Despre literatura greacă

1. 1.Hesiod: „Munci și zile” (sec. VIII)
- „Theogonia” tradiții populare: nașterea zeilor, originea
lumii
- „Munci și zile”, poem didactic
- Are patru părți (p. a IV-a zilele bune sau rele, faste și
nefaste p/u a întreprinde anumite lucrări, p. a III-a maxime
și sfaturi diferite);
- Interes literar au primele două părți.
- Răul pornește și de la nedreapta voință a zeilor, dar și de la
oameni, protestează împotriva procesului de diferențiere
socială pe baza proprietății private; bunul câștigat pe
nedrept nu aduce folos;
- Sclavagismul e în curs de formare, viața grea a țăranului,
munca, mijloc de a scăpa de sărăcie

2. 2.Eshil (525-456 a.H.): „Prometeu înlănțuit”
Teatrul grec născut din imnuri, cântate în cor, în
cinstea lui Dionisos, ocrotitor al viilor, livezilor,
ogoarelor roditoare. Introduce al doilea actor,
conflict puternic, subiect simplu, destinul - zeii
„Tragos”, măști de țap, tragedie – cântecul țapilor.
Corul, „vocea poetului”, un fel de „actor colectiv”
Sensul social înalt al tragediei. A scris peste 90
tragedii și drame. S-au păstrat 7, între care
„Prometeu înlănțuit” și „Orestia”, singura trilogie c.
Mitul titanului pedepsit de Zeus p/u că a răpit focul
din Olimp. Principiul civilizator al omenirii.
„Orestia”, asasinarea lui Agamemnon de către soția
sa Clitemnestra și a pedepsirii de către fiul Oreste,
ajuiat de sora sa Electra.

3. 3.Sofocle (497-405 a.H.):„Oedip
rege”
Introduce al treilea actor, materialul mitologic –m.m. libertate.
Zeii apar mai puțin, omul e pus în contact direct cu destinul
său, pune în lumină caracterele personajelor, conflicte între
caractere contrastante, predomină conținutul moral, introduce
pasaje lirice. Din 120 tragedii s-au păstrat 7 printre care
Oedip rege; Electra și Antigona.
Oedip rege p/u a-și ispăși îngrozitoarea crimă, Oedip se
pedepsește singur scoțându-și ochii, părăsește Teba. Voința
omului devine principalul resort al actului tragic. O tragedie a
cunoașterii, eroul său e stăpânit de patosul adevărului, 4
episoade în gradație la fiecare revelație. Cetatea Teba bântuită
de ciumă, ucigașul lui Laios, bătrânul proroc Tiresias; soția sa
Iocasta e fosta nevastă a lui Laios, păstorul prevestirea

4. 4.Euripide (480-406 a.H.): „Medeea”
Din 90 s-au păstrat19.Capodopere:Medeea,Hippolit,Electra,
Ifigenia în Aulida.Lupta eroilor cu pasiunile lor, predomină
eroinele,accentuarea aspectelor psihologice, efecte
patetice, antiteza între patimi mistuitoare, intrigă mai
complicată, structură complexă.
Campania argonauților p/u a aduce înapoi în Elada lâna de
aur a berbecului dus de Erixus în Colchida. Eroul Iason
este pus la grele încercări de regele Colhidei, Eete, dar
este ajutat de fiica acestuia Medeea, ea îl învață pe
Iason multe șiretlicuri: cum să-i îmblânzească pe taurii
cu copite de aramă, cum să are cu ei ogorul și să-l
însămânțeze cu colți de dragon, cum să-i învingă pe
giganții înfiorători crescuți din colții semănați. Ea îl
ajută să fure lâna de aur și fuge cu argonauții în Elada.
În orașul Corint Iason o părăsește pe Medeea și copii.
Medeea se răzbună, îi otrăvește pe tânarasoție și pe
rege. Corintinenii îi ucid. O altă variantă, rescrisă.
Medeea își omoară singură copiii.

5. 5. Comedia lui Aristofan (445-386 a.H.)
Originea comediei grecești – farsa populară
„Mimi”, scurte scene, rudimentare, mimul imita cu umor
persoane cunoscute, satirizau anumite apucături ale
oamenilor și caracterizau diferite tipuri: bețivul, lacomul,
șarlatanul, naivul, parazitul etc. Glumele erau grosolane,
bufoneriile erau vulgare, dar gustate de popor.
S-au păstrat 11 comedii de Aristofan. În „Norii” e luat în
derâdere Socrate; în „Viespele” un fiu rezonabil încearcă
să-și educe pe tatăl său; în „Broaștele” analizați Eshil și
Euripide.
„Lysistrata”, „Femeile la sărbătorile zeiței Demeter”,
„Adunarea femeilor”. Lysistrata pune capăt războiului, a
condus femeile eline împotriva bărbaților care vroiau
război.

6. 6. Lirica: Solon, Anacreon, Pindar
Solon (640-548 a.H.) elegii, iambi și imnuri civice
Sapho (înc. sec al VI-lea) s-au păstrat 2 ode, poeta iubirii
și a frumuseții
Anacreon (sec al VI-lea- 478), ode, cotidian, miniatural
Pindar (544- 441 a. H.) a rămas o culegere de „Ode
triumfale”, declamate cu ocazia marilor jocuri olimpice
Teocrit (prima jum. a sec. al III-lea) creatorul idilei,
epigrame, epistole, imnuri. Au rămas 30 de idile

7. 7. Proza
Herodot (484-425 a.H.), „părintele istoriei”, „Cele
nouă muze”, nararea legendelor, miturilor,
anecdotelor, date geografice, politice, militare.
Tucidide (460-396 a.H.) Istoria războiului
peloponeziac, renunță la legende, sobrietate.
Plutarh (sec. I d.H.) „Viețile paralele ale
oamenilor iluștri”
Longus „Daphnis și Cloe”, roman pastoral.
Platon (428-347 a.H.); Aristotel (384-322 a.H.)
Satira și fabula. Esop.

8. 8. Literatura latină
Teatrul latin:Plaut, Terențiu, Seneca
Plaut(254-184 a.H.) comedia „Oala cu bani” (imitată de
Moliѐre în „Avarul”), tipul bogătașului zgârcit; „Ostașul
fanfaron”, tipul militarului îngâmfat, lăudăros și prost.
Lumea de jos. „Toți suntem liberi din naștere”
Terențiu(190-159 a.H.) publicul aristocrat, opus lui Plaut.
Seneca(4-65 d.H.) 10 tragedii. „Medeea”, „Fedra”,
„Troienele”, nu erau destinate scenei, ci lecturii, teatrul în
declin.
Catul(87-54 a.H.) viața ușoară, viața de plăceri
Lucrețiu(97-55 a.H.) „Despre natura lucrurilor”
Cicero(106-43 a.H.) oratorie, filosfie

9. Epoca lui August. Virgiliu(70-19 a.H.)
„Bucolicele”, „Georgicele”, „Eneida”
Viața păstorilor, puritatea sentimentului, simț al naturii.
„Georgicele”, imitații după „Munci și zile” de Hesiod, o
capodoperă („Lauda Italiei”).
„Eneida”, elogiu dinastic, o caracterizare ideală a
instituțiilor, a credinței și moravurilor romane, a practicilor
religioase.
Cartea a doua s-a bucurat de mai mare popularitate,
descrierea prăbușirii Troiei, dar și cartea a patra care
descrie dragostea Didonei părăsită Enea.

10. Quintus Horatius Flaccus (64-8 a.H.)
Satire în care atacă viciile societății contemporane, risipa,luxul,
cămătăria.
Epistolele sale au subiecte fie filosofice, fie de morală, fie
literare (epistola adresată Pisonilor). Aclimatizează poezia lui
Anacreon, Sapho, Pindar.
Hedonism, aplicația bahică este atenuată, note de melancolie,
recomandarea trăirii intense a clipei prezente, celebrul
„carpe diem”.
Idilicul simplu, nostalgia amintirii, respect p/u valorile
trecutului.
„Epistola către Pisoni” împotriva epigonilor, enumeră principiile
ce trebuie să stea la baza unei opere: veracitatea, armonia
ansamblului, să trezească emoția estetică a cititorului, să
îmbine utilul și frumosul, să-l educe pe cititor, concisiunea, o
condiție a valorii artistice. (Poetica lui Aristotel, Boileau)

11. Publius Ovidius Naso (42 a.H. – 17 d.H.)
Descendent dintr-o familie veche de cavaleri, aleasă educație,
preferă societatea aristocrată, scrie p/u această societate,
cultivă gusturile, face opoziție unor măsuri autoritare ale
lui August, uneori exprimă simpatie față de sclavi. 3 etape:
Prima etapă:
„Amoruri”, povestea unei iubiri, imaginare mai degrabă decât
reale.
„Arta iubirii” a căuta o iubită, a câștiga dragostea și de a i-o
păstra, respinge ideea de a-ți cumpăra iubirea, document
prețios asupra moravurilor epocii.
„Leacuri contra iubirii” și „Despre cosmetice”,
„Heroidele” o serie de scrisori imaginare scrise de femei
celebre ale trecutului legendar iubiților lor. Ton elegiac

12. A doua etapă a creației:
„Metamorfozele”, vastă erudiție în materie de mituri și
legende, începând cu creația lumii, descrie vreo două sute
patruzeci de preschimbări legendare de oameni în alte
făpturi, în plante, flori, arbori, stânci, constelații etc.
Cele mai cunoscute episoade: Pygmalion, Narcis, Echo etc.
Metamorfozele este singura operă a antichității, transmisă
posterității, care cuprinde un număr atât de mare de
legende.
Alături de Homer a exercitat cea mai mare influență asupra
creațiilor culturale europene timp de două milenii.

13. A treia etapă:
Însumează elegiile sale din timpul exilului, la Tomis,
cel mai îndepărtat colț al imperiului, pedepsit de
August p/u atitudinea sa generală de opoziționism
față de reformele inițiate de împărat.
„Triste” și „Pontice”, cântecele tristeții, epistole de
pe țărmul Pontului Euxin, elegiile exprimă durere,
nostalgie, revoltă, mânie, melancolie, recunoștință
sau pasiune în iubire mărturisită soției sale rămase
la Roma, nu mai au eleganța altor opere ale lui., dar
e mai simplu, mai concret și foarte plastic („Iarna în
țara geților”, „Tristia”,II,10)

14. Vă pup crâncen!!!???