dunării, cel mai de seamă dintre aceştia fiind desigur Grigore Antipa care în 1910 atenţiona că ridicarea de diguri de apărare, efectuarea lucrărilor de desecare şi introducerea în circuitul agricol pot pune în valoare anumite areale, în timp ce pentru altele ar însemna distrugerea productivităţii ce ar putea fi atinsă prin valorificarea în alte modalităţi, dar în regim natural1 . Cu alte cuvinte, lipsa studierii teritoriului în întregimea lui şi nereuşita de a pune în valoare terenul conform specificului său poate avea efect de boomerang, întorcându-se împotriva celor care impun utilizarea agricolă cu orice preţ şi manifestându-se prin investiţii ulterioare pentru menţinerea fertilităţii, texturii solului. Subiectul lucrărilor hidroameliorative efectuate pe cursul Dunării a revenit în actualitate în cercurile de specialişti (ingineri-constructori, hidrologi, ingineri agronomi, pedologi, biologi, personal de intervenţie în caz de urgenţă, dar şi agenţi economici), cât şi în cadrul publicului larg, promovat fiind de mass-media, în urma inundaţiilor „istorice” din anul 2006, când fluviul a străpuns digurile de apărare în multiple areale, inundând întinse terenuri agricole sau construite. Astfel, în perioada aprilie-mai 2006, a fost demonstrat de-a lungul întregii văi a Dunării româneşti că digurile de apărare sau „încorsetarea” unui organism fluvial într-un culoar fix şi de dimensiuni limitate este o metodă eficientă de protecţie împotriva inundaţiilor doar la viituri de amploare mică şi medie, însă după depăşirea nivelului digului de apărare, acestea se transformă 1 „Sistemul de amelioraţiuni [...] trebuie să fie bine chibzuit şi să se bazeze pe deoparte pe cunoaşterea amănunţită a condiţiunilor fizice şi biologice ale acelor regiuni, adică a climei, a naturii solului, a condiţiunilor hidrografice, a faunei şi vegetaţiunii, etc; pe de altă parte trebuie să ţină seamă de toate condiţiunile economice generale şi speciale... Numai pe baza acestor cunoştinţe vom putea şti prin ce anume fel de producţiune putem pune în valoare mai bine fiecare parte din zona inundabilă a Dunării, făcând-o să dea în permanenţă o rentabilitate cât mai mare şi din care să rezulte pentru economia generală a ţării profite cât mai multe” (Antipa Gr., 1910)
  • 5.
    3 într-un factor ceamplifică potenţialul distructiv al inundaţiei, prin împiedicarea scurgerii gravitaţionale a apei cantonate în spatele digului spre albia minoră după trecerea undei de viitură în aval. Aceasta este o teorie a gestiunii riscului hidrologic ce a cunoscut o largă popularizare în ţările Europei Occidentale, dar care a pătruns în spaţiul românesc relativ recent şi cu dificultăţi. La aceast risc generat de deficienţele de proiectare a digurilor se adaugă şi aspectul confortului psihic rezultat din succesiunea mai multor generaţii de indivizi în arealele protejate de diguri şi din timpul mare de revenire a unei viituri care să provoace o inundaţie suficient de puternică încât să depăşească înălţimea digurilor. Astfel, având în vedere că în ţara noastră cultura riscului la inundaţii este foarte puţin dezvoltată şi că nu au fost educaţi în privinţa posibilităţii apariţiei unei viituri care să depăşească capacitatea digurilor, comunitatea umană s-a extins teritorial în spaţiile amenajate prin lucrări de desecare din lunca Dunării, făcând ca pagubele şi victimele inundaţiei din 2006 să fie cu atât mai numeroase. Aşadar, scopul lucrării de faţă este de a demonstra avantajele atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung ale distrugerii digurilor de apărare din lunca Dunării în arealul Ostroveni – Corabia şi permiterea reinstalării ecosistemelor şi proceselor naturale şi iniţiale, cu alte cuvinte de a demonstra avantajele renaturării, coroborate cu metode moderne de gestiune a riscului la inundaţii, precum crearea incintelor de inundaţie controlată. Urmând argumentările lui Grigore Antipa (1967-1944), Gheorghe Ionescu-Siseşti (1885-1967), Marin Drăcea (1885-1958), Ion Popescu-Zeletin ş.a., se va înceca demonstrarea dezechilibrelor naturale susţinută de sistemele de diguri de apărare, dar şi consecinţele din ultimele decenii ale refuzului unei oportunităţi viabile pentru creşterea nivelului de trai prin valorificarea resurselor proprii treptei de luncă. Alegerea arealului de studiu se datorează în primul rând includerii în zonă a incintei Dăbuleni, ce prezintă interes deosebit mai ales în contextul recentelor discuţii atât din cercurile ştiinţifice, cât şi din mass-media despre „deşertificarea” sudului Olteniei, fenomen ce face referire la instabilitatea dunelor de nisip de pe partea stângă a râului Jiu în urma efectuării de lucrări agricole în condiţii necorespunzătoare, adică în urma introducerii forţate a acesor terenuri nisipoase în circuitul agricol. Un motiv secundar pentru studiul arealului Ostroveni-Corabia este dat de proximitatea faţă de localitatea natală, aspect ce a facilitat deplasările pe teren în vederea obţinerii de date. Matematic, arealul de studiu este delimitat de meridianele de 23°54’30” şi 24°30’30”, respectiv de paralelele de 43°41” şi 43°48” (fig.1), încadrându-se, aşadar, în zona de climă temperată, în timp ce localizarea în funcţie de unităţile geomorfologice ale României îl amplasează în Sudul Câmpiei Olteniei, în aval (Est) faţă de lunca Jiului şi în amonte (Vest) faţă de lunca Oltului. Pentru că termenul „luncă” poate fi folosit pentru a defini o noţiune complexă ce face referire la elemente precum morfologia, hidrografia, regimul hidrologic, vegetaţie specifică, soluri specifice, procesul de aluvionare şi resurse economice, lucrarea va face referire la conexiunea dintre aceste elemente în cele două ipostaze temporale ale evoluţiei luncii Dunării în arealul de studiu delimitate de ridicarea digului de apărare.
  • 6.
  • 7.
    5 1. Metodologie Lucrarea defaţă este rezultatul punerii în aplicare pe parcursul a aproximativ un an a unei serii de metode şi tehnici de lucru şi analiză a datelor geografice obţinute din surse bibliografice consultate la Filiala Geografie-Geologie a Bibliotecii Centrale Universitare Carol I Bucureşti, din surse on-line (rapoarte ale agenţiilor şi ministerelor de resort, date vectoriale puse la dispoziţie pe website-uri de profil, imagini satelitare, ş.a.) ori din cercetarea proprie pe teren. Metodele de cabinet sunt dominante în ceea ce priveşte provenienţa informaţiilor din capitolele 2, 3 şi 4. Astfel, descrierile morfologiei, morfometriei şi caracterelor hidrologice şi pedoloice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia, precum şi realizarea istoricului lucrărilor de amenajare a acestei trepte de relief s-au realizat prin metoda cercetării bibliografice, utilizând sursele puse la dispoziţie de Biblioteca Centrală Universitară Carol I Bucureşti. După prezentarea descriptivă a luncii Dunării în cele două momente reprezentative, s-a recurs la metoda analizei diacronice pentru a pune în evidenţă evoluţia temporală a peisajului arealului de studiu. Acolo unde sursele de informaţii au permis, am însoţit pasajele descriptive cu sistematizări sub formă de tabel ori grafic, precum şi cu materiale cartografice reprezentative realizate de asemenea în cabinet cu ajutorul software-urilor SIG (QuantumGIS 2.0.1, ArcMap 10), prelucrând date spaţiale disponibile pe serverele diverselor comunităţi ce fac publice date geografice opensource (geospatial.unibuc.ro, earth.unibuc.ro), centre de cercetare ori chiar agenţii şi instituţii de monitorizare a componentelor de mediu (OSPA DOLJ, Administraţia Naţională de Meteorologie, Agenţia Europeană de Mediu – eea.europa.eu; Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice – mmediu.ro; Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni – ccdcpndabuleni.ro). Pentru obţinerea rezultatelor prezentate în capitolul 3 „Evaluarea Terenurilor”, am aplicat în cabinetul de lucru metodologia indicată de I.C.P.A. având ca obiect al studiului datele obţinute în urma analizelor fizice şi chimice a două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu. Condiţiile de climat, relief, apă, pretabilitatea pentru anumite folosinţe şi culturi sunt redate prin următorii indicatori pedologici  Gradul de gleizare a solului Tabel nr.1: Stabilirea gradului de gleizare a solului Simbol Denumire G0 Negleizat G1 Freatic umed G3 Slab gleizat G4 Moderat gleizat G5 Puternic gleizat G6 Foarte puternic gleizat G7 Excesiv gleizat G8 Submers Sursa: Canarache A., 2003
  • 8.
    6  Gradul destagnogleizare a solului Tabel nr. 2: Stabilirea gradului de stagnogleizare a solului Simbol Denumire W0 Nestagnogleizat W1 Stagnogleizat în adâncime W2 Slab stagnogleizat W3 Moderat stagnogleizat W4 Puternic stagnogleizat W5 Foarte puternic stagnogleizat W6 Excesiv stagnogleizat Sursa: Canarache A., 2003  Gradul de salinizare a solului Tabel nr. 3: Stabilirea gradului de salinizare a solului Simbol Denumire S0 Nesalinizat S1 Salinizat în adâncime S2 Salinizat slab S3 Salinizat moderat S4 Salinizat puternic S5 Salinizat foarte puternic Sursa: Canarache A., 2003  Relief – R  Neuniformitatea terenului – U  Folosinţa terenului – F  Grad de eroziune în suprafaţă  Clasa texturală - CT  Gradul de sodizare a solului
  • 9.
    7  Grosimea soluluipână la roca compactă Tabel nr. 4: Stabilirea grosimii solului până la roca compactă Simbol Denumire Limite (cm) d1 Foarte superficial < 21 d2 Moderat superficial 21 – 50 d3 Slab profund 51 – 75 d4 Moderat profund 76 – 100 d5 Puternic profund 100 – 125 d6 Foarte puternic profund 126 – 150 d7 Extrem de profund >150 Sursa: Canarache A., 2003  Conţinut de schelet (adâncimea 0 – 20 cm şi 40 – 80 cm) – q Tabel nr. 5: Stabilirea conţinutului de schelet Simbol Denumire Limite (%) q0 Sol fără shelet <6 q2 Sol slab scheletic 6 – 25 q3 Sol moderat scheletic 26 – 50 q4 Sol puternic scheletic 51 – 75 q5 Sol excesiv scheletic 76 – 90 q6 Rocă compactă sau pietriş >90 Sursa: Canarache A., 2003  Grad de poluare – P Tabel nr. 6: Stabilirea gradului de poluare a solului Simbol Denumire P0 Nepoluat P1 Slab poluat P2 Moderat poluat P3 Puternic poluat P4 Foarte puternic poluat P5 Excesiv poluat Sursa: Canarache A., 2003
  • 10.
    8  Înclinarea terenului– IP Tabel nr. 7: Stabilirea gradului de înclinare a terenului Simbol Denumire Limite (%) IP01 Orizontal <2,1 IP03 Foarte slab înclinat 2,1 – 5 IP07 Slab înclinat 5,1 – 10 IP17 Moderat înclinat 10,1 – 15 IP17 Idem. 15,1 – 20 IP22 Idem. 20,1 – 25 IP30 Puternic înclinat 25,1 – 35 IP42 Idem. 35,1 – 50 IP75 Foarte puternic abrupt 50,1 – 100 IP99 Abrupt înclinat >100 Sursa: Canarache A., 2003  Expoziţia pantei terenului – l  Grad de acoperire a terenului cu bolovani sau pietre – Z  Categorie de eroziune în adâncime – r  Capacitate de apă uşor accesibilă la adâncimea de 0 -100 cm (mm) – CU  Permeabilitate la adâncimea de 0 – 100 cm (mm/h) – Ks  Categorie de alunecări de teren – f Tabel nr. 8: Stabilirea existenţei alunecărilor de teren Simbol Denumire f00 Absente f01 Stabilizate f02 Semi-stabilizate f03 Active Sursa: Canarache A., 2003
  • 11.
    9  Adâncimea apeifreatice – Q Tabel nr. 9: Stabilirea adâncimii apei freatice Simbol Denumire Adâncime (m) Textură lut nisipos….argilă Textură nisip….nisip lutos Q1 Superficială <0,51 <0,51 Q2 Extrem de mică 0,51 - 1 0,51 – 0,75 Q3 Foarte mică 1,01 – 2 0,76 – 1,40 Q4 Mică 2,01 – 3 1,41 – 2 Q5 Mijlocie 3,01 – 5 2,01 – 4 Q6 Mare 5,01 – 10 4,01 – 10 Q7 Foarte mare >10 >10 Q8 Izvoare de coastă Izvoare de coastă Izvoare de coastă Sursa: Canarache A., 2003  Temperatură medie anuală – Ta Tabel nr. 10: Stabilirea temperaturii medii anuale Simbol Denumire Limite (ºC) Ta99 Extrem de scăzută < -1,9 Ta00 Idem. -1,9 – 0 Ta02 Foarte scăzută 0,1 – 2 Ta04 Scăzută 2,1 – 4 Ta05 Submijlocie 4,1 – 5 Ta06 Idem. 5,1 – 6 Ta07 Mijlocie 6,1 – 7 Ta08 Idem. 7,1 – 8 Ta09 Ridicată 8,1 – 9 Ta10 Idem. 9,1 – 10 Ta11 Foarte ridicată 10,1 – 11 Ta12 Extrem de ridicată 11,1 – 12 Ta13 Idem. >12 Sursa: Canarache A., 2003
  • 12.
    10  Precipitaţii mediianuale – Pa Tabel nr. 11: Stabilirea precipitaţiilor medii anuale Simbol Denumire Limite (mm) Pa01 Extrem de scăzute <301 Pa02 Foarte scăzute 301 – 400 Pa03 Scăzute 401 – 450 Pa04 Idem. 451 – 500 Pa05 Submijlocii 501 – 550 Pa06 Idem. 551 – 600 Pa07 Mijlocii 601 – 700 Pa08 Idem. 701 – 800 Pa09 Ridicate 801 – 1000 Pa10 Foarte ridicate 1001 – 1200 Pa11 Idem. 1201 – 1400 Pa12 Extrem de ridicate >1400 Sursa: Canarache A., 2003  Grad de tasare la adâncimea 40 – 60 cm (%) – t Tabel nr. 12: Stabilirea gradului de tasare Simbol Denumire Limite grad de tasare (%) Limite porozitate totală (%)pentru soluri cu textură: Nisip Nisip lutos Lut nisipos Lut Lut argilos Argilă t1 f. afânat <-1,8 >53 >55 >56 >58 >61 >65 t2 Afânat -1,8…-11 49 - 53 51 - 55 52 - 56 54 - 58 57 - 61 61 - 65 t3 Netasat -10……0 44 - 48 46 - 50 47 - 51 49 - 53 52 - 56 56 - 60 t4 Slab tasat 0……10 39 - 43 41 - 45 42 - 46 44 - 48 47 - 51 51 - 55 t5 Moderat tasat 11……18 34 - 38 36 - 40 37 - 41 39 - 43 42 - 46 46 - 50 t6 Puternic tasat >18 <34 <36 <37 <39 <42 <46 Sursa: Canarache A., 2003
  • 13.
    11  Conţinutul decarbonat de calciu pe adâncimea 0 – 100 cm (%) – Ca Tabel nr. 13: Stabilirea conţinutului de carbonat de calciu Simbol Denumire Limite (%) Ca10 Absent 0 Ca20 Mic <2 Ca31 Mijlociu 2 – 4 Ca32 Idem. 5 – 8 Ca33 Idem. 9 – 12 Ca41 Mare 13 – 15 Ca42 Idem. 16 – 20 Ca43 Idem. 21 – 25 Ca50 Foarte mare 26 – 40 Ca60 Extrem de mare >40 Sursa: Canarache A., 2003  Reacţia solului la adâncimea 0 -20 cm – pH Tabel nr. 14: Stabilirea pH-ului Simbol Denumire Limite Ph010 Extrem de acidă <3,5 Ph020 Foarte puternic acidă 3,6 – 4,3 Ph030 Puternic acidă 4,4 – 5 Ph041 Moderat acidă 5,1 – 5,4 Ph042 Idem. 5,5 – 5,8 Ph051 Slab acidă 5,9 – 6,4 Ph052 Idem. 6,5 – 6,8 Ph060 Neutră 6,9 – 7,2 Ph071 Slab alcalină 7,3 – 7,8 Ph072 Idem. 7,9 – 8,4 Ph080 Moderat alcalină 8,5 – 9 Ph090 Puternic alcalină 9,1 – 9,4 Ph100 Foarte puternic alcalină 9,5 – 10 Ph110 Extrem de alcalină >10 Sursa: Canarache A., 2003
  • 14.
    12  Rezervă dehumus la adâncimea 0 – 50 cm (t/ha) – H Tabel nr. 15: Stabilirea cantităţii de humus Simbol Denumire Limite (t/ha) H10 Extrem de mică <31 H20 Foarte mică 31 – 60 H30 Mică 61 – 120 H40 Moderată 121 – 160 H50 Mare 161 – 200 H61 Foarte mare 201 – 250 H62 Idem. 251 – 300 H71 Extrem de mare 301 – 400 H72 Idem. 401 – 600 H73 Idem >600 Sursa: Canarache A., 2003  Frecvenţa inundaţiilor – I Tabel nr. 16: Stabilirea frecvenţei inundaţiilor Simbol Denumire Frecvenţă inundaţii (ani) I0 Neinundabil Niciodată I1 Rar inundabil Mai rar decât o dată la 5 ani I2 Frecvent inundabil Odată la 2-5 ani I3 Foarte frecvent inundabil O dată pe an sau mai des Sursa: Canarache A., 2003  Erozivitate pluvială – Ap  Lungimea versantului – Lv  Temperatură anuală corectată – Tac  Precipitaţii anuale corectate – Pac  Bilanţ hidroclimatic – B  Volum edafic – VE  Exces de umiditate la suprafaţă – Eus  Aport freatic – Apf  Deficit de umiditate – Du  Erodabilitatea solului – SE  Pericol de eroziune în suprafaţă – Pe  Grad de saturaţie în baze la adâncimea 0 – 20 cm (%) – V
  • 15.
    13 Conform metodologiei folositepentru evaluarea terenurilor în România, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA) indică pentru fiecare din caracteristicile solului o serie de coeficienţi de bonitare naturală (Kn) cu valoarea maximă egală cu 1. Prin înmulţirea acestor coeficienţi între ei şi a produsului lor cu 100 s-a obţinut nota de bonitare naturală a terenului: Nbn = K1 * K2 * K3……Kn * 100 Sunt luaţi în considerare 17 indicatori de bază (anexa nr. 1), ale căror valori au fost stabilite prin analiza fizico-`chimică a două profilele de sol reprezentative. Pentru fiecare dintre aceşti indicatori există un număr de clase de valori (anexele 2 - 19), iar coeficienţii de bonitare sunt stabiliţi pentru fiecare dintre aceste clase de valori. Coeficientul 1, care arată condiţiile optime, este acordat, conform specificului indicatorului respectiv, fie clasei de valori celei mai mici (ex. pantă, salinizare, etc), fie clasei celei mai mari (ex. volum edafic), fie unei clase cu valori intermediare (ex. adâncimea apei freatice). Bonitarea terenurilor agricole se poate diferenţia pe folosinţe şi culturi, care sunt în număr de 24. Tabelul nr. 17. Folosinţele şi culturile pentru care se poate face bonitarea terenurilor Sursa: Canarache A., 2003
  • 16.
    14 2. Lunca Dunăriiîntre Ostroveni şi Corabia Motto: De la întrarea pe teritriul României şi până la Marea Neagră, Dunărea are pe malurile ei şi ale braţelor în care se desparte o lungă fâşie de pământ, uneori foarte lată, peste care-şi revarsă apele în timpul creşterilor ei periodice. Această fâşie constituie „Zona Indundabilă” sau „Albia Majoră” (Antipa Gr., 1910) Cursul actual al Dunării urmăreşte o veche şi mare depresiune geologică-geomorfologică, care străbate Europa pe direcţia aproximativă vest-est şi care a găzduit un braţ al Mării Mediterane în oligocen şi miocen. La sfârşitul miocenului, mişcările orogenetice şi epirogenetice au determinat o retragere a mării, concomitentă cu o înălţare a uscatului, timp în care braţul Mării Mediterane s-a transformat într-un întins bazin cu apă salmastră – Marea Sarmatică. În pliocen, acest întins bazin marin se redusese considerabil şi se divizase, rămânând acoperite de apă doar teritoriile Bazinului Vienei, Depresiunii Panonice şi Depresiunii Ponto-Caspice-Arale. La începutul Cuaternarului, apele Mării Panonice (aflată în faza de închidere) sunt puse în legătură cu cele ale Mării Pontice, aceasta din urmă divizându-şi la rândul ei apele în bazinul Mării Negre şi bazinul Mării Caspice. Pe măsura dispariţiei Mării Sarmatice şi transformarea mărilor care au succedat- o, funcţiunea de colector al apelor din Alpi, Caprăti şi Balcani a fost preluată de Paleo-Dunărea. Sectoarele superioare s-au format în ultima parte a terţiarului, sectorul mijlociu se desăvârşeşte la sfârşitul pliocenului, iar sectorul inferior în cuaternar, după ce intră în legătură cu bazinul pontic. (Banu C. A. şi colab., 1967) Acceptând că Dunărea are vârsta Cuaternarului, cu consecinţele glaciaţiilor şi interglaciaţiilor imprimate în terasele sale, putem observa că interglaciaţia prezentă, holocenul, de numai 12.000- 14.000 ani durată i-a finisat configuraţia hidrografică actuală ce include atât lunca, cât şi Delta. (Botzan M.. şi colab., 1991) Sectorul de luncă dintre Ostroveni şi Corabia aparţine bazinului inferior al Dunării şi unitatăţii naturale Jiu-Corabia, conform clasificării lui Botzan M. şi colab., 1991. Astfel, realizează limita sudică a câmpiei de terase a Romanaţilor (Caracalului). Pe malul românesc, pe aliniamentul localităţilor Bechet-Dăbuleni-Corabia se poate urmări contactul dintre luncă şi prima terasă a Dunării. (Banu C. A. şi colab., 1967).
  • 17.
    15 2.1. Caracteristici morfologice,pedologice şi hidrologice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în regim natural Până la începutul secolului trecut, echilibrul multimilenar dintre Dunăre şi lunca sa a marcat pregnant peisajul zonei inundabile. Cu o suprafaţă originară estimată între un milion de hectare şi 1.068.000 ha (Stoiculescu et al, 1987, respectiv I. Popescu-Zeletin, 1967 citat de Stoiculescu C. D., 2008), lunca Dunării era un organism ce producea atât bunuri (în special peşte – vezi tabelul nr. 18), cât şi servicii, prin valorificarea corespunzătoare a bălţilor şi stufăriilor (48,5% din suprafaţă) şi terenurilor inundabile (51,5%) ce funcţionau ca păşuni şi păduri „amfibii”. (Stoiculescu C. D., 2008). Tabelul nr. 18. Consumul anual de peşte/cap locuitor în România Sursa: Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004 2.1.1. Caracteristicile morfologice Lunca este cea mai nouă componentă a văii Dunării, apărând în urma acţiunii complexe de eroziune laterală şi de acumulare pe care fluviul a exercitat-o sub influenţa oscilaţiilor sezoniere şi accidentale ale nivelurilor şi debitelor (***, 1969). Între Jiu şi Olt, lăţimea luncii Dunării înregistrează variaţii între 4 km la Bechet şi 14 km la Dăbuleni (Popp N., 1970), aceasta variind în funcţie de dimensiunile celor trei fâşii caracteristice:  fâşia înaltă de grind (grindul malului, cu altitudine medie de 3-4 m, care se întinde paralel cu fluviul, formând pe toată lungimea sa un fel de dig natural numit „Grindul malului”, format prin depunerile aluviunilor în suspensie în momentul în care apa se revarsă şi îşi pierde din forţă, dar care este întrerupt punctual pe lungimea sa de crestături: guri de gârle, privaluri, rupturi, etc, conform lui Antipa Gr., 1910),  fâşia de tranziţie cu porţiuni mai ridicate, care nu se indundă decât rar (grinduri) sau mai puţin ridicate (terenuri indundabile) ori joase de tot (bălţile, în care se acumulează apele rămase de pe urma inundaţiei şi care dispar în cursul verii ori bălţi permanente alimentate şi prin gârle speciale – gârlă de alimentare în amonte, cu gura barată cu bancuri formate prin depuneri şi care nu începe să funcţioneze decât după ce apele Dunării sunt la o cotă mai ridicată şi gârlă de scurgere în aval, multe din aceste gârle fiind vechi braţe ale Dunării. În incinta Bechet-Corabia erau cuprinse bălţile foarte productive Orlea şi Potelul, cu o suprafaţă liberă de stuf de 6338ha, alimentate direct din Dunăre printr-o gârlă lungă numită Gârla Orlea sau Gârla Mare (Antipa Gr., 1910). Bălţile Orlei sunt menţionate încă din Evul Mediu în actele numite „Săpate” ca gârle de pescuit (Botzan M. şi colab., 1991)  partea cea mai joasă a luncii  o a patra fâşie, mai înaltă, sub forma unui tăpşan cu pantă foarte slabă şi cu suprafaţa foarte netedă, ce apare doar în sectorul Dăbuleni - Potelu şi care a fost formată datorită acumulărilor de la baza terasei (agestre, năruiri, acumulări deluvio-coluviale) sortate şi nivelate în timpul inundaţiilor (***, 1969). Depozitele cuaternare ajung la grosimi de 20 m.
  • 18.
    16 În regim natural,principala schimbare ce se înregistrează în lunca Dunării în timpul inundaţiilor este este ridicarea nivelului apei, succedată de revarsări. După trecerea undei de viitură, scăderea debitului atrage şi scăderea capacităţii de a transporta aluviuni, ceea ce determină depunerea unei părţi din particulele în mişcare sub forma de bare de nisip şi pietriş (Strahler A., 1973). Aşadar, relieful de luncă prezintă forme de relief rezultate prin procesele de eroziune-acumulare şi considerate pozitive (când sunt situate deasupra liniei canalului de etiaj: popine, grinduri, ostroave inundate la viituri extraordinare sau chiar permanent neinundate), dar şi forme de relief considerate negative (când sunt situate sub linia canalului de etiaj) (Banu C. A. şi colab., 1967). Între Bechet şi Corabia (kilometrii 640 – 665), albia Dunării are o lăţime mică, dar o adâncime mare, ceea ce conduce la accentuarea proceselor de eroziune (asupra patului albiei şi a malurilor) şi transport (***, 1969) şi deci, la un ritm mai rapid de individualizare a microformelor de relief în luncă. Cu toate acestea, cea mai mare parte a aluviunilor (mai ales nisip şi pietriş) provin din erodarea sectoarelor convexe ale meandrelor situate în amonte (Strahler A., 1973). Meandrele se formează prin erodarea sub mal la exteriorul sinuozităţii şi depunerea aluviunilor către exterior de către râu. Acestea prezintă un mal concav şi un mal convex (Strahler A., 1973). Grindurile sunt forme de origine aluvionară, fluviatilă, în general mai tinere decât popinele, fără strat de loess. Acestea se formează pe malurile albiei minore şi rareori rămân neinundate la viituri (Banu C. A. şi colab., 1967). Reprezintă o formă de acumulare a pietrişurilor şi nisipurilor grosiere în vecinătatea albiei şi au forme alungite şi înălţimi de până la 10m, fiind frecvent acoperite cu vegetaţie (Ielenicz M., 2010). Tot o varietate de grind este şi grindul fluviatil. Acesta reprezintă o fâşie de teren uşor înălţată şi formată în urma depunerii celei mai mari părţi a materialului transportat lângă albie, în urma mai multor inundaţii succesive. Grindurile sunt frecvent date în folosinţă agricolă (Strahler A., 1973). Popinele sau grădiştile sunt martori de eroziune dintr-un nivel mai înalt identic sau apropiat ca altitudine de terasa joasă neindundabilă, acoperite de cele mai multe ori cu un orizont de loess (Banu C. A. şi colab., 1967). Au formă rotunjită şi înălţimi de 5-10m, fiind cultivate agricol (Ielenicz M., 2010). Ostroavele sunt forme aluvionare formate în interiorul albiei, determinând împărţirea acesteia în două braţe. (Banu C. A. şi colab., 1967). Conurile de aluviuni sunt forme de acumulare depuse în luncă de pâraie sau torenţi. Cele mai dezvoltate sunt utilizate agricol sau adăpostesc aşezări umane (Ielenicz M., 2010). Pentru că predominante sunt vânturile din direcţia V-SV-NV (38,9%) şi SE (20,1%), iar în cursul anului, viteza vântului depăşeste 11m/s în 25,3 zile (nisipuridabuleni.ro), bine reprezentat în arealul de studiu este relieful de dune pe nisipuri, dunele reprezentând acumulări de nisip sub formă de movilă. Originea dunelor este eoliană, ele rezultând din acţiunea de deflaţie (ridicarea în aer sau rostogolirea particulelor libere de pe suprafaţa topografică, conform lui Strahler A., 1973) exercitată de către vânt, însă nisipurile provin din acţiunea de eroziune exercitată de râul Jiu şi fluviul Dunărea şi din cea de acumulare în luncile celor 2 organisme fluviatile din arealul Ostroveni-Corbia. Dunele prezintă direcţie Vest-Est, însă dimensiuni şi evoluţii variate şi au grad diferit de acoperire cu vegetaţie, cele mai mari dintre ele prezentând procese de solificare în partea superioară (Ielenicz M., 2010). Pentru fixarea dunelor de nisip, s-au efectuat studii în cadrul catedrelor de agrochimie din marile centre universitare ale ţării (Bucureşti, Craiova) încă din anul 1933, acestea culminând cu decizia de înfiinţare în anul 1959 a unui Centru Experimental cu obiectiv principal valorificarea nisipurilor cu plante de cultură. Acest centru a constituit actul de naştere al Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, care funcţionează cu această denumire încă din anul 1975.
  • 19.
    17 Lacurile de luncă(sau bălţile) reprezintă un tip de lacuri cu cuveta de origine naturală, cu apă dulce (mineralizare sub 1 g/l) care se găsesc în unităţile de câmpie, subunităţile de luncă. Acestea se pot forma pe meandre sau pe cursuri părăsite, însă cel mai frecvent în spatele grindurilor fluviatile. Adâncimea lor este redusă, iar linia ţărmului înregistrează oscilaţii în funcţie de intensitatea proceselor de evaporare, respectiv inundare. De asemenea, în timp ce unele lacuri erau în conexiune permanentă cu fluviul prin gârle, având un regim permanent, altele erau alimentate doar la viituri, după retragerea undei de inundaţie devenind mlaştini (Posea Gr., 2006). Astfel, se explică creşterea suprafeţelor acoperite de lacuri de luncă în intervalul temporar 1910 – 1936 (figurile 2 şi 3). Prin prisma caracteristicii de a reţine apă la inundaţie şi, deci, a atenua unda de viitură, Grigore Antipa (1910) numeşte bălţine Dunării „supape de siguranţă”, dovadă a rolului de protecţie pe care acestea îl exercitau pentru comunităţile umane din treapta de luncă. Prelucrând datele vectoriale prezentate în figura 3 într-un software SIG specializat, aflăm că, la nivelul anului 1936, 29,96% din suprafaţa totală a sectorului de luncă a Dunării dintre Ostroveni şi Corabia era acoperită de lacuri şi bălţi de luncă, cel mai important fiind lacul Potelu (Orlea, în partea Vestică), însă toponimele extrase de pe Planurile Directoare de Tragere scara 1:20000 indică şi prezenţa altor corpuri de apă precum balta Cârligul, balta şi gârla Cuşmiţa, balta La Livezi, balta Vâlcovia, gârla Grădiştea, gârla Săpata, gârla Cocostârcului, gârla Fundătura, gârla Buzei, gârla Cocorului, gârla Prudilă, balta Rotunda, balta Pascului, balta Muierii, ş.a.. Aşadar, aproape o treime din terenurile folosite astăzi pentru culturi agricole au funcţionat în regim submers, cu procesele şi fenomenele specifice acestuia, timp de mai multe mii de ani.
  • 20.
  • 21.
  • 22.
    20 2.1.2. Caracteristicile hidrologice CursulDunării, axat pe diverse unităţi de relief şi unităţi climatice, se reflectă direct în modificările scurgerii. Coroborarea factorilor ce determină şi influenţeză scurgerea dă naştere regimului de scurgere al Dunării. De la intrarea în ţară şi până la Corabia, doar râul Jiu aduce un aport relativ signifiant de apă, în medie de 90 m3 /s (***, 1969). Au fost identificate trei perioade de creşteri periodice ale cotelor Dunării: creşterile mari de primăvară (Martie-Iunie şi, mai rar, Februarie-August), creşterile mici de toamnă (datorate ploilor de toamnă) şi zăporul (creşterile parţiale din timpul ruperii sloiurilor, mai ales că dezgheţurile încep adesea din amonte înspre aval din cauza influenţei Crivăţului în sectorul de câmpie şi pot duce la formarea unui baraj de gheaţă care provoacă creşteri parţiale) (Ujvari I., 1972). În regim natural, nivelurile maxime anterior cotelor istorice din 2006 s-au înregistrat în anii 1897 (35.000 m3 /s), 1940, 1942, 1954. Înălţimile maxime ale inundaţiilor înregistrate înainte de 1910 au fost de 729 cm la Bechet (1895) şi 742 cm la Corabia (1897). Cu toate acestea, în lipsa încorsetării cu sistemele de diguri insubmersibile, lunca Dunării în sectorul Gruia-Isaccea, mărindu-şi suprafaţa până la cca 1 milion ha (Stoiculescu C. D., 2008), volumele mari de apă din perioadele de inundaţie erau cu uşurinţă repartizate pe întinsa suprafaţă şi absorbite în sol, de plante ori mărind volumul bălţilor de pescuit, astfel încât nu reprezentau o ameninţare la adresa populaţiei. Prin aceste mecanisme, lunca Dunării, exercitându-şi rolul de „supapă de siguranţă la inundaţii” avea capacitatea de a reţine până la 24 miliarde m3 de apă, echivalentul a 20 de acumulări de mărimea celei din lacul hidrocentralei de la Bicaz (Stoiculescu C. D., 2008). În regim natural, în desfăşurarea unei indundaţii au fost identificate două faze ce se succed în concordanţă cu creşterea nivelului: 1) O fază de creştere a nivelurilor în luncă şi în depresiunile lacustre, după depăşirea cotei de inundaţie; sunt afectate porţiunile mai joase din luncă prin gârle, privaluri, canale care leagă arealele depresionare din luncă cu albia minoră 2) Revărsarea peste grindul malului şi inundarea porţiunilor de teren mai ridicate 3) O fază de evacuare a apei acumulate, proporţională în timp cu scăderea nivelurilor din albia minoră Tabelul nr. 19. Principalii parametri morfometrici, hidrochimici şi de scurgere medii ai Dunării în sectorul Ostroveni-Corabia Parametrul Valoarea Bechet Corabia Panta 0,04 ‰ 0,04 ‰ Nivelul 292 275 Inundabilitate Martie-Mai Martie-Mai Mineralizare 309 mg/l 309 mg/l Sursa: Ujvari I., 1972
  • 23.
    21 Drenajul este maiaccentuat pe formele pozitive de relief (grinduri, popine, ostroave, conuri de aluviuni) şi mai puţin intens pe formele negatve de relief unde se acumulează un plus de umiditate, care va influenţa caracteristicile solului. Astfel, pe formaţiunile nisipoase din incinta Dăbuleni, în care dunele alternează cu depresiunile interdunare, pe dune se va instala un regim hidrologic semi-deşertic, în timp ce în depresiuni apa freatică se poate găsi la numai câteva zeci de centimetri adâncime (Chiriţă C., 1955). În ceea ce priveşte apele subterane, fiind vorba de o regiune de luncă, nivelul apei freatice este ridicat astfel încăt Chiriţă C., 1955 deosebeşte trei zone de dispunere şi mişcare a apei: a) Zona apei capilare închise, situată imediat deasupra apei freatice în care toate spaţiile lacunare sunt pline cu apă, fiind zona cea mai puternic umezită sub influenţa apei freatice b) Zona apei capilare deschise, unde porii capilari sunt întrerupţi de spaţii lacunare mai largi. Aici, mişcarea apei se produce în toate direcţiile, dar predomină mişcarea ascendentă din cauza evaporării, ce duce la pierderi de apă în stratul superior al solului şi a consumului rădăcinilor plantelor. c) Zona superioară, cu umiditate variabilă. Aici, în perioadele uscate se găseşte doar apă de higroscopicitate, apă peliculară fixă şi apă în stare de vapori, singura mişcare fiind aceea în stare de vapori. 2.1.3. Caracteristicile pedologice Din definiţia solului „corp natural, format sub influenţa conjugată a factorilor fizico-geografici (climă, vegetaţie, faună, rocă, relief)” (Geanana M., Seclăman M., Florea N., 2003), reiese că acesta s-a format în timp îndelungat, în condiţii naturale caracteristice diverselor formaţiuni vegetale (Chiriţă C., 1955). Rocile din fundamentul luncii Dunării în sectorul Ostroveni-Corabia sunt reprezentate în special de marne albiene, calcare neocomiene, calcare organogene sarmatice sau argile şi nisipuri pliocene, acoperite de un complex superior cu grosimi medii de 5-10 m. Astfel, cu excepţia incintei Dăbuleni (între Bechet şi Grojdibodu, unde apar nisipuri fine cu grosimi de peste 5 m şi cu conţinut variabil de fracţiuni argiloase şi prăfoase), materialul parental al solului este alcătuit din argile prăfoase în arealul confluenţei Jiu-Dunăre sau mâloase în zona lacului Potelu (Popp N., 1970). Argila reprezintă principalul constituent mineral al celor mai multe soluri de pe glob. Ea rezultă prin alterarea silicaţilor (aluminosilicaţi, dar şi alţi silicaţi primari ai rocilor) şi dă naştere complexului argilos al solului, format din particule mai mici de 0,002 mm în diametru. Fiind formată din particule fine, de formă lamelară, suma suprafeţelor exterioare şi interioare ale particulelor pe care poate să acţioneze aerul şi apa în vederea dezagregării şi, implicit, a solificării, este mare (Chiriţă C., 1955).
  • 24.
    22 Nisipul formează constituentulcel mai puţin fin al solului, fiind alcătuit din particule cu un diamentru între 2 şi 0,02 mm. Grăunţii de nisip reprezintă de fapt fragmente de roci şi minerale nealterate, între care cuarţul – mineralul cel mai rezistent la dezagregare şi alterare – deţine o pondere importantă. Nisipul are rolul de a modera coeziunea şi celelalte însuşiri extreme ale solurilor bogate în argilă şi alţi coloizi minerali, însă nisipul neamestecat cu argilă sau humus nu este hidrofil, are o suprafaţă totală mică şi spaţii mari între particule, ceea ce îl face extrem de permeabil pentru apă, care nu este reţinută la nivelul nisipului, ci se infiltrează până întâlneşte un substrat impermeabil. Aşa se explică de ce solurile nisipoase fără humus sunt soluri sărace în substanţe nutritive şi expuse uşor uscăciuni, fiind, în schimb, uşor de străbătut de rădăcinile plantelor (Chiriţă C., 1955). Acestea sunt premisele care au dus la încercările Staţiunii Centrale de Cercetări pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri de stabilizare a nisipurilor din incinta Dăbuleni cu plante cu rădăcini adânci şi puternic radiculate, precum viţa-de-vie sau salcâmul. Regimul apei în sol influenţează şi el toate procesele de solificare, precum natura şi intensitatea alterării, levigarea substanţelor solubile, acumularea sărurilor solubile, procesele de reducere şi oxidare a materiei minerale, descompunerea aerobă şi anaerobă a materiei organice, etc (Chiriţă C., 1955). Aşadar, luând în considerare condiţiile morfologice şi hidrologice specfice luncii Dunării în arealul Ostroveni-Corabia, putem concluziona că direcţia de solificare este cea a salinizării şi desalinizării cu degradare alcalină (Chiriţă C., 1955), ceea ce înseamnă că pe argile şi în zonele depresionare ale luncii, cu nivel freatic superficial, se formează aluviosoluri gleizate, salinizate pe întregul profil sau doar în profunzime, în timp ce pe terenurile mlăştinoase din jurul lacului Potelu ori în depresiunile interdunare cu exces de umiditate apar mlaştini sau geliosoluri. Solurile sunt puţin evoluate, solificarea aluviunilor fiind încetinită de apele de inundaţii care împiedică instalarea unei pături vegetale dese şi acumularea de humus, acoperind de fiecare dată lunca cu un nou strat de aluviuni. Fig. 4. Harta solurilor luncii Dunării în sectorul Ostroveni – Corabia
  • 25.
    23 Partea superioară anisipurilor de la Dăbuleni se află în diferite stadii de solificare. Se regăsesc nisipuri de dune fixate, humifere, lipsite de potenţial salin (Popp N., 1970). Viteza de solificare a nisipurilor de dune depinde de înălţimea şi forma lor, adâncimea apei freatice, umiditatea climatului, mărimea grăunţilor, însă în general dunele se solifică greu din cauza uscăciunii accentuate a nisipului, cea mai rapidă formare a solului având totuşi loc în depresiuni unde umiditatea este mai mare. Solurile formate pe nisipuri în incinta Dăbuleni prezintă un orizont slab înţelenit, de culoare gălbui-brună, brună-gălbuie, brună-cenuşie deschisă sau brună în funcţie de cantitatea de humus pe care o conţin. Sub acest orizont, urmează nisipul netransformat, de culoare gălbuie sau gălbui-cenuşie. În aceste soluri, procesele de humificare se desfăşoară cu o intensitate slabă până la moderată (Chiriţă C., 1955), ceea ce le afectează fertilitatea. Solurile de pe grindul malului sunt de asemenea nisipoase, slab înţelenite, cu 0,25-1,5% humus într-un orizont A de aproximativ 10 cm, cu o fertilitate scăzută şi datorit apei freatice ce se află la o adâncime între 3-7 m. Fâşia mediană a luncii prezintă, cernoziomuri şi gleiosoluri, în timp ce lunca de sub terasă sunt condiţii hidrologice şi de solificare propice formării de mlaştini sau aluviosoluri formate pe depozite coluviale. Prezenţa unor caracteristici precum conţinutul redus de humus, grosimea mică a orizontului A, textura argiloasă sau nisipoasă tipică, salinizarea sau înmlăştinirea, seceta ori vânturile uscate de primăvară şi vară indică un nivel coborât de fertilitate a solurilor (Chiriţă C., 1955). În ciuda nepotrivirii pentru culturi agricole, conform lui Antipa Gr., 1910, solurile din lunca Dunării în regim natural supuse la îngheţ şi aerisire iarna sunt foarte productive atunci când sunt utilizate pentru piscicultură. Acesta explică faptul că pentru o producţie mare de crap şi alte specii din familia Ciprinoizilor, este nevoie de suprafeţe întinse ale bălţilor şi de o calitate bună a terenurilor de sub ele, ci nu de adâncimi mari ale lor. Îngheţul şi aerisirea asigură protejarea terenurilor de dezvoltarea excesivă a plantelor acvatice, precum şi de acidifiere şi sunt posibile doar în regim natural, în urma acoperirii terenurilor cu apă la inundaţiile periodice. Antipa exemplifică că după îndiguirea şi oprirea indundaţiilor pe Tisa, exemplarele mari de peşti au dispărut imediat.
  • 26.
  • 27.
    25 2.2. Caracteristici morfologice,pedologice şi hidrologice ale luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia în prezent 2.2.1. Istoricul lucrărilor hidroameliorative în lunca Dunării Urmărind punerea în valoare pentru agricultură a regiunii inundabile a fluviului, primele lucrări de îndiguiri şi desecări debutează la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX (Botzan M. şi colab., 1991), fiind vizate pentru început arealele corespunzătoare localităţilor Spanţov, Chiselet, Mănăstirea, Luciu-Giurgeni, din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa. Într-o Românie antebelică regalistă aflată în plin avânt economic, discuţii legate de regularizarea cursului Dunării au survenit încă de la începutul secolului XX. În anul 1910, după numeroase cereri de concesiuni pentru îndiguiri pe scară largă şi lărgire a suprafeţelor agricole, guvernul a elaborat „Legea pentru punerea în valoare a pământurilor din zona de inundaţiea Dunării” din 21.12.1910, modificări survenind survenind la 04.04.1914. Inginerul Anghel Saligny a fost pus în fruntea recent înfiinţatei Direcţie Generală a Îmbunătăţirilor Funciare, organism ce urma să stabilească metodologia îndiguirilor din lungul Dunării pentru ca terenurile să fie folosite în parte pentru agricultură, în parte pentru pescuit, în funcţie de condiţiile topografice şi hidrografice locale. În 1912, Grigore Antipa a înaintat Ministerului Agriculturii şi Domeniilor condus de Ion Lahovary o lucrare conţinând rezervele lui faţă de programul de realizare a lucrărilor de îndiguire pus la punct de Inspectorul General Anghel Saligny, care propunea îndiguirea cu diguri cu 1,5 m mai înalte decât nivelul mediu anual al Dunării) aproximativ 300.000 ha (o cincime din suprafaţa inundabilă a fluviului) între Giurgeni şi Brăila în 9 ani. Apoi, în 1929, după ce Antipa demonstrase lipsa viabilităţii unui sistem de amenajare a zonei inundabile a Dunării, acesta înaintează propria propunere de utilizare a terenurilor astfel încât raportul dintre riscul la inundaţii şi productivitatea economică să fie cât mai potrivit pentru societate. Planul, care a prevăzut 125.000 ha destinate pădurii, 130.000 ha destinate agriculturii şi 150.000 ha destinate pisciculturii, dar şi construcţia unor diguri submersibile a fost aprobat de Parlament prin Legea nr 96/1929 (Stoiculescu C. D., 2008). Conflictul iscat prin aceastea între Grigore Antipa şi Anghel Saligny, personalităţi de prim plan ale vieţii publice româneşti, oameni de ştiinţă şi tehnologi cu renume european, a reprezentat un episod major în viaţa economică antebelică şi, apoi interbelică, în ţara noastră, primul reprezentând un mod de gândire ecologică, dar futuristă şi sustenabilă, în timp ce al doilea avea o viziune tehnologică ce urma să satisfacă doar nevoile de moment. Interesant este că în urma acestui conflict, discuţiile referitoare la amenajarea arterelor hidrologice au trecut dincolo de simpla protecţie la inundaţii, cei doi inovând pe plan mondial în ceea ce priveşte problemele ecologice survenite în urma amenajărilor hidrotehnice (Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004). Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, doar în 1925, I.C. Brătianu obţine fonduri pentru lucrările de îndiguire şi desecare a zonei Surlari-Dorobanţu, unde proprietari erau Princepele Carol (2144ha la Moşia Mânăstirea), Eforia Spitalelor Civile şi locuitorii. Până în 1929, din întregul program de îndiguri ai Liberalilor, fuseseră duse finalizate doar programele pentru incintele Olteniţa-Surlari, Surlari-Dorobanţu şi Brateşu de Sus, însă îndiguiri erau prevăzute şi pentru incintele Zăvalu-Bechet, Bechet-Călăraşi, Giurgiu-Prundu, Gura Borcii-Gura Râului, Borcea de Sus, Borcea de Jos, Stelnica-Borduşani, Domeniul Brăila-Viziru, Călmăţui-Gropeni şi Igliţa-Carcaliu. Aceste nu au fost duse la îndeplinire din cauza îndepărtării Partidului Naţional Liberal de la conducerea ţării şi a dificultăţilor financiare pe care le traversa aceasta, fiind reluate în deceniul 6 al secolului XX de către conducerea de insipiraţie sovietică.
  • 28.
    26 33 de animai târziu, după numeroase şi tumultoase schimbări politice, economice şi sociale, în România se adoptă Planul de amenajare a luncii şi Deltei Dunării, definitivat în 1962, fără ca în prealabil să fie dezbătut public. În consecinţă, în sectorul Calafat-Galaţi, până la sfârşitul anului 1970 s-au realizat lucrări de îndiguire şi amenajare interioară (asanări, destufizări, defrişări, desecări, drenaje, lucrări de ameliorare a sărăturilor şi altor terenuri slab productive, irigări) pe o suprafaţă suplimentară de cca 290 000 ha în cadrul a 18 incinte, din care 266 000 ha vor intra în fondul agricol al ţării (Nicolau C., 1969). Consecinţă a celor aproximativ 1000 km diguri de protecţie, cea mai mare parte din luncă a fost scoasă în afara pericolului de inundaţii, aşa cum anunţa Institutul de Geologie şi Geografie al Academiei Republicii Socialiste România (***, 1969). În ciuda acestui succes ingineresc, îndiguirile zonei inundabile a fluviului Dunărea au fost atât de natură ilegală, cât şi arbitrară. Pentru a îndeplini scopuri de natură politică şi propagandistă, s-au încălcat Legea nr 96/1929, dar şi avertismentul Comisiei de Hidrologie a Academiei Române2 (Stoiculescu C. D., 2008). Aşadar, deşi a fost eliminat pericolul inundaţiilor de amplitudine mică şi medie (vezi cap. 4.1. pentru inundaţiile istorice), au fost create noi probleme şi situaţii, în special de natură climatică şi economică. În sectorul Ostroveni – Corabia, lucrările de amenajare hidroameliorativă prin construcţia de diguri s-au desfăşurat în 3 etape: Tabelul nr. 20. Date asupra suprafeţelor îndiguite în lunca Dunării, sectorul Ostroveni – Corabia (după D.F.F.G.A.I.F.) Etapa Incinta Suprafaţa îndiguită (ha) Înainte de 1962 Râul Jiu – Bechet (inclusiv teritoriul inundat de Jiu) 5 788 Anul 1963 Bechet – Dăbuleni 6 326 Anul 1967 Dăbuleni – Potelu – Corabia 14 445 Sursa: ***, 1969 2 „Analiza elementelor cadrului natural, a eficienţei economice şi a sarcinilor care derivă pentru fiecare sector economic [rezultă] din documentele de partid şi de stat, precum şi din convenţiile internaţionale” şi „pe princpiul conservării biotopilor şi biocenozelor naturale actuale, cu îmbunătăţirea lor, pentru a da maximum de producţie de care este capabil mediul natural din zona inundabilă” (Stoiculescu C. D., 2008)
  • 29.
    27 2.2.2. Caracteristici morfologice Morfometric,sectorul luncii Dunării Ostroveni – Corabia este delimitat de izohipsele de 20m, respectiv 52,5 m. Fig. 6. Harta hipsometrică a luncii Dunării între Ostroveni şi Corabia Deşi prezenţa digurilor insumbersibile nu a afectat talvegul Dunării, panta medie a fluviului fiind sub 5 cm/km, cele mai evidente schimbări s-au produs în ceea ce priveşte morfometria zonei inundabile. Astfel, lăţimea luncii are valori între 3 şi 10 km, iar luciul de apă nu depăşeşte 1 km lăţime în nici un sector. Aşadar, suprafaţa actuală a luncii între Turnu Severin şi Tulcea măsoară doar 573.000 ha (Ujvari I., 1972), o înjumătăţire faţă de valoarea aproximată pentru perioada în care fluviul funcţiona în regim natural. În prezenţa îndiguirilor artificiale, inundaţiile ce înainte se produceau cu o frecvenţă aproximativ anuală nu mai au loc, nici chiar în perioadele cu scurgere maximă. Aşadar, dezvoltarea microformelor de relief descrise în capitolul 2.1.1. este stopată. Mai mult, pentru utilizarea agricolă a terenurilor scoase din perimetrul supus evoluţiei naturale, s-au efectuat şi lucrări de asanări, desecări, canalizări pentru irigaţii şi nivelări. Astfel, fostele organisme de luncă (lacuri, bălţi, gârle şi mlaştini) se transformă în canale de evacuare, care se termină în staţiuni de pompare (Ujvari I., 1972). Aceste canale de drenaj sau pentru irigaţii au lungimi de sute de metri şi adâncimi de 1-3m (Ielenicz M., 2010). În sectorul Ostroveni – Corabia, din cele peste 113 copuri de apă de diferite dimensiuni s-au mai păstrat doar mici porţiuni din fostul mare lac Potelu. După ridicarea digurilor de apărare în sectorul studiat, Ujvari I. (1972) descrie o luncă a Dunării divizată longitudinal în două fâşii discontinue: lunca internă (urmează traseul albiei majore la extremitatea căreia sunt depuse aluviunile în timpul viiturilor obişnuite cu frecvenţă de 8-10 ori/an) şi lunca externă (se întinde până la poalele teraselor dunărene) care prezintă numeroase forme erozionale vechi ale Dunării, aceasta fiind inundată înainte de anul 1967 de 1-2 ori/an, mai ales în timpul apelor mari de primăvară.
  • 30.
    28 Formele erozionale actuale(eroziuni, alunecări de teren) sunt prezente mai ales la contactul cu prima terasă dunăreană (Stoiculescu C. D., 2008), întrucât accentuarea uscăciunii în urma ridicării digurilor insumbersibile a avut conscinţă directă diminuarea biodiversităţii şi, deci, şi a gradului de acoperire a terenului cu vegetaţie care să fixeze solul şi să absoarbă apa cu potenţial erozional. Aceste procese geomorfologice se răsfrâng negativ asupra localităţilor limitrofe (aşezările tind să urmeze limita dintre terasa I şi luncă) în arealul de studiu, necesitând investiţii suplimentare pentru corectarea pagubelor. În ceea ce priveşte eprocesele geomorfologice declanşate ce influenţează echilibrul sistemului de luncă din arealul Ostroveni-Corabia, în această unitate se întâlnesc:  Zonele de rehistazie, în carul cărora relaţiile de dezechilibru între componenţi au fie cauze naturale, fie antropice (unităţile antropice: localităţile Bechet, Sărata, Dăbuleni, Ianca, Grojdibodu, Orlea, Corabia cu o suprafaţă de 782 ha sau 3% din totalul arealului studiat),  Zonele de parastazie sau zonele de instabilitate geomorfologică a terenului, eroziunea manifestându-se în lipsa unei pături permanente de vegetaţie; sunt caracterizate de o relaţie de dezechilibru între elementele constitutive, aceasta apărând în urma artificializării prin efectul activităţii antropice (terenurile agricole, păşunile, culturile cu o suprafaţă de 20112 ha sau 78% din totalul arealului studiat). Comparând figurile 3 şi 7, reiese că cea mai mare parte a zonelor de parastazie se suprapun arealelor ocupate în trecut de lacuri şi bălţi de luncă.  Zonele de biostazie sau zonele aflate în faza de stabilitate a reliefului; aceste areale prezintă relaţii de echilibru între suportul ecologic şi exploatarea biologică, determinând o stabiliate morfo-structurală a componenţilor (păduri precum pădurea Dăbuleni, zone umede precum Balta Cârligul, totalizând o suprafaţă de 85 ha sau 0,5% din totalul arealului studiat) (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008) Fig. 7. Stările geosistemelor din unitatea naturală Jiu-Corabia Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile 2008 Analizând fig. 7, putem observa că cea mai mare parte a arealului de studiu este supus proceselor erozionale ca urmare a dezechilibrelor dintre elementele constituente ale peisajului (relief, hidrografie, vegetaţie – indicele de naturalitate variază între 0,11 pentru suprafaţa de studiu localizată în judeţul Dolj şi 0,23 pentru judeţul Olt, conform datelor Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008, denotând peisaje cu echilibru ecologic puternic afectat sau la limita echilibrului ecologic). Aceste dezechilibre sunt cauzate de modificările în modul de utilizare a terenului ca urmare a construcţiei digurilor de apărare împotriva inundaţiilor şi transformării unităţii naturale în zonă agricolă, artificializările topografice şi hidraulice ne-urmând cursul natural de evoluţie al peisajului. Această parte a luncii Dunării are o capacitate productivă
  • 31.
    29 degradată şi destructuratăprin impactul antropic, sub forma actuală. În condiţiile unei utilizări adecvate în urma renaturării, geosistemele ar atinge starea de biostazie, astfel încât numărul şi intensitatea proceselor geomorfologice actuale să fie minimizate. Starea de echilibru a sistemelor din lunca Dunării a devenit încă şi mai precară în ultimele două decenii, din cauza schimbărilor survenite în urma incidentelor din decembrie 1989. Astfel, după trecerea la economia de piaţă, multe din structurile economice ale fostului regim socialist s-au dovedit neprofitabile, inclusiv sistemele de drenaj şi irigaţii din lunca Dunării, iar finanţările în această direcţie au fost întrerupte. Canalele de irigaţii au fost fie colmatate, fie valorificate de persoane fizice prin fracţionare şi comercializare ilegală către agenţi economici care reutilizează metalele din care acestea erau făcute. Mai mult, nemaiexistând o administraţie centrală care să specifice folosinţa terenurilor din arealul de studiu, locuitorii reîmproprietăriţi şi-au valorificat terenurile în funcţie de nevoile lor, nu de pretabilitatea terenurilor, iar Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni se afla în proces de restructurare şi reorganizare a activităţii, astfel încât feritilitatea naturală şi-aşa scăzută a solurilor a fost afectată prin distrugerea texturii solului (arătură realizată la adâncimi prea mari, rezultând chiar în decopertarea unor dune) ori aplicarea de amendamente fără studii în prealabil. Fig. 8. Dună de nisip nefixată în arealul localităţii Bechet Sursa: Denisa Dan, 2014
  • 32.
    30 2.2.3. Caracteristici hidrologice Înurma îndiguirilor din etapele pre-socialistă şi socialistă, regimul hidrologic natural s-a menţinut doar pe aproximativ 147.000 ha din suprafaţa totală a luncii Dunării (Stoiculescu C. D., 2008). Cu toate acestea, legea echilibrului în natură face ca regimul hidrologic în arealul Ostroveni-Corabia să tindă spre cel natural. Astfel, nivelul freatic se păstrează foarte aproape de suprafaţă, fiind direct influenţat de nivelul apei Dunării. În general, acesta se menţine la adâncimea de 1,5-2 m. Condiţiile topografice specifice fac ca inundabilitatea terenurilor din arealul Ostroveni-Corabia să fie caracterizată de o frecvenţă de o dată pe an, mai ales prin ridicarea nivelului apelor freatice (Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012). La nivelul anului 1972, Ujvari I. descria anumiţi parametri hidrologici în lunca Dunării pentru sectorul Bechet-Corabia. Astfel, se evidenţiază un deficit de umiditate în sol dat de un maximum de 600 mm precipitaţii atmosferice anuale şi de un nivel al evapotranspiraţiei de 700-900 mm/an. Scurgerea se încadrează în tipul de scurgere al Olteniei, valoarea medie situându-se sub 50 mm/an. Din această valoare, ponderea scurgerii de iarnă se ridică la 18-20%, acest minim fiind explicat de alimentarea afluenţilor Dunării exclusiv din ape subterane pentru o perioadă de 40- 130 zile în anotimpul rece. În acelaşi timp, maximul este reprezentat de ponderea scurgerii de primăvară, a cărei valoare se ridică la 50% din total, datorită suprapunerii influenţelor continentale cu cele oceanice (premediteraneene, atlantice). Regimul scurgerii se transpune într- un maxim al frecvenţei viiturilor în sezonul de primăvară-vară şi într-un minim al debitelor reale observate înregistrate în perioada de vară-toamnă când scurgerea subterană scade puternic din cauza evapotranspiraţiei potenţiale ridicate, posibilităţii de secetă şi consumurilor de apă ireversibile pentru irigaţii. 2.2.4. Caracteristici pedologice Nicolae Popp relatează la Conferinţa Naţională de Ştiinţa Solului din 1967 prezenţa în aval de Dăbuleni a lacurilor mari de luncă, precum Potelu, însă în urma lucrărilor de desecare efectuate la sfârşitul deceniului 6 al secolului XX, acestea au dispărut sau şi-au micşorat suprafaţa considerabil, acţiunile de amenajare a luncii Dunării având astfel consecinţe devastatoare pentru comunităţile locale mai ales în perioadele de inundaţii, întrucât în trecut ele aveau şi rolul de regularizare a viiturilor şi apei la inundaţii, constituind simultan şi o importantă sursă de peşte. Din lacul Potelu a rămas o foarte mică suprafaţă de luciu de apă care atârnă sub decizia autorităţilor administraţiei locale de a-l amenaja turistic sau a-l lăsa în continuare să funcţioneze în regimul actual, astfel încât să se păstreze păşunile pe care localnicii le utilizează. Dacă în 1910, Grigore Antipa estimează suprafaţa luncii Dunării la 900.000 km2 , în prezent suprafaţa acesteia între Turnu Severin şi Tulcea este de 573 000 km2 (Ujvari I., 1972) din cauza acţiuniilor de transformare morfologică ameliorativă exercitate de către om. Prin înlăturarea vegetaţiei naturale (pajiştea de stepă) şi transformând solul în sol de cultură agricolă, omul a influenţat procesele de solificare şi însuşirile solului. După amenajările hidroameliorative post-1967, solurile din arealul Ostroveni – Corabia au intrat sub regim de irigaţie. După ploi puternice (cum sunt cele de primăvară) sau după irigări, se produc anumite schimbări în felul în care apa se manifestă în sol. În zona superioară (vezi capitolul 2.1.3.), porii solului de umplu cu apă. Prin porii largi se infiltrează apa gravitaţională, însă o parte din apă este reţinută ca apă peliculară, ca apă de colţuri şi ca apă capilară (Chiriţă C., 1955).
  • 33.
    31 Tabelul nr. 20.Principalele caracteristici ale profilului de sol din arealul Ostroveni-Corabia Număr profil de sol Tip sol Roca subiacentă Panta Adâncimea apei freatice Clasa de gleizare Clasa de levigare a carbonaţilor Grad eroziune/ decopertare Folosinţa 1 Psamosol tipic Nisip loessic 0 - 2,1% 0,5 - 2m Slab - Moderat 100-200 cm Pericol eroziune prin deflaţie Arabil desecat sau nivelat 2 Psamosol tipic Nisip 0 - 2,1% 2 - 3m Freatic umed 100-200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 3 Psamosol tipic Nisip 0 - 2,1% 2 – 3m Freatic umed 100-200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 4 Psamosol molic Nisip 0 - 2,1% 2 – 3m Freatic umed >200 cm Decopertat puternic (>50% din A) Arabil irigat sau nivelat 5 Psamosol tipic Nisip loessic 0 - 2,1% 1 – 2m Slab - Moderat 100-200 cm Pericol eroziune prin deflaţie Arabil irigat sau nivelat Sursa: Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012 Fig. 9. Amplasarea profilelor de sol în arealul de studiu Sursa: după Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), 2012
  • 34.
    32 Aşadar, conform INCDPAPM-ICPA,2007-2010, tipurile şi clasele de soluri identificate în arealul Ostroveni-Corabia sunt:  Psamosoluri - formate pe o interdună înaltă, pe versant NN sau pe aluviuni în zona dig- mal, slab la puternic alcalin, foarte slab humifere, moderat aprovizionate în azot total, slab aprovizionate în fosfor mobil şi bine aprovizionat în potasiu mobil, nisipos, de bonitate inferioară. Au o troficitate mică şi capacitate de reţinere a apei foarte redusă pe fondul unei evapotranspiraţii puternice. Ocupă cea mai mare suprafaţă a arealului.  Aluviosoluri - formate în luncă pe aluviuni heterogene din punct de vedere granulometric, moderat acide până la puternic alcaline, slab până la moderat humifere, moderat până la bine aprovizionate în azot total, foarte slab până la moderate în fosfor mobil, foarte slab până la foarte bine aprovizionate in potasiu mobil. Apar subtipurile entic, entic gleizat, gleizat (puternic alcalin, foarte slab humifer, slab aprovizionat în azot total, slab până la bine aprovizionat în fosfor total, bine aprovizionat în potasiu mobil) şi salinizat.  Gleiosoluri - Formarea lor este legată de prezenţa apelor freatice, slab mineralizate, la adâncimi mai mici (1,5-2 m). Conţinutul Ón humus este de 4,5-5,5 % pentru lăcoviştile formate pe depozite mijlocii sau grele şi de 3-4% la cele formate pe depozite nisipoase. Carbonaţii sunt prezenţi chiar din orizontul A.  Faeoziomuri tipice, gleizate şi freatic umede - Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ saturată în baze). Orizontul de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi este prezent în primii 100 cm. Faeoziomurile prezintă o textură lutoasă sau luto-argiloasă, conţinutul în humus este de 3-4,5%, gradul de saturaţie în baze 70-90%, pH-ul 5,5-6,5, densitatea aparentă în orizontul Am este mică de 1,20-1,30 g/cm3 şi foarte mare la nivelul orizontului Bt de 1,6-1,8 g/cm3. Utilizarea Faeoziomurilor este foarte variată, aceste soluri având o fertilitate bună sunt utilizate pentru cereale, cartof, sfeclă de zahăr, plantaţii de pomi şi viţă-de-vie, dar şi pentru păşuni şi pădure. Ocupă o suprafaţă relativ redusă în partea Nord-Vestică a arealului. Comparând caracteristicile solurilor identificate în capritolul 2.1.3. cu informaţiile din tabelul nr. 20 putem concluziona că după realizarea lucrărilor hidroameliorative şi de amenajare, profilul de sol a suferit o serie de transformări care s-au manifestat într-un timp prea scurt ori cu o intensitate prea redusă pentru a modifica tipul sau clasa de sol. Astfel, putem observa o scădere a intensităţii gleizării, acest proces manifestându-se cu precădere mai ales în imediata proximitate a digului de apărare. De asemenea, lucrările de nivelare efectuate pentru amenajarea în vederea folosinţei agricole au însemnat decopertarea solurilor prin dislocarea orizontului A fertil din anumite zone şi, deci, reînceperea procesului de pedogeneză atât în zonele de unde a fost dislocat, cât şi în cele unde a fost translocat. Fertilitatea solurilor din arealul de studiu este în continuare diminuată de procesele de decopertare şi eroziune eoliană, care afectează orizontul A, cel mai bogat în humus.
  • 35.
    33 3. Evaluarea terenurilor Încondiţiile biologice, climatice şi microclimatice, hidrologice de solificare, caracteristicile rocii, apoi ale solului în curs de formare şi, în ultimă instanţă, ale solului format, s-au produs transformări continue, a căror acumulare acondus la realizarea diferitelor tipuri de soluri, dar condiţiile naturale de solificare au fost pe întinse suprafeţe puternic modificate prin acţiunea tot mai largă a omului, pentru utilizarea caracteristicii de fertilitate a solului (Chiriţă C., 1955). Astfel, în urma modificărilor condiţiilor climatice, a ecosistemelor în biostazie, parastazie şi rehistazie (cu consecinţă în scăderea diversităţii speciilor floristice şi faunistice ce contribuie la componenta organică a solului), s-au modificat şi condiţiile în care s-a format şi a evoluat solulul. Cu toate acestea, vârsta noilor ecosisteme de doar câteva decenii până la un secol, nu este suficient de mare pentru a exercita o presiune care să modifice tipul de sol. În schimb, au fost afectate circulaţia apei în sol, procesele de salinizare şi gleizare, ce amprentează direct nota de bonitare. Pe lângă termenul se sol, s-a generalizat şi temenul de teren, cu sens mai larg. Astfel, unităţile de teren sunt unităţi de mediu în care dezvoltă plantele, unităţi numite şi pedotopuri sau unităţi de sol-teren. Aşadar, termenul de teren cuprinde, pe lângă noţiunea de sol şi condiţiile de mediu în care se desfăşoară producţia agricolă. Principiul de bază pentru oricare sistem de evaluare este estimarea măsurii în care solurile răspund în mod optim la nevoie de dezvoltare a lantelor şi la cerinţele de lucrare ale terenului, în situaţia utilizării agricole. Astfel, conform lui Oprea R., 2009, evaluarea terenurilor urmează două direcţii dominante:  pretabilitatea terenurilor se referă la gruparea în categorii, clase, subclase şi grupe a terenurilor în funcţie de caracteristicile pe care le prezintă pentru un anumit mod de folosire (arabil, silvic, pajişti, viţă-de-vie şi pomi fructiferi, etc) sau pentru un anumit gen de ameliorare-amenajare cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice din România (I.C.P.A.) a deosebit în 1987 terenurile pretabile pentru culturi de câmp şi alte utilizări (clasele I-IV) de terenurile nepretabile pentru culturi de câmp, dar pretabile pentru alte folosinţe (clasele V-VI), care după ameliorare şi amenajare pot fi folsite pentru livadă, vie, fâneţe, păşuni, păduri. Subclasele au reieşit din gruparea factorilor limitativi pentru pretabilitatea terenurilor, factori care cresc costurile de producţie: limitări datorate sărăturării, limitări datorate altor caracteristici chimice nefavorabile (aciditate, rezerva de humus, conţinut ridicat de carbonaţi), limităti datorate unor caracteristici fizice nefavorabile, limitări datorate eroziunii sau alunecărilor, limitări datorate acoperirii sau neunifomităţii, limitări datorate excesului de umiditate, limitări datorate excavaţiilor, deponiilor, haldelor şi poluării, limitări datorate condiţiilor climatice. Cele 6 grupe de teren exprimă intensitatea manifestării factorilor limitativi, unde 1 exprimă lipsa limitărilor, iar 6 exprimă limitări foarte severe.  favorabilitatea (bonitatea) terenurilor reprezintă exprimarea capacităţii productive a terenurilor pentru fiecare cultură şi este redată prin nota de bonitare. Nota de bonitare ia valori între 0 şi 100 pentru a exprima sintetic potenţialul de producţie al unui teren în conformitate cu specificul ecologic şi cu modul de valorificare al acestuia de către plante. Sunt luaţi în considerare indicatorii fizico-geografici (se cuantifică caracteristicile climei, reliefului, apei freatice), dar şi indicatorii pedologici (gleizarea, pseudogleizarea, salinizarea şi alcalinizarea, textura, poluarea, porozitatea, conţinutul de CaCO3, gradul de saturaţie în baze, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate la suprafaţă. Astfel, s-au delimitat conform I.C.P.A., 1987, 5 clase, unde clasa I denumeşte solurile
  • 36.
    34 foarte bune, iarclasa a V-a indică solurile improprii pentru favorabilitatea edafică. Diversele lucrări de amenajare, de îmbunătăţiri funciare sau de ameliorare, printre care şi cele de îndiguire, desecare, irigare au scopul de a îmbunătăţi acele caracteristici nefavorabile ale solurilor care scad nota de bonitare prin valoarea scăzută a coeficienţilor. Celor două aspecte li se poate adăuga şi latura economică, situaţie în care iau naştere o serie de probleme legate de eficienţa economică. Evaluarea terenurilor se află în legătură directă cu modul de utilizare a terenurilor (land use) care include pe lângă modul de utilizare a solului şi toate celelalte situaţii în care nu se realizează corelaţia sol-plantă. Termenul land cover introdus de F.A.O. în anul 1993, cuprinde atât modul de folosinţă (land use), cât şi vegetaţia naturală (Oprea R., 2009). Fig. 10. Harta utilizării terenurilor în arealul Ostroveni – Corabia pentru anul 2006 Sursa: după Corine Land Cover 2006, eea.europa.eu Structurile metodologice ale României includ bonitarea naturală, cea potenţială şi stabilirea producţiei pe punctul de bonitare. Cu toate acestea, activitatea de bonitare a avut valenţe diferite în istoria ţării. Spre exemplu, în economia socialistă stabilirea valorii pământului nu a fost niciodată o prioritate. În schimb, planificarea activităţilor agricole s-a realizat astfel încât sarcinile de plan (cincinal) să fie repartizate teritorial (Canarache A., 2001). În acest context, lucrările hidroameliorative şi de amenajare a luncii Dunării au fost efectuate fără a se ţine cont de pretabilitatea lor pentru producţia agricolă, iar solurile au fost forţate şi secătuite pentru a întreţine, de multe ori, artifical, producţiile. Sistemul de cadastru şi impozitare în funcţie de bonitatea terenului fusese trecut cu vederea şi înainte de perioada socialistă, din cauza războiului. Folosind algoritmul metodologic prezentat în capitolul 1, au fost identificate (fig. nr. 11) şi analizate (tabelele nr. 21, 22) două profile de sol reprezentative pentru arealul de studiu, fiind marcate de procese de gleizare şi salinizare, frecvente în această treaptă de relief.
  • 37.
    35 Tabelul nr. 21.Analiza fizico-chimică a profilului de sol Psamosol gleic PSAMOSOL GLEIC 426593,915 252913,091 1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1 2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548 3. Panta (°/%) <2% 4. Alunecări de teren Nu 5. Adâncimea apei freatice (cm) 75 6. Inundabilitatea Neinundabil 1. Gleizarea Adâncimea (cm) 61 Intensitatea (%) 60 2. Stagnogleizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (%) - 3. Salinizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (mg/100 g sol) - 3. Alcalizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (% din T) - 4. Textura în Ap NL 5. Poluarea - 6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 53 7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0 8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 5,6 9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 58 10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200 11. Rezerva de humus (t/ha) 42 12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat
  • 38.
    36 Tabelul nr. 22.Analiza fizico-chimică a profilului de sol Aluviosol salinizat Aluviosol salinizat 427444,552 251505,505 1. Temperatura medie multianuală (°C) 11,1 2. Precipitaţii medii multianuale (mm) 548 3. Panta (°/%) <2% 4. Alunecări de teren Nu 5. Adâncimea apei freatice (cm) 135 6. Inundabilitatea Neinundabil 1. Gleizarea Adâncimea (cm) 130 Intensitatea (%) 10 2. Stagnogleizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (%) - 3. Salinizarea Adâncimea (cm) 5 Intensitatea (mg/100 g sol) 100 (Cl) 3. Alcalizarea Adâncimea (cm) - Intensitatea (% din T) - 4. Textura în Ap LN 5. Poluarea - 6. Porozitatea totală în orizontul restrictiv (% vol.) 48 7. Conţinutul de CaCO3 total pe 0-50 cm (%) (pH - 8,3) 0 8. Reacţia în Ap pe 0-20 cm (în apă) 7,6 9. Gradul de saturaţie în baze pe 0-20 cm (%) 79 10. Volumul edafic (% fracţiuni de unitate) 200 11. Rezerva de humus (t/ha) 68 12. Excesul de umiditate de suprafaţă moderat
  • 39.
    37 Fig. 11. Localizareaprofilelor de sol evaluate în arealul de studiu şi pe harta solurilor
  • 40.
    38 Tabelul nr. 23.Bonitarea profilului de sol Psamosol gleic Coeficienţi Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Categorie Specie Categorie COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂ GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1 Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 IP01 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q2 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,9 1 1 0,6 0,6 0,7 0,7 0,6 0,6 0,6 0,6 Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 G6 0,9 0,9 1 1 0,9 1 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 1 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 S/A0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NL 0,5 0,6 0,7 0,7 0,8 0,7 0,5 0,5 0,5 0,7 0,4 0,5 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 1 1 0,7 0,6 VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 t2 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 1 1 1 1 1 0,9 1 0,9 0,9 1 1 1 1 1 1 1 1 H20 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,9 0,8 pH042 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NBn 18,7 25,2 36,7 32,7 20,9 25,7 18,9 23,3 20,4 28,6 14,7 15,6 16,3 32,1 38,9 25,2 15,5 19,9 18,1 25,8 26,9 30,7 21,2 18,4 Nota medie de bonitare: 23,7 (clasa a IV-a de calitate)
  • 41.
    39 Tabelul nr. 24.Bonitarea profilului de sol Aluviosol salinizat Coeficienţi Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Categorie Specie Categorie COEFICIENŢI DE BONITARE NATURALĂ GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Tac12 1 1 1 1 0,8 0,9 0,9 1 1 0,7 0,9 1 0,7 1 1 1 0,9 0,8 0,8 0,9 1 1 1 1 Pac05 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 IP01 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,9 1 1 1 1 1 f00 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q3 0,9 0,9 1 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,0 1 0,9 1 1 0,7 0,8 0,7 0,7 0,9 0,9 0,8 0,8 Eus 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 1 1 0,7 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 I0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 G2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 W0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 S/A3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,8 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 LN 0,9 0,9 1 1 1 1 0,9 0,9 1 1 0,9 1 1 1 0,9 0,9 0,9 1 0,8 0,9 1 1 1 1 VE 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 t3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 H30 0,8 0,8 0,8 0,8 0,7 0,7 0,8 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 pH071 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Ca10 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 P0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 NBn 23,6 28,3 23,3 40,8 11,6 32,1 21,3 18,9 23,0 14,7 18,6 34,9 12,9 27,6 41,5 28,2 4,6 7,5 7,8 8,2 13,0 13,0 11,5 10,2 Nota medie de bonitare: 19,8 (clasa a V-a de calitate)
  • 42.
    40 Tabelul nr. 25.Încadrarea în clasa de calitate în funcţie de nota de bonitare Nota de bonitare Clasa Descriere 81-100 I Terenuri cu soluri foarte fertile, profunde, cu textură mijlocie, permeabile, neafectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, alunecări, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau foarte slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi. 61-80 II Terenuri cu soluri fertile, profunde, cu textură mijlocie sau mijlociu-fină, cu permeabilitate bună sau mijlocie-mică, slab afectate de fenomene de degradare (sărăturare, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau slab înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații favorabile pentru culturi. 41-60 III Terenuri cu soluri mijlociu fertile, profunde sau moderat profunde, cu textură mijlocie, mijlociu-grosieră sau fină, moderat afectate de fenomene de degradare (sărăturare, acidifiere, eroziune, exces de umiditate etc.), situate pe suprafețe plane sau mijlociu înclinate, în condiții climaterice de temperatură și precipitații moderat favorabile pentru culturi. 21-40 IV Terenuri cu soluri slab fertile, frecvent scheletice sau cu rocă dură, la adâncime mică, cu textură variată (grosieră până la fină), puternic afectate de fenomene de degradare (sărăturare, acidifiere, eroziune, alunecări active, exces de umiditate ete), în condiții climaterice puțin favorabile pentru culturi agricole. 1-20 V Terenuri cu soluri foarte slab fertile, improprii pentru folosință arabilă, foarte puternic afectate de fenomene de degradare (eroziune, exces de umiditate etc.). Sursa: I.C.P.A., 1987 Analiza tabelelor nr. 23 şi 24 arată că productivitatea agricolă a Psamosolului gleizat este restricţionată de textura prea nisipoasă a acestuia, în timp ce Aluviosolul gleizat este prea puternic influenţat negativ de procesele de salinizare. Aşadar, rezultatele bonitării celor două profile de sol indică cele mai mari pretabilităţi pentru utilizarea ca păşune şi pentru culturile de porumb, legume şi cais în cazul Psamosolului gleic, respectiv pentru utilizarea ca păşune, culturi de floarea soarelui, lucernă şi orz în cazul Aluviosolului salinizat. Cu toate acestea, din datele Cercetării Statistice privind Utilizarea Terenurilor folosind Teledetecţia (CSUT), precum şi din datele Consiliilor Locale ale localităţilor din arealul de studiu pentru anii 2010-2013, observăm că cele mai importante culturi practicate în această unitate naturală sunt cele de grâu de toamnă, porumb pentru boabe, floarea soarelui şi ovăz, iar în ceea ce priveşte pomii fructiferi merii, perii şi caişii. Calculând indicele de productivitate agricolă (care exprimă eficienţa utilizării factorilor de producţie, ca şi raport între resursele investite şi producţie), observăm că valoarea de 1284,7 RON/ha. Această valoare, net inferioară producţiilor agricole din sectoarele de luncă a Dunării din aval de Corabia (2579,2RON/ha în judeţul Brăila, 1894,2 RON/ha în judeţul Giurgiu, 1832,1 RON/ha în judeţul Ialomiţa, 1475,3 RON/ha în judeţul Teleorman) se justifică prin nota de bonitare mică a terenurilor pentru culturile practicate:
  • 43.
    41 Tabelul nr. 26.Încadrarea notelor de bonitare pentru cele mai practicate culturi în clase de calitate Cultura Profilul Nota bonitare Clasa de calitate Grâu Psamosol gleizat 18,7 V Aluviosol salinizat 23,6 IV Porumb Psamosol gleizat 36,7 IV Aluviosol salinizat 23,3 IV Floarea soarelui Psamosol gleizat 32,7 IV Aluviosol salinizat 40,8 IV Măr Psamosol gleizat 15,5 V Aluviosol salinizat 4,6 V Păr Psamosol gleizat 19,9 V Aluviosol salinizat 7,5 V Cais Psamosol gleizat 26,9 V Aluviosol salinizat 13 V Conform I.C.P.A., 1987, ambele soluri sunt slab şi foarte slab fertile, improprii pentru folosinţă arabilă, în totală neconcordanţă cu utilizările lor. Aşadar, în ciuda recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, autoritatea centrală în domeniul utilizării terenurilor, solurile din arealul Ostroveni-Corabia sunt plantate mai ales cu grâu, porumb, floarea soarelui şi ovăz. În schimb, porumbul şi grâul, în această ordine, dau cea mai mare producţie pe terenuri cu clasă de calitate II, aşadar, o diferenţă de minim 25 (Psamosol gleic), respectiv 43 (Aluviosol salinizat) puncte de bonitare (Pop L., 2011). Valoarea unui punct de bonitare se acordă pentru un anumit număr de kilograme, pe fiecare tip de cultură, după cum urmează :  grâu – 40 kg;  orz – 45 kg;  porumb – 52 kg;  floarea – soarelui – 16 kg;  cartofi – 200 kg;  sfeclă de zahăr – 280 kg (Muşat C., curs) Studii de evaluare a terenurilor au fost realizate şi de către Agenţiile pentru Protecţia Mediului. În acest sens, Agenţia pentru protecţia Mediului Olt atribuie solurilor din lunca Dunării clasa de calitate IV şi, mai mult, le încadrează în zona critică sub aspectul deteriorării. Astfel, degradarea solurilor din zona comunelor Ianca-Potelu, componentă a arealului de studiu, este corelată cu tendinţe de deşertificare cauzată de tăierile masive postdecembriste ale perdelelor de protecţie şi de plantaţiile de pomi fructiferi din zonă (apmot.anpm.ro). Aşa cum am subliniat mai devreme, pentru solurile din clasa de calitate IV, utilizarea recomandată este cea de păşune. Aceste valori explică şi confirmă slaba productivitate a solurilor din sectorul de luncă a Dunării Ostroveni-Corabia, luând în considerare numărul mic de puncte de bonitare pe care acestea le primesc în urma evaluării, conform metodologiei I.C.P.A., 1987. Pentru a creşte productivitatea în acest areal, se recomandă schimbarea utilizării terenurilor din folosinţă agricolă în păşune, utilizare care a primit cele mai mari note de bonitare. Această schimbare poate reface echilibrul geosistemelor din lunca Dunării dacă este integrată procesului de renaturare prin reconstrucţie ecologică.
  • 44.
    42 4. Renaturarea lunciiDunării între Ostroveni şi Corabia 4.1. Istoricul inundaţiilor în arealul de studiu Schimbările climatice regionale, dar şi globale nu mai sunt privite şi tratate la nivel de ipoteză de aproape două decenii. În ciuda diverselor scenarii făcute de specialiştii în domeniu pentru diverse instituţii, oranizaţii şi forumuri mondiale ce prevăd creşteri ale temperaturii medii globale cu 1-2°C până la sfârşitul secolului, concretizarea impactului diverselor artificializări şi activităţi antropice din ultimele 3 secole în mediu este vizibilă prin extremizarea fenomenelor atmosferice. Deşi în ceea ce priveşte dinamica temperaturilor medii au fost emise un număr de scenarii viabile, evoluţia cantităţilor de precipitaţii atmosferice pe termen mediu şi lung este dificil de prognozat, încă ne-existând o metodologie cu aplicabilitate la scară largă. În aceste condiţii, debitele Dunării din anii 2005 şi 2006 alimentate de cantităţile neprevăzute de precipitaţii suprapuse peste topirea importantului strat de zăpadă din Munţii Pădurea Neagră au cauzat o undă de viitură cu amplitudine foarte mare ce s-a materializat în revărsări ale fluviului atât în cursul superior (Germania, Austria, Ungaria), dar şi în cursul inferior (România). Prognozele hidrologice nu au fost suficient de precise pentru ca pe baza lor să se poată calcula debitele exacte la intrarea în ţară şi la posturile hidrometrice, însă s-au emis avertizări în legătură cu posibile inundaţii cauzate de unda de viitură. În urma acestor avertizări, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (actualmente Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) a elaborat o serie de măsuri preventive în cadrul strategiei de prevenire şi reducere a efectelor inundaţiilor de la Dunăre ce au fost implementate începând cu 1 septembrie 2005 la nivelul fiecărui judeţ (verificarea stării tehnice şi a funcţionării construcţiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, elaborarea unor manuale pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii destinate reprezentanţilor administraţiilor locale, transmiterea responsabilităţilor pentru îmbunătăţirea stării tehnice a infrastructurii de apărare, respectiv, solidificarea digurilor către deţinătorii de lucrări [ANAR şi ANIF], limitarea debitelor evacuate din lacurile de acumulare de pe afluenţii Dunării pentru a nu amplifica viitura) (mmediu.ro). Tabelul nr. 27. Principalii parametri hidrometrici la postul Bechet pentru anii cu inundaţii istorice Mediu multianual 1970 2006 Anual Aprilie Nivel (cm) 284 356 784 857 Debit (m3 /s) 6300 7900 14.250 16.000 Sursa: mmediu.ro Capacităţile de apărare din sectorul românesc nu au fost proiectate pentru cotele şi debitele Dunării din perioada aprilie-mai 2006, parametri ce au înscris noi maxime istorice în cronologia efectuării măsurătorilor pe acest fluviu. Astfel, atât măsurile preventive, cât şi măsurile operative s-au dovedit insuficiente pentru amploarea acestei viituri. În data de 24.04.2006, digul longitudinal corespunzător incintei Bechet-Dăbuleni a cedat, urmându-i şi cel din incinta Dăbuleni-Corabia trei zile mai târziu. Factorii care au favorizat apariţia breşelor în digul de protecţie au fost vechimea digurilor, prezenţa galeriilor săptate de animale, dar şi creşterea nivelului Mării Negre cu 30 cm în ultimii 150 ani, care a condus la modificarea pantei hidraulice şi, deci, la creşteri de nivel suplimentare. În urma ruperii digului longitudinal, un volum de 120 milioane m3 de apă a inundat o suprafaţă de 6000 ha (fig. 15) (mmediu.ro).
  • 45.
    43 Fig. 12. Breşadin digul longitudinal din incinta Bechet-Dăbuleni Sursa: inmh.ro Fig. 13. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 25.04.2006 ora 10:40 Sursa: inmh.ro
  • 46.
    44 Fig. 14. Zoneleinundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 01.05.2006 ora 12:40 Sursa: inmh.ro Fig. 15. Zonele inundate din Lunca Dunării: Sector Bechet-Corabia. 16.05.2006 ora 11:00 Sursa: inmh.ro
  • 47.
    45 Fig. 16. Nivelulapei la inundaţia din aprilie-mai 2006 înainte să treacă de coronamentul digului Sursa: Primăria Bechet, 2006 Fig. 17. Pagube provocate de inundaţia din aprilie-mai 2006 după depăşirea digului de apărare Sursa: Primăria Bechet, 2006
  • 48.
    46 Din analiza nivelelorDunării în ultimele decenii, putem observa o tendinţă de creştere a frecvenţei cu care fluviul atinge sau depăşeşte cota de inundaţie (600 cm la Bechet, 550 cm la Corabia). Vechimea digului fiind de peste 50 ani şi considerând că la om schimbul de generaţii se face după 25 ani (timpul mediu dintre naşterea unei persoane şi momentul apariţiei primului copil al acelei persoane), putem aproxima că deja două generaţii s-au născut şi s-au dezvoltat la adăpostul digului de apărare, astfel încât sentimentul de nesiguranţă a persoanei s-a născut odată cu apariţia breşelor din data de 24.04.2006 şi este amplificat de fiecare nivel ce depăşeşte cota de inundaţie, situaţie ce s-a repetat în primăverile anilor 2013 şi 2014 de mai multe ori (tabelele nr. 28 şi 29). Aşadar, în condiţiile actuale, o situaţie care să aducă o nouă breşă în dig sau un nou nivel care să depăşească coronamentul digului pare inevitabilă. Tabelul nr. 28. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 19.06.2013 Localitatea 19.06.2013 Bechet 609 Corabia 534 Sursa: afdj.ro Tabelul nr. 29. Cotele apelor Dunării în porturile Bechet şi Corabia în 18-21.05.2014 (cm) Localitate 18.05.2014 19.05.2014 20.05.2014 21.05.2014 Bechet 672 686 682 682 Corabia 577 605 605 607 Sursa: afdj.ro
  • 49.
    47 4.2. Argumente PROrenaturare Renaturarea luncii Dunării este o problemă pregnantă, semnalată de numeroase părţi direct interesate şi sesizată atât la nivel administrativ central, cât şi local. Pentru aceasta, au avut loc în anul 2006 dezbateri în Parlamentul României, iniţiate de fostul ministru al Mediului şi Gospodării Apelor din acea perioadă, Sulfina Barbu şi reorganizate în anul 2008 de către Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Attila Korodi, vizite ale reprezentantului World Wide Fund for Nature (W.W.F.) şi note ale organismelor Uniunii Europene la adresa Guvernului României (Stoiculescu C. D., 2008). În ciuda necesităţii pregnante pentru refacerea organismelor şi ecosistemelor de luncă, specialişii recomandă abordarea prudentă a problemei3 . În acest sens, s-au efectuat numeroase studii de cercetare şi de fezabilitate, din care reiese pretabilitatea incinte Dăbuleni-Corabia pentru renaturare (fig. 18). Fig. 18. Funcţiile pretabile pentru incintele agricole luate în calcul pentru scenariile hidrologice Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 Grigore Antipa (1910), pe atunci în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive (mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în mod diferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat, împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”. Pentru a demonstra avantajele gestionării terenurilor din lunca Dunării în regim natural, Antipa a întreprins un experiment în cadrul căruia a împărţit prin „Fabrica de industria cănepei” sămânţă diferiţilor proprietari din ţară şi ar fi obţinut cele mai bune rezultate în terenurile de baltă (profit: 250 lei/ha). Acesta concluzionează că în anii când creşterile Dunării sunt normale sau mari, terenurile indundabile nu se pot utiliza decât ca pescării, păşune, stufărit şi pădure. În anii când apele Dunării sunt mici şi, în mod excepţional, nu se revarsă, puterea lor de producţie agricolă este extraordinară. 3 „Se impune realizarea de proiecte speciale de reconstrucţie ecologică, dat fiind faptul că soluţiile se diferenţiază mult de la o zonă la alta (incinte, zona dig-mal), fiind necesară în multe cazuri schimbarea radicală a structurii arboretelor” (Roşu C., Dănescu F., 2005, citat de Stoiculescu C. D., 2008)
  • 50.
    48 Aşadar, argumentele luiGrigore Antipa (1910) împotriva îndiguirii Dunării şi desecării bălţilor se referă la:  Aridizarea climei care după îndiguire devine secetoasă, cu ploi puţine; bălţile exercită o influenţă pozitivă şi moderatoare asupra climei (comparabilă chiar cu cea a pădurii) prin faptul că acţionează ca izvoare de umiditate şi mijloc de condensare a vaporilor (A. Kerner von Marilaun citat de Antipa Gr., 1910). Aceste schimbări ale centrilor barici locali vor fi responsabili pentru reapariţia vântului Băltăreţul, cald şi umed;  Menţinerea umidităţii în sol (inclusiv pentru producţiile agricole de pe terenurile din apropiere) şi permiterea apelor de inundaţie să ajungă în freatic; Acest rol ar fi posibil deoarece în lunci, râurile cauzează irigaţii subterane (Chiriţă C., 1955). Deşi şi planurile autorităţilor centrale au inclus sisteme de irigaţii pentru a contrabalansa sursele de umiditate pierdute în urma desecărilor, acestea s-au dovedit ineficiente, fiind antigravitaţionale, dar şi energofage. În atare condiţii, producţia vegetală studiată în 45 de areale din 9 judeţe a relevat pierderi în 36 de situaţii. (Stoiculescu C. D., 2008). Se vorbeşte chiar despre accentuarea tendinţei de deşertificare în Câmpia Olteniei după desecarea celor „4-5 izvoare sau cursuri de apă la fiecare km2 ” (Giurăscu C. C., 1975), astfel încât fără efectul termoreglator al corpurilor de apă, temperatura la nivelul solului atinge chiar şi +70°C. Această secetă a fost accentuată şi de defrişarea pădurii Daneţi din apropierea arealului de studiu pentru a se putea instala sisteul de irigaţii Sadova-Corabia (Stoiculescu C. D., 2008).  Favorabilitatea pentru dezvoltarea salciilor, plopului şi chiar stejarului indusă de cele două argumente prezentate mai sus  Evitarea supraînălţării nivelului apelor la viituri ce poate determina inundaţii şi chiar ruperea digurilor la cote istorice; această afirmaţie se bazează pe rolul de „supapă de siguranţă” al bălţilor din lunca Dunării  Substanţele nutritive aduse de inundaţii şi la îngrăşăminte naturale transportate de apa Dunării ce se pierd prin vărsarea în mare dacă sunt redirecţionate prin corsetul digurilor şi nu revărsate  Inutilitatea apărării de inundaţii a bălţilor bune pentru pescuit; în regim natural, bălţile Dunării folosite pentru piscicultură au cea mai mare productivitate din Europa, avantaj la care se adaugă posibilitatea deschiderilor locurilor de muncă în pescuit, industria alimentară şi a conservelor, industria construcţiilor ambarcaţiunilor şi echipamentelor de pescuit şi prelucrare a peştelui, etc;  Cheltuieli prea mari cu lucrările de amenajare, având în vedere că investiţia de extinde dincolo de simpla ridicare a digurile longitudinale de apărare. Acestea trebuie însoţite de diguri de compartimentare şi chiar diguri individuale pentru localităţile mai vulnerabile, de lucrări de amenajare (desecare, nivelare, irigare) şi de operaţiuni de întreţinere şi consolidare efectuate la intervale regulate de timp. Conform unui studiu al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile din 2008, doar investiţia în supraînălţarea digului de protecţie în incinta Jiu-Bechet (doar 5 km din totalul de 49 km ai sectorului Ostroveni- Corabia), astfel încât să fie eficient împotriva unei inundaţii precum cea din 2006 ar costa 382.464 RON, la care se adaugă 13.307.378 RON cheltuieli cu volumele de terasamente şi evaluarea acestora la digurile localităţilor. Serviciile perdelei forestiere de protecţie sunt evaluate la 764.823 RON. Păstrând proporţia, totalul atinge valoarea de 3.748.147 RON pentru supraînălţare, respectiv 130.412.304 RON pentru terasamente.
  • 51.
    49 Grigore Antipa, în1910 în funcţiune ca Inspector General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sfătuieşte ca punerea în valoare a terenurilor neproductive sau puţin productive (mlaştini, sărături, terenuri inundabile, stufării, dune şi nisipuri, râpe, etc) să se realizeze în mod diferenţiat, după cum impun condiţiile naturale: prin agricultură, piscicultură, păşunat, împăduriri, toate acestea, însă, numai pe baza unor „studii ştiinţifice foarte serioase”. Un avantaj deseori trecut cu vederea pe care renaturarea incintei Ostroveni-Corabia îl prezintă se referă la scăderea nivelelor Dunării în aval de aceasta, ca urmare a faptului că o parte din volumul de apă transportat de fluviu va fi cantonat în lacurile şi bălţile de luncă, de unde se va infiltra în sol ori de unde se va evapora, astfel că aceste organisme vor trebui alimentate în permanenţă. Fig. 19. Nivelul Dunării în portul Bechet în scenariul actual, respectiv în scenariul renaturării Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008 Nu trebuie neglijat nici aspectul diversităţii biologice, care va beneficia de o creştere prin prisma speciilor hidrofile şi higrofile ce îşi vor reface arealele în ansamblul renaturat Ostroveni-Corabia şi a păsărilor ce vor folosi lacurile de luncă şi vegetaţia higrofilă drept loc de cuibărit ori sursă de hrană, aşa cum se întâmplă în situl RAMSAR Bistreţ-Nedeia. Fig 19. Pescăruşi în situl RAMSAR Bistreţ-Nedeia Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/
  • 52.
    50 Concluzii Reconstrucţia ecologică (renaturarea)a luncii Dunării nu va îndeplini doar rolul de a asigura o utilizare corespunzătoare a terenurilor cu pretabilitate sau bonitate mică pentru culturile agricole ori doar de a regla parametrii hidrologici pentru apele fluviului în sectorul studiat, ci va aduce per asnamblu plus valoare incintei. Prin permiterea reinstalării pădurilor cu rol multiplu în zona studiată, învelişul vegetal va asigura nu numai moderarea temperaturii aerului prin eliberarea apei sub formă de vapori de la nivelul aparatului foliar şi condensarea acestuia sub formă de precipitaţii atmosferice lichide sau rouă ori absorbţia unei părţi din totalul precipitaţiilor astfel încât acestea să nu se scurgă gravitaţional spre Dunăre, menţinându la valori minime înălţimea, viteza şi energia cinetică a fluviului pentru a nu amplifica tendinţa de eroziune asupra malurilor, dar va atrage după ea şi dezvoltarea unui ecosistem propriu, ce, prin amenajarea în scopul exercitării ecoturismului şi silvoturismului rural, va putea atrage „valută nepoluantă” (Stoiculescu C. D., 2008). Aşadar, renaturarea luncii Dunării poate fi privită şi ca o sursă de profit, nu doar ca o investiţie nefezabilă, dar realizată în ciuda pierderilor doar pentru satisfacerea normelor de protecţie a mediului impuse de la nivel central ori a cerinţelor grupurilor de interes din această sferă. Argumentele pentru a menţine actualul ansamblu ingineresc sunt învechite sau subiective, referindu-se la interesul imediat al proprietarilor de terenuri folosite în scopuri agricole ori la investiţiile deja făcute în sistemul de diguri de protecţie, însă inundaţia din aprilie-mai 2006 şi breşa din dig aferentă au subliniat nevoia unor investiţii mult mai mari în consolidarea sistemului de protecţie împotriva inundaţiilor, iar calculul productivităţii agricole arată ineficienţa unei astfel de utilizări. Permiterea reinstalării lacurilor de luncă care să acţioneze ca „supape de siguranţă” în timpul viiturilor şi ca sursă de umiditate şi materii prime în timpul nivelelor obişnuite reprezintă o soluţie atât mai puţin costisitoare, cât şi mai profitabilă pe termen lung. Într-o zonă precum incinta Dăbuleni, unde suprafaţa subiacentă abundă în nisip cuarţos, deschis la culoare, făcând ca temperaturile din timpul zilei să fie un factor restrictiv în procesele vegetative, reconstrucţia ecologică a ecosistemelor de baltă ale Dunării cu rol de „izvor de umiditate” (Stoiculescu C. D., 2008) se va răsfrânge pozitiv atât asupra climei pe care o va modera, dar şi asupra producţiei din sectorul economic primar, nu neapărat asupra producţiei cerealiere, aşa cum se doreşte în prezent, ci asupra folosinţelor pretabile în arealele de luncă, precum cele de păşune ori piscicole. Astfel, în ciuda claselor de calitate foarte slabă a solurilor nisipoase ori salinizate din luncă, şi a dezechilibrelor geomorfologice şi biopedologice din arealul de studiu apărute în urma lucrărilor de desecare şi nivelare, productivitatea terenurilor va fi maximă, aşa cum indică tabelele de bonitare ale celor două profile de sol analizate. Gestionarea judicioasă a terenurilor din arealele de luncă (păduri, bălţi) poate aduce cele mai mari beneficii la unitatea de suprafaţă în raport cu oricare altă unitate geomorfologică (Stoiculescu C. D., 2008). Grigore Antipa a fost primul care a văzut şi susţinut beneficiile generate de o Dunăre a cărei luncă nu a fost smulsă abuziv de lângă apele ei, iar generaţiile actuale sunt puse în situaţia de a susţine financiar o investiţie necesară din cauza unor decizii în legătură cu care ei nu au fost consultaţi şi luate greşit şi abuziv de înaintaşii lor. Mai ales în condiţiile actuale naturale ale extremizării fenomenelor hidro-atmosferice şi sociale ale parcelării terenurilor din luncă între mai mulţi proprietari prin moşteniri sau vânzări, pentru lunca Dunării este necesară o decizie de la nivel central care să vizeze beneficii pe termen lung şi nu doar epuizarea fertilităţii naturale ale unor soluri sărace prin obţinerea de profit în prezent. Această decizie nu poate fi decât cea de a renatura incintele pretabile pentru crearea de zone umede, inclusiv arealul Ostroveni-Corabia.
  • 53.
    51 Bibliografie ***, 1969, GeografiaVăii Dunării Româneşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti Antipa Gr., 1910, Regiunea inundabilă a Dunării – Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl S-sor I. St. Rasidescu, Bucureşti Bacalbaşa-Dobrovici N., 2004, Protocronismul român privind preţul ecologic al marilor amenajări hidrotehnice. Disputa Antipa – Saligny asupra amenajării regiunii inundabile a Dunării în Revista „Delta Dunării” nr. II, Tulcea, pg. 19-24 Banu C.A. (coord.), Ardelean I., Arion-Prunescu E., Banu C.A., Bănărescu P., Boisnard J., Brezeanu Gh., Buşniţă Th., Enăceanu V., Măianu Al., Marinescu M., Mociorniţă C., Obrejanu Gr., Oltean M., Popescu Zeletin I., Rudescu L., Stănescu Al. V., 1967, Limnologia sectorului românesc al Dunări – Studiu monografic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti Botzan M., Haret C., Stanciu I., Buhociu L., Vişinescu I., 1991, Valorificarea hidroameliorativă a Luncii Dunării româneşti şi a Deltei, Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti Canarache A., 2001, Organizarea teritoriului şi bonitare cadastrală, Note de curs, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti Canarache A., 2003, Îndrumător pentru lucrările practice, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, Bucureşti Chiriţă C., 1955, Pedologie generală, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti Geanana M., Şeclăman M. Florea N., 2003, Geografia solurilor cu noţiuni de pedologie generală, Editura Universităţii din Bucureşti Giurăscu C. C., 1975, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până azi, Editura Ceres, Bucureşti http://www.afdj.ro/cote/bhcote.pdf, Cotele apelor Dunării, accesat la 19.06.2013 şi 21.05.2014 http://apmot.anpm.ro/upload/27691_CAP_V%20SOL%20%20.pdf, Capitolul 5. Solul, accesat la 09.06.2014 http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data/corine-land-cover-2006-raster-3, Corine Land Cover 2006 raster data, accesat la 21.03.2014 http://www.inmh.ro/images/Floods/index70e0.html?stage=zona&cat=2, ANM - Laboratorul de Teledetectie si GIS, Zonele inundate din Lunca Dunarii: Sector Bechet - Dabuleni – Corabia, accesat la 02.03.2014 http://www.nisipuridabuleni.ro/descrierea_zonei_si_a_ariei.html, Descrierea ariei/sit-ului vizat/e de proiect, accesat la 27.04.2014 http://peterlengyel.wordpress.com/2012/08/24/situl-ramsar-bistret-dolj/, Situl RAMSAR Bistreţ Dolj, accesat la 02.03.2014 Ielenicz M., 2010, Geomorfologie, Editura Universitară, Bucureşti
  • 54.
    52 I.C.P.A., 1987, Metodologiaelaborării studiilor pedologice – Vol. I, II, III, Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie, Bucureşti INCDPAPM-ICPA, 2007-2010, Proiect 51-047 TACME – Tehnologii agroambientale de conservare a calităţii mediului edafic aplicate in macrozonele cerealiere din Romania Coordonator: INCDPAPM-ICPA Bucureşti, Director proiect: Dr. Ştefănescu Sorin, Beneficiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008, Studiu de cercetare „Redimensionarea ecologică şi economică pe sectorul românesc al luncii Dunării), INDD, Tulcea Muşat C., curs, Cadastre de specialitate, Universitatea de Vest, Timişoara Nicolau C., 1969, „25 de ani de realizări în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare” în revista „Hidrotehnica, Gospodărirea Apelor şi Meteorologia” nr 8 Oprea R., 2009, Compendiu de pedologie, Editura Universitară, Bucureşti Pop L., 2011, Cercetări privind influenţa sistemului de lucrare a solului asupra îmburuienării cu Agropyron repens ( sin. Elymus repens) şi Cirsium arvense, Teză de Doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca Popp N., 1970, Condiţiile geomorfologice, litologice şi hidrogeologice în legătură cu formarea solurilor din Lunca şi Delta Dunării, Extras din Lucrările Conferinţei Naţionale de Ştiinţa Solului, Eforie -1967, p 481-521, Publicaţiile Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului, Bucureşti Posea Gr., 2006, Geografia Fizică a României Partea a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti Stoiculescu C. D., 2008, Reconstrucţia ecologică a zonei inundabile a Dunării româneşti, WWF (World Wide Fund for Nature) Programul Dunăre-Carpaţi România, Bucureşti Strahler A., 1973, Geografia fizică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti Ştiucă Lili SRL, 2012, Harta solurilor şi terenurilor nisipoase din Câmpia Romanaţilor (Stânga Jiului), Scara 1:50000, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj, Craiova Ujvari I., 1972, Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
  • 55.
    53 Anexe Anexa nr 1.Factorii de teren utilizaţi în calculul notelor de bonitare naturală şi potenţată (ICPA, 1987) Sursa: Canarache A., 2001
  • 56.
    54 Anexa nr 2.Coeficienţi de bonitare pentru temperatura medie anuală Temperatura medie anuală (°C) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ -2 0 0,1 0 0,3 0,2 0- 1,9 – 0,0 0,1 0,5 0,3 0,1 – 2,0 0,1 0,1 0,2 0,6 0,4 2,1 – 4,0 0,2 0,1 0,2 0,1 0,3 0,3 0,8 0,6 0,2 4,1 – 5,0 0,5 0,6 0,4 0,1 0,5 0,1 0,5 0,8 0,3 0,1 5,1 – 6,0 0,7 0,3 0,2 0,7 0,6 0,2 0,4 0,1 0,7 0,2 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,1 6,1 – 7,0 0,8 0,5 0,3 0,9 0,8 0,4 0,6 0,3 0,9 0,5 0,4 0,9 0,6 0,5 0,1 0,2 0,1 7,1 – 8,0 0,9 0,8 0,5 0,9 0,6 0,8 0,5 0,7 0,6 0,8 0,4 0,2 8,1 – 9,0 1 0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,6 0,8 0,3 9,1 – 10,0 1 0,9 1 0,9 0,8 10,1 – 11,0 0,9 0,8 11,1 – 12,0 0,8 0,9 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 ˃12,0 0,9 0,7 0,8 0,9 0,6 0,8 0,9 0,6 0,9 0,9 0,8 0,7 0,8 0,90,9
  • 57.
    55 Anexa nr 3.Coeficienţi de bonitare pentru precipitaţii medii anuale Precipitaţii medii anuale (mm) Temperatura medie anuală (°C) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 300 ≤8,0 0,6 0,6 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,5 0,5 0,5 0.8 0,9 8,1 - 10,0 0,6 0,7 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 ˃10,0 0,7 0,6 0,4 0,5 0,6 0,5 0,3 0,2 0,3 0,4 0,5 0,4 301- 400 ≤8,0 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,6 0,6 0,6 0,9 1 8,1 - 10,0 0,7 0,7 0,6 0,5 0,7 ˃10,0 0,8 0,7 0,5 0,8 0,6 0,7 0,6 0,4 0,3 0,4 0,5 0,6 0,5 401 – 450 ≤8,0 1 0,8 0,9 1 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 1 8,1 - 10,0 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 0,7 0,7 0,6 0,7 0,8 0,9 1 0,9 1 ˃10,0 0,8 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,4 0,6 0,8 0,9 451 – 500 ≤8,0 1 1 1 0,9 0,8 1 0,9 0,9 8,1 - 10,0 1 1 0,8 0,9 0,9 0,8 0,7 0,9 0,8 ˃10,0 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,6 0,7 0,9 0,9 501 – 550 ≤8,0 0,9 0,8 0,9 8,1 - 10,0 0,9 1 0,9 0,8 0,7 0,9 1 ˃10,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 551 - 600 ≤8,0 0,8 0,8 0,8 8,1 - 10,0 1 0,9 1 0,9 0,8 0,9 ˃10,0 0,9 0,9 0,9 0,8 0,7 0,9 0,9 601 - 700 ≤8,0 0,8 0,7 0,9 0,8 0,8 0,9 0,8 0,8 0,6 8,1 - 10,0 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 1 0,9 0,9 0,7 ˃10,0 1 0,8 701 - 800 ≤8,0 0,7 0,5 0,9 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,4 8,1 - 10,0 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 ˃10,0 1 0,9 0,9 1 0,9 801 - 1000 ≤8,0 0,6 0,3 0,8 0,5 0,5 0,9 0,7 0,4 0,8 0,7 1 0,9 0,7 0,4 0,3 8,1 - 10,0 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,4 0,2 ˃10,0 1 0,8 0,9 0,8 1001 - 1200 Oricare 0,5 0,2 0,7 0,3 0,4 0,3 0,7 0,4 0,3 0,7 0,6 0,9 0,8 0,5 0,3 0,2 1201 - 1400 Oricare 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,3 0,2 0,6 0,3 0,7 0,3 0,2 ˃ 1400 Oricare 0,1 0,2 0,1 0,4 0,2 0,8 0,6 0,1 0,1
  • 58.
    56 Anexa nr. 4.Coeficienţi de bonitare pentru panta terenului Panta terenului (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 5,0 1 5,1 - 10,0 0,9 0,9 0,9 10,1 - 15,0 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,9 0,9 0,8 0,9 0,8 15,1 - 20,0 0,8 0,7 0,6 0,5 0,7 0,8 0,5 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,6 0,8 0,6 20,1 - 25,0 0,6 0,4 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,7 0,3 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,4 0,3 0,7 0,5 25,1 – 35,0 0,3 0,2 0,1 0,2 0,3 0,5 0,2 0,7 0,6 0,5 0,4 0,6 0,2 0,6 0,2 35,1 – 50,0 0,2 0,2 0,3 0,6 0,3 0,2 0,3 0,1 0,3 0,1 50, 1 - 100,0 0,1 0,2 0,4 0,3 0,2 0,2 0,2 ˃ 100,0 0,3 Anexa nr. 5. Coeficienţi de bonitare pentru alunecări de teren Categoria de alunecări Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Absente 1 Stabilizate 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,9 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5 Semi- stabilizate 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,8 0,5 0,8 0,6 0,5 0,7 0,6 0,5 0,4 Active 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,7 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,2
  • 59.
    57 Anexa nr. 6.Coeficienţi de bonitare pentru inundabilitate prin revărsare Clasa de inundabilitate Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Neinundabil 1 Rar inundabil 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 Frecvent inundabil 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6 Foarte frecvent inundabil 0,5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,4 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3 Anexa nr 7. Coeficienţi de bonitare pentru excesul de umiditate de suprafaţă Clasa de exces de umiditate de suprafaţă Folosinţa Arabil P S F N Livezi Vii Cultură Specie Categori e G R O R P B FS C T SF S O M F I U I N C N L U T R L G M R P R P N C V C S P C V V V M Nul Slab 0,9 Moderat 0,9 0,7 0,8 Puternic 0,8 0, 7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,6 0,7 0,6 0,7 Foarte puternic 0,7 0, 6 0, 7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4 0,5 Extrem de puternic 0,6 0, 5 0, 6 0, 4 0, 5 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3 0, 4 0,3 0,4 Excesiv 0,1 0,2 0,1
  • 60.
    58 Anexa nr. 8.Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură grosieră) Adâncime apa freatică (m) Precipitaţii medii anuale (mm) Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 0,50 ≤ 600 neamenajat 0,2 0,1 0,2 0,5 0,6 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,4 > 600 neamenajat 0,1 0,4 0,5 0,1 desecat 0,5 0,6 0,5 0,4 0,5 0,5 0,4 0,6 0,5 0,6 0,7 0,3 0,4 0,3 0,51 - 0,75 ≤ 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,3 0,6 0,7 0,9 0,1 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,6 0,7 0,6 >600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,5 0,6 0,7 0,1 desecat 0,7 1 0,7 0,7 0,7 0,5 0,8 0,7 0,9 0,5 0,6 0,5 0,76 - 1,40 ≤ 600 neamenajat 0,8 0,8 0,6 0,9 0,8 1 0,4 0,6 0,4 0,6 desecat 1 0,8 1 > 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,4 0,8 0,7 0,8 0,9 0,3 0,5 0,3 0,5 desecat 0,9 0,9 0,9 0,9 0,7 0,9 1 0,9 0,8 1,41 - 2,00 ≤ 600 neamenajat 1 desecat 0,9 0,9 0,9 0,9 > 600 neamenajat 0,8 1 0,9 desecat 0,9 2,01 - 4,00 ≤ 600 neamenajat 0,9 0,9 1 0,9 0,8 0,9 desecat 0,8 0,8 0,9 0,8 > 600 neamenajat 0,9 1 1 desecat 0,9 ˃ 4,00 ≤ 600 neamenajat 0,8 desecat > 600 neamenajat 0,9 desecat Izvoare de coastă ≤ 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 1 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7 desecat 0,8 > 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,3 0,6 desecat 0,9
  • 61.
    59 Anexa nr. 9.Coeficienţi de bonitare pentru adâncimea apei freatice (textură mijlocie şi fină) Adâncime apa freatică (m) Precipitaţii medii anuale (mm) Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 0,50 ≤ 600 neamenajat 0,1 0,2 0,4 0,5 0,1 desecat 0,4 0,6 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,4 0,2 0,6 0,5 0,6 0,7 0,2 0,3 0,2 > 600 neamenajat 0,1 0,3 0,4 0,1 desecat 0,4 0,4 0,3 0,5 0,4 0,3 0,5 0,4 0,5 0,6 0,2 0,3 0,2 0,51 - 0,75 ≤ 600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,4 0,3 0,5 0,6 0,7 0,8 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,4 0,7 0,9 1 0,5 0,6 >600 neamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,3 0,2 0,4 0,5 0,6 0,1 desecat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 1 0,6 0,4 0,6 0,8 0,4 0,5 0,4 0,76 - 1,40 ≤ 600 neamenajat 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,9 1 0,3 0,5 0,2 0,3 0,4 0,5 desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 > 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,8 0,2 0,4 0,1 0,2 0,3 0,4 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,6 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 1,41 - 2,00 ≤ 600 neamenajat 0,9 0,9 0,9 0,9 desecat 1 1 > 600 neamenajat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,7 desecat 0,9 0,9 0,9 0,8 1 0,9 2,01 - 4,00 ≤ 600 neamenajat 1 0,9 0,9 1 desecat 0,9 0,9 0,9 > 600 neamenajat 0,8 desecat ˃ 4,00 ≤ 600 neamenajat desecat > 600 neamenajat 0,9 desecat Izvoare de coastă ≤ 600 neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,9 1,0 0,6 0,7 0,5 0,3 0,6 0,7 desecat 0,8 > 600 neamenajat 0,4 0,5 0,4 0,5 0,7 0,5 0,6 0,4 0,2 0,5 0,6 desecat 0,9
  • 62.
    60 Anexa nr. 10.Coeficienţi de bonitare pentru starea de gleizare a solului Gradul de gleizare Amenajare teritoriu Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Negleizat Oricare 1 Freatic umed Oricare Slab gleizat Oricare Moderat gleizat neamenajat 0,9 0,9 desecat Puternic gleizat neamenajat 0,9 1 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 desecat 1 1 0,9 1 0,9 0,8 0,9 Foarte puternic gleizat neamenajat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 desecat 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 Excesiv gleizat neamenajat 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5 desecat 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 Submers neamenajat 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,2 0,4 0,3 0,5 0,2 0,3 desecat 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,8 0,7 0,8 0,5 0,6 0,5 0,6 Anexa nr. 11. Coeficienţi de bonitare pentru starea de pseudogleizare a solului Gradul de pseudogleizare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nepsudogleizat 1Psudogleizat în adâncime Slab pseudogleizat Moderat pseudogleizat 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 Puternic psudogleizat 0,8 0,7 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,7 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 Foarte puternic psudogleizat 0,6 0,5 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,6 0,4 0,7 0,6 0,7 0,5 0,4 0,3 0,2 Excesiv psudogleizat 0,3 0,2 0,1 0,2 0 0,2 0,1 0,4 0,2 0,6 0,1 0,2 0,1
  • 63.
    61 Anexa nr. 12.Coeficienţi de bonitare pentru starea de salinizare şi/sau alcalizare a solului Gradul de salinizare/alcalizare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nesalinizat / Nealcalizat 1 Salinizat/alcalizat în adâncime 0,8 0,9 0,9 Slab slab salinizat/alcalizat 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,5 0,6 0,5 Moderat salinizat/alcalizat 0,5 0,6 0,4 0,7 0,4 0,7 0,5 0,4 0,5 0,4 0,5 0,6 0,4 0,6 0,8 0,2 0,3 0,2 Puternic salinizat/alcalizat 0,2 0,3 0,1 0,3 0,1 0,3 0,2 0,3 0,1 0,2 0,6 0,1Foarte puternic salinizat/alcalizat 0,1 0,3 0,2 Anexa nr. 13. Coeficienţi de bonitare pentru porozitatea totală în secţiunea de control Porozitatea totală Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Extrem de mare Grosieră - Mijlocie 0,8 0,9 0,8 0,9 0,9 0,9 Fină 1Foarte mare - mijlocie Oricare Mică Oricare 0,9 0,9 0,9 Foarte mică Oricare 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8
  • 64.
    62 Anexa nr. 14.Coeficienţi de bonitare pentru textura solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm de la suprafaţa solului Porozitatea totală Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Nisip Oricare 0,2 0,3 0,5 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,4 0,3 0,2 0,7 0,6 0,7 0,6 0,8 0,6 0,5 Nisip lutos Oricare 0,5 0,6 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,4 0,5 0,7 0,6 0,5 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 0,6 Lut nisipos Oricare 0,9 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 Lut Oricare 1 Lut argilos Mare - extrem mare Foarte mică - mijlocie 0,9 0,9 0,9 Argilă lutoasă Mare - extrem mare Foarte mică - mijlocie 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,8 0,9 1 0,9 0,9 0,9 0,8 Argilă medie - fină Mare - extrem mare 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 1 0,9 Foarte mică - mijlocie 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 1 0,8 0,7 0,8 0,7 Carbonaţi Oricare 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,3 Roci fisurate Oricare 0,1 0,3 0,2 0,3 0,2 0,2 Roci nefisurate Oricare Materiale organice Oricare 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 1 0,8 0,7 0,5
  • 65.
    63 Anexa nr. 15.Coeficienţi de bonitare pentru volumul edafic Volumul edafic (%) Precipitaţii medii anuale (mm) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 10 ≤ 600 0,1 0,2 0,1 0,4 0,1 0,2 0,1 > 600 0,2 0,3 0,2 0,5 0,3 0,2 11 - 20 ≤ 600 0,3 0,5 0,3 0,4 0,7 0,2 0,3 0,2 0,5 0,4 > 600 0,4 0,6 0,4 0,5 0,8 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 21 - 50 ≤ 600 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,9 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 > 600 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,7 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 51 - 75 ≤ 600 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 > 600 0,9 0,9 0,8 0,9 76 - 100 ≤ 600 0,9 > 600 1 > 100 ≤ 600 > 600
  • 66.
    64 Anexa nr. 16.Coeficienţi de bonitare pentru rezerva de humus pe adâncimea 0 – 50 cm Rezerva de humus (t/ha) Textura Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 30 grosieră 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,6 0,7 0,6 mijlocie - fină 0,5 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,5 0,3 0,5 0,6 0,4 0,7 0,6 0,5 31 - 60 grosieră 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 mijlocie - fină 0,6 0,5 0,4 0,5 0,6 0,5 0,6 0,4 0,6 0,7 0,5 0,8 0,7 0,7 0,6 61 - 120 grosieră 0,9 1 0,9 1 0,9 0,8 1 0,9 1 mijlocie - fină 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 121 - 160 grosieră mijlocie - fină 0,9 0,9 0,9 0,8 0,9 161 - 400 grosieră 1mijlocie - fină 401 - 600 grosieră 0,9 0,9 0,9 0,8mijlocie - fină 0,9 > 600 grosieră 0,8 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,5 0,9mijlocie - fină 0,9 1 1 0,6
  • 67.
    65 Anexa nr. 17.Coeficienţi de bonitare pentru reacţia solului în orizontul Ap sau în primii 20 cm pH (în apă) Gradul de saturaţie în baze (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 3,5 ≤ 55 0,1 0,6 0,1 3,6 - 4,3 0,4 0,3 0,2 0,6 0,4 0,3 0,2 0,5 0,2 0,7 0,4 0,3 0,4 0,5 0,4 0,3 4,4 - 5,0 0,6 0,5 0,4 0,8 0,6 0,5 0,4 0,3 0,5 0,3 0,8 0,5 0,8 0,5 0,6 0,8 0,6 0,5 5,1 - 5,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,7 0,8 0,7 5,5 - 5,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 5,9 - 7,2 17,3 - 7,8 0,9 ≤ 7,8 > 55 7,9 - 8,4 0,9 0,9 0,8 0,8 0,9 0,9 8,5 - 9,0 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,9 0,8 0,7 0,8 0,9 0,8 0,9 9,1 - 9,4 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,6 0,8 0,7 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 9,5 - 10,0 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,7 0,6 0,5 0,6 0,7 0,6 0,7 > 10,0 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4
  • 68.
    66 Anexa nr. 18.Coeficienţi de bonitare pentru conţinutul de carbonat de calciu total în orizontul cu conţinut maxim din secţiunea de control Carbonat de calciu total (%) Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM ≤ 8 19 - 12 0,9 0,9 13 - 15 0,9 0,8 0,9 0,8 16 - 20 0,9 0,9 0,9 0,6 0,3 0,8 0,9 0,5 21 - 25 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,3 0 0,7 0,6 0,8 0,3 0,2 26- 40 0,8 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,7 0,8 0,9 0,5 0,3 0,6 0,1 > 40 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,8 0,6 0,7 0,9 0,8 0,3 0,1 0,4 0 Anexa nr 19. Coeficienţi de bonitare pentru gradul de poluare a solului Gradul de poluare Folosinţa Arabil PS FN Livezi Vii Cultură Specie Categorie GR OR PB FS CT SF SO MF IU IN CN LU TR LG MR PR PN CV CS PC VV VM Neplouat 1 Slab poluat 0,9 0,9 0,9 0,9 Moderat poluat 0,8 0,7 0,8 0,7 0,9 0,7 0,9 0,8 0,9 0,8 0,9 0,7 0,8 0,7 Puternic poluat 0,6 0,5 0,6 0,5 0,7 0,5 0,7 0,6 0,7 0,6 0,7 0,5 0,6 0,5 Foarte puternic poluat 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,3 0,4 0,2 0,4 0,2 Excesiv poluat 0,1 0,2 0,1
  • 69.
    67 Anexa nr. 20.Programul de redimensionare ecologică şi economică în sectorul românesc al Luncii Dunării şi finanţarea acestuia