Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015

România Rurală
Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală
Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014
RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ
România Rurală
Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală
Numărul 14 Anul II, Ianuarie 2015
Tiberiu Cazacioc,
expert în lanţuri scurte alimentare:
„Avem nevoie de pieţe alternative ale micilor
fermieri, uniţi în cooperative”
Coșul de legume care îți
vine la ușă
BioFarmland:
O familie de elveţieni face agricultură bio în
Arad
Sprijin european pentru o
clinică performantă din Timiș
„Ferma Bună”din Constanța,
complex modern de creștere a prepeliţelor

Cuprins
EDITORIAL ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 3
INTERVIU
Tiberiu Cazacioc: „Avem nevoie de pieţe alternative, administrate de micii fermieri, uniţi în cooperative”..........................................................4
DEZVOLTARE RURALĂ
LoMiS – Un exemplu suedez de sprijinire a lanţurilor scurte alimentare ............................................................................................................................................... 8
O familie din comuna Dracea este lider pe pia a legumelor din Teleorman ......................................................................................................................................... 10
„Anotimpuri la borcan”, proiect al Asociaţiei React: Femeile de la sat sunt instruite să obţină venituri din conservarea
legumelor și fructelor ............................................................................................................................................................................................................................................................................................... 12
„Legume Fericite” – întreprinzătorul pasionat și consumatorul educat .................................................................................................................................................... 14
Willy Schuster, din Moșna, Sibiu demonstrează: Gospodăria ţărănească este un model de activitate economică durabilă ................. 16
Sănii și trăsuri de Bistriţa ................................................................................................................................................................................................................................................................................... 18
Parteneriatele de solidaritate ASAT, o formă alternativă de schemă de aprovizionare alimentară ........................................................................ 20
Calendarul satelor noastre ............................................................................................................................................................................................................................................................................... 22
Crișana – acasă la uriașii... meșteșugari .............................................................................................................................................................................................................................................. 24
OAMENI
Dealurile Mărtănușului – dulceaţă și sirop cu gustul amintirilor din copilărie ........................................................................................................................... 28
Gheorghe Magopăţ din Marginea, „magicianul” ceramicii negre ................................................................................................................................................................ 30
Elveţienii agricultori din Firiteaz, Arad, și produsele BioFarmland ................................................................................................................................................................ 32
Afacere din plante medicinale, în Bihor: Fitoterapetul Marius Ţirban prepară ceaiuri, tincturi, siropuri și alifii pentru diverse
afecţiuni .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 34
Dulceaţa lui Răzvan – de la hobby într-o căsuţă la ţară, la o afacere de succes .............................................................................................................................. 36
EXPERIENŢE
Ferma mea:
Fabricat în România: „Ferma Bună”, cel mai modern complex de creștere și sacrificare a prepeliţelor din România ................. 38
Afacerea mea:
Centrul Medical MARIAM din Pișchia, Timiș: O clinică performantă în sprijinul pacienţilor din mediul rural .................................. 40
Comunitatea mea:
Unde-s mul i, puterea creşte! Legumele unui grup de producători dâmbovi eni au ajuns pe rafturile supermarketurilor ...................... 42
LEADER LA ZI
GAL Mărginimea Sibiului – 98,40% fonduri nerambursabile contractate ....................................................................................................................................... 44
Grupul de Acţiune Locală Ţinutul Argeşul de Mijloc – 46 de proiecte contractate ............................................................................................................... 46
ȘTIRI MADR .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 48
MEMBRII RNDR SE PREZINTĂ .................................................................................................................................................................................................................................................. 50
România rurală – Nr. 14
BIROURILE REGIONALE
Unitatea de Sprijin a Re elei Na ionale de Dezvoltare Rurală
BRĂILA
B-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, usr.sud.est@rndr.ro
Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016
CRAIOVA
Str. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,
cod poştal 200421, usr.sud.vest.oltenia@rndr.ro
Tel.: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651
ZALĂU
Str. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, usr.nord.vest@rndr.ro
Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158
TÂRGU MUREȘ
Str. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, usr.centru@rndr.ro
Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351
IAŞI
Zona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, usr.nord.est@rndr.ro
Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282
TIMIŞOARA
B-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, usr.vest@rndr.ro
Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983
TÂRGOVIŞTE
Str. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, usr.sud.muntenia@rndr.ro
Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605
BUCUREŞTI
Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, usr.bucuresti.ilfov@rndr.ro
Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215
Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.
Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro
USR, Departamentul Publicaţii, Ianuarie 2015
ISSN 2284-8665
ISSN-L 2284-8665
© RNDR, 2015
Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.
Tipărit în România.
Copyright fotografii: Tiberiu Cazacioc, Liviu Brădean, Asocia ia pentru Sus inerea Agriculturii Ţărănești,
Asocia ia React, Victoria Mihaela Buligoanea, Willy Schuster, Direc ia Silvică Bistri a-Năsăud, Kurt Hielscher,
Horia Fenechiu, Gheorghe Magopă , Marius Ţirban, Răzvan Rusu, Ferma Bună, Centrul Medical MARIAM,
Slobozia Moară Natural, GAL Mărginimea Sibiului, GAL Ţinutul Argeșului de Mijloc

Beneficiile
produselor locale și
ale lanţurilor scurte
alimentare
Începem noul an cu un îndemn: să ne
preţuim mai mult produsele locale și
să începem să construim cât mai
multe lanţuri scurte alimentare.
Despre beneficiile acestora, precum și
despre modul în care pot fi create, ne
vorbește în acest număr al revistei
Tiberiu Cazacioc, de la Asociaţia
Grupul de Iniţiativă Radu Anton
Roman și Mișcarea Slow Food în
România. Pe scurt, lanţurile scurte
alimentare înseamnă produse mai
proaspete și preţuri mai mici, prin
eliminarea intermediarilor și
reducerea costurilor de transport.
Lanţurile scurte alimentare au un rol
extrem de important, în special
pentru micii fermieri, dar și pentru
noi, cumpărătorii. În noua perioadă
de programare 2014-2020, una dintre
măsurile finanţate prin Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală vizează
tocmai crearea lanţurilor scurte
alimentare, prin cooperarea între
fermieri. Tiberiu Cazacioc consideră
că, în acest sens, avem nevoie de pieţe
alternative, volante, administrate de
micii fermieri, precum și de legi care
să sprijine achiziţiile de alimente prin
lanţuri scurte alimentare.
Exemple de mici producători care au
creat legături directe cu cumpărătorii
sunt prezentate în paginile revistei:
Răzvan Rusu produce diverse
sortimente de dulceaţă la Idicel
Pădure, judeţul Mureș, și le vinde
într-un mic magazin din Cluj-Napoca;
Willy Schuster, pionier al agriculturii
bio în România, și alţi mici fermieri
din judeţul Sibiu au pus bazele
cooperativei BioCoop, prin care își
comercializează produsele; Victoria
Mihaela Buligoanea, din judeţul
Dâmboviţa, vinde legume prin
intermediul unui website și invită
cumpărătorii să vină, dacă vor, să-și
culeagă singuri legumele care le fac cu
ochiul.
Vă invităm să cunoașteţi și alţi
oameni destoinici: Mircea Bujor,
legumicultor din Teleorman, a
înfiinţat o mică fabrică de bulion
pentru a valorifica roșiile nevândute,
în timp ce familia Hani, din Elveţia,
s-a încumetat să înceapă o viaţă nouă,
în judeţul Arad, pentru a face
agricultură ecologică.
Printre subiectele prezentate se
numără și câteva proiecte care au
beneficiat de sprijin nerambursabil în
perioada de programare anterioară,
2007-2013. Cu fondurile europene
primite, „Ferma Bună” din judeţul
Constanţa a devenit cel mai modern
complex de creștere și sacrificare a
prepeliţelor din România.
O altă iniţiativă sprijinită prin PNDR
a fost înfiinţarea unei clinici moderne
în comuna Pișchia, judeţul Timiș;
centrul medical MARIAM furnizează
asistenţă medicală în diverse
specialităţi, inclusiv unele mai rar
întâlnite în mediul rural, cum ar fi
fiziokinetoterapie și stomatologie.
Luna aceasta, facem un popas în
Crișana pentru a întâlni oameni care
însufleţesc locurile și meșteșugurile
pe care le practică.
Ne oprim apoi și în judeţul Suceava,
la olarul Gheorghe Magopăţ din
Marginea, pentru a descoperi
secretele ceramicii negre. Meșterul
olar e mulţumit: doi dintre copiii săi
lucrează cu el și vor să transmită acest
meșteșug și nepoţilor!
Viviana Vasile, Team Leader al
proiectului „Înfiinţarea și Sprijinirea
Reţelei Naţionale de Dezvoltare
Rurală”
Editorial
32

54
Sunteţi implicat de mai mulţi ani
în promovarea fermei mici. Ce
credeţi că îi doare pe micii
fermieri?
Tiberiu Cazacioc: Trebuie să ne
uităm la activitatea lor ca la un ciclu de
producţie, în cadrul căruia lanţul de
distribuţie are un loc important.
Uniunea Europeană a identificat acest
segment al producţiei și comercializării
ca fiind unul critic, unde se poate
interveni. Piaţa locală este, în termenii
și spiritul PAC, ceea ce lipsește în
Europa urbană, dominată de retail. Și
să nu credem că prin susţinerea
pieţelor locale ar trebui să fie finanţate
noi pieţe urbane, permanente, pentru
că și ele vor fi căpușate, mai devreme
sau mai târziu, ci pieţe alternative,
stăpânite de micii fermieri. Nu
întâmplător, lanţul de aprovizionare,
precum și piaţa locală sunt văzute de
Uniunea Europeană ca forme scurte, în
care între micul fermier și consumator
să nu existe mai mult de un
intermediar, sau de la culegere până la
vânzare să fi trecut foarte puţin timp.
Un lanţ scurt de aprovizionare îţi oferă
soiuri locale, din surse locale, de la
micii fermieri din jurul orașelor,
proaspete nu pentru că au fost stropite,
ci pentru că au fost culese de puţin
timp.
Credeţi, așadar, că lanţul scurt de
aprovizionare este problema cea
mai importantă?
Tiberiu Cazacioc: Sper ca discuţia
noastră să trezească interesul
decidenţilor de politică publică, dar și
al micilor fermieri, precum și al
consumatorilor. Este important să
înţelegem că, fără să însoţim lanţul
scurt de aprovizionare cu activităţi de
marketing, putem eșua în încercarea de
a fideliza consumatorii. Uităm adesea
că trebuie să avem o relaţie familiară,
prietenoasă, cu consumatorii. Adesea,
în prezent, la piaţă nu poţi avea o
discuţie cu cei ce vând legume și fructe,
pentru că, în primul rând, încearcă să
îţi bage în sacoșă, nu să îţi spună
povestea usturoiului sau a pătrunjelului
ori a păstârnacului. Iar dacă intri în
discuţie cu ei, mulţi dintre așa-zișii
ţărani se arată nervoși, grăbiţi.
Marketingul înseamnă poveste, dar pe
baze reale.
Ce ar trebui să facă micii fermieri
pentru a adăuga valoare
produselor lor, pentru
marketing?
Tiberiu Cazacioc: Avem nevoie de
curaj, isteţime și viziune, pentru a pune
la loc piesele unei operaţiuni de
producţie de legume și fructe ce a fost
afectată de schimbarea condiţiilor de
piaţă din România. Nu insist asupra
multiplelor cauze, ci doar asupra unora.
Micii fermieri români nu pot lupta și nu
trebuie să lupte cu cererea retailului de
a oferi în orice sezon legume și fructe.
Ei nu produc constant, nu produc
cantităţi mari, ci oferă varietate și
prospeţime. Valoarea legumelor și a
fructelor românești vine din
sezonalitate și asta este valoare pentru
gospodine, pentru alimentaţia publică,
pentru restaurante, grădiniţe, spitale,
armată. Sezonalitatea poate fi folosită
în ciclurile de vânzare pentru a atrage
atenţia asupra faptului că produsele
sunt românești, cultivate local.
Locuitorii din mediul urban, mai ales
cei tineri, rupţi de lumea satului, ar
putea crede că roșiile românești sunt
disponibile oricând. Pentru asta
francezii, de exemplu, au inventat
diverse programe de educaţie despre
sezonalitate. Apoi sezonalitatea este un
argument pentru a spune
consumatorilor că sunt oferite soiuri
locale de legume și fructe. Vrem tomate
românești, soiuri de-ale noastre. Pe
lângă faptul că sunt specifice și locale,
trebuie să adăugăm valoarea care vine
din a spune că ardeii, merele, perele,
ceapa sunt rodul muncii unor ţărani,
mici fermieri. Să spună fermierii,
ţăranii, cine le-a cultivat, cine le-a
cules, cine le-a muncit. Într-o piaţă de
oraș a României de azi este suspect să
cauţi certificatul de producător, să vezi,
pentru tine, de unde cumperi: de la un
mic legumicultor sau de la un
intermediar al intermediarului.
Consumatorilor trebuie să li se asigure,
în mod voluntar, povestea legumelor și
fructelor, dar și informaţii, vizibile și
cinstite, despre cine, ce și cum a
produs. Dacă ești un legumicultor
onest, care muncești din greu în mica ta
fermă, obţii produse sănătoase și
gustoase, de ce te-ai feri să fii sincer cu
consumatorii?
Așa cum se spune în fișa Măsurii 16 a
PNDR numită „Cooperare”, citez:
„...pot fi dezvoltate legăturile dintre
sectorul agroalimentar și turistic, prin
aprovizionarea cu produse alimentare
locale.” Aceasta este una dintre chei,
furnizarea de legume și fructe în
agroturismul local. Ce este mai simplu
ca înţelegere decât că turistul va putea
avea parte de mâncăruri gustoase,
preparate din legume locale? Și nu cu
sos de tomate de la magazin. Lanţul
alimentar scurt poate fi și un lanţ care
include în el, în plan local, elemente din
economia și agricultura locală. Vă rog
să vă gândiţi la modelul austriac, unde
zeci de mii de pensiuni din mediul rural
folosesc resurse locale. Este un model
sprijinit de autorităţile locale austriece,
prin aplicarea flexibilităţii permise de
CE pentru pachetul de securitate
alimentară.
Putem spune că acest concept, al
lanţurilor alimentare scurte, este
unul nou?
Tiberiu Cazacioc: Și da, și nu.
Conceptul de lanţ alimentar scurt este
numit „short food circuit” în lumea
anglo-saxonă și „court circuit” în lumea
francofonă. În România vorbim despre
lanţuri alimentare scurte. Uniunea
Europeană le traduce prin lanţuri de
aprovizionare scurte, cum sunt numite
în Regulamentul (UE) Nr. 1305/2013.
Apropo, în acest document, unul dintre
cele trei regulamente foarte importante
la nivelul Uniunii Europene, de aplicare
a Politicii Agricole Comune, sintagma
apare de 25 de ori. În regulamentele
trecute nici nu se pomenea despre așa
ceva. Lanţul scurt de aprovizionare este
o formă mascată de sprijin pentru
economia locală dintr-un stat membru
al UE. A existat mereu, dar a fost lăsat
să reziste sau să moară. A sosit timpul
să resuscităm lanţurile scurte de
aprovizionare și pieţele locale.
Credeţi că este posibilă această
resuscitare? Cum s-ar putea
produce?
Tiberiu Cazacioc: Faţă de ciclul
anterior de finanţare pentru agricultură
și dezvoltare, în cursul perioadei 2014-
2020, prin Măsura 16 „Cooperare” se
finanţează activităţi privind lanţul scurt
de aprovizionare și pieţele locale. S-a
ajuns aici după un drum lung, dar
trebuie să ne mobilizăm ca să folosim
acești bani. „Trebuie” este și cuvântul
folosit de MADR, în fișa Măsurii 16:
„Comercializarea produselor
alimentare obţinute la nivel local, prin
lanţuri scurte de aprovizionare și prin
pieţe locale trebuie să devină o
componentă importantă a sectorului
agroalimentar din România. Pentru o
mare parte dintre micii fermieri,
vânzarea directă a produselor
proaspete ar putea reprezenta o sursă
importantă de venit.”
Cine poate obţine această
finanţare atât de necesară?
Tiberiu Cazacioc: Sunt unul dintre
cei care susţin, alături de Institutul de
Economie Socială, Federaţia CATAR și
alţii, că soluţia este cooperativa.
Cooperativele de desfacere, de
marketing asigură egalitatea de
tratament între parteneri. Cred că aceia
care evită să vorbească despre
cooperativă fac un mare rău micilor
fermieri. Se pretinde nejustificat că
micii fermieri resping cooperarea,
tocmai pentru a-i menţine dezbinaţi
faţă de retail, pradă jocurilor pieţei,
fără să aibă reprezentare. România
merită să aibă mii de cooperative de
distribuţie, pentru că numai astfel
puterea lor de negociere în relaţia cu
autorităţile locale, furnizorii de materii
prime, alte entităţi este imensă. Așa
cred că trebuie să folosim prevederile
viitoarei măsuri 16 „Cooperare”: să ne
unim forţele, să facem cooperative
pentru distribuţie și desfacere și să
depunem proiecte pentru lanţuri scurte
de aprovizionare, pentru pieţe locale.
Să preia micii fermieri puterea, prin
cooperative.
Cum de au luat decidenţii
europeni în seamă acest concept,
această abordare?
Tiberiu Cazacioc: Aș vrea să aduc în
atenţie faptul că lanţul scurt de
aprovizionare nu a apărut întâmplător
în regulamentul european menţionat și
trebuie să fim mândri de asta. În
primul rând, românii și bulgarii, ca să
spunem mai pe șleau, sunt mai ţărani
ca alţii. Noile state membre din anul
2007, România și Bulgaria, dar și
Polonia, stat membru din 2004, au
adus o zestre și o bogăţie importantă:
Interviu
Tiberiu Cazacioc, de la Asociaţia Grupul de Iniţiativă
Radu Anton Roman și Mișcarea Slow Food în România:
„Avem nevoie de pieţe alternative, administrate de micii
fermieri, uniţi în cooperative”
Lanţul scurt alimentar înseamnă produse mai proaspete și
preţuri mai mici, prin eliminarea intermediarilor și
reducerea costurilor de transport

76
milioane de ferme mici și mijlocii, ca
aport la agricultura și dezvoltarea
rurală, la mediul rural european.
Departe de a fi o povară, acest minunat
spaţiu rural pe care mulţi îl critică, îl
bagatelizează și îl ridiculizează are niște
valori importante pentru care îl iubim:
patrimoniu imaterial, tradiţii, mediu
curat, biodiversitate, hrană gustoasă,
cu caracteristici locale. În al doilea
rând, lanţurile scurte de aprovizionare
au fost luate în considerare începând cu
anul 2011, în reforma PAC, ca un
răspuns la această nouă dimensiune
rurală. DG Agricultură a organizat
dezbateri în toţi anii dinainte de 2014
în jurul unor concepte cheie, precum
cel despre fermele de semisubzistenţă,
sau cel despre lanţurile scurte de
aprovizionare. Pe lângă efortul DG
Agricultură, trebuie spus că mai multe
organizaţii din România, implicate în
mișcarea de dezvoltare rurală, au
susţinut și au militat pentru lanţurile
scurte alimentare.
Aș îndrăzni să spun că echipa
comisarului Dacian Cioloș, care a inclus
mulţi români, a propus statelor
membre concepte noi de intervenţie, în
reforma mare a PAC. Și acum trebuie să
profităm, în sensul bun al cuvântului,
de asta. Lanţurile scurte de
aprovizionare, lanţurile alimentare
scurte sunt special create, nu pentru
fermele mari agroindustriale, pentru
retailul modern. Ele sunt create pentru
organizaţii de legumicultori, pentru
cooperative, cărora le lipsea o finanţare
ca să pună pe picioare o piaţă, un lanţ
scurt de aprovizionare.
Cum vedeţi piaţa urbană în
această logică a lanţului scurt?
Tiberiu Cazacioc: În ultimii 25 de
ani, fostele pieţe orășenești din timpul
regimului comunist, triste și aproape
goale la sfârșitul anilor ’80, au
recăpătat viaţă și s-au umplut cu fructe,
legume, flori și obiecte de utilitate, de
consum. Dar pe parcurs au pierdut
amprenta ţărănească, au devenit
altceva. S-au consolidat, au căpătat
acoperiș, uși, aer condiţionat, program
de magazin, șef de piaţă și sunt
administrate de consiliile locale. În
prezent, sunt, practic, niște magazine,
cu salariaţi care vând la tarabă, adesea
persoane care nu au nimic de-a face cu
agricultura. Dar răspund unei cereri a
publicului, trebuie să recunoaștem. Așa
cum trebuie să recunoaștem că nu sunt
aproape cu nimic diferite de ofertele
retailului, ba chiar putem spune că,
dintr-un punct de vedere, comerţul
modern oferă unele sortimente de
legume și fructe la preţuri mult mai
scăzute. Am ajuns să trăim un paradox,
piaţa urbană este aproape de casă, dar
fără ţărani și cu oferte mai scumpe,
uneori.
Se duc lupte aprinse de mai mulţi ani și
mai ales în ultimii doi ani, în jurul
pieţelor orășenești, în special pentru
deschiderea accesului micilor
producători. La nivel de politică publică
au fost testate diverse abordări prin
care să se asigure accesul micilor
legumicultori în pieţe. Au fost adoptate
reglementări noi, dar așa cum nici cele
vechi nu se aplicau, nici cele curente nu
par a avea mai multe șanse de succes.
În continuare, pieţele sunt blocate, sunt
anchilozate, administraţiile acestora nu
aplică reglementările referitoare la
certificatele de producător sau la
alocarea unei cote de piaţă.
De ce credeţi că nu se poate intra
în pieţe?
Tiberiu Cazacioc: Pentru că pieţele
urbane din prezent sunt în subordinea
consiliilor locale. Acestea sunt formate
din consilieri locali, adică din
politicieni. Ne-am aștepta ca ei să
răspundă criticilor constante ale
autorităţilor centrale, ale presei, legate
de accesul micilor legumicultori în
pieţe. Ceea ce nu se întâmplă. Ce putem
bănui este că actualul mod de
funcţionare nu îi deranjează pe
consilierii locali. Apoi, trebuie spus că,
dacă găina face ouă de aur, în cazul
nostru piaţa urbană, care este o mașină
de produs bani 24/7 pentru
administraţia locală, de ce și-ar bate
cineva capul să facă loc unor ţărani?
Ce credeţi că ar trebui făcut
pentru a ajuta această întâlnire
între producători și consumatori?
Tiberiu Cazacioc: Dacă piaţa urbană
este importantă, ca piesă din lanţul
scurt de aprovizionare, una dintre
soluţii este crearea de pieţe alternative.
Pentru a avea succes, aceste pieţe
trebuie să se distingă de celelalte prin
mai multe elemente. Să fie pieţe ale
producătorilor, adică să fie
administrate de ei. Apoi, să aibă
caracter de raritate, de ocazie. Deci
pieţele trebuie să fie volante, două zile
pe săptămână, în week-end. Să fie
locuri de întâlnire ale producătorilor cu
consumatorii, în spaţii speciale.
Legumicultorii să fie pregătiţi să dea
explicaţii despre modul de lucru cu
legumele, cultivarea lor, soiuri,
greutăţi, diversitatea soiurilor. Piaţa de
legume și fructe să fie un loc de
prietenie. O altă caracteristică
importantă, sezonalitatea, adică să îi
reînvăţăm pe orășeni când sunt legume
și fructe românești, la piaţă. Fructe și
legume proaspete sunt doar acelea care
sunt culese proaspăt, nu cele
pulverizate ca să reziste. Piaţa să fie cu
adevărat o piaţă din lanţul scurt: la
vânzare să nu fie decât producătorii sau
cel mult un rând de intermediari, dar
aceștia pot fi vânzători angajaţi de
cooperative ale legumicultorilor. Nu în
cele din urmă, este nevoie ca etichetele
și panourile din aceste pieţe volante să
transmită mesajul că sunt pieţe de
producători. Nu să promită preţuri mai
scăzute. Ci prospeţime, gust, soiuri
locale, chiar și legume și fructe urâte. O
să râdeţi, dar în Occident se duc
campanii pentru legumele și fructele
urâte. Pentru că acestea nu sunt primite
de supermarket. De ce o roșie trebuie să
fie o Scarlett Johansson a legumelor?
Cum ar putea fi sprijinită
dezvoltarea acestor lanţuri
scurte?
Tiberiu Cazacioc: Repet ori de câte
ori pot și am încercat să aduc și în
atenţia Ministerului Agriculturii, prin
asociaţia Grupul de Iniţiativă Radu
Anton Roman și mișcarea Slow Food în
România, faptul că una dintre soluţii
pentru micii fermieri este legiferarea
subtilă a lanţului scurt. Franţa, stat
membru, are o lege despre lanţul scurt,
încă dinainte ca acesta să fie inclus în
regulamente. De ce? Pentru că prin
adoptarea unei legi privind lanţul
alimentar scurt se creează posibilitatea
ca, la achiziţiile publice pentru spitale,
grădiniţe, unităţi militare, penitenciare,
acesta să poată fi folosit, ca preferinţă
în achiziţie. De ce? Fructele și legumele
care provin din apropierea locului de
consum generează mai puţină poluare
prin transport și depozitare, sunt mai
bogate în vitamine, fiind proaspete.
Cred chiar că MADR poate coopera
excelent cu echipa de la ministerul
francez al Agriculturii. Avem foarte
multe de învăţat de la francezi despre
cum anume își apără micii fermieri.
Există lanţuri scurte în România?
Ne puteţi da câteva exemple?
Tiberiu Cazacioc: Cu mare plăcere,
mai ales că ele există, sunt sub ochii
noștri, funcţionează. Atenţie, cu cât
lanţul este mai scurt, cu atât banii,
capitalul circulant, se reîntoarce mai
repede în buzunarul micului fermier,
nu la 60 sau 90 de zile. Ce forme de lanţ
scurt sunt posibile? De exemplu „Coșul
de legume” al lui Andrei Barbu. El
aduce legume la oraș, primește comenzi
prin internet, cultivă soiuri tradiţionale,
vechi, cu gust. Se vede cu publicul și stă
de vorbă cu el. Andrei este
reprezentantul unei echipe de tineri
care s-au întors în mediul rural, pentru
că știu și pot să reîntoarcă legumele la
oraș.
Alt exemplu este al unei organizaţii din
Timișoara, CRIES, ce a creat ASAT,
Asociaţia pentru Salvarea Agriculturii
Ţărănești, oferind micilor fermieri din
mai multe orașe din ţară modelul
„Coșul Verde”. Acesta este un contract
între un mic fermier din zona
periurbană și mai mulţi consumatori,
care plătesc în avans producţia de
legume.
Al treilea exemplu este proiectul, mai
vechi, al lui Marin Dumbravă, „Coșul
bio”. Bio pentru că este operator
certificat în agricultura ecologică, are
clienţii săi, vinde pe internet. Iar la
Cluj-Napoca, Fundaţia CIVITAS a dat o
mână de ajutor și a susţinut crearea
unei cooperative de legumicultori,
„Cooperativa Lunca Someșului Mic”.
Sau un alt exemplu, autobuze volante,
aprozare mobile, acolo unde nu sunt
pieţe. Trebuie să fim inventivi. Să nu
lăsăm pe alţii să ia banii, ci să fim niște
mici fermieri rapizi, inteligenţi, cu
proiecte bune de lanţuri scurte de
aprovizionare. Uniţi în cooperative.
Potenţialul pentru micii fermieri este
imens. Trebuie doar să vrea, împreună,
să rupă lanţurile mentale care îi ţin
hipnotizaţi lângă marele magician care
este comerţul modern. Bani există prin
PNDR, proiecte și cooperative să fie.
Cumpăraţi din România, cumpăraţi
local, sezonier, bun, curat cultivat și
corect preţuit! Acesta trebuie să fie
mesajul lor!

9
Pieţele de agricultori, coşurile de
mâncare pentru picnic şi studiile de
durabilitate se numără printre
ingredientele care alcătuiesc o reţea
alimentară locală din Suedia, premiată
pentru rezultatele sale. Aceasta arată
cum FEADR poate fi utilizat cu succes
pentru sprijinirea antreprenorilor rurali
din sectorul alimentar.
Fonduri europene sunt angrenate în
acest scop într-un proiect comunitar de
stabilire a unei reţele alimentare rurale.
Ideea proiectului a provenit de la
producătorii de alimente din
Svartådalen (unde metodologiile
LEADER și-au dovedit eficacitatea în
încurajarea localnicilor să relaţioneze şi
să supună discuţiei idei despre cum ar
putea conlucra pentru a dezvolta
potenţialul zonei).
Proiectul numit LoMiS (în traducere,
Gastronomie Locală În Svartådalen) a
fost susţinut de municipalitatea
districtuală şi a primit fonduri FEADR
de aproximativ 120.000 de euro. De
asemenea, au fost primite contribuţii
financiare de la Fondul Mondial pentru
Mediu (WWF), în vederea derulării
proiectului, care a fost administrat atât
ca o iniţiativă de mediu (facilitând
sisteme agricole ecologice, reducând
nevoia de transport şi promovând
dezvoltarea durabilă), cât şi ca o reţea
alimentară locală.
Evoluţii coordonate
LoMiS a valorificat fondurile în mod
corespunzător, utilizându-le pentru a
susţine o serie de subproiecte mai mici
în zonă. Din banii alocaţi, o mare parte
a acoperit activităţi menite să crească
cererea consumatorilor locali pentru
alimentele locale.
De exemplu, au fost reintroduse şi
extinse instalaţiile de bucătărie în şcoli
şi aziluri de bătrâni în această zonă din
centrul Suediei, pentru uzul
comunităţilor rurale. Noile bucătării
modernizate facilitează prepararea şi
servirea mâncării de provenienţă locală
la faţa locului, înlocuind consumul de
produse congelate importate.
Cererea pentru produse locale
proaspete a crescut şi mai mult după un
program de evenimente informative şi
spectacole de gătit în aer liber.
Organizarea lor a fost un mod de a
creşte nivelul de cunoaştere în rândul
localnicilor, al elevilor şi al comunităţii
de afaceri cu privire la folosirea
alimentelor locale şi de a le stimula
apetitul pentru gusturi din propriul
spaţiu rural. La fel de populare s-au
dovedit a fi şi cursurile de formare în
domenii ca sistemele de producţie
agricolă organică şi abatoarele la scară
mică, a căror eficacitate s-a reflectat în
creşterea gamei de alimente organice
locale disponibile spre consum în
Svartådalen.
Un factor care a contribuit la succesul şi
multiplele rezultate ale proiectului
FEADR a fost mobilizarea unui
coordonator de proiect dedicat exclusiv
acestuia. Astfel, coordonatoarea Lisa
Hallin a putut aloca timpul necesar
supervizării, stimulării şi direcţionării
diferitelor componente ale proiectului.
Hallin subliniază importanţa implicării
întreprinderilor locale în proiect, astfel
încât să crească şi mai mult cererea şi
oferta de produse alimentare locale.
„Pentru înlesnirea comercializării
produselor, am creat o reţea a
producătorilor, cu ajutorul căreia
magazinele şi restaurantele îi vor
putea găsi şi contacta mai uşor”,
explică Hallin. „Câţiva dintre
producătorii participanţi colaborau
încă dinainte de demararea
proiectului, în timp ce alţii li s-au
alăturat pe parcursul proiectului. (…)
Aceste afaceri rurale cuprind o gamă
largă de întreprinderi, de la cei care
oferă coşuri de picnic umplute cu
alimente locale, până la cei care vând
direct clienţilor produse din carne de
vită sau cervide crescute în
exploataţiile lor”.
Partenerii implicaţi în acest proiect erau
conştienţi că trebuie să îmbrăţişeze o
perspectivă pe termen lung, bazată pe o
abordare graduală, pentru stimularea
consumului de alimente locale pe tot
cuprinsul teritoriului. Creşterea ofertei
de produse locale disponibile în pieţele
rurale şi în alte locuri de desfacere cu
amănuntul a fost identificată drept un
pas crucial, iar LoMiS a atins acest
obiectiv.
Lisa Hallin este încântată să anunţe că
„membrii grupului de producători
înfiinţat prin proiectul nostru îşi
comercializează acum în mod frecvent
produsele în pieţele din Sala, precum şi
din alte aşezări, ca Färnbomarken,
Skultuna şi Sätrabrunn. Un nou
magazin cu delicatese, printre care și
produse locale, se va deschide în
curând la Sala, iar din ce în ce mai
mulţi producători din proiectul nostru
investesc în propriile servicii de
comercializare agro-alimentară.
Majoritatea evoluţiilor recente se
datorează lucrărilor întreprinse iniţial
de LoMiS, iar acum suntem martori la
o serie de efecte secundare ale
proiectului.”
Paşii următori
Reţeaua LoMiS are ca scop următor
explorarea opţiunilor disponibile
pentru determinarea modului în care
producătorii locali pot câştiga mai
multe contracte de achiziţii publice
pentru aprovizionarea cu alimente. „În
felurile de mâncare pe care le consumă,
copiii şi bătrânii noştri ar trebui să
beneficieze de ingrediente sănătoase,
provenind din zona în care locuiesc”,
susţine Hallin. Au fost realizate o serie
de studii în vederea identificării clare a
măsurilor care pot fi luate în vederea
armonizării şi consolidării efectelor
ecologice şi socio-economice ale
producţiei de alimente locale.
Obiectivul este acela de a găsi un
echilibru care să avantajeze
întreprinderile, să nu scadă producţia
alimentară, să protejeze mediul rural şi
să confere teritoriului LoMiS o
legitimitate „verde”, ecologică. Printre
recomandările studiului, prezintă un
interes aparte sugestia de a încuraja
producătorii de alimente din mediul
rural să obţină o certificare conformă
standardelor internaţionale de calitate
pentru o dezvoltare durabilă. Efectele la
nivel teritorial ale programului LoMiS
au fost recunoscute de Reţeaua
Naţională Rurală a Suediei în 2009 şi
laureate cu cel mai important premiu la
categoria „Countryside Projects”
(Proiecte rurale).
Material tradus și adaptat, apărut în
publicaţia Reţelei Europene de
Dezvoltare Rurală „The European
Agricultural Fund for Rural
Development – Examples of Food
projects”, 2011
8
Dezvoltare rurală
LoMiS
Un exemplu suedez de sprijinire a lanţurilor
scurte alimentare

1110
În judeţele din sudul ţării, agricultura
este aproape un mod de viaţă. Dar, în
timp ce majoritatea populaţiei rurale se
ocupă de mica agricultură, pentru
consumul propriu sau pentru a vinde
cantitaţi reduse de produse la piaţă,
există unii întreprinzători care au pus
pe picioare adevărate afaceri de succes.
Este şi cazul lui Mircea Bujor, din
comuna teleormăneană Dracea.
Familia lui Mircea Bujor se ocupă cu
agricultura de mai bine de 20 de ani. El
însuşi s-a implicat în afacerea familiei
încă de când avea 13-14 ani. La vremea
respectivă, a pus munca înaintea şcolii.
Aşa că, după ce a terminat gimnaziul,
i-a ajutat pe ai săi la câmp, iar liceul l-a
terminat mai târziu, la seral. Fiind
oameni muncitori, au răzbit destul de
repede, iar afacerea a devenit una
prosperă. Dacă la început familia Bujor
muncea pe terenuri închiriate de la
primărie, în câţiva ani a ajuns să deţină
şi pământ în proprietate.
Cu timpul, Mircea Bujor a preluat
frâiele afacerii. De prin anul 2000, a
început să cumpere teren, hectar după
hectar. În anul 2011, împreună cu cei 12
membri ai familiei sale a înfiinţat un
grup de producători, fiind încredinţat
de faptul că o asociere poate beneficia
de mult mai multe avantaje decât un
producător individual. Astăzi, cultivă
tomate în câmp deschis pe 13 hectare, şi
pe ceva mai puţin de un hectar cultivă
castraveţi, în solar.
Reuşitele şi neajunsurile –
ingrediente fireşti ale unei afaceri
Pentru că, de multe ori, o parte din
marfă rămânea nevândută, Mircea
Bujor a înfiinţat, în anul 2009, o fabrică
de conserve, unde roşiile sale de câmp,
de care spune cu mândrie că sunt cele
mai bune, se transformă în bulion.
„Roşiile de câmp sunt cu totul altceva
decât cele de solar. Stau în bătaia
soarelui şi au alt gust şi altă
consistenţă.
Pentru că nu sunt apoase, se pretează
cel mai bine pentru bulion. Iar bulionul
nostru nu este doar foarte gustos, dar
este 100% natural”, a afirmat el.
Bulionul poartă marca „Bujor” și este
comercializat în cantine și în magazine
engros din Alexandria.
Dar, pe cât de gustoase sunt roşiile de
câmp, pe atât de multe riscuri comportă
cultivarea lor: vremea, care uneori nu
ţine cu agricultura, dăunătorii şi uneori
chiar hoţii. Însă Mircea Bujor nu se
descurajează. Are 36 de ani şi
experienţă bogată în domeniu. Se luptă
cu intemperiile, protejează culturile de
dăunători şi uneori pune pază când se
apropie recoltatul.
Ca să dezvolte mai repede afacerea,
membrii grupului au încercat să
acceseze fonduri europene, dar
proiectele au fost mici şi nu au
îndeplinit condiţiile de eligibilitate.
Speră însă că noul PNDR le va deschide
calea spre astfel de finanţări. Cel mai
mult ar avea nevoie de bani pentru
irigaţii pe întreaga suprafaţă cultivată şi
pentru a asigura transportul din câmp
şi până la depozit.
Mircea Bujor – membru în
programul „Dor de gust”
Dacă până în anul 2014, Mircea Bujor şi
asociaţii săi vindeau marfa în pieţe, cu
un risc destul de mare că nu o puteau
comercializa integral, acum sunt o
prezenţă constantă în supermarketuri.
Oportunitatea a venit prin programul
„Dor de gust”, o iniţiativă a unui grup de
legumicultori din bazinele Vidra,
Izbiceni, Dracea, Nuci, Lunguleţu,
Gheorghe Doja şi Măriuţa. Programul,
iniţiat de Asociaţia Cultivatorilor de
Legume, cu sprijinul Organizaţiei
Interprofesionale PRODCOM Legume-
Fructe şi a Centrului de Comunicare al
Fermierilor din România şi derulat cu
susţinerea companiei Agricover,
reuneşte 200 de fermieri din sudul
României, a căror marfă este livrată
zilnic în patru lanţuri de
supermarketuri, la nivelul întregii ţări.
Mircea Bujor este partener în grupul de
iniţiativă și principalul intermediar din
Teleorman în colectarea și livrarea
legumelor. Roșiile și castraveţii pe care
îi livrează sunt sortaţi și ambalaţi cu
ajutorul celor trei fii ai săi, cu vârste de
15, 16 şi 17 ani. Nu-i o treabă uşoară,
pentru că marfa trimisă în astfel de
magazine trebuie să fie atent
selecţionată şi calibrată, iar ambalarea
se face conform cererii beneficiarilor, în
lădiţe pe care este inscripţionat numele
programului „Dor de gust”.
Şi totuşi, anul 2014 le-a adus şi unele
probleme odată cu embargoul impus de
Rusia, unde ar fi trebuit să exporte o
parte din producţie, prin programul
„Dor de gust”. „Criza din Rusia ne-a
afectat, pentru că toată marfa ne-a fost
returnată, iar noi am suportat şi
costurile de transport, de ambalare şi
de sortare. Dar astea sunt lucruri de
care te loveşti în afaceri. Mergem mai
departe, pentru că din agricultură
trăim şi asta ştim să facem”, spune
Mircea Bujor.
Reţeta succesului – o familie unită
şi harnică
Atunci când întâmpină probleme, mulţi
dau înapoi. Multe afaceri s-au închis
pentru că nu a mers totul ca pe roate.
Familia lui Mircea Bujor a înţeles că
succesul, ca şi greutăţile, sunt parte
dintr-o afacere. Când au întâmpinat
probleme, au căutat soluţii pentru a le
rezolva şi pentru a merge mai departe.
Copiii lui Mircea Bujor, acum elevi, vor
prelua, mai târziu, această
întreprindere, dar de pe acum se
implică şi vor să înveţe de la părinţi şi
de la celelalte rude. „Cheia succesului
stă în muncă şi în perseverenţă, iar,
pentru noi, şi în faptul că suntem o
familie mare, unită, care iubeşte
pământul şi se bucură de roadele sale”,
spune cu mândrie teleormăneanul.
O familie din comuna Dracea este lider pe
piaţa legumelor din Teleorman

1312
Mediul rural din România se
confruntă cu numeroase provocări
economice și sociale. Potrivit
Strategiei de Dezvoltare Rurală a
României 2014-2020, printre aceste
provocări se numără îmbătrânirea
populaţiei, existenţa unui număr
mare de exploataţii de subzistenţă, o
productivitate scăzută în special în
agricultura de semisubzistenţă, o
pondere ridicată a populaţiei expuse
riscului de sărăcie și excluziune
socială.
Crearea de locuri de muncă este una
dintre principalele priorităţi ale
următoarei perioade. În acest sens,
sunt esenţiale iniţiative inovatoare de
dezvoltare a resurselor umane. O
astfel de iniţiativă aparţine Asociaţiei
React, care a pornit de la constatarea
că femeile din spaţiul rural sunt mai
afectate de lipsa locului de muncă
decât bărbaţii. În aprilie 2014,
Asociaţia a lansat „Anotimpuri la
borcan”, un proiect de dezvoltare pe
termen lung a zonelor rurale din
regiunile București-Ilfov, Centru, Sud
Muntenia, Sud-Vest Oltenia.
Proiectul va dura 18 luni și este
cofinanţat din Fondul Social
European prin POSDRU 2007–2013.
„În România, ca și în restul Europei,
sunt din ce în ce mai căutate
produsele sănătoase, realizate după
reţete speciale. Singurele locuri în
care mai găsim aceste gusturi
deosebite sunt cămările familiilor din
mediul rural. Cea mai bună dulceaţă
și cei mai aromaţi castraveţi muraţi
pot ajunge pe mesele orășenilor doar
dacă sunt preparaţi în bucătării
autorizate igienic și sanitar. Într-o
gospodărie, găsești mai rar condiţiile
de care ai nevoie pentru a vinde,
legal, produsele tradiţionale. De
aceea, «Anotimpuri la borcan» vine
în comunităţile în care sunt femei
interesate să își transforme
priceperea și pasiunea pentru gătit
într-o afacere de familie și le pune la
dispoziţie, gratuit, cursuri de
specializare și bucătării dotate
profesional.” (dr. Anca Ștefan,
președinte al Asociaţiei React).
La finalul proiectului, 560 de femei
din mediul rural vor fi calificate într-
o meserie cerută pe piaţa muncii
(lucrător în industria conservelor de
legume și fructe) și vor avea
competenţe antreprenoriale de bază,
beneficiind de consiliere specializată
pentru acces pe piaţa muncii sau
pentru dezvoltarea de afaceri într-un
domeniu non-agricol. Totodată, la
finalul proiectului, va funcţiona o
reţea a femeilor antreprenor din
mediul rural, iar trei bucătării
complet utilate vor sta la dispoziţia
comunităţilor pentru realizarea de
conserve de legume și fructe într-un
spaţiu autorizat sanitar. Proiectul își
propune și realizarea și distribuirea
de cărţi de bucate cu reţete locale.
Dezvoltarea durabilă nu poate fi decât
un efect al colaborării și al
parteneriatelor la nivel local. De
aceea, implicarea autorităţilor, a
comunităţii, a agenţilor economici are
un rol esenţial în succesul oricărei
iniţiative pe termen lung, cum este și
proiectul „Anotimpuri la borcan”.
„Am găsit sprijin din partea
autorităţilor și cu unele am semnat
chiar și protocoale de colaborare. De
cele mai multe ori, angajaţii
primăriilor sau liderii de opinie locali
cunosc foarte bine comunitatea, știu
care sunt acele femei care trăiesc din
agricultura de subzistenţă, dar și
bucătăresele renumite din zonă și
sunt în măsură să facă recomandări
sau să medieze înscrierea lor în
proiect”, a spus Andreea Rotaru,
managerul de comunicare al
asociaţiei.
Într-o primă fază, primăriile
comunelor din regiunile de
implementare au fost contactate și au
primit invitaţia de a colabora în
cadrul proiectului. Ulterior,
reprezentanţii asociaţiei au mers
personal să discute cu oficialii în
vederea asigurării unui canal de
comunicare eficient. Mulţi dintre
reprezentanţii instituţiilor au înţeles
impactul pe care proiectul urmează
să-l aibă în comunitatea lor, oferind
întregul lor sprijin (ex. primăria
comunei Vidra).
Beneficiarii vizaţi sunt femei
domiciliate în zona rurală, din
regiunile București-Ilfov, Centru
(Alba, Brașov, Mureș, Covasna,
Harghita, Sibiu) și Sud-Muntenia
(Argeș, Călărași, Dâmboviţa, Giurgiu,
Ialomiţa, Prahova, Teleorman),
absolvente ale nivelului minim de
școlarizare obligatorie, care nu sunt
angajate în prezent. Înscrierile la
cursurile de formare continuă până la
epuizarea celor 560 de locuri
disponibile. Bucătăriile se vor
amenaja în zonele unde vor exista cele
mai multe persoane înscrise.
Până în prezent, 80 de femei din
judeţele Prahova și Ialomiţa au
obţinut diplome de lucrător în
domeniul conservelor din fructe și
legume. Alte 56 de femei din
Homorâciu și Roșiori urmau să
înceapă în luna decembrie pregătirea
gratuită în domeniul alimentar.
Diplomele oferite la final sunt
recunoscute de Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale și
Persoanelor Vârstnice și de Ministerul
Educaţiei și le permite cursantelor să
se angajeze în domeniul alimentar sau
să pună bazele unei afaceri proprii.
Reţeaua femeilor antreprenor din
mediul rural va facilita schimbul de
informaţii și bune practici prin
întâlniri periodice și vizite între
membrii diferitelor comunităţi rurale.
Reţeaua va beneficia și de o platformă
electronică, integrată în website-ul
proiectului:
http://asociatiareact.ro/anotimpuri-
la-borcan.html.
Femeile care sunt deja incluse în
proiect se gândesc cu optimism și
încredere la viitor. „Am participat la
cursuri din dorinţa de a-mi
consolida cunoștinţele în domeniu,
având în vedere că familia mea
deţine o suprafaţă de teren unde
cultivăm legume. Prin calificarea
obţinută, îmi doresc să înfiinţez o
linie de procesare de legume”,
povestește Bătrînache Ionela, din
comuna Putineiu, judeţul Giurgiu.
Ionela se gândește la viitorul celor doi
băieţi ai săi, studenţi la București, pe
care speră să îi convingă să se implice
în afacerea familiei. Cursurile în
cadrul proiectului „Anotimpuri la
borcan” le oferă Ionelei și altor femei
cu iniţiativă o oportunitate de a
diversifica veniturile familiei și de a se
implica într-o activitate care le face
plăcere.
„Anotimpuri la borcan”, proiect al
Asociaţiei React:
Femeile de la sat sunt instruite să obţină venituri
din conservarea legumelor și fructelor

14
Afacerea atât de frumos numită
„Legume Fericite” înseamnă în cifre
aproximativ cinci hectare de arbuști,
pomi fructiferi, plante medicinale și
aromatice, căpșuni (culturi aflate în
conversie) și legume proaspete, cereale,
pepeni care deja au obţinut certificare
ecologică. Afacerea s-a născut dintr-un
vis din copilărie al unei femei
întreprinzătoare, Victoria Mihaela
Buligoanea. Visul de a avea o fermă a
devenit pasiune.
„Tot mai mulţi oameni conștientizează
cât de important este să faci ceea ce-ţi
place”, povestește Victoria Buligoanea.
„Când munca se identifică cu pasiunea,
faci totul cu mai mult entuziasm, cu
mai multă răbdare, mai bine, devii mai
creativ și mai mulţumit de tine însuţi.
Eu am descoperit această pasiune la 36
de ani – destul de târziu – dar
satisfacţia este pe măsură. Mai mult
decât atât, îmbin utilul cu plăcutul.
Familia mea și toţi cei care ne ajută au
pe masă o hrană sănătoasă. Sunt
economist de profesie, am lucrat în
câteva multinaţionale, dar niciodată
nu m-am regăsit în ceea ce făceam, așa
cum mi se întâmplă acum. «Legume
Fericite» s-a născut firesc, ca urmare a
acestei pasiuni.”
Primii clienţi sunt cei care au ales
numele afacerii, ca urmare a sintagmei
„legume fericite” pe care o folosea,
vorbindu-le despre grădina sa din
Tărtăşeşti , judeţul Dâmboviţa.
Ferma de legume fericite își propune să
fie o sursă sigură de hrană sănătoasă,
un mod de viaţă, un suport educaţional,
o oază naturală unde legumele, fructele,
florile și animalele domestice
beneficiază de un mediu natural
propice. Plantele se vor ajuta între ele:
metodele de combatere a dăunătorilor
vor pleca de la plante, și nu de la
pesticide. Pe termen lung, „Legume
Fericite” dorește să pună la dispoziţia
clienţilor „nature & earth therapy”
(terapia prin apropierea de natură și de
pământ) și să constituie un loc de
încărcare energetică la dispoziţia
consumatorilor.
Fructele și legumele de la Tărtăşeşti
sunt obţinute fără stimulenţi sau
tratamente chimice și sunt
comercializate prin intermediul unui
website: www.legumefericite.ro.
„Suntem pe acest drum de aproape trei
ani dar, pe măsură ce oamenii
conștientizează importanţa unei
alimentaţii sănătoase, iar prevenţia ne
preocupă mai mult decât vindecarea,
interesul pentru alimente sănătoase,
produse cu responsabilitate este din ce
în ce mai mare.” Iniţiativa Victoriei
Buligoanea a fost un act de curaj,
angajându-se pe o piaţă de nișă, în
formare, încă instabilă, deși în creștere:
piaţa produselor organice. Seminţele
certificate organic se găsesc foarte greu
15
și trebuie să petreci mult timp pentru
întocmirea documentaţiilor cerute în
agricultura ecologică. Lipsa
specialiștilor, lipsa forţei de muncă, un
consumator care trebuie informat și
educat, calamităţile naturale, dăunătorii
sunt doar câteva obstacole cărora
trebuie să le faci faţă. Profitul nu vine
ușor, cei care aleg acest drum trebuie să
fie conștienţi de acest lucru. „Suntem pe
un trend ascendent pe care îl vedem
continuând și în următorii ani”, este
însă de părere Victoria Buligoanea.
Răbdarea și perseverenţa sunt
ingrediente absolut necesare pentru a
evita eșecul. Anul trecut, primele
produse ale fermei „Legume fericite” au
primit certificarea ecologică.
„Vecinătatea și rotaţia plantelor sunt
foarte importante. De exemplu, dacă
morcovul este bun prieten cu ceapa
pentru că își alungă unul altuia musca,
nu se poate spune același lucru despre
morcov și mentă, deci nu le vom așeza
împreună. Cunoscând plantele care își
pot aduce beneficii reciproc, plantele
care fixează azotul în sol, pe cele care
pot fi folosite pe post de capcane pentru
dăunători, precum și alte metode
ecologice, putem contribui la
înlăturarea folosirii insecticidelor și
erbicidelor în scopul obţinerii hranei
sănătoase. Atâta vreme cât respectăm
natura și avem încredere în pământ,
ajutăm plantele să se dezvolte fără să
le forţăm și le îngrijim folosind
«terapia între prieteni», știm că
viitorul este al agriculturii ecologice!”
Un element cheie al succesului este
modul de distribuţie, drumul
produsului din grădină la consumator.
Acest drum are un aspect tehnic și unul
personal, subiectiv, care ţine de
câștigarea și păstrarea încrederii.
Comunicarea ocupă un loc
esenţial.
Profilul consumatorului român este
diferit de cel internaţional, nevoile lui
sunt diferite. Încrederea se câștigă prin
limbaj, prin atitudine, prin design-ul
website-ului, acurateţea și adecvarea
conţinutului la așteptările clientului.
Particularităţile funcţionale ale site-ului
sunt importante și trebuie să se plieze
pe nevoile și pe profilul consumatorului
vizat.
Din acest punct de vedere, pagina web
a fermei captează atenţia, stârnește
interesul, determină cumpărătorul să se
„plimbe” prin grădina și magazinul
virtuale, să umple coșul cu bunătăţi și să
își dorească să discute prin telefon cu
fermierul.
La un e-mail distanţă... sau chiar
mai aproape
Este foarte uşor: dai „click” pe butonul
„Culege” cu ceea ce ai dori să ai pe masă
mâine, lași un număr de telefon şi
adresa de livrare şi vei fi contactat
pentru a-ţi confirma comanda – asta
este tot ceea ce trebuie să faci, potrivit
website-ului. Victoria Buligoanea
avertizează însă clienţii că există și
unele situaţii când un produs aflat pe
lista de cumpărături să nu mai existe în
grădină, din pricina unor dăunători, a
unor condiţii nefavorabile sau a unor
boli. Acest lucru îl afli atunci când
primești prin e-mail confirmarea
comenzii.
Clienţii care doresc ei înșiși să culeagă
legumele de care au nevoie sunt invitaţi
să o contacteze pe Victoria Buligoanea,
prin intermediul adresei de e-mail de pe
website și vor fi primiţi cu braţele
deschise „și un pahar cu apă rece sau
suc de roșii aromat”.
Conceptul „Legume Fericite” este
orientat spre client. În funcţie de sezon,
legumele se culeg chiar în ziua livrării,
sunt ambalate și etichetate cu ora la
care au fost culese, iar apoi transportate
până la ușa clientului. Comanda se
poate face de pe o zi pe alta, zilnic de
luni până vineri, în București și
împrejurimi. În ţară, livrarea se face
prin curier, coletul ajungând după 24 de
ore. Pe termen mediu, Victoria
Buligoanea își propune să cultive o
suprafaţă mai mare de teren pentru a
oferi cât mai multor clienţi posibilitatea
de a comanda produse sănătoase la
preţuri competitive, să dezvolte o
infrastructură care să permită păstrarea
produselor proaspete cât mai mult
timp, să asigure diversitatea ofertei și
să rămână consecventă în ceea ce
privește calitatea produselor și a
serviciilor. Până în prezent a folosit
doar resursele proprii. Fondurile
nerambursabile sunt atractive și
necesare, spune ea, dar birocraţia îi ţine
pe mulţi la distanţă.
„Legume Fericite”-
întreprinzătorul pasionat și consumatorul educat

1716
Între agricultura biologică și cea
convenţională
Există o mulţime de practici agricole
care trebuie integrate coerent și corelate
cu nevoile locale. Strategia UE
promovează producţia ecologică,
produsele locale de calitate și accesibile
pentru toţi, o economie durabilă și o
dezvoltare rurală echilibrată. România,
ţara cu cea mai fărâmiţată proprietate
agricolă din Europa, este și cea care
poate să genereze modele de dezvoltare
și experienţe relevante pentru aceste
tendinţe.
Unul dintre pionierii agriculturii bio din
România și un promotor entuziast al
gospodăriei ţărănești tradiţionale este
Willy Schuster, din judeţul Sibiu. El
este, totodată, și vocea milioanelor de
ţărani care vor să își găsească locul în
planurile de dezvoltare naţionale și
europene.
Willy Schuster este membru în
Asociaţia Ecoruralis, care promovează
interesele agricultorilor mici,
tradiţionali şi ecologici. „Facem
«advocacy» pentru reabilitarea
ţăranului, ca model de viaţă și de
muncă. E nevoie de o legislaţie care să
încurajeze micii producători
tradiţionali.” Asociaţia Ecoruralis este
prima asociaţie din Europa Centrală și
de Est care a devenit membră în Via
Campesina Europa, „Confederaţia
Internaţională a Ţăranilor”.
Willy Schuster crede că securitatea
alimentară este garantată, pe termen
lung, de agricultura de proximitate, de
lanţurile scurte de valorificare. „Mereu,
în istorie, comunităţile au căutat să își
asigure alimentele din proximitate”,
spune el. În această relaţie directă
dintre gospodar și consumator stă cheia
dezvoltării echilibrate și a introducerii
inovaţiei în economia rurală.
Încurajarea practicilor durabile se face
prin acest feedback pozitiv primit de la
consumator. Este nevoie însă de o piaţă
cu adevărat liberă, fără restricţii și/sau
avantaje neconcurenţiale.
Consumatorul preferă transparenţa
legăturii directe cu un gospodar, gustul
și calităţile nutritive ale produsului care
nu are nevoie de ameliorări pentru
rezistenţă la transport și durată de
păstrare. „Libertatea de opţiune
asigură succesul gospodăriei ţărănești
tradiţionale. Este necesară o viziune de
ţară, care să adapteze politicile UE la
realitatea românească”, spune
Schuster.
Willy Schuster, din Moșna, Sibiu
demonstrează: Gospodăria ţărănească este un
model de activitate economică durabilă
Agricultură ecologică versus
agricultură ţărănească
tradiţională
Prin exemplul propriu și prin discursul
public, Willy Schuster promovează
„gospodăria ţărănească tradiţională”,
caracterizată de dimensiuni reduse,
practici în armonie cu mediul, păstrarea
biodiversităţii și care este administrată
de familie pentru întreţinerea proprie și
pentru valorificare directă a produselor,
în proximitate. Păstrarea peisajului, a
fondului genetic, calitatea aerului și a
solului au impact asupra calităţii vieţii
în întreaga regiune.
Din ultimele studii ale Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și
Agricultură (FAO) reiese că cea mai
eficientă agricultură este cea familială,
ca raport între inputuri și rezultatele
măsurate în unităţi nutritive. De
asemenea, „fermele de familie oferă
produse de bună calitate, folosesc mai
puţine pesticide, mai puţine
îngrășăminte, deci se apropie tot mai
mult de o producţie organică, durabilă”,
după cum afirmă directorul general al
FAO, José Graziano da Silva.
Povestea implicării familiei Schuster în
agricultură a început în anii ’90. Plecaţi
ca traducători în Germania, Lavinia și
Willy Schuster au devenit acolo adepţi
ai gospodăriei tradiţionale,
îndrăgostindu-se de acest tip de viaţă și
muncă. Willy a descoperit apoi
agricultura bio într-un program elveţian
pentru ţărani şi mici meseriaşi români.
„Acum 16 ani, cand ne-am stabilit la
Moșna, am avut un scop clar: o
gospodărie autonomă, care își asigură
hrana sănătoasă și un mediu propice
pentru dezvoltarea copiilor, în armonie
cu natura. Nu ne-am propus să facem
profit. Veniturile sunt pentru
acoperirea costului vieţii.”
Au început cu două hectare de teren și
două vaci. Au integrat în circuitul
gospodăriei toate componentele pentru
autosusţinere: pășune, fâneaţă,
creșterea animalelor, prelucrarea
laptelui, valorificarea surplusului. În
2000 au construit grajdul și șura și au
mai cumpărat câteva hectare de
pământ. Timp de doi-trei ani,
valorificarea se făcea prin vânzare din
curte și la Mediaș, pe bază de comenzi
și abonament (prin rude și cunoscuţi).
Acum au șase vaci, șapte hectare de
pășune, cinci hectare cu fân, trifoi și
lucernă și două cu porumb. „Trebuie să
asigurăm alimentaţia animalelor
conform cerinţelor biologice: fără
concentrate, cereale și soia, asigurând
păstrarea biodiversităţii prin pășunat
și gospodărirea conștientă a
peisajului”, afirmă Willy Schuster.
Lavinia a introdus în gospodăria
proprie tehnologiile tradiţionale de
producere a brânzeturilor, învăţate la
un curs în Elveţia, diversificând
produsele: brânză proaspătă, smântână,
iaurt, unt, brânză-cremă, cașcaval,
brânză cu plante aromate.
Asociere pentru valorificare
În perioada 2002-2003, câţiva
gospodari din regiune care împărtășeau
aceleași principii ca și familia Schuster
au început să se întâlnească la Școala
Waldorf din Sibiu. Discutau, cumpărau
unii de la alţii sau schimbau între ei
produsele din gospodărie. Așa s-a
născut ideea unei asocieri pentru
desfacerea produselor în Sibiu, printr-
un magazin propriu. În 2004, Willy
Schuster a beneficiat de o bursă USAID
pentru tineri profesionişti din
agricultură, la Universitatea Iowa. A
aflat că 70-80% dintre produsele bio
din SUA sunt valorificate prin
cooperative. Întors în ţară, a împărtășit
aceste informaţii grupului de gospodari
din Sibiu și au înfiinţat în 2005
„BioCoop”, prima cooperativă de
valorificare a produselor bio din
România. „Este prima cooperativă
organizată de jos în sus. Nu a fost
înfiinţată cu scopul de a accesa fonduri
sau de a obţine alte resurse”, afirmă
Willy Schuster. Magazinul BioCoop,
„poarta prelungită a gospodăriei
mele”, cum este numit de Schuster, a
devenit neîncăpător pentru
cumpărătorii din orașul Sibiu. Ca
președinte al BioCoop, Willy Schuster
promovează ideea de valorificare
directă prin cooperative.
Povestea merge mai departe
Willy și Lavinia sunt pionieri ai
agriculturii bio în România. Au făcut
conversia la agricultura ecologică și au
fost printre primii care au obţinut
certificat de gospodărie ecologică. „Bio
Moşna" a devenit repede un veritabil
brand în lumea producătorilor şi a
consumatorilor de produse ecologice.
Willy Schuster scrie articole, dă
interviuri, ia poziţie în numele ţăranilor
la conferinţe, în grupuri de lucru, în
foruri de consultare. Willy și Lavinia
sunt traineri, mentori, sfătuitori pentru
sute de ţărani care vor să le urmeze
exemplul.
Prin afilierea la reţeaua mondială de
voluntari în fermele ecologice, mulţi
studenţi de la universităţi din Franţa,
Germania și Austria fac stagii de
practică în agricultura bio chiar în
gospodăria lor. Cei mai mari dintre
copiii familiei Schuster studiază
arhitectura peisagistică și, respectiv,
agronomia. Deja se gândesc la
dezvoltarea gospodăriei de acasă: să
crească bivoliţe specifice zonei, ca
bunicii lor, sau cai, animale pe care le
îndrăgesc foarte mult. Au idei, visuri,
planuri. Cu oameni ca ei, viitorul poate
să arate bine pentru gospodăria
ţărănească!

18
„Iarna car și vara sanie”, cam așa sună o
vorbă din bătrâni. Ei bine, acum
aproape zece ani, Direcţia Silvică
Bistriţa-Năsăud a deschis un atelier
unde, sub îndrumarea inginerului
Simion Bodor, se produc în fiecare an
zeci de sănii trase de cai și trăsuri
cochete.
În decursul celor zece ani care au trecut
de atunci, minunăţiile care ies din
mâinile celor șapte meșteri bistriţeni au
plimbat mii de turiști și asta pentru că
majoritatea săniilor și a trăsurilor sunt
cumpărate de pensiuni și hoteluri și
sunt folosite în scop turistic. Săniile și
trăsurile meșterilor au ajuns până acum
în orașe precum București, Călărași,
Alexandria, Giurgiu, Suceava ori Satu
Mare.
Munca se face în echipă, iar
ingredientele pentru o sanie sau o
trăsură perfectă sunt pasiunea și
răbdarea. Dacă unul dintre meșteri se
ocupă de partea de tâmplărie, altul are
grijă de design sau le învelește în piele.
Fiecare este dotată cu șasiu metalic cu
sistem de frânare și amortizare, o
suprastructură de lemn, cu tapiserie și
un design care te duce ușor cu gândul la
poveștile copilăriei. Producerea lor
durează aproximativ două-trei
săptămâni. Săniile și trăsurile
bistriţenilor pot fi realizate potrivit
dorinţelor clienţilor, așa încât aceștia
pot opta pentru combinaţiile preferate
de culori, ornamente și modificări
suplimentare.
Atelierul produce două tipuri de sănii,
cu patru și cu opt locuri, și trei tipuri de
trăsuri: de paradă, de promenadă și
pentru vânătoare. Înainte de a-și găsi
stăpânii, trăsurile și săniile sunt
omologate pentru circulaţia pe
drumurile publice.
Pentru că nu sunt produse în serie,
Direcţia Silvică Bistriţa vinde în medie
40 de sănii și trăsuri pe an. Au fost și ani
mai buni, precum 2010, când au depășit
acest număr, dar și ani mai slabi, când
au vândut sub 30 de atelaje. Preţul
săniilor este între 4.900 și 8.000 de lei,
iar al trăsurilor între 16.000 și 18.000
de lei. Comenzile de sănii cresc cu o
lună înainte de venirea iernii, iar cele de
trăsuri prin luna martie.
Atelierul nu a avut doar scopul să
reînvie tradiţii vechi, ci să și creeze
locuri de muncă. În plus, a urmărit și
completarea unui circuit turistic pus la
dispoziţie de Direcţia Silvică. Și pentru
ca lucrurile să meargă mână în mână, la
trei kilometri de orașul Beclean se află
Centrul de Turism Ecvestru și Herghelia
Beclean (administrată de Direcţia
Silvică Bistriţa), pe care turiștii o pot
vizita contra cost cu săniile și trăsurile
făcute în micul atelier. Și tot la Beclean,
se organizează de câţiva ani
Campionatul Naţional de atelaje cu doi
cai.
Câteva cifre:
• Direcţia Silvică Bistriţa vinde în medie
aproximativ 40 de sănii și trăsuri pe an;
• Costul săniilor este între 4.900 și
8.000 de lei, iar al trăsurilor între
16.000 și 18.000 de lei;
• Producerea unei sănii durează două-
trei săptămâni.
Sănii și trăsuri de Bistriţa

2120
Specificul schemelor alternative de
aprovizionare alimentară este dat de
capacitatea de a livra consumatorului
printr-un sistem alimentar alternativ
la producţia convenţională
(industrială), produse alimentare ce
conţin informaţie relevantă despre
micii producători agricoli și practicile
extensive din care provin aceste
alimente. Această informaţie se referă
la locul de producţie, la metodele
folosite (post-productiviste:
artizanale, tradiţionale sau de
manufactură), la muncitorii implicaţi
în producerea lor (adesea cu nume și
date de contact), incluzând potenţial
valorile oamenilor implicaţi în
obţinerea acelor alimente.
Lanţurile scurte alimentare
garantează calitatea produselor prin
contactul direct cu producătorul sau
prin garanţii de trasabilitate, însă
calitatea acestor produse este
condiţionată întâi de toate de
provenienţa dintr-o agricultură
durabilă, din practici specifice
modelului post-productivist. Aceasta
implică respectarea de către
producător a unui set de norme
privind agricultura durabilă sau agro-
ecologia, producţia artizanală sau de
manufactură, respectarea unor reţete
ce favorizează calităţile nutritive în
detrimentul duratei lungi de
valabilitate a produsului și nu în cele
din urmă o comunicare corectă a
provenienţei acestui produs dintr-un
sistem alternativ la producţia
convenţională alimentară.
ASAT (Asociaţia pentru Susţinerea
Agriculturii Ţărănești) este forma sub
care s-a dezvoltat în România,
începând cu anul 2008, o astfel de
schemă de aprovizionare alimentară
alternativă la piaţa locală de legume și
fructe, propunând un parteneriat
ferm încheiat între un grup de
consumatori responsabili și un mic
producător agricol, în jurul unei
culturi tradiţionale sau organice de
legume.
ASAT înseamnă o relaţie directă,
nemijlocită şi de solidaritate între
consumatori preocupaţi de calitatea
hranei şi fermieri practicanţi ai unei
agriculturi naturale şi de scală mică
din satele de proximitate.
Grupurile de consumatori reunite în
parteneriatele ASAT hotărăsc să
împartă în mod egal producţia din
grădinile de legume cultivate
tradiţional sau organic de micii
producători, plătind o contribuţie
egală la acoperirea costurilor și la
retribuirea muncii fermierului. Aceste
grădini copartajate au dimensiuni
mici (0,2-2ha) și sunt situate în
proximitatea localităţilor unde se
constituie grupurile de consumatori
solidari.
În jurul parteneriatelor pentru coșul
de legume se formează parteneriate
mai scurte cu alţi mici agricultori,
pentru produse complementare:
lactate și brânzeturi, miere, ouă, pâine
și prăjituri de casă, gemuri și siropuri
din fructe crescute în livezi
tradiţionale sau din fructe de pădure.
Parteneriatele de solidaritate ASAT
între consumatori și micii agricultori
de proximitate sunt inspirate de
mișcarea AMAP (Asociaţia pentru
Menţinerea Agriculturii Ţărăneşti)
din Franţa, lansată la începutul anilor
2000 și care dezvoltă parteneriate
locale solidare între urban și rural.
Diferenţele culturale și istorice între
cele două societăţi sunt destul de mari
însă pentru a avea o abordare
specifică a problematicii micii
agriculturi extensive din România.
ASAT are o identitate proprie,
construită în cei șapte ani de
dezvoltare, în contextul dinamicii
socio-economice proprie României.
Agricultura Susţinută de
Comunitate la nivel
internaţional
Parteneriatele ASAT fac parte din
familia Agriculturii Susţinute de
Comunitate (ASC), o mișcare cu peste
60 de ani de experienţă în lume. ASC
a apărut ca o reacţie la o criză
(dispariţia micilor agricultori și a
beneficiilor aduse de ei în piaţa
alimentară locală) și s-a dezvoltat ca
formă de solidaritate a
consumatorilor cu fermierii, prin
dezvoltarea unei relaţii de câştig
reciproc. Rolul jucat de parteneriatele
dintre consumatori și fermieri are mai
multe dimensiuni: în primul rând,
consolidarea sustenabilităţii micro-
fermelor angajate în agricultura
tradiţională și ecologică; în al doilea
rând, susţinerea unui stil de viaţă
sănătos în rândul consumatorilor,
care se responsabilizează pentru ceea
ce consumă ei, cât şi pentru lumea pe
care o lasă moştenire generaţiilor
viitoare.
Primele forme de ASC au fost
dezvoltate în urmă cu aproximativ 50
de ani în Japonia, ca reacţie la
declinul agriculturii de semi-
subzistenţă și reducerea accesului la
hrană locală sănătoasă în
comunităţile urbane industrializate.
Primele parteneriate sunt dezvoltate
de mamele japoneze îngrijorate de
creșterea importurilor de legume, de
reducerea drastică a terenurilor
agricole exploatate ecologic și de
migraţia fermierilor înspre oraș.
Aceste femei s-au organizat în grupuri
solidare de consumatoare și au pus
bazele unui nou sistem de producţie
și achiziţie de produse, prin
dezvoltarea unor relaţii directe cu
producători locali.
Astăzi, la nivel internaţional există
diferite iniţiative care se încadrează în
familia agriculturii susţinute de
comunitate, dintre care amintim:
• AMAP în Franţa;
• CSA (Community Supported
Agriculture ) în ţările ango-saxone;
• ASC (Agriculture soutenue par la
communauté ) în Quebec (Canada);
• Teikei în Japonia;
• Reciproca în Portugalia;
• GAS (Gruppi di Acquisto Solidale )
în Italia;
• Agricultură Contractuală de
Proximitate în Elveţia;
• ASAT în România.
ASAT reinventează relaţia
producător-consumator, pe care o
transformă într-un parteneriat
reciproc avantajos. Pe de o parte,
micul producător agricol care poate să
cultive natural, organic, fără teama că
munca lui va rămâne neplătită sau că
va trebui să vândă în pierdere
produsele sale, din cauza presiunii
lanţurilor lungi de distribuţie asupra
producătorilor şi a concurenţei cu
marii producători agro-industriali. Pe
de altă parte, consumatorul devine și
partener al micului producător
agricol, ieșind astfel din postura de
consumator pasiv și participând la o
relaţie nouă, în care informaţiile
despre hrană și modul în care aceasta
este cultivată îi sunt direct accesibile,
el fiind totodată și co-decident în
privinţa conţinutului coșului
săptămânal și a planului de dezvoltare
a parteneriatului.
Parteneriatele ASAT:
• oferă producătorilor o garanţie în
privinţa comercializării produselor,
consumatorii încheind un contract cu
producătorul la începutul unui sezon
agricol;
• reduc timpul pentru vânzarea
produselor, producătorii
comercializează produsele într-o
singură zi din săptămână, la un
interval orar stabilit;
• asigură producătorului un preţ
echitabil, care acoperă toate costurile
determinate de realizarea producţiei
și permit un venit sigur pentru
producători şi o plată decentă a
muncii;
• susţin agricultura locală, acest
demers adresându-se exclusiv micilor
producători agricoli, practicanţi ai
agriculturii tradiţionale sau organice;
• favorizează practicile ecologice
(folosirea îngrăşămintelor naturale,
absenţa îngrășămintelor, a
tratamentelor și a pesticidelor de
sinteză), favorizează dezvoltarea
biodiversităţii locale;
• susţin un model de dezvoltare
durabilă în domeniul agricol.
Scurt istoric al parteneriatelor
ASAT
Parteneriatele de solidaritate ASAT
au fost dezvoltate într-o etapă pilot la
Timișoara, în perioada 2008-2011. În
această etapă, a fost susţinut într-o
manieră experimentală un
producător de legume din judeţul
Timiș, al cărui grup de consumatori a
evoluat de la 20 de familii la 180 de
familii care au încheiat un contract
ferm pe durata unui sezon.
După etapa de pilotare a modelului,
Asociaţia CRIES împreună cu
partenerii săi au susţinut un efort de
multiplicare a parteneriatelor în mai
multe regiuni din ţară, în 2014
partneriatele ASAT fiind prezente în
judeţele Arad, Bihor, Buzău, Cluj,
Giurgiu, Harghita, Sălaj și Timiș.
Orașele în care s-au format grupuri de
consumatori solidari sunt Arad,
București, Cluj, Odorheiu Secuiesc,
Oradea și Timișoara. În 2014, în
parteneriatele ASAT au participat
aproximativ 400 de familii de
consumatori solidari și peste 20 de
mici producători agricoli.
Sergiu Florean
Secretar general al asociaţiei ASAT
Pentru mai multe informaţii
www.asatromania.ro, www.cries.ro
e-mail:asat@cries.ro,
info@asatromania.ro
adresă poștală: Timişoara, Bvd.
Bogdan Petriceicu Haşdeu, nr. 11,
300016, jud. Timiș, România
Telefon: (+4)0756.081.959.
Parteneriatele de solidaritate ASAT, o formă
alternativă de schemă de aprovizionare alimentară

2322
„Timpu’ trece și noi nu-l putem opri,
legea lui îi legea noastră”, îi spunea
un ţăran dintr-un sat hunedorean
etnologului Marcel Lapteș. Despre
legea timpului vom povesti și noi,
încercând să reconstituim un
calendar care rostuia mai presus de a
organiza, un calendar care împărţea
timpul în sacru și profan, un calendar
străvechi care a ajuns până în zilele
noastre. Vom încerca o prezentare a
celor mai importante sărbători din
Calendarul Popular, marcat de
renașterea ciclică a Zeului An, de
mersul Soarelui prin zodiac, de
orologii cosmice ce nasc scenarii și
făpturi mitice în prag de echinocţii și
solstiţii. Vom vedea cum Timpul ia
chipul unor divinităţi tinere la început
de an (Sânvăsii, Dragobete,
Sântoader, Sângiorz, Floriile,
Sânzienele, Ielele), apoi se
maturizează (Sântilie, Sâmedru,
Sântandrei, Sfânta Vineri, Inătoarea,
Crăciuneasa), devenind Moș/Babă la
sfârșit de an (Moș Niculae, Moș Ajun,
Moș Crăciun, Baba Dochia), cu
precizarea că, de-a lungul vremii,
început de An Nou au fost și zilele de
25 decembrie și 1 martie. Aflat la
început de an, ţăranul spunea că „se
așază vremurile” și voia să afle cum îi
va fi anul și viaţa. Pentru asta
deschidea Gromovnicul, „făcea
calendare”, al foilor de ceapă, al
cărbunilor, privea cerul, număra
stelele-logostelele, întreba zodiile, se
alia cu apa, cu pământul, cu focul...
Boboteaza și Sântionul
Boboteaza și Sântionul închid cercul
sărbătorilor de iarnă. Timpul se
purifică prin apă și foc iar practicile
magice sunt mai intense ca niciodată:
se colindă, se fac farmece, se
descântă, se ghiceşte viitorul, se află
ursitul, se fac prorociri asupra vremii
şi rodului noului an. Oamenii aprind
focul viu, afumă casa și grădina
pentru alungarea duhurilor rele,
pentru atragerea norocului și a
belșugului, practică un ritual agrar
străvechi de stimulare a recoltei
numit Ciuralexa/Chiraleisa sau Kira
Leisa. Feciorii sar peste flăcările
domolite ale focului pentru a-și
purifica trupul și sufletul. Fetele mari
îl „vrăjesc” pe cel din vatră prin
intense descântece de dragoste. Focul
este întruchiparea soarelui pe
pământ, este simbolul sacru al vetrei
casei, purtător al luminii spirituale.
Apa apare din razele lunii, spală
păcatele moştenite de la strămoşi şi
generează renaşterea. Prin sfinţirea ei
în ziua de Bobotează, apa capătă
valenţe magice, iar acestea se extind
asupra oamenilor, a comunităţii, a
câmpului roditor, protejând lumea
întreagă și alungând bolile, dracii,
strigoii, şerpii, lupii. Este momentul
din an în care se arată Solomonarii,
ţinând Cartea Tainelor Lumii într-o
mână, iar în cealaltă un căpăstru din
coajă de tei. Ei sunt stăpânii norilor
aducători de furtună, cei care
hălăduiesc pe cer călare pe balauri și
abat grindina după bunul lor plac.
Bătrânii spun că apa sfinţită de
Bobotează are puteri miraculoase și
că nu se „strică” niciodată. Ceremonia
creștină are loc la o fântână din sat, în
curtea bisericii sau în vecinătatea unei
ape curgătoare. După sfinţire, apa se
transformă în agheasmă. Oamenii o
iau acasă în vase special pregătite și
toarnă câte puţin din ea în toate
fântânile care le ies în cale. Își
Calendarul satelor noastre
Iulia Gorneanu
stropesc apoi casa, șura, animalele și
livada, într-un străvechi ritual de
purificare.
Timp ritual – Spartul Cetei de
Feciori
Cerurile sunt deschise, comorile ard,
îngerul păzitor îi arată fetei de măritat
cum îi va fi soarta, solomonarii apar
printre oameni, iar viitorul se poate
„vedea” în oglindă. Sunt zile marcate
de începerea simbolică a lucrului,
stând sub semnul observaţiilor
astronomice, al întocmirii
calendarului meteorologic, al
încercării norocului. De Bobotează,
Cetele de Feciori se sparg, nu înainte
de a organiza o ultimă masă la casa
gazdei, unde toţi cei prezenţi rup o
bucată din colacul ritualic. Se colindă
gazda, părinţii spirituali ai feciorilor
pe durata Cetei, după care urmează
un joc ce marchează sfârşitul
petrecerii comune şi, totodată,
anularea atribuţiilor pe care Ceata le-
a avut în perioada dintre ani. Capra,
ţurca, cea care a prins viaţă de Sfântul
Nicolae, odată cu ceata pe care a
însoţit-o ceas de ceas, dansează solitar
înaintea morţii. Jucând rolul Zeului
An, masca este omorâtă simbolic spre
a renaște, odată cu timpul
calendaristic.
Iordănitul femeilor – relict
matriarhal
Femeile, la rândul lor, se organizează
și ele în cete pentru a petrece la
început de An Nou. Obiceiul se
numește Tontoroiul (sau Carnavalul,
Iordănitul femeilor), are loc în ziua de
Sântion și reprezintă un relict al
perioadei matriarhale. În această zi
sunt abolite normele stricte ale satului
tradiţional, femeile sunt considerate
mai puternice decât bărbaţii,
preluându-le libertatea și
comportamentul excesiv. Într-o
ceremonie specială sunt primite
tinerele neveste în comunitatea
femeilor măritate, după care îşi aleg o
gazdă unde petrec până în zori,
dansând, cântând și bând peste
măsură. Cum este firesc, sărbătoarea
creştină a adumbrit-o pe cea păgână,
atât prin ceremoniile de celebrare a
celor ce poartă numele sfântului, cât
şi prin fixarea „Zilei moaşei” pe 7
ianuarie, Ioan Botezătorul fiind
considerat și patronul pruncilor.
Sânpetru Lupilor și miezul
iernii
Mijlocul lui Gerar ne aduce o
sărbătoare de mare însemnătate,
patronată de o divinitate mito-
folclorică pe măsură: Sânpetru de
iarnă sau Sânpetru Lupilor. Credinţa
vechilor daci în sacralitatea lupului a
dus la învestirea Sfântului Petru cu
atributele unei zeităţi autohtone
sezoniere care, alături de fratele său
Sânpetru de Vară, împarte anul
pastoral în două anotimpuri. Lupii au
fost numiţi „câinii lui Sânpetru”, iar
legendele spun că se supun orbește
ordinelor lui. În noaptea dinspre 16
ianuarie, când ţăranii spun că ar fi şi
„miezul iernii”, Sânpetru se arată
înaintea lor călare pe un cal alb, le
aduce ofrande şi le dă dezlegare să
prade animale şi oameni, împărţindu-
le hrana pentru tot anul. Pentru
ţăranul român, Sânpetru ocupă un loc
special în panteonul popular. Apare în
sute de colinde, martor al începutului
lumii, coborând din cer pe o scară de
ceară, iar în momentele de intensă
sacralitate de peste an, atunci când
cerurile se deschid, se arată stând la
masa împărătească de-a dreapta lui
Dumnezeu. Cu toate acestea,
imaginarul popular l-a învestit cu
atribute umane, descriindu-l în
poveşti ca pe un bărbat petrecăreţ
care joacă la cârciumă, are o drăguţă
păstoriţă, îşi pierde caii şi boii în
vreme aratului, atunci când avea mai
mare nevoie de ei… Dar hărnicia,
cinstea şi bunătatea lui înclină mai
mult balanţa: Dumnezeu îl pune „mai
mare peste cămările cereşti” şi îi
încredinţează mult râvnitele chei ale
Raiului. Ziua lui cade întotdeauna la
mijlocul iernii, hotar important al
calendarului popular care, odată
trecut, deschide porţile primăverii.
Ţăranii spun că de acum înainte
„iarna începe a se scoborî spre
primăvară”.
Calendarul pastoral - Filipii de
Iarnă
Filipii de Iarnă marchează încheierea
perioadei de împerechere a lupilor
care a început în urmă cu 80 de zile, la
Filipii de Toamnă. Prin unele locuri se
crede ca Filipii sunt niște sfinţi mai
mari peste toate fiarele sălbatice, în
altele, că sunt patroni ai lupilor, în
timp ce unii spun că Filipii sunt chiar
întruchipări ale acestor animale. În
culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii
apar ca niște zei ai casei, sărbătoriţi
îndeosebi de femei, pentru a le apăra
casa „de rele, de primejdii, de foc, de
lupi, de șerpi”. Tot ele – prin gesturi
și practici ceremoniale – sunt cele
care ţin lupii departe de turme și
gospodării. Credinţele în „zilele rele
de lupi” au fost atestate în toate
zonele ţării până în prima jumătate a
secolului XX. Astăzi, sărbătorile lor se
mai respectă doar în mediul pastoral,
însă datele la care se ţin diferă de la o
zonă la alta, cuprinzând intervalul
situat între Sânpetru Lupilor și ultima
zi a lunii, patronată de Filipul cel
Șchiop. Faptul că divinitatea ce
încheie ciclul de zile festive închinate
lupului este „însemnată” o situează în
panteonul zeităţilor subpământene,
ale morţii și întunericului, ancorate în
noapte și stăpânite de frica mitologică
de soare.
Așa cum vedeţi, lumea noastră s-a
împărţit în „înainte de Hristos” și
„după Hristos”. Înseamnă oare că nu
suntem buni creștini dacă vrem să
știm și ce a fost „înainte”? De pe o
monedă romană, Ianus, marele zeu cu
două feţe – una întoarsă spre anul
care a trecut, iar cealaltă îndreptată
spre anul ce tocmai a venit – stă între
cele două lumi și zâmbește cu
îngăduinţă…
Avem nevoie de poveștile, legendele și
semnele noastre, de limba bătrână.
Avem nevoie să aflăm și să înţelegem
ritualurile moșilor noștri, credinţele lor
despre lumea văzută și cea nevăzută. În
fiecare zi pierdem cuvinte, muzici,
pierdem căsuţele albastre, jocurile
copilăriei, leacul plantelor, sacralitatea
dansurilor, obiceiurile de peste an,
pierdem dimensiunea magică a
sufletului și a lumii. În fiecare zi ne
vindem lăzile de zestre, maramele, iile;
sunt pline târgurile de ele, așteaptă pe
tarabă să le luăm acasă, să le deslușim
semnele, să ducem mai departe povestea
femeii care le-a cusut, o poveste care vine
din vechime și care, dacă îi dăm o șansă,
poate să fie fără de sfârșit… Doar
împreună putem recupera acest
patrimoniu ţărănesc, neprotejat de nicio
lege! Haideţi, acum la început de An și
Calendar, să ne propunem să salvăm,
fiecare după puterea lui, o căsuţă
bătrânească, o fotă, o zadie, un brâu sau
o ie! Salvează o IE este îndemnul
generic. Salvând un obiect ţărănesc
salvezi o frântură de Românie. Și nu uita:
ia, vâlnicul, fota, covorul, betele... poate
au fost făcute chiar de străbunica ta!
Salvează o IE!

2524
Se spune că Decebal și-ar fi păzit
comorile din Munţii Apuseni cu
ajutorul uriașilor. Aceste fiinţe se
regăsesc cel mai adesea în legendele
care învăluie în mister Crișana. Astăzi,
comorile acestei zone continuă să se
bucure de pază strașnică. E vorba de
comorile tradiţiei, aflate în grija unor
meșteșugari „uriași" prin prisma
talentului și experienţei.
Cazare ca în secolul al XIX-lea
Câţiva dintre ei pot fi cunoscuţi în
cătunul Runcuri, unde există și
posibilităţi de cazare. Complexul Casa
Tradiţională dispune de patru clădiri
cu nume și aspect de poveste spusă la
gura sobei: Casa de la Stele, Casa
Mare, Casa cu Dud și Șura acoperită cu
paie. Condiţiile sunt rustice, atmosfera
este tihnită, iar turiștii se pot întoarce
înapoi în timp, pentru a face faţă unei
provocări cu iz de istorie: înfruntarea
stilului de viaţă pitoresc, de secol XIX.
De la mobilier până la curte, totul este
autentic ţărănesc; turiștii au ocazia de
a se gospodări singuri, ca pe vremea
bunicilor.
Comuna Dobrești, între atracţii
turistice și ţesături dantelate
Peștera Topliţa face joncţiunea cu una
dintre cele mai lungi peșteri din
România, peștera Ciur Ponor, de
aproximativ 15 kilometri lungime,
asigurând un adevărat traseu subteran
între satele comunei Dobrești până la
Roșia.
Ţesăturile specifice regiunii Crișana se
înscriu în seria podoabelor populare.
În comuna Dobrești, acest meșteșug se
păstrează de sute de ani în formele sale
autentice. „Oriunde în ţară aș vinde
ţesăturile bihorene, lumea le
recunoaște originea. Ţesăturile
specifice Crișanei se deosebesc clar de
cele din restul ţării, sunt
inconfundabile”, explică doamna
Viorica Ştiube, de meserie ţesătoare.
„Modelele sunt unice în lume, le-am
moștenit din lăzile bunicilor noastre.
Sunt modele strămoșești. Cele mai
reprezentative sunt modelele cu
ghemuţ, cu aspect dantelat. Acestea
sunt foarte migăloase; fiecare fir al
ţesăturii se lucrează separat, nu poţi
introduce suveica mare, ci se face un
soi de ghem; la final, ţesătura pare
dantelată. Culorile specifice sunt
combinaţiile de roșu și negru și de
roșu și bleumarin; sunt și oameni care
doresc ţesături un pic mai moderne,
așa că folosesc în cazul lor și alte
culori, galben sau turcoaz”. Pe
timpuri, româncele lucrau ţesături
numai iarna, atunci când treburile în
afara casei se încheiau. Astăzi, doamna
Viorica Ştiube ţese în mod regulat,
indiferent de anotimp.
Vadu Crișului și ceramica albă
Casa Zmăului sau Turnul de la Portus
Crisy continuă să străjuiască regiunea
Crișana, de pe malul Crișului Repede.
Din această construcţie fortificată, din
secolul al XIII-lea, se mai păstrează
doar câteva ruine, impresionante însă
prin vârstă și aspect; turnul a fost
parţial zidit direct în stânca muntelui
și parţial construit cu piatră. Astăzi,
pare îngenunchiat; mușchi, flori și tufe
l-au cucerit centimetru cu centimetru.
În schimb, ceramica albă din Vadu
Crișului e nemuritoare și timpul n-o
poate învinge. Ceramica albă este
unică în lume, datorită argilei din care
se face. „Este singura ceramică ce
poate fi folosită în variantă
nesmălţuită; prin ardere, argila
devine albă, iar noi o pictăm cu culori
naturale, fie negru închis, fie un
maro-cărămiziu. Totul este natural”,
mărturisește olarul Iosif Szolga. A
preluat acest meșteșug de la mama sa,
una dintre cele mai vestite și vârstnice
artiste în ceramică de la Vadu Crișului.
„Ceramica albă de aici nu necesită
smălţuire. Păstrează apa proaspătă și
rece, fără ca vasul să se strice. Tainele
ceramicii albe sunt vechi de sute de
ani; folosim modele tradiţionale,
foarte vechi, cu motive florale. Un alt
model extrem de folosit este cel al
colinelor, desenate ca fond. Între
coline sau în faţa colinelor, îl pictăm
pe ţăranul bihorean la munca
câmpului". Faima ceramicii albe nu se
limitează la vase decorative sau de
gospodărie. „E un meșteșug
strămoșesc, învăţat de la Dumnezeu
care l-a creat pe Adam din lut, apoi
i-a dat suflet viu. Şi noi facem figurine
din ceramică albă, doar că nu le
putem da și viaţă.”
Budureasa – de vorbă cu piatra și
lemnul
Comuna Budureasa se află la poalele
Munţilor Bihor, într-un cadru natural
marcat de piatră și lemn. Turiștii vin
din toate colţurile României pentru a
sta de vorbă cu Piatra Grăitoare, din
rezervaţia naturală cu același nume.
Piatra Grăitoare se găsește pe una
dintre crestele muntelui; are aspectul
unei cupole săpate în stâncă și își trage
numele de la ecoul puternic pe care
orice șoaptă a turiștilor îl produce
atunci când este rostită în apropiere.
Crișana – acasă la uriașii... meșteșugari

2726
Oamenii comunei continuă și azi să se
întreţină, printre altele, și din
meșteșugul sculpturilor în lemn.
Specifice Crișanei sunt lăzile de zestre
meșterite din lemn de stejar, dar și
porţile bihorene, asemănătoare celor
maramureșene, și totuși diferite.
Cătălin Iagăr este absolvent de Arte
Plastice și s-a specializat în porţi și
troiţe bihorene. Le face la dimensiuni
impresionante. „Poarta pe care am
construit-o la Budureasa este printre
cele mai mari din localitate. Mă
mândresc cu ea pentru că am făcut-o
lungă de 13 metri, cu deschidere de
circa opt metri între porţi și cu o
înălţime sub poartă de cinci metri. Am
lucrat-o din lemn de stejar și brad.”
Troiţele lui Cătălin Iagăr sunt
considerate unicat, pentru că modelele
sunt cele tradiţionale bihorene, dar
reinterpretate. „Mă inspir din
motivele locale, dar nu le copiez. Caut
să nu mă repet în arta lemnului. La
Budureasa sunt renumite și roţile de
car, cu elemente specifice zonei. Se
lucrează cel mai adesea în stejar și
gorun și se păstrează aspectul natural
al lemnului. Nu folosesc deloc vopsea;
culoarea e cea naturală, pe care o pun
în valoare cu puţin ulei ce scoate în
evidenţă fibra lemnului.”
Comuna Mădăraș: împletind
credinţă și nuiele
Satul Homorog din comuna Mădăraș
datează din vremea lui Menumorut
(secolul al IX-lea). Este unul dintre
cele mai vechi sate atestate
documentar, ce a păstrat de-a lungul
secolelor credinţa ortodoxă, în ciuda
presiunilor venite din partea religiei
romano-catolice. Biserica din
Homorog, cu hramul „Nașterii Maicii
Domnului", de secol XIX, este
renumită pentru pictura interioară, ce
s-a păstrat intactă până în zilele
noastre. Impresionează prin modul în
care secvenţe biblice cutremurătoare
sunt susţinute de gingășia ghirlandelor
de flori pictate pe margini.
„Aici, la noi în Mădăraș, împletiturile
specifice Crișanei se pot observa peste
tot în casele oamenilor, de la coșuri de
uz casnic până la obiectele
decorative", povestește domnul
Gheorghe Ruja, meșteșugar în vârstă.
A creat la viaţa lui atât de multe
obiecte din nuiele, încât le-a pierdut
numărul. E capabil să creeze orice, din
nuiele, dar și din lemn. De nevoie, a
lucrat până și mobilă. „Pot folosi
împletiturile specifice Crișanei în orice
fel se dorește. Le folosesc ca decoraţie
pe sticlele de băutură, pe vazele de
flori, până și pe obiecte din fier forjat.
Coșurile de flori pentru ghivece sunt
cele mai căutate, datorită aspectului
pitoresc al nuielelor. Am făcut și laviţe
de case ţărănești, îmbrăcate în
răchită.” Nuielele se iau din plantaţii
speciale, nu de oriunde. „Pe timpuri,
existau întreprinderi care aveau în
grijă aceste plantaţii, erau foarte
mari, bine întreţinute și asigurau
nuiele pentru toată Crișana. Dar în
ultimii ani, plantaţiile au început să se
reducă. Meșteșugul împletiturilor
începe și el să se stingă în Crișana,
după sute de ani.”
Roșia, spiritul Crișanei
Peștera de Cristale a fost descoperită
în a doua jumătate a secolului XX,
accidental, de către muncitorii minei
Fârcu. Este un loc unic în România, o
peșteră ce poate fi vizitată doar parţial,
dar spectaculoasă datorită tavanului
din care atârnă adevărate figurine de
cristal. Cele mai cunoscute sunt
figurinele sub forma libelulelor.
Peisajul pare desprins din povești cu
palate de cleștar.
Moara cu apă de la Roșia este cea mai
cunoscută moară a Crișanei, singura
de acest fel din zonă care mai
funcţionează și astăzi. Datează din
secolul al XIX-lea și a fost construită
numai din lemn, cu o roată mare de
apă, având două încăperi: cea în care
se găsește mecanismul de morărit și
camera morarului. Aparţine unui
sătean foarte bucuros de oaspeţi.
Vioara cu goarnă este instrumentul
muzical specific zonei Crișanei. În
Roșia a trăit și a lucrat meșterul Dorel
Codoban. În 2011 s-a stins din viaţă,
însă invenţia sa extraordinară, vioara
cu două goarne, continuă să vieţuiască,
prin povestirile soţiei sale.
„Soţul meu erau un meșter desăvârșit.
Avea și o ureche muzicală deosebită.
A meșterit vioara cu goarnă ani la
rând, apoi deodată a inventat vioara
cu două goarne”, își amintește Flori
Codoban. „Vioara cu goarnă se face
numai din lemn de paltin, pentru că
este un lemn ușor și foarte
manevrabil. Vioara cu goarnă are
trei bucăţi, toate din lemn: cadrul în
care se pune inima viorii, capul de
lemn și partea denumită bărbia,
pentru că o așază muzicianul sub
bărbie atunci când cântă. Goarna e
un element inspirat din goarnele
folosite de armatele române de-a
lungul timpului. Are aceeași formă,
dar e prelucrată cu multă migală.”
Vioara cu goarnă a Crișanei este un
instrument pe cât de reprezentativ, pe
atât de dificil de obţinut. Presupune
muncă îndelungată, experienţă și
foarte multă migală. Despre vioara cu
două goarne, doamna Flori Codoban
spune că „spre deosebire de vioara
obișnuită, are o rezonanţă foarte
puternică și un ritm ceva mai alert”.
„E și azi nelipsită în Crișana, mai ales
la nunţi. A venit un american la noi, a
cumpărat o vioară cu o goarnă, apoi
a pus ochii pe vioara cu două goarne.
Nu a putut dormi noaptea de dragul
ei. S-a rugat de soţul meu cu cerul și
cu pământul să i-o vândă, dar Dorel
Codoban nu voia, că era prima lui
vioară inventată. Până la urmă, i-a
vândut-o și americanul a dus-o cu el
în America.”
Podoabele din Beiuș
Bijuteriile din mărgele sunt un
meșteșug specific provinciei Crișana.
Arta împodobirii cu bijuterii
tradiţionale vizează până și bărbaţii. În
zona Beiușului se vând atât podoabe
de gât și brăţări pentru doamne, cât și
mărgele decorative pentru pălăriile
domnilor. „Confecţionez și pentru
femei, și pentru bărbaţi”, povestește
doamna Cătălina Simai din Beiuș. „La
noi, bărbaţii poartă bijuterii pe
pălărie sau pe căciulă. Le zicem
zgărduţe cu colţișori. Sunt dificil de
făcut. Modelele pentru domni se fac pe
10, 12, 16 până la 20 de aţe și se
termină în ciucurei de melană sau în
mărgeluţe. Podoabele pentru femei se
fac în maximum 12 aţe, acestea fiind
cele mai late. Avem combinaţii de
culori puternice, plăcute vederii: alb
cu roșu, cu portocaliu, cu verde și
bleumarin. Îmbinăm cu migală
fiecare mărgeluţă, să aibă efect
frumos. Specifice pentru Crișana sunt
zgărduţele cu aţă de ghemuţ, aţă mai
tare decât cea obișnuită. Ca modele, le
folosim pe cele din moși strămoși,
reprezentative și pentru ţesături:
trifoi, însemne creștine, motive
geometrice. Podoabele Crișanei se
deosebesc de restul prin faptul că au
în componenţă toate culorile posibile.”
Alte atracţii și legende ale
Crișanei
Peștera Urșilor din satul Chișcău,
judeţul Bihor are faima unui mormânt
al uriașilor. E vorba despre o specie de
urși dispăruţi cu 15.000 de ani în urmă
- urșii de cavernă. Aici au fost găsite
oasele enorme ale circa 140 de urși.
Aceștia ar fi fost blocaţi înăuntru în
urma căderii unei stânci ce a acoperit
ieșirea din peșteră.
Cetatea Şoimoș din judeţul Arad
datează din secolul al XIII-lea și ar fi
ajuns o ruină din pricina fondatoarei
sale – o tânără fecioară ce s-a mândrit
c-o poate construi într-o singură zi,
fără ajutorul lui Dumnezeu. Drept
pedeapsă, tânăra a fost transformată
într-un șarpe alb cu coroană. Legenda
spune că trăiește în apropierea
ruinelor, așteptând să fie eliberată din
blestem.
Despre biserica veche din Groșii Noi,
judeţul Arad, se spune că a fost
construită fără cuie, doar din scânduri
tăiate cu toporul. Poartă hramul
„Adormirii Maicii Domnului" și de
existenţa ei se leagă o legendă
sângeroasă: a fost clădită cu eforturi
eroice de un singur bărbat, pedepsit
astfel pentru uciderea soţiei lui.
Paradisul rozelor
Rozariul din localitatea Mândruloc,
judeţul Arad, este cea mai mare
grădină cu trandafiri din România. Se
întinde pe o suprafaţă de trei hectare
și cuprinde circa 2000 de specii de
roze, dintre cele mai diverse. Foarte
apreciaţi sunt trandafirul tricolor și
trandafirul căţărător Eden Rose.

Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015

Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015

Recommended

Recommended

More Related Content

More from Tiberiu Cazacioc, Food Identity

More from Tiberiu Cazacioc, Food Identity (20)

Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015